2ra-2031/17 — Încasarea cheltuielilor de judecată
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- Încasarea cheltuielilor de judecată
- Temei legal
- Temeiurile declararii recursului
2ra-2031/17 — Încasarea cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
Dosarul nr. 2ra–2031/17
Prima instanță: Judecătoria Centru, mun. Chișinău, judecător A. Catană
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători A. Bostan, V. Negru, A. Pahopol
ÎNCHEIERE
29 noiembrie 2017 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele completului, judecător – Svetlana Filincova,
Judecători – Iurie Bejenaru, Maria Ghervas
examinând admisibilitatea recursului declarat de către Consiliul mun. Chișinău
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 04 iulie 2017, prin care a fost admisă
cererea de apel a Consiliului mun. Chișinău și modificată hotărârea Judecătoriei
Centru, mun. Chișinău din 21 decembrie 2016, în cauza civilă la cererea de chemare
în judecată a lui Pavlovici Vladimir către Consiliul mun. Chișinău cu privire la
încasarea cheltuielilor de judecată și a taxei de stat,
c o n s t a t ă:
La 17.08.2016, reclamantul Vladimir Pavlovici s-a adresat cu cerere de
chemare în judecată împotriva Consiliului mun. Chișinău și Guvernului RM, prin
care a solicitat încasarea sumei de 7 740 de lei cu titlu de taxă de stat și a sumei de
232,20 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii a invocat că, prin hotărârea Judecătoriei Buiucani din
24.12.2004, menținută prin decizia Curții de Apel Chișinău din 14.04.2005 și
decizia Curții Supreme de Justiție din 07.12.2005, Consiliul mun. Chișinău a fost
obligat să-i restituie imobilul din XXXXXX, cu suprafața totală de 464,71 m.p.,
compus din literele „A”, „E”, „B”, „Bl”, în baza Legii nr. 1225 din 08.12.1992
privind reabilitarea victimelor represiunilor politice, însă în decurs de 6 ani
hotărârea instanței judecătorești nu a fost executată.
În legătură cu neexecutarea hotărârii Judecătoriei Buiucani din 24.12.2004,
s-a adresat cu cerere de chemare în judecată către Consiliul mun. Chișinău,
solicitând încasarea prejudiciului material. Ulterior, prin hotărârea Judecătoriei
Centru din 21.06.2013, acțiunea lui Vladimir Pavlovici către Consiliul mun.
Chișinău si Guvernul RM privind recuperarea prejudiciului material a fost
respinsă.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 10.11.2011 a fost respins apelul
declarat de Vladimir Pavlovici cu menținerea hotărârii primei instanțe.
Prin decizia CSJ din 26.02.2014, a fost admis recursul declarat de Vladimir
Pavlovici, s-a casat decizia Curții de Apel Chișinău din 10.11.2009 și hotărârea
Judecătoriei Centru din 21.06.2013, fiind emisă o nouă hotărâre de admitere a
acțiunii lui Vladimir Pavlovici către Consiliul mun. Chișinău și Guvernul RM
privind repararea prejudiciului material. S-a încasat de la Consiliul mun. Chișinău
în beneficiul lui Vladimir Pavlovici prejudiciul material în mărime de XXXXX de
lei.
Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 21 decembrie 2016 a
fost admisă integral acțiunea lui Vladimir Pavlovici: s-a încasat din contul
Consiliului mun. Chișinău în folosul lui Vladimir Pavlovici suma de XXXX lei cu
titlu de taxă de stat achitată la depunerea recursului și suma de XXXX de lei cu
titlu de cheltuieli de judecată achitată în cadrul examinării pricinii.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 04 iulie 2017, a fost admisă cererea
de apel a Consiliului mun. Chișinău și modificată hotărârea Judecătoriei Centru,
mun. Chișinău din 21 decembrie 2016, micșorând suma încasată cu titlu de
cheltuieli de judecată de la suma de XXXX de lei la suma de XXXX de lei.
La 30.08.2017, Consiliul mun. Chișinău a declarat recurs împotriva deciziei
instanței de apel, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei
enunțate și a hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei hotărâri noi de
respingere a pretențiilor reclamantului.
În motivarea recursului a indicat că decizia pronunțată contravine normelor
dreptului material și procesual, iar la examinarea cauzei nu au fost constatate și
elucidate pe deplin circumstanțele care au importanță pentru soluționarea justă a
cauzei.
La 09.11.2017, Pavlovici Vladimir a depus referință la cererea de recurs, prin
care a solicitat declararea recursului ca inadmisibil.
Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele
cauzei și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de Consiliul
mun. Chișinău, ca fiind inadmisibil, din considerentele ce urmează.
În conformitate cu art. 432 alin.(1) din Codul de procedură civilă, părțile și
alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă
încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a
normelor de drept procedural prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4) din Codul de
procedură civilă.
În conformitate cu art.433 lit. a) din Codul de procedură civilă cererea de
recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în
temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.
Dat fiind faptul că temeiurile declarării recursului împotriva deciziei curții de
apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII din Codul de
procedură civilă, sunt strict delimitate de art.432, Completul reține că, reieșind din
prevederile art.437 alin.(1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în sarcina
recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării
acelei/acelor încălcări esențiale și/sau acelor circumstanțe ale aplicării eronate ale
normelor de drept material sau procedural, care ar dicta necesitatea declarării
recursului ca fiind admisibil.
În speță, criticile aduse de recurent, însoțite de argumentarea circumstanțelor
de fapt ale pricinii, percepute din propriul punct de vedere al recurentului, nu pot
duce la admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art.432
din Codul de procedură civilă, în condițiile în care se insistă asupra reaprecierii
probelor și circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției
instanței de judecată.
Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care
evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de
apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului.
Se cere a fi precizat că, specific recursului declarat în condițiile secțiunii a 2-
a, Capitolul XXXVIII, Cod de procedură civilă, este că recursul nu provoacă o
rejudecare a fondului pricinii. Rolul exclusiv al recursului este de a asigura
efectuarea unui control de legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de
declarare a recursului strict prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) și (4).
Abordarea recurentului în speță evidențiază în mod clar dezacordul acestuia
cu soluția dată de instanța de judecată, iar argumentele recursului nu permit
identificarea omisiunilor sau erorilor instanței de apel, care ar impune declararea
recursului ca fiind admisibil.
Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie
capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, iar recursul trebuie să
posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, caracter care nu poate
fi evidențiat de cererea de recurs în cauză.
Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea
declarării recursului ca fiind admisibil.
În conformitate cu art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din
Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție,
d i s p u n e:
Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Consiliul mun. Chișinău.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului, judecător Svetlana Filincova,
Judecători – Iurie Bejenaru
Maria Ghervas