2ra-519/20 — Constatarea încălcării dreptului la judecare în termen rezonabil

Dosarul nr.2ra-519/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani, judecător: D. Dulghieru

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători: A. Danilov, V. Cotorobai, I. Secrieru

ÎNCHEIERE

25 martie 2020 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de

Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de Ministerul Justiției al RM,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Larisei Parșov către

Ministerul Justiției al Republicii Moldova cu privire la constatarea încălcării dreptului

la judecarea cauzei în termen rezonabil a cauzei, recuperarea prejudiciului moral și

încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 08 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de Ministerul Justiției împotriva hotărârii din 12 februarie

2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, prin care a fost admisă parțial acțiunea,

c o n s t a t ă:

La 14 noiembrie 2018, avocatul Beruceașvili Andrei, acționând în interesele

Larisei Parșov, s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului

Justiției al Republicii Moldova cu privire la constatarea faptului încălcării dreptului la

judecarea în termen rezonabil a cauzei și încasarea prejudiciului moral în mărime de

25 000 de lei.

În motivarea acțiunii a indicat că, la 21 iunie 2017, a fost pronunțat dispozitivul

hotărârii în cauza civilă la acțiunea Larisei Parșov împotriva ÎCS „Red Union Fenosa”

SA, ÎCS „Gaz Natural Furnizare Energie” SRL mun. Chișinău cu privire la

contestarea actelor administrative, iar, la 22 iunie 2017, reclamanta Parșov Larisa a

solicitat întocmirea și eliberarea hotărârii motivate pe caz.

Contrar prevederilor legale, hotărârea motivată a fost recepționată de către

reclamantă abia la 03 aprilie 2018, astfel încât a fost depășit termenul legal de

întocmire și eliberare a acesteia cu nouă luni, iar din datele Programului integral de

gestionare a dosarelor rezultă că, la 06 aprilie 2018, cauza menționată a fost expediată

Curții de Apel Cahul pentru examinare în ordine de apel.

Reprezentantul reclamantei Parșov Larisa, avocatul Beruceașvili Andrei,

împreună cu reclamanta, susțin raportul din 19 aprilie 2018, întocmit de către

inspectorul-judecător principal la sesizarea cu nr. 410 p/m, prin care a fost solicitată

tragerea la răspundere disciplinară a judecătorului Caitaz Svetlana din Judecătoria

Cahul, sediul Cantemir, însă nu sunt de acord cu hotărârea Colegiului disciplinar de

pe lângă CSM, care nu se referă la încălcarea prevederilor legale în speță, ci se referă

la faptul că, nu a existat o decizie definitivă și irevocabilă și că, Colegiul disciplinar

nu este în drept să se implice în aprecierea actului de justiție privind interpretarea sau

aplicarea neuniformă a legislației.

Consideră că, reclamantei i-a fost încălcat dreptul la judecarea cauzei în termen

rezonabil, iar drept urmare este pasibilă admiterii cerința de compensare a încălcării

acestui drept în echivalentul bănesc în mărime de 25 000 de lei.

Prin hotărârea din 12 februarie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani,

acțiunea a fost admisă parțial. S-a constatat faptul încălcării dreptului Larisei Parșov

la examinarea cauzei în termen rezonabil. S-a încasat din contul bugetului de stat în

beneficiul Larisei Parșov, prejudiciul moral în mărime de 10 000 (zece mii) de lei și

cheltuielile de asistență juridică în mărime de 500 (cinci sute) de lei. În rest pretențiile

au fost respinse.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 22 februarie 2019, Ministerul

Justiției a declarat apel, solicitând admiterea apelului, casarea integrală a hotărârii

Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 12 februarie 2019, cu pronunțarea unei noi

hotărâri de respingere a acțiunii.

Prin decizia din 08 octombrie 2019 a Curții de apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat și s-a menținut hotărârea primei instanțe.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a indicat că sunt nefondate argumentele

apelantului Ministerul Justiției cu privire la netemeinicia acțiunii Larisei Parșov

privind constatarea încălcării dreptului la judecarea cauzei în termen rezonabil. Or,

apelantul Ministerul Justiției nu a prezentat careva argumente și probe plauzibile care

să dovedească faptul că examinarea cauzei civile în termen rezonabil s-a datorat cu

precădere reclamantei/intimate.

Cu atât mai mult că, din actele cauzei rezultă că, Parșov Larisa a avut un interes

sporit în examinarea rapidă a cauzei sale, or, prin netransmiterea cauzei civile în

instanța de apel, s-a tergiversat termenul de examinare în apel și rămânerea definitivă

a hotărârii judecătorești.

La 30.12.2019, Ministerul Justiției al RM a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel.

În motivarea recursului a indicat că instanța de apel a interpretat eronat legea și,

în acest sens, a aplicat eronat normele de drept material, totodată, probele din dosar

fiind apreciate arbitrar.

Astfel, a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a

hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei hotărâri noi de respingere a acțiunii.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) al Codului de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că decizia recurată a fost pronunțată la 08

octombrie 2019 și comunicată participanților la proces la 07 noiembrie 2019 (f. d.

155), iar recursul a fost declarat la 30 decembrie 2019. Astfel, se constată că

recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat recursul împotriva deciziei

din 08 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, în termen.

Examinând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

cauzei și prevederile legale, Completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de către

Ministerul Justiției al RM, neîntemeiat și care urmează a fi declarat inadmisibil, din

considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) al Codului de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură

civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții

de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al Codului de

procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind din

prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) al Codului de procedură civilă, în sarcina

recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării

acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea

eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de Ministerul Justiției al RM, nu pot duce la

admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 al Codului

de procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

Or, nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind

necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de nelegalitate pe

care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului înseamnă nu doar

exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea

tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o

hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la o simplă indicare a

textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implicând

determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o minimă argumentare a

criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea recursului ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată în

cererea de recurs depusă de către Ministerul Justiției al RM.

Astfel, Completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea declarării

recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) ale

Codului de procedură civilă, Completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Ministerul Justiției al RM.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru