2ra-2031/17 — Încasarea cheltuielilor de judecată

Dosarul nr. 2ra–2031/17

Prima instanță: Judecătoria Centru, mun. Chișinău, judecător A. Catană

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători A. Bostan, V. Negru, A. Pahopol

ÎNCHEIERE

29 noiembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecător – Svetlana Filincova,

Judecători – Iurie Bejenaru, Maria Ghervas

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Consiliul mun. Chișinău

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 04 iulie 2017, prin care a fost admisă

cererea de apel a Consiliului mun. Chișinău și modificată hotărârea Judecătoriei

Centru, mun. Chișinău din 21 decembrie 2016, în cauza civilă la cererea de chemare

în judecată a lui Pavlovici Vladimir către Consiliul mun. Chișinău cu privire la

încasarea cheltuielilor de judecată și a taxei de stat,

c o n s t a t ă:

La 17.08.2016, reclamantul Vladimir Pavlovici s-a adresat cu cerere de

chemare în judecată împotriva Consiliului mun. Chișinău și Guvernului RM, prin

care a solicitat încasarea sumei de 7 740 de lei cu titlu de taxă de stat și a sumei de

232,20 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii a invocat că, prin hotărârea Judecătoriei Buiucani din

24.12.2004, menținută prin decizia Curții de Apel Chișinău din 14.04.2005 și

decizia Curții Supreme de Justiție din 07.12.2005, Consiliul mun. Chișinău a fost

obligat să-i restituie imobilul din XXXXXX, cu suprafața totală de 464,71 m.p.,

compus din literele „A”, „E”, „B”, „Bl”, în baza Legii nr. 1225 din 08.12.1992

privind reabilitarea victimelor represiunilor politice, însă în decurs de 6 ani

hotărârea instanței judecătorești nu a fost executată.

În legătură cu neexecutarea hotărârii Judecătoriei Buiucani din 24.12.2004,

s-a adresat cu cerere de chemare în judecată către Consiliul mun. Chișinău,

solicitând încasarea prejudiciului material. Ulterior, prin hotărârea Judecătoriei

Centru din 21.06.2013, acțiunea lui Vladimir Pavlovici către Consiliul mun.

Chișinău si Guvernul RM privind recuperarea prejudiciului material a fost

respinsă.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 10.11.2011 a fost respins apelul

declarat de Vladimir Pavlovici cu menținerea hotărârii primei instanțe.

Prin decizia CSJ din 26.02.2014, a fost admis recursul declarat de Vladimir

Pavlovici, s-a casat decizia Curții de Apel Chișinău din 10.11.2009 și hotărârea

Judecătoriei Centru din 21.06.2013, fiind emisă o nouă hotărâre de admitere a

acțiunii lui Vladimir Pavlovici către Consiliul mun. Chișinău și Guvernul RM

privind repararea prejudiciului material. S-a încasat de la Consiliul mun. Chișinău

în beneficiul lui Vladimir Pavlovici prejudiciul material în mărime de XXXXX de

lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 21 decembrie 2016 a

fost admisă integral acțiunea lui Vladimir Pavlovici: s-a încasat din contul

Consiliului mun. Chișinău în folosul lui Vladimir Pavlovici suma de XXXX lei cu

titlu de taxă de stat achitată la depunerea recursului și suma de XXXX de lei cu

titlu de cheltuieli de judecată achitată în cadrul examinării pricinii.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 04 iulie 2017, a fost admisă cererea

de apel a Consiliului mun. Chișinău și modificată hotărârea Judecătoriei Centru,

mun. Chișinău din 21 decembrie 2016, micșorând suma încasată cu titlu de

cheltuieli de judecată de la suma de XXXX de lei la suma de XXXX de lei.

La 30.08.2017, Consiliul mun. Chișinău a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei

enunțate și a hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei hotărâri noi de

respingere a pretențiilor reclamantului.

În motivarea recursului a indicat că decizia pronunțată contravine normelor

dreptului material și procesual, iar la examinarea cauzei nu au fost constatate și

elucidate pe deplin circumstanțele care au importanță pentru soluționarea justă a

cauzei.

La 09.11.2017, Pavlovici Vladimir a depus referință la cererea de recurs, prin

care a solicitat declararea recursului ca inadmisibil.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

cauzei și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de Consiliul

mun. Chișinău, ca fiind inadmisibil, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin.(1) din Codul de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

În conformitate cu art.433 lit. a) din Codul de procedură civilă cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Dat fiind faptul că temeiurile declarării recursului împotriva deciziei curții de

apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII din Codul de

procedură civilă, sunt strict delimitate de art.432, Completul reține că, reieșind din

prevederile art.437 alin.(1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în sarcina

recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării

acelei/acelor încălcări esențiale și/sau acelor circumstanțe ale aplicării eronate ale

normelor de drept material sau procedural, care ar dicta necesitatea declarării

recursului ca fiind admisibil.

În speță, criticile aduse de recurent, însoțite de argumentarea circumstanțelor

de fapt ale pricinii, percepute din propriul punct de vedere al recurentului, nu pot

duce la admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art.432

din Codul de procedură civilă, în condițiile în care se insistă asupra reaprecierii

probelor și circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției

instanței de judecată.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului.

Se cere a fi precizat că, specific recursului declarat în condițiile secțiunii a 2-

a, Capitolul XXXVIII, Cod de procedură civilă, este că recursul nu provoacă o

rejudecare a fondului pricinii. Rolul exclusiv al recursului este de a asigura

efectuarea unui control de legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de

declarare a recursului strict prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) și (4).

Abordarea recurentului în speță evidențiază în mod clar dezacordul acestuia

cu soluția dată de instanța de judecată, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor instanței de apel, care ar impune declararea

recursului ca fiind admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, iar recursul trebuie să

posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, caracter care nu poate

fi evidențiat de cererea de recurs în cauză.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din

Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Consiliul mun. Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecător Svetlana Filincova,

Judecători – Iurie Bejenaru

Maria Ghervas