2rac-58/20 — încasarea prejudiciului material

2rac-58/20 — încasarea prejudiciului material (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2rac-58/20

Prima instanță: (Judecătoria Hîncești, sediul Central) T. Mereuță

Instanța de apel: (Curtea de Apel Chișinău) L. Bulgac, Gr. Dașchevici, A. Panov

Î N C H E I E R E

18 martie 2020 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Societatea cu

Răspundere Limitată ”Valor Construct”, reprezentată de avocatul Cernit Taisia,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Primăria satului

Bobeica și Consiliul satului Bobeica împotriva Societății cu Răspundere Limitată

”Valor Construct” și Societății cu Răspundere Limitată ”Leozap-Lux” cu privire la

încasarea prejudiciului,

împotriva deciziei din 28 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-a admis apelul declarat de Primarul satului Bobeica și Consiliul satului Bobeica,

s-a casat hotărârea din 04 iulie 2019 a Judecătoriei Hîncești, sediul Central și s-a

emis o nouă hotărâre,

c o n s t a t ă :

La 07 decembrie 2018, Primăria satului Bobeica și Consiliul satului Bobeica

au depus cerere de chemare în judecată împotriva Societății cu Răspundere

Limitată ”Valor Construct” și Societății cu Răspundere Limitată ”Leozap-Lux” cu

privire la încasarea prejudiciului.

În motivarea acțiunii, reclamanții au menționat că la 22 februarie 2013, între

Primăria satului Bobeica și Societatea cu Răspundere Limitată ”Leozap-Lux”, a

fost încheiat contractul de antrepriză, obiectul contractului fiind executarea de către

ultima a lucrărilor de reparație a acoperișului Casei de cultură din satul Bobeica,

raionul Hîncești, în conformitate cu prevederile proiectului tehnic, cu detalii de

execuție, precum și a normativelor, standardelor și prescripțiilor tehnice în vigoare.

De asemenea, au invocat că la 02 aprilie 2013, Primăria satului Bobeica a

încheiat cu Societatea cu Răspundere Limitată ”Valor Construct” contractul, prin

care și-a asumat obligația să execute calitativ lucrările de responsabil tehnic la

1

obiectul ”Lucrări de reparație a acoperișului Casei de Cultură din satul Bobeica” și

să le transmită către beneficiar în termenii stabiliți.

Reclamanții au specificat că deși Primăria satului Bobeica și-a onorat

obligațiile contractuale și a achitat sumele conform facturilor prezentate,

responsabilul tehnic în persoana Societății cu Răspundere Limitată ”Valor

Construct” a tergiversat onorarea obligațiilor contractuale, prin faptul că nu a

asigurat o calitate corespunzătoare normelor și regulilor în construcții la reparația

acoperișului, prin urmare fiindu-i cauzate prejudicii materiale.

Astfel la data de 23 iunie 2017, în rezultatul furtunii ce s-a declanșat, a fost

deteriorat o parte din acoperișul Casei de Cultură, reparația căreia a fost executată

anterior de antreprenorul Societatea cu Răspundere Limitată ”Leozap-Lux”, din

sursele financiare ale Primăriei satului Bobeica în sumă de 695 712 lei, responsabil

tehnic în persoana Societății cu Răspundere Limitată ”Valor Construct”.

La 24 iunie 2017, la fața locului s-a prezentat o comisie, compusă din

7 membri, iar în rezultatul examinării stării acoperișului s-a constatat că o porțiune

de acoperiș de aproximativ 162 de m.p. din partea frontală a Casei de Cultură a fost

smulsă cu tot cu căpriori și astereală, țiglă metalică și aruncată peste cealaltă parte

de acoperiș.

De asemenea, s-a stabilit că lucrările de reparație a acoperișului nu au fost

executate în conformitate cu normativele în vigoare.

La fel, a fost efectuată expertiza lucrărilor de reparație a acoperișului, care a

constatat că au fost efectuate lucrări necalitative de reparație a acoperișului pentru

asigurarea unui plan unic al versantului.

Au solicitat Primăria satului Bobeica și Consiliul satului Bobeica încasarea de

la Societatea cu Răspundere Limitată ”Leozap-Lux” și Societatea cu Răspundere

Limitată ”Valor Construct” a sumei de 168 836,31 de lei cu titlu de prejudiciu

material și încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 04 iulie 2019 a Judecătoriei Hîncești, sediul Central, s-a

respins cererea de chemare în judecată depusă de Primăria satului Bobeica și

Consiliul satului Bobeica.

S-a încasat de la Primăria satului Bobeica și Consiliul satului Bobeica în

beneficiul statului suma de 5 065,11 lei cu titlu de taxă de stat.

Prin decizia din 28 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis

apelul declarat de Primarul satului Bobeica și Consiliul satului Bobeica, s-a casat

hotărârea din 04 iulie 2019 a Judecătoriei Hîncești, sediul Central și s-a emis o

nouă hotărâre, prin care:

S-a admis cererea de chemare în judecată depusă de Primăria satului Bobeica

și Consiliul satului Bobeica.

S-a încasat în mod solidar de la Societatea cu Răspundere Limitată ”Leozap-

Lux” și Societatea cu Răspundere Limitată ”Valor Construct” în beneficiul

Primăriei satului Bobeica și Consiliul satului Bobeica suma de 168 836,31 de lei cu

titlu de prejudiciu material suportat pentru reparația acoperișului Casei de Cultură,

efectuarea expertizei și a lucrărilor de supraveghere tehnică.

S-a încasat în mod solidar de la Societatea cu Răspundere Limitată ”Leozap-

Lux” și Societatea cu Răspundere Limitată ”Valor Construct” în beneficiul statului

suma de 5 065,11 lei cu titlu de taxă de stat.

2

Pentru a decide astfel, instanța de apel cu referire la circumstanțele cauzei a

reținut că la data de 07 septembrie 2017 a fost efectuată expertiza privind evaluarea

stării tehnice a acoperișului corpului frontal al Casei de Cultură, situată în satul

Bobeica, raionul Hîncești, iar conform Raportului de expertiză, s-a stabilit faptul că

lucrările de reparație au fost executate cu modificări ale schemei constructive în

ceea ce ține de nodurile de realizare a căpriorilor pe pane și cosoroabe, care au fost

transformate din articulate fix în articole mobile, iar ca rezultat al executării acestor

intervenții și a lipsei contravântuirilor vertical pe ambele direcții ortogonale

(longitudinal și transversal), schema constructivă nu asigură invariabilitatea

geometrică a șarpantei.

Astfel instanța de apel a concluzionat că vina antreprenorului și al

responsabilului este constatată, or, viciile construcției în cauză sunt legate mai întâi

de toate de calitatea lucrărilor îndeplinite de antreprenor, care urma să fie conformă

condițiilor normelor legale, standardelor și normelor tehnice, care sunt specificate

în raportul de expertiză.

Prin urmare, instanța de apel a stabilit că responsabilitatea antreprenorului

pentru calitatea lucrărilor de construcție survine pentru executarea lucrărilor cu

deviere de la contract, de la proiect, devizul de cheltuieli, cât și de la normele și

regulile de construcție, în vigoare la momentul îndeplinirii categoriilor de lucrări.

În consecință, instanța de apel a reținut că prescripția în cazul viciilor în

construcții se referă la prescripția specială, iar termenele stabilite pentru astfel de

cerințe sunt mult mai îndelungate în raport cu termenul general de prescripție

extinctivă, în care cerințele privind viciile în construcții sunt stabilite de lege și nu

de contractul de antrepriză.

La 22 ianuarie 2020, Societatea cu Răspundere Limitată ”Valor Construct”,

reprezentată de avocatul Cernit Taisia, a declarat recurs împotriva deciziei instanței

de apel, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea decizia instanței de apel

cu menținerea hotărârii primei instanțe.

Recurentul în motivarea recursului, a menționat că instanța de fond întemeiat

a constatat că potrivit contractului de antrepriză încheiat între Primăria satului

Bobeica și Societatea cu Răspundere Limitată ”Leozap-Lux”, termenul de

prescripție al lucrărilor de reparație al acoperișului Casei de Cultură este de un an

din momentul recepționării lucrărilor.

Respectiv, Primăria satului Bobeica era conștientă de acest fapt, or, în cazul în

care se solicita o garanție mai mare, respectiv și devizul de cheltuieli urma să fie în

dependență de materialele de construcție folosite.

Totodată, la semnarea procesului-verbal al lucrărilor de recepție finală a

reparației acoperișului, beneficiarul nu a avut careva obiecții față de lucrările

efectuate de către antreprenor și a achitat integral prețul pentru lucrările de

reparație.

Or, din data semnării procesului-verbal de recepție finală la 27 decembrie

2013 și până la data de 23 iunie 2017, data declanșării furtunii, au trecut mai mult

de 3 ani.

Recurentul a invocat că raportul de expertiză efectuat la data de 07 septembrie

2017 de Serviciul de Stat pentru verificarea și expertizarea proiectelor în

construcții din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale și Construcțiilor, este

3

părtinitor Primăriei satului Bobeica, or, la raportul respectiv nu au fost anexate

poze ce ar proba lucrările necorespunzătoare.

La fel, recurentul a specificat că instanța de apel eronat a invocat termenul de

prescripție de 5 ani pentru lucrări de construcții, viciile ascunse, deoarece a fost

încheiat un contract de antrepriză și indicat expres termenul de prescripție de 1 an

din data semnării procesului-verbal de recepție a lucrărilor de reparație.

Astfel nu urmează a se confunda termenul de construcție și reparație a

construcțiilor cu extinderea termenului de prescripție de 5 ani la speța în cauză.

La 07 februarie 2020, instanța de recurs a expediat în adresa intimaților copia

recursului, fiind recepționat de către Societatea cu Răspundere Limitată ”Leozap-

Lux” la data de 12 februarie 2020, iar de către Primăria satului Bobeica și Consiliul

satului Bobeica la data de 13 februarie 2020 (f.d. 14-16 Vol. II).

La data de 18 februarie 2020, Societatea cu Răspundere Limitată ”Leozap-

Lux”, reprezentată de avocatul Rezuș Andrei a depus referință la recursul declarat

de Societatea cu Răspundere Limitată ”Valor Construct”, prin care a solicitat să fie

admis, cu casarea deciziei instanței de apel cu menținerea hotărârii primei instanțe.

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs

menționează că, Curtea de Apel Chișinău a emis dispozitivul deciziei la

28 noiembrie 2019, însă date referitor la recepționarea de către părți a deciziei

motivate, la materialele cauzei lipsesc.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Recursul a fost declarat la 22 ianuarie 2020, respectiv se consideră depus în

termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a

temeiurilor invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de

judecată instituit în conformitate cu alin. (2).

Examinînd temeiurile recursului completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

4

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din

Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură

civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva

Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate

a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea

statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo

împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai

stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct.

45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept

național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten

v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Societatea cu

Răspundere Limitată ”Valor Construct”, reprezentată de avocatul Cernit Taisia, nu

se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

5

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Societatea cu Răspundere Limitată

”Valor Construct”, reprezentată de avocatul Cernit Taisia.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

6