2ra-451/17 — constatarea ilegalității deciziei, încasarea valorii imobilelor, dobânzii de întârziere, prejudiciului moral și cheltuielilor de judecată

2ra-451/17 — constatarea ilegalității deciziei, încasarea valorii imobilelor, dobânzii de întârziere, prejudiciului moral și cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Prima instanță: Judecătoria Centru mun. Chișinău Dosarul nr. 2ra-451/17

Judecător: N. Mazur

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: N. Budăi, V. Efros, I. Muruianu

D E CI Z I E

05 iulie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Maria Ghervas

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva, Luiza Gafton

Mariana Pitic, Ion Druță

examinând recursurile declarate de către:

-Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova;

-Sabina-Simonne Levina;

-Consiliul municipal Chișinău și Primăria municipiului Chișinău,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Sabina-Simonne

Levina împotriva Primăriei municipiului Chișinău, Consiliului municipal Chișinău,

Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova cu privire la constatarea ilegalității

deciziei nr. 9/8 din 19.01.2015 Comisiei municipale privind restituirea valorii

bunurilor prin achitarea de compensații persoanelor supuse represiunilor politice,

cât și achitarea compensațiilor în cazul decesului ca urmare a represiunilor politice,

încasarea valorii imobilelor situate în mun. Chișinău, str. Columna, 115 și str.

Armenească, 30, dobânzii de întârziere, prejudiciului moral și cheltuielilor de

judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 08 decembrie 2016, prin care

s-a admis apelul declarat de către Sabina-Simonne Levina și s-a casat hotărârea

Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 22 iunie 2016, în partea în care a fost

respinsă pretenția cu privire la încasarea cheltuielilor de judecată, cu adoptarea

unei noi hotărâri în partea dată, în rest, hotărârea primei instanțe s-a menținut,

c o n s t a t ă:

La 25 martie 2015 Sabina-Simone Levina s-a adresat cu cerere de chemare în

judecată împotriva Primăriei municipiului Chișinău, Consiliului municipal

Chișinău, Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova cu privire la constatarea

ilegalității deciziei nr. 9/8 din 19.01.2015 Comisiei municipale privind restituirea

valorii bunurilor prin achitarea de compensații persoanelor supuse represiunilor

politice, cât și achitarea compensațiilor în cazul decesului ca urmare a represiunilor

politice, încasarea valorii imobilelor situate în mun. Chișinău, str. Columna, 115 și

str. Armenească, 30, dobânzii de întârziere, prejudiciului moral și cheltuielilor de

judecată.

În motivarea acțiunii reclamanta a invocat că, bunelul său Liberoli Bențion

Vigdorovici (născut în mun. Chișinău, în anul 1880), a fost proprietarul a două

imobile în mun. Chișinău: unul situat pe str. Armenească 30, în care locuia familia

sa, iar în ogradă se afla o tipografie (acesta a fost demolat după 1940 și

actualmente în acel loc se află un bloc locativ) și altul situat pe strada

Nikolaevskaia 115 (actualmente str. Columna 115).

La 27 octombrie 1904, bunelul Liberol Bențion s-a căsătorit cu Sluva, bunica

sa. Din această căsătorie, pe data de 20 iulie 1914 s-a născut mama ei - Liberoli

Ruhlea. La 09 aprilie 1937, mama Liberoli Ruhlea s-a căsătorit cu tatăl ei -

Cervinschi Iacob. Din această căsătorie, la 11 ianuarie 1939 s-a născut reclamanta -

Cervinschi Sabina Simonne, iar ulterior prin căsătoria cu Levin Vladlen a dobândit

numele de familie Levina.

S-a mai indicat că în 1942 bunelul a fost represat din motive politice și

condamnat la 3 ani de muncă silnică și deportat, inițial în Siberia, iar ulterior în

Kazahstan, împreună cu familia. Revenind în Chișinău, din cauza umilințelor și

traumelor fizice și psihice prin care a trecut, bunelul a fost permanent bolnav, iar în

1947 a decedat, fiind înmormântat la Cimitirul Evreiesc din Chișinău. Este evident

că din cauza ambianței de atunci și a pericolului iminent pentru viața familiei,

bunelul nu a putut solicita restituirea mobilelor confiscate, mai ales că în unul din

ele a fost instalată una din autoritățile publice ale statului.

După decesul bunelului, mama ei, deși a acceptat averea succesorală, nu și-a

putut legaliza drepturile.

Menționează reclamanta, că după decesul mamei în 1968, deși a acceptat

averea succesorală, nu a avut posibilitatea să-și legalizeze drepturile succesorale.

La 14.05.2008, în calitate de moștenitoare, a depus la Comisia specială a Primăriei

mun. Chișinău o cerere, înregistrată cu nr. 4176/08, în care a cerut restituirea

imobilului de pe str. Columna 115. După o corespondență mai îndelungată cu

Primăria Chișinău, în martie 2009 a depus ultimul document solicitat de către

Comisie - certificatul de moștenitor legal a patrimoniului succesoral al cet. Liberoli

Bențion. În octombrie 2009 a depus la Primărie o cerere suplimentară prin care a

solicitat și recuperarea valorii imobilului situat pe strada Armenească 30 și și-a

exprimat disponibilitatea să renunțe pentru totdeauna la orice pretenție pecuniară

vis-a-vis de acesta, în situația în care autoritățile administrației publice locale îi vor

restitui imobilul din strada Columna 115, astfel încât să intre în stăpânirea de fapt

și de drept a acestuia, fără vre-un proces judiciar.

Indică, că deoarece Primăria tergiversa examinarea cererii, la 07.04.2010, a

depus la Curtea de Apel Chișinău o cerere de chemare în judecată în ordinea

contenciosului administrativ și la 16.07.2010 Curtea de Apel Chișinău a pronunțat

o hotărâre, prin care Primăria mun. Chișinău a fost obligată să convoace ședința

Comisiei speciale pentru examinarea cererilor de restituire a imobilelor confiscate

sau naționalizate pentru examinarea cererii de restituire a imobilului situat pe

adresa Columna, 115 mun. Chișinău. Această hotărâre a intrat în vigoare prin

neatacare.

Mai indică, că deși toate documentele pertinente cu explicațiile respective au

fost anexate la cererea ei din 2008, în pofida faptului că exista o hotărâre

judecătorească, care obliga autoritatea publică locală să convoace ședința pentru

examinarea cererii ei din 2008, problema a fost tergiversată timp de 5 ani.

Relevă, că astfel, Comisia municipală privind restituirea valorii bunurilor prin

achitarea de compensații persoanelor supuse represiunilor politice, precum și

achitarea compensațiilor în cazul decesului ca urmare a represiunilor politice, s-a

pronunțat parțial asupra cererii ei abia la 18.03.2013 prin Decizia nr. 5, pe care a

primit-o prin intermediul poștei la 14 mai 2013. Prin această decizie a fost

informată despre respingerea cererii de restituire în natură a imobilului naționalizat

situat pe adresa Columna, 115, Chișinău, fără nici un fel de motivare.

Susține, că mai mult ca atât, în decizie a fost trecut cu tăcere suplimentul la

cerere, prin care a solicitat restituirea contravalorii de piață a imobilului situat pe

str. Armenească, 30, Chișinău.

La 27.05.2013, în scopul aflării motivelor respingerii cererii, reprezentanta ei

s-a deplasat la sediul Primăriei Chișinău pentru a ridica extrasul din procesul-

verbal nr. 5 din 18.03.2013. Potrivit extrasului din procesul-verbal nr. 5 din

18.03.2013, motivul nesatisfacerii cererii reclamantei din 14.05.2008, este

imposibilitatea restituirii în natură a bunului, deoarece temeiul înscrierii în calitate

de proprietar al imobilului situat pe adresa Columna, 115 a unui nou proprietar este

un contract de vânzare-cumpărare din 05.03.2003.

Afirmă, că la 04.06.2013, a depus o cerere la Primăria mun. Chișinău, prin

care a solicitat: restituirea valorii imobilului situat pe adresa Columna 115,

Chișinău și emiterea unei decizii cu privire la cererea suplimentară a subsemnatei

din 06.10.2009, prin care a solicitat restituirea contravalorii de piață a imobilului

situat pe str. Armenească, 30, Chișinău. La 20.09.2013 a transmis Primăriei mun.

Chișinău raportul de evaluare a imobilului situat pe str. Armenească, 30, întocmit

de ÎS „Cadastru”, iar pe data de 01.10.2013 a depus la Primăria mun. Chișinău

raportul de evaluare a imobilului situat pe str. Columna, 115, întocmit de ÎS

„Cadastru”.

Relatează, că în ceea ce privește imobilul de pe Columna, 115, în decembrie

2008, a prezentat Primăriei un raport de evaluare a respectivului imobil, care s-a

bazat pe anumite date greșite (diminuate) și care a fost de fapt rectificat prin

evaluarea din 23 august 2013. Pe data de 19.01.2015 Comisia municipală privind

restituirea valorii bunurilor prin achitarea de compensații persoanelor supuse

represiunilor politice, precum și achitarea compensațiilor în cazul decesului ca

urmare a represiunilor politice, a emis Decizia nr. 9/8 prin care a respins cererea

reclamantei – „moștenitoare a averii lui Liberoli Bențion, care a reținut avere în

municipiul Chișinău, pe motiv că lipsește buletinul de identitate care confirmă

cetățenia Republicii Moldova”. Pe data de 25.02.2015, reprezentantul ei s-a

deplasat la Primăria mun. Chișinău și a ridicat decizia nr. 9/8 din 19.01.2015.

Relevă, că nu este de acord cu decizia enunțată, deoarece prin aceasta i-a fost

vătămat un drept recunoscut de lege și anume: Comisia municipală privind

restituirea valorii bunurilor prin achitarea de compensații persoanelor supuse

represiunilor politice și-a motivat refuzul pe motivul că lipsește buletinul de

identitate, care confirmă cetățenia Republicii Moldova. Or, Legea nr. 1225-XII din

08.12.92 privind reabilitarea victimelor represiunilor politice, în art. 12 stabilește

expres că: „Cetățenilor Republicii Moldova supuși represiunilor politice și ulterior

reabilitați li se restituie, la cererea lor sau a moștenitorilor lor; bunurile confiscate,

naționalizate sau scoase în orice alt mod din posesia lor”. Respectiv, calitatea de

cetățean al Republicii Moldova se referă la persoanele supuse represiunilor politice

și ulterior reabilitate și nu la moștenitorii lor. În acest sens este și răspunsul nr.

03/9693 din 23.10.2013 a Ministerului Justiției la interpelările Primăriei, care a

indicat expres ca: „la stabilirea ordinii la succesiunea legală se va ține cont de clasa

de moștenitori și gradul de rudenie a persoanelor cu cel ce a lăsat moștenirea,

indiferent de cetățenia acestora”. Într-o altă scrisoare, nr. 03/17 din 02.01.2014,

Ministerul Justiției menționează: „condiția deținerii cetățeniei se referă la persoana

supusă represiunilor, dar nu și la moștenitorii acesteia”. Adică, reclamanta nu

trebuie neapărat să dețină cetățenie moldovenească pentru a pretinde fie la primirea

în proprietate a imobilelor moștenite, fie la contravaloarea acestora.

Consideră, că urmare a tergiversării examinării cererilor sale de către

autoritatea publică locală, este îndreptățită să solicite repararea pagubelor materiale

cauzate, pe care le evaluează după cum urmează:

a) În ceea ce privește imobilul din str. Columna, 115: în conformitate cu

prevederile legale, cererea sa urma să fie examinată în 6 luni, după prezentarea

tuturor documentelor. Ultimul document pertinent - evaluarea imobilului - a fost

prezentat în decembrie 2008. Conform respectivului document, valoarea imobilului

a fost stabilită în sumă de 11 746 253 lei. Menționează că, pe cale de consecință,

până la 01 iulie 2009, Primăria urma să adopte o decizie privind restituirea valorii

imobilului.

Astfel, suma nerestituită în termeni legali, constituie o datorie și este

purtătoare de dobândă legală, potrivit articolului 619 din Codul civil. Dobânda

legală la suma de 11 746 253 lei urmează a fi calculată până la data prezentării

Primăriei mun. Chișinău celui de-al doilea Raport de evaluare, care a fost prezentat

în octombrie 2013 și în care s-a stabilit valoarea în mărime de 14 754 376 lei. După

prezentarea celui de-al doilea raport de evaluare, dobânda de întârziere urmează a

fi calculata la suma de 14 754 376 lei până la adresarea în instanța de judecată.

În concluzie, dobânda de întârziere la suma de 11 746 253 lei pentru perioada

01 iulie 2009 - 01 octombrie 2013 constituie suma de 9 469 249,9 lei. Dobânda de

întârziere la suma de 14 754 376 lei pentru perioada 01 octombrie 2013 - 25 martie

2015 constituie suma de 2 961 385,16 lei.

În total solicită, încasarea în folosul său a dobânzii de întârziere pentru

neachitarea la timp a contravalorii imobilului din str. Columna 115 în sumă de

12 430 635,06 lei;

b) În ceea ce privește imobilul de pe str. Armenească, 30, evaluarea

imobilului de pe str. Armenească, 30 a fost prezentată Primăriei la 01 octombrie

folosul subsemnatei. Odată ce o asemenea decizie nu a fost luată, la suma datorată

urmează a fi calculată dobânda legală în conformitate cu articolul 619 din Codul

civil. Pe cale de consecință dobânda de întârziere la suma de 5 895 315 lei pentru

perioada 01 octombrie 2013 - 25 martie 2015 constituie suma de 1 183 262,4 lei,

care urmează a fi încasată.

În total, dobânda de întârziere pentru neachitarea contravalorii pentru ambele

imobile constituie suma de 13 613 897,46 lei, care urmează a fi încasată în folosul

reclamantei.

Ulterior, pe parcursul judecării cauzei, reclamanta și-a concretizat cerințele

acțiunii, solicitând încasarea tuturor sumelor din contul Ministerului Finanțelor,

indicând în cererea de concretizare a cerințelor, de rând cu Primăria mun. Chișinău,

Consiliul mun. Chișinău în calitate de copârât și Ministerul Finanțelor (f.d. 134).

Prin cererea de chemare în judecată modificată și concretizată (f.d. 148-153),

reclamanta a solicitat constatarea ilegalității Deciziei nr. 9/8 din 19.01.2015 a

Comisiei municipale privind restituirea valorii bunurilor prin achitarea de

compensații persoanelor supuse represiunilor politice, precum și achitarea

compensațiilor în cazul decesului ca urmare a represiunilor politice a Primăriei

mun. Chișinău; încasarea a valorii imobilelor situate în mun. Chișinău pe str.

Columna, 115 și str. Armenească, 30 în sumă totală de 20 649 691 lei; încasarea

dobânzii de întârziere la sumele datorate în mărime totală de 13 613 897,46 lei;

încasarea pagubei morale în sumă de 1 000 000 lei; încasarea cheltuielilor de

judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 22 iunie 2016:

-S-a admis parțial acțiunea;

-S-a constatat ilegalitatea deciziei nr. 9/8 din 19.01.2015 a Comisiei

municipale privind restituirea valorii bunurilor prin achitarea de compensații

persoanelor supuse represiunilor politice, precum și achitarea compensațiilor în

cazul decesului ca urmare a represiunilor politice a Primăriei mun. Chișinău;

-S-a dispus încasarea din contul bugetului Consiliului municipal Chișinău prin

transferul din contul bugetului de stat, în beneficiul Sabinei-Simmone Levina,

costul imobilelor naționalizate din str. Columna, 115 și str. Armenească, 30, mun.

Chișinău în valoarea totală de 20649691 (douăzeci milioane șase sute patruzeci și

nouă mii șase sute nouăzeci și unu) lei, cu eșalonarea pe o perioadă de 3 ani;

-În rest, cerințele Sabinei-Simmone Levina privind încasarea dobânzii de

întârziere, a prejudiciului moral și cheltuielilor pentru asistență juridică, s-au

respins, ca lipsite de temei.

La data de 27 iunie 2016, reprezentantul apelantei Sabinei-Simonnei Levina,

avocatul Vitalie Nagacevschi a declarat apel împotriva hotărârii instanței de fond,

completându-l la 25 octombrie 2016, a solicitat admiterea apelului, casarea

hotărârii în partea respingerii acțiunii, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere

integrală a acțiunii.

La data de 11 iulie 2016, reprezentantul apelanților Consiliului și Primăriei

mun. Chișinău, Cobzarenco Viorica a declarat apel împotriva hotărârii instanței de

fond, 03 noiembrie 2016, a solicitat admiterea apelului, casarea hotărârii, cu

emiterea unei noi hotărâri de respingere integrală a acțiunii.

La data de 13 iulie 2016, Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova a

declarat apel împotriva hotărârii instanței de fond, completându-l la 02 noiembrie

2016, a solicitat admiterea apelului, casarea hotărârii, cu emiterea unei noi hotărâri

de respingere integrală a acțiunii.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 08 decembrie 2016:

-S-a admis apelul declarat de către Sabina-Simonne Levina;

-S-a casat hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 22 iunie 2016, în

partea în care a fost respinsă pretenția cu privire la încasarea cheltuielilor de

judecată, cu adoptarea unei noi hotărâri după cum urmează:

-S-a încasat din contul bugetului Consiliului municipal Chișinău, prin

transferul din contul bugetului de stat, în beneficiul Sabinei-Simmone Levina suma

de 14 530 (paisprezece mii cinci sute treizeci) lei, cu titlu de cheltuieli de judecată

pentru asistență juridică;

-În rest, hotărârea primei instanțe s-a menținut;

-S-au respins, din lipsă de temei, apelurile declarate de către reprezentantul

apelanților Consiliului și Primăriei mun. Chișinău, Cobzarenco Viorica și

reprezentantul apelantului Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova, Armașu

Octavian.

Nefiind de acord cu decizia menționată, la 10 ianuarie 2017, în termenul

prevăzut de lege, Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova a declarat recurs,

solicitând admiterea recursului, casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 08

decembrie 2016 și a hotărârii Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 22 iunie 2016,

cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii înaintate de Sabina-Simonne

Levina ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripție și neîntemeiată.

În motivarea recursului, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept invocate pe

parcursul examinări cauzei în instanțele inferioare, recurentul a menționat, că în

pofida faptului solicitării amânării examinării cauzei, din motivul colectării unor

informații în vederea examinării juste și sub toate aspectele a cauzei date, instanța

de apel a refuzat să admită demersul de amânare. Astfel, consideră că refuzul de a

admite demersul de amânare a avut ca efect încălcarea dreptului la un proces

echitabil, mai mult ca atît, unele informații și probe obținute ca efect al

demersurilor ar fi putut să aibă ca efect adoptarea de către instanța de apel a unei

alte soluții decât cea pronunțată.

A invocat recurentul că în speță a fost omis termenul de prescripție la

depunerea acțiunii. În acest sens a menționat că informația privind reabilitarea

membrilor familiei a fost oferită de către Procuratura Generală reprezentantului

reclamantei, contra semnătură, la data de 20.04.1995, iar acțiunea a fost depusă

abia la 25.03.2015.

A indicat că, instanța de apel nu a supus examinării legalitatea hotărârii

primei instanțe integral, nici argumentele invocate de Ministerul Finanțelor în

cererea de apel înaintată.

Menționează că eliberarea certificatului de moștenitor în favoarea doar a

reclamantei nu înseamnă că alte persoane nu dispun de dreptul la succesiune.

Instanțele ierarhic inferioare nu au analizat faptul că copiii lui Liberoli Bențion,

numiți Raisa și David, de asemenea dispun de dreptul la succesiune. Astfel,

desemnarea tuturor moștenitorilor în prezenta speță este determinantă pentru

soluționarea justă a cauzei, deoarece doar în așa fel s-ar evita încălcarea drepturilor

succesorilor, care nu au fost atrași în proces.

Accentuează recurentul asupra faptului că reclamanta nu a prezentat careva

acte de la arhivă sau alte instituții abilitate, care ar atesta anume faptul confiscării

celor două bunuri imobile, or în lipsa unor acte de confiscare, orice hotărâre

judecătorească de încasare a valorii averii eventual confiscate este ilegală și

neîntemeiată. Mai mult, indică recurentul, instanțele inferioare au omis și faptul că

reclamanta nu a prezentat probe incontestabile în susținerea faptului că bunelul

acesteia Liberoli Bențion, ar avea calitatea de proprietar al bunurilor, amplasate în

mun. Chișinău, str. Armenească 30 și str. Nicolaevscaia 115.

Menționează recurentul și asupra faptului că, în speță, cererea a fost depusă de

către reclamantă, care nu deține cetățenia Republicii Moldova, mai mult ca atât

nici bunelul reclamantei, Liberoli Bențion, nu a deținut cetățenia Republicii

Moldova.

Indică recurentul și faptul că, potrivit art. 12 din Legea privind reabilitarea

victimelor politice, în cazul în când valoarea bunurilor nu depășește suma de 200

mii lei, plata compensației poate fi eșalonată pe o perioadă de până la 3 ani, iar în

cazul când valoarea bunurilor depășește suma de peste 200 mii lei – pe o perioadă

de până la 5 ani. Astfel, ținând cont de faptul că prima instanță a dispus încasarea

unei sume cu mult peste 200 mii, consideră recurentul că perioada de reeșalonare

urma să constituie 5 ani.

Consideră recurentul că instanța de apel a încasat exagerat suma de 14 530 lei

cu titlu de cheltuieli de asistență juridică, or suma de 14 530 a fost achitată în

favoarea avocatului S. Bostan, care nu a reprezentat-o pe reclamantă în acest

proces.

La 08 februarie 2017 Sabina-Simonne Levina prin intermediul avocaților

Galina Bostan și Vitalie Nagacevschi (mandatele nr.0888145, nr.0406551) a

declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea parțială a deciziei din 08

decembrie 2016 a Curții de Apel Chișinău și a hotărârii din 22 iunie 2016 a

Judecătoriei Centru Chișinău în partea: respingerii încasării dobânzii pentru

întârzierea achitării valorii imobilelor naționalizate, respingerii încasării pagubei

morale, dispunerii eșalonării pentru o perioada de 3 ani a achitării valorii

imobilelor naționalizate. Pronunțarea în această parte a unei noi hotărâri, prin care

să fie dispusă admiterea capetelor de cerere respinse și anume: încasarea în folosul

reclamantei a dobânzii de întârziere la sumele datorate în mărime totală de 13 613

897,46 lei conform calculelor prezentate în acțiune, încasarea în folosul

reclamantei a pagubei morale în sumă de 1 000 000 lei, dispunerea încasării

compensației valorii imobilelor și celorlalte sume printr-o plată unică.

În motivarea recursului Sabina-Simonne Levina a indicat că, prin decizia din

08 decembrie 2016 instanța de apel a aplicat eronat normele de drept material, prin

neaplicarea prevederilor art. 619 al. (1) Cod civil. Reține recurenta, că, ținând cont

de faptul că în decizia sa Curtea de Apel Chișinău a reținut că, potrivit art. 619 al.

(1) Cod civil, obligațiile pecuniare sunt purtătoare de dobânzi, iar motivarea

deciziei instanței de apel în partea neîncasării dobânzii de întârziere nu poate fi

reținută pentru următoarele motivele invocate în act judecătoresc. Și anume, primul

argument invocat de instanța de fond și reținut de instanța de apel, potrivit căruia

fără rapoarte de evaluare, cererea reclamantei privind încasarea sumei bănești era

necompletă, este neîntemeiat din punct de vedere al recurentei. Deoarece, invocă

Sabina-Simonne Levina, la materialele cauzei au fost anexate rapoartele respective

de evaluare a bunurilor imobile. Al doilea argument invocat de instanța de apel,

potrivit căruia Comisia municipală privind restituirea valorii bunurilor prin

achitare de compensații persoanelor supuse represiunilor politice, precum și

achitarea compensațiilor în cazul decesului ca urmare a represiunilor politice a

Primăriei mun. Chișinău (în continuare – Comisia Primăriei), nu a fost în întîrziere,

deoarece reclamanta nu a prezentat buletinul de identitate și acest fapt a constituit

temei de respingere a cererii, la fel este neîntemeiat. Susține recurenta că, Comisia

Primăriei a examinat în fond cererea Sabinei-Simonne Levina chiar și în lipsa

buletinului de identitate (decizia Comisiei nr. 5 din 18 martie 2013), și a respins-o

din alt motiv.

Consideră recurenta Sabina-Simonne Levina că, subiectul încasării dobânzilor

nu poate fi omis și trebuie examinat din perspectiva aplicabilității art. 619 al.(1)

Cod civil și din perspectiva momentului nașterii dreptului la dobânda de întârziere.

Susține recurenta că, instanța de apel eronat a aplicat normele de drept

material, prin interpretarea eronată a Legii privind reabilitarea victimelor

represiunilor politice și neaplicarea Codului civil, adică a legii care trebuia să fie

aplicată. Acest temei de declarare a recursului, consideră recurenta este aplicabil

modului în care a fost tratat, atât de către instanța de fond, cât și de instanța de

apel, subiectul privind prejudiciul moral și eșalonarea pe o perioada de 3 ani a

încasării valorii imobilelor naționalizate.

Invocă recurenta că, în cazul în care se acceptă că eșalonarea achitării

compensațiilor, în condițiile reglementate de p. 11 din Regulamentul privind

restituirea valorii bunurilor prin achitarea de compensații persoanelor supuse

represiunilor politice, precum și achitarea compensației în cazul decesului ca

urmare a represiunilor politice, aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii

Moldova nr. 627 din 05 iunie 2007, este aplicabilă prin analogie nu numai

persoanelor supuse represiunilor politice, dar și a moștenitorilor acestora, atunci tot

prin analogie este aplicabilă și regula achitării compensației printr-o plată unică în

care beneficiarul compensației are 75 și mai mulți ani. La data pronunțării actului

judecătoresc recurenta avea deja 77 de ani împliniți. Astfel, consideră recurenta

Sabina-Simonne Levina că, compensația încasată nu putea fi eșalonată, urmând a fi

dispusă achitarea printr-o plată unică.

Cât privește prejudiciul moral, recurenta susține, că instanța de apel

neîntemeiat a opinat că soluția dată de instanța de fond, precum că această

pretenție este neîntemeiată pe motiv că Legea 1225 din 08 decembrie 1992 nu

prevede dreptul la recuperarea a prejudiciului moral, ar fi corectă. Consideră

recurenta că, Legea privind reabilitarea victimelor represiunilor politice nici nu

interzice recuperarea prejudiciului moral. Mai mult ca atât, reține recurenta că,

respectiva relație juridică este reglementată și de alte legi, cum ar fi Codul civil,

Legea contenciosului administrativ, Legea cu privire la procuratură, etc. Totodată,

recurenta atrage atenția asupra faptului că, Legea specială este mult mai veche

decât Codul civil, Legea contenciosului administrativ, Legea cu privire la

procuratură. Respectiv, consideră recurenta, aplicarea prioritară a legii speciale

este îndoielnică.

Afirmă recurenta, că are tot dreptul să solicite repararea prejudiciului moral

conform cerințelor enunțate în acțiune, deoarece acesta i-a fost cauzat. Susține, că a

fost martorul suferințelor fizice și psihice a bunelului cauzate de efectele

deportării.

La data de 27 februarie 2017, Consiliul municipal Chișinău și Primăria

municipiului Chișinău au declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea

deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei noi

hotărâri prin care acțiunea depusă de Sabina-Simonne Levina să fie respinsă ca

neîntemeiată.

În motivarea recursului a indicat că, instanțele inferioare au apreciat greșit că

decizia Comisiei speciale este una ilegală, astfel Comisia nu putea să ia o decizie în

cazul în care la dosarul dnei Sabina-Simonne Levina lipsește un act din cele

indicate la pct. 5 Hotărârii Guvernului nr. 627 din 05 iunie 2007, care prevede

expres, că la cererea de restituire a bunurilor sau de compensare a valorii acestora

urmează a fi anexate, în mod obligatoriu toate documentele enumerate printre care

buletinul de identitate, care confirmă cetățenia Republicii Moldova, act care

lipsește la dosarul dnei Levina Sabine-Simonne. Consideră legală Decizia nr. 9/8

din 19 ianuarie 2015 a Comisiei municipale privind restituirea valorii bunurilor

prin achitarea compensațiilor persoanelor supuse represiunilor politice, precum și

achitarea compensațiilor persoanelor în cazul decesului ca urmare a represiunilor

politice.

Au mai invocat recurenții că în bugetul Consiliului municipal Chișinău nu

sunt prevăzute surse financiare în acest sens.

Consideră, că instanțele inferioare urmau ca în cazul constatării ilegalității

deciziei Comisiei speciale să oblige Comisia să examineze repetat cererea dnei

Sabina-Simonne Levina, cu indicarea motivelor legale care să convingă membrii

Comisiei să adopte o decizie, prin care cererea menționată să fie admisă, caz în

care, conform Hotărârii Guvernului nr. 627 din 05 iunie 2007 acești bani ar fi fost

solicitați de la Ministerul Finanțelor.

De asemenea, recurenții nu sunt de acord cu încasarea sumei de 14 530 lei cu

titlu de cheltuieli de asistență juridică deoarece o consideră neîntemeiată.

Conform art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la

data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Având în vedere că copia deciziei integrale a instanței de apel a fost expediată

în adresa părților la 22 decembrie 2016 (f.d. 40 vol. II), cât și faptul că la

materialele cauzei nu sunt careva probe privind recepționarea acesteia, recursul

depus de Consiliul municipal Chișinău și Primăria municipiului Chișinău se

consideră declarat în termen.

La data de 06 martie 2017, Sabina-Simonne Levina prin intermediul

avocatului Galina Bostan prezentat referință pe marginea recursului declarat de

Ministerul Finanțelor, solicitând declararea acestuia inadmisibil cu titlu subsidiar –

nefondat.

La data de 21 martie 2017, Sabina-Simonne Levina prin intermediul

avocatului Galina Bostan prezentat referință pe marginea recursului declarat de

Consiliul municipal Chișinău și Primăria municipiului Chișinău, solicitând

declararea acestuia inadmisibil, întrucât nu se încadrează în niciuna din temeiurile

declarării recursului, prevăzut de art.432 Cod de procedură civilă.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 03 mai 2017 recursurile

înaintate au fost declarate admisibile.

În conformitate cu art. 441 Codul de procedură civilă în cazul în care recursul

este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul

recursului.

În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces.

Judecând recursurile declarate în limitele invocate, Colegiul civil, comercial

și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție le consideră

declarate în termen și care urmează a fi admise cu casarea deciziei instanței de

apel și restituirea cauzei spre rejudecare în ordine de apel din următoarele motive.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) Codul de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul și să caseze integral

decizia instanței de apel și să trimită pricina spre rejudecare în instanța de apel în

toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de

recurs.

Din materialele cauzei rezultă că reclamanta-recurent Sabina-Simonne Levina

a depus cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei mun. Chișinău,

Consiliului mun. Chișinău și Ministerului Finanțelor privind constatarea

ilegalității deciziei Comisiei municipale privind restituirea valorii bunurilor prin

achitarea de compensații persoanelor supuse represiunilor politice nr.9/8 din

19.01.2015, încasarea valorii imobilelor, a dobânzii de întârziere, a prejudiciului

moral și a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru din 22.06.2016, pretențiile reclamantei

au fost admise parțial, s-a constatat ilegalitatea deciziei Comisiei municipale

privind restituirea valorii bunurilor prin achitarea de compensații persoanelor

supuse represiunilor politice nr. 9/8 din 19.01.2015 și s-a dispus încasarea din

contul bugetului Consiliului mun. Chișinău, prin transferul din contul bugetului

de stat, în beneficiul Sabinei-Simmone Levina costul imobilelor naționalizate din

str. Columna, 115 și str. Armenească, 30, mun. Chișinău în valoarea totală de 20

649 691 lei cu eșalonarea plății pe 3 ani.

Ulterior, prin decizia Curții de Apel Chișinău din 08.12.2016, au fost

respinse apelurile declarate de către Consiliul municipal Chișinău, Primăria mun.

Chișinău și Ministerul Finanțelor, admis apelul declarat de către Sabina-Simonne

Levina și s-a casat hotărârea Judecătoriei Centru din 22.06.2016 în partea

încasării cheltuielilor de judecată, cu adoptarea unei noi hotărâri în această parte,

prin care s-a dispus încasarea din contul Consiliului mun. Chișinău, prin transfer

din contul bugetului de stat, în beneficiul Sabinei-Simmone Levina a sumei de 14

530 lei cu titlu de cheltuieli pentru asistență juridică. În rest hotărârea primei

instanțe s-a menținut.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție consideră decizia instanței de apel ca fiind emisă cu aplicarea

eronată a cadrului legal pertinent speței, inclusiv cu încălcarea normelor de drept

procedural, fapt care în conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) lit. d) CPC

constituie temei de casare a hotărârii judecătorești pronunțate și restituirea

pricinii spre rejudecare, din considerentele ce urmează:

În conformitate cu art. 373 alin. (1) CPC, instanța de apel verifică, în

limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate, legalitatea și

temeinicia hotărârii atacate în ceea ce privește constatarea circumstanțelor de fapt

și aplicarea legii în primă instanță.

Conform art. 373 alin. (4) CPC, instanța de apel nu este legată de motivele

apelului privind legalitatea hotărârii primei instanțe, ci este obligată să verifice

legalitatea hotărârii în întregul ei”. Alin (5) al aceluiași articol stipulează că

instanța de apel este obligată să se pronunțe în privința tuturor motivelor invocate

în apel.

În conformitate cu art. 239 CPC, hotărârea judecătorească trebuie să fie

legală și întemeiată. Instanța își întemeiază hotărârea numai pe circumstanțele

constatate nemijlocit de instanță și pe probele cercetate în ședință de judecată.

În conformitate cu art. 240 alin. (1) CPC, la deliberarea hotărârii instanța

judecătorească apreciază probele, determină circumstanțele care au importanță

pentru soluționarea pricinilor, care au fost sau nu stabilite, caracterul raportului

juridic dintre părți, legea aplicabilă soluționării pricinii și admisibilitatea acțiunii.

În conformitate cu art. 241 alin. (5) CPC, în motivare se indică

circumstanțele pricinii constatate de instanță, probele care se întemeiază

concluziile ei privitor la aceste circumstanțe, argumentele invocate de instanță la

respingerea unor probe, legile de care s-a călăuzit instanța.

Totodată hotărârea trebuie să fie certă, completă, corectă, clară,

consecutivă, convingătoare și concretă. Circumstanțele și probele constatate în

cauză urmează să fie expuse într-o strictă consecutivitate logică. De asemenea

concluziile instanței expuse în partea motivată a hotărârii trebuie să coincidă cu

circumstanțele pricinii, constatate pe parcursul dezbaterilor judiciare, în caz

contrar hotărârea fiind lovită de nulitate.

Cu derogare de la normele de drept procedural citate, Colegiul consideră că

instanța de apel nu a supus examinării nici legalitatea hotărârii primei instanțe

integral, nici argumentele invocate de către Consiliul municipal Chișinău,

Primăria mun. Chișinău și Ministerul Finanțelor în cererile de apel înaintate. Or,

în partea motivată a deciziei urma a se menționa fiecare argument invocat de

apelant în cererea sa, concluzia instanței pentru care motive acest argument este

neîntemeiat, în baza căror norme și probe instanța a ajuns la concluzia

menționată.

În acest context legal, Colegiul reține ca fiind întemeiate argumentatele

Ministerului Finanțelor că întru examinarea completă și sub toate aspectele a

cauzei, Ministerul Finanțelor a înaintat Procuraturii Generale, Ministerului

Afacerilor Interne si Arhivei Naționale demersuri în vederea obținerii unor

informații suplimentare (faptul ridicării certificatului de reabilitare, confiscării,

arestării, condamnării, supunerii represiunilor politice a familiei Liberoli etc.).

Astfel, deoarece până la data ședinței în cadrul instanței de apel

(08.12.2016) nu au fost obținute toate răspunsurile, Ministerul Finanțelor a depus

la data de 07.12.2016 o cerere de amânare a examinării cauzei cu prezentarea

argumentelor de rigoare, unul din acestea fiind că acest demers a avut ca scop

colectarea unor informații în vederea examinării juste și sub toate aspectele a

cauzei date, însă, în pofida acestui fapt, instanța de apel a refuzat să admită

demersul de amânare și a examinat cauza în lipsa reprezentantului Ministerului

Finanțelor, iar refuzul de a admite demersul de amânare a avut ca efect încălcarea

dreptului la un proces echitabil, garantat de art. 6 din Convenția Europeană a

Drepturilor Omului.

În acest sens, cu referire la argumentele reprezentantului recurentei-intimat

Sabinei-Simonne Levina în instanța de apel (f.d. 8 Vol. II), reținute eronat ca

fiind întemeiate de către instanța de apel la respingerea demersului și anume că

nu se admite prezentarea altor probe noi decât în caz că nu le-au putut prezenta în

instanța de fond, Colegiul menționează că instanța de apel, contrar prevederilor

372 alin. (1) CPC, nu s-a expus asupra argumentelor formulate în demers care au

justificat imposibilitatea prezentării acestora în instanța de fond.

Mai mult ca atât, Colegiul reține că informația solicitată prin aceste

interpelări și respectiv, răspunsurile parvenite de la autoritățile de stat

competente, inclusiv a Procuraturii Generale, sunt probe necesare pentru

stabilirea corectă a situației de fapt în vederea aplicării corecte a legii, la caz al

Legii privind reabilitarea victimelor represiunilor politice nr. 1225-XII din 08

decembrie 1992 (și nicidecum în vederea probării netemeiniciei acțiunii în sine).

În acest sens, Colegiul reține că în răspunsul nr. 21(13)-36/95-2303

Procuratura Generală a indicat că: „Din datele de care dispune Procuratura

Generală (dosarul de control nr. 13-36/95 din anul 1995), s-a stabilit că cet.

Levina Sabina-Simona Iacob (domiciliată în SUA) a adresat o cerere la 20

ianuarie 1995 cu privire la reabilitarea bunelului său - Liberoli Bențion.

Procuratura RM conform solicitării, urma să informeze petiționara Levina

Sabina-Simona despre rezultatele examinării cererii cu eliberarea certificatului

de reabilitare prin intermediul rudei sale - Ostapenco Ana (domiciliată în mun.

Chișinău). La 20 aprilie 1995 cererea a fost soluționată și petiționara Levina

Sabina-Simona, a fost informată prin intermediul rudei sale - Ostapenco Ana cu

eliberarea, contra semnătură, a certificatul de reabilitare solicitat (în original),

vizând reabilitarea lui Liberoli Bențion la 18 mai 1989, fapt confirmat prin

semnătura cet. Ostapenco Ana (copiile cererii, certificatului de reabilitare și

scrisorii cu semnătura cet. Ostapenco A. se anexează).

Concomitent, Vă informăm că, la 06 iulie 2007 cet. Levina Sabina-Simona,

prin intermediul avocatului S. Bostan, s-a adresat la Procuratura Generală cu

cerere, prin care repetat a solicitat eliberarea certificatului de reabilitare. Ca

urmare, la 20 iulie 2007 prin scrisoarea Procuraturii Generale cu nr. 21 (13)-

36/95/7032, petiționarei, prin intermediul avocatului S. Bostan i-a fost expediat

certificatul privind confirmarea reabilitării lui Liberoli Bențion la 18 mai 1989

(copiile cererilor, scrisorii de însoțire și certificatului de reabilitare se

anexează).”

În contextul acestor circumstanțe de fapt, confirmate de către Procura

Generală, Colegiul menționează că la rejudecarea cauzei, instanța de apel

urmează să se expună asupra argumentelor Ministerului Justiției (invocate în

instanțele inferioare) referitor la omiterea termenului de prescripție de către

recurenta-intimat Sabina-Simonne Levina la depunerea acțiunii, și anume că

reprezentantul acesteia, la data de 20.04.1995, contra semnătură, a recepționat

certificatul de reabilitare solicitat (în original), iar acțiunea a fost depusă la data

de 25.03.2015.

Totodată, Colegiul consideră necesar de a reitera faptul că elucidarea

respectivelor circumstanțe de fapt sunt necesare în vederea aplicării corecte a

legii pertinente speței, și anume a Legii privind reabilitarea victimelor

represiunilor politice nr. 1225-XII din 08 decembrie 1992, inclusiv a art. 121

conform căruia „Cererea de restituire a bunurilor confiscate, naționalizate sau

scoase în orice alt mod din posesie ori de recuperare a valorii acestora se

înaintează în decurs de 3 ani de la data înștiințării persoanei supuse

represiunilor despre reabilitarea acesteia și se examinează în termen de până la

6 luni din ziua depunerii.”

Mai mult, în susținerea poziției că respectiva eroarea a instanței de apel nu

poate fi corectată de către instanța de recurs, Colegiul reține că este necesară

examinarea în contradictoriu a probelor menționate anterior, în vederea asigurării

dreptului la un proces echitabil a părților, având în vedere inclusiv prevederile

art. 443 CPC, conform cărora instanța de recurs verifică legalitatea hotărârii

atacate, fără a administra noi dovezi.

Totodată, Colegiul menționează că instanța de apel eronat a concluzionat

că recurentul-intimat Ministerul Finanțelor nu era în drept să invoce omiterea

termenului de prescripție, argumentându-și poziția că acesta are calitatea

procesuală de intervenient accesoriu, din considerentele ce urmează:

Conform cererii de chemare în judecată modificată, anexată de către

reprezentantul Sabinei-Simonne Levina, avocatul Vitalie Nagacevschi în ședința

de judecată din 06 aprilie 2016 (f.d. 148 Vol. I), s-a indicat expres Ministerul

Finanțelor în calitate de copârât, mai mult ca atât, Colegiul reține că unicul

reprezentant al statului în litigiul respectiv, din contul căruia se pretinde a se

încasa sumele de bani, este Ministerul Finanțelor, iar cu titlu de consecință,

ultimul are toate drepturile procedurale a părții la proces, prevăzute de legislația

procesual civilă, inclusiv dreptul de a invoca scurgerea termenului de prescripție.

Totodată, cu referire la celelalte argumentele invocate de către recurenți,

Colegiul menționează că acestea se referă nemijlocit la fondul pricinii și anume la

probatoriul și condițiile necesare de fi întrunite pentru a solicita și beneficia de

restituirea bunurilor confiscate sau naționalizate ori contravaloarea acestora, iar

în situația în care la rejudecarea pricinii urmează a se elucida circumstanțele

referitor la respectarea de către solicitant a termenului de înaintare a cererii

prevăzut de art. 121 a Legii privind reabilitarea victimelor represiunilor politice

nr. 1225-XII din 08 decembrie 1992, Colegiul reține că examinarea acestor

circumstanțe este prematură, acestea urmând a fi examinate după examinarea în

contradictoriu a probelor și circumstanțelor referitor la respectarea termenului de

înaintare a cererii privind restituirea bunurilor naționalizate.

Din considerentele menționate și având în vedere că s-a constatat

examinarea cauzei cu încălcarea normelor de drept procedural și material,

totodată instanța de recurs fiind în imposibilitate de a corecta eroarea judiciară,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul, a casa integral decizia

instanței de apel și de a restitui cauza spre rejudecare în instanța de apel.

În conformitate cu art. art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se admit recursurile declarate de Ministerul Finanțelor al Republicii

Moldova, Sabina-Simonne Levina, Consiliul municipal Chișinău și Primăria

municipiului Chișinău.

Se casează decizia Curții de Apel Chișinău din 08 decembrie 2016, emisă

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Sabina-Simonne

Levina împotriva Primăriei municipiului Chișinău, Consiliului municipal

Chișinău, Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova cu privire la constatarea

ilegalității deciziei nr. 9/8 din 19.01.2015 Comisiei municipale privind restituirea

valorii bunurilor prin achitarea de compensații persoanelor supuse represiunilor

politice, cât și achitarea compensațiilor în cazul decesului ca urmare a

represiunilor politice, încasarea valorii imobilelor situate în mun. Chișinău, str.

Columna, 115 și str. Armenească, 30, dobânzii de întârziere, prejudiciului moral

și cheltuielilor de judecată, cu remiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel

Chișinău, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Maria Ghervas

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Luiza Gafton

Mariana Pitic

Ion Druță