2ra-458/20 — stabilirea marimii pensiei de intretinere a copilului minor

dosarul nr. 2ra-458/2020

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (Al. Mardari)

instanța de apel: Curtea de Ape Chișinău (L. Bulgac, A. Panov, Gr. Dașchevici)

ÎNCHEIERE

18 martie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componență:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de Gorea Ghenadie, reprezentat

de avocatul Doroftei Roman,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Gorea Ghenadie

împotriva Liliei Dudukal, intervenient accesoriu Direcția pentru Protecția

Drepturilor Copilului sectorul Buiucani mun. Chișinău cu privire la modificarea

mărimii pensiei de întreținere a copilului minor prin stabilirea cuantumului pensiei

de întreținere într-o sumă bănească fixă plătită lunar, constatarea încălcării art. 8

CEDO,

împotriva deciziei din 17 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost respins apelul declarat de Gorea Ghenadie și a fost menținută hotărârea din 10

aprilie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

c o n s t a t ă

La data de 30 octombrie 2018 Gorea Ghenadie a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Liliei Dudukal cu privire la modificarea pensiei de întreținere a

copilului minor, constatarea încălcării art. 8 CEDO și încasarea cheltuielilor de

judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că prin hotărârea din 11 decembrie

2009 a Judecătoriei Buiucani a fost dispusă încasarea pensiei alimentare în mărime

de 1/4 din toate veniturile pentru întreținerea copilului minor xxxxx.

A menționat reclamantul că ținând cont de faptul că la moment au apărut

circumstanțe ce schimbă esențial posibilitățile sale și analizînd împrejurările arătate

în coroborare cu probele anexate se deduce concluzia că la moment este oportun de

aplicat prevederile art. 76 Codul familiei, în sensul stabilirii pensiei alimentare în

formă fixă.

Reieșind din contextul redat, reclamantul consideră necesar de a menționa că la

moment a întemeiat o nouă familie.

A susținut reclamantul că la examinarea cauzei instanța este ținută de

respectarea principiului care consacră interesul superior al copilului, însă în același

timp, instanța judecătorească este ținută de respectarea principiului egalității în

drepturi a părților, în special în raporturile de familie și principiul legalității actelor

de dispoziție emise pe marginea cauzelor deferite judecății.

Reclamantul a invocat că la caz, copilul născut în timpul căsătoriei părților

litigante a rămas la întreținerea pârâtei Dudukal Lilia, părțile locuind separat. În

această ordine de idei, a subliniat că obligația de întreținere a copilului comun

revine ambilor părinți, or aceasta derivă nemijlocit din logica lucrurilor precum și

din conținutul normelor legale.

A remarcat reclamantul că instanța de fond a dispus încasarea din contul lui a

pensiei alimentare în mărime de 1/4 din toate veniturile lunare, însă nu a ținut cont

că părinții au drepturi și obligații egale față de copii. Or, obligația de întreținere a

copilului, păstrându-se, dacă este posibil nivelul anterior de asigurare materială a

copilului, aparține ambilor părinți, iar faptul că la moment copilul locuiește cu

mama nu constituie temei pentru a dispune încasarea din contul tatălui a pensiei de

întreținere în mărime ce excede posibilitățile sale materiale.

A mai indicat că prin prisma prevederilor legale internaționale la care

Republica Moldova este parte, se reglementează obligația părinților de acordare a

întreținerii materiale a copiilor în limita posibilităților.

Astfel, consideră reclamantul oportun modificarea pensiei de întreținere, prin

stabilirea unei sume fixe de 800 lei/lunar, deoarece hotărârea din 11 decembrie 2009

cum este formulată, i-ar leza dreptul la un trai decent și întreținerea celei de-a doua

familii, ceea ce-i lezează drepturile, fapt ce este inadmisibil.

Totodată, a solicitat reclamantul constatarea încălcării art. 8 din CEDO, prin

refuzul pârâtei Lilia Dudukal de a permite tatălui Gorea Ghenadie de a vedea

copilul minor xxxxx timp de peste 6 ani.

A specificat reclamantul că la scurt timp după nașterea fiicei sale, dânsul s-a

separat de mama acesteia. Mama fetiței a schimbat locuința și a decis în mod

unilateral ca tata să nu-și poată vedea fiica. De asemenea, pârâta a refuzat stabilirea

unui grafic la Direcția Protecția Copilului, el a depus o plîngere în acest sens. Până

la moment nu a fost efectuată o inspecție pentru a determina nivelul de trai al

mamei și copilului și nu a fost întocmit un raport care să indice calitatea relațiilor

personale și a aptitudinilor parentale.

A solicitat Gorea Ghenadie stabilirea cuantumului pensiei de întreținere într-o

sumă bănească fixă plătită lunar, în cuantum de 800 lei, din contul său în beneficiul

Liliei Dudukal; constatarea încălcării art. 8 CEDO prin refuzul pârâtei Dudukal

Lilia de a-i permite tatălui Gorea Ghenadie de a vedea copilul minor timp de peste 6

ani.

Prin încheierea din 13 decembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău sediul Buiucani

s-a dispus atragerea în proces în calitate de intervenient accesoriu a Direcției pentru

Protecția Drepturilor Copilului minor sect. Buiucani mun. Chișinău (f.d. 24).

Prin hotărârea din 10 aprilie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru

acțiunea a fost respinsă.

La 15 aprilie 2019 Gorea Ghenadie a contestat cu apel hotărârea din 10 aprilie

2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitând casarea integrală a hotărârii

cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.

2

Prin decizia din 17 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău a fost respins

apelul declarat de Gorea Ghenadie și a fost menținută hotărârea din 10 aprilie 2019

a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

În susținerea concluziilor sale, instanța de apel, reținând criteriile determinate

de art. 76, coroborate cu art. 110 Codul familiei, a constatat că înscrisurile anexate

la cererea de chemare în judecată raportate la argumentele invocate în acțiune, nu

permit de a concluziona că situația materială a apelantului Gorea Ghenadie, de la

momentul pronunțării hotărârii judecătorești din 11 decembrie 2009, s-a modificat

considerabil și impune modificarea cuantumului pensiei de întreținere a copilului,

motiv pentru care în speță sunt inaplicabile normele legale ce instituie posibilitatea

modificării cuantumului pensiei de întreținere stabilită printr-o hotărâre

judecătorească anterioară.

Or, temei pentru micșorarea cuantumului pensiei de întreținere poate servi

modificarea stării materiale sau familiale a părților în sensul agravării acesteia după

pronunțarea hotărârii prin care s-a dispus încasarea pensiei de întreținere. Iar la caz,

analizând cererea depusă de apelantul Gorea Ghenadie în cumul cu probele

prezentate, nu au fost identificate asemenea circumstanțe.

În același context, instanța de apel a reținut că apelantul în calitate de părinte,

are obligația legală de a întreprinde toate măsurile în vederea realizării prioritare a

dreptului de existență a copilului său minor, iar pretinsa înființare a unei noi familii,

chiar și în contextul nașterii altor copii ai apelantului, nu pot afecta negativ

drepturile minorului xxxxx.

Concomitent, Curtea de Apel Chișinău a apreciat critic și argumentul

reclamantului, precum că în speță se constată temeiuri legale privind constatarea

încălcării art. 8 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale, deoarece legislația Republicii Moldova oferă suficiente remedii

interne pentru garantarea dreptului prevăzut de această normă, iar reclamantul și

reprezentantul acestuia au eșuat în a proba în corespundere cu exigențele art. 118

alin. (1) CPC, că au recurs la aceste mecanisme interne în deplină măsură.

Or, din materialele cauzei se atestă că la 09 octombrie 2018, înainte de a se

adresa în instanța de judecată cu prezenta acțiune, apelantul a adresat Direcției

pentru Protecția Drepturilor Copilului sect. Buiucani și Inspectoratului de Poliție

Buiucani plângeri, în care invocă că Dudukal Lilia îi refuză permiterea

întrevederilor cu copilul minor. Însă, plângerile respective poartă un caracter

formal, deoarece Gorea Ghenadie pretinde că mama copilului refuză să permită

întrevederile cu copilul minor timp de mai mult de 6 ani, iar în această perioadă de

timp ultimul nu a întreprins nici o acțiune prevăzută de lege în vedere stabilirii unui

grafic de întrevederi cu copilul său.

La 20 ianuarie 2020 Gorea Ghenadie, reprezentat de avocatul Doroftei

Roman, a declarat recurs împotriva deciziei din 17 octombrie 2019 a Curții de Apel

Chișinău, solicitând casarea acesteia și a hotărârii primei instanțe și emiterea unei

noi hotărâri de admitere a acțiunii.

În motivarea recursului s-a invocat că instanța de apel nu a constatat și nu a

elucidat pe deplin circumstanțele cauzei, fiind aplicate eronat normele de drept

3

material. În opinia recurentului, instanța de apel a examinat superficial cauza,

adoptând o hotărâre pripită și lipsită de putere de convingere.

În conformitate cu art. 434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Completul denotă că Curtea de Apel Chișinău la data de 03 decembrie 2019 a

expediat în adresa recurentului copia deciziei integrale. Prin urmare, recursul

declarat la data de 20 ianuarie 2020 este în termen.

Curtea Supremă de Justiție a expediat către intimați copia recursului.

Plicul de corespondență către Dudukal Lilia a fost restituit instanței cu

mențiunea „nereclamat”.

Prin referința depusă la data de 03 martie 2020 Direcția pentru Protecția

Drepturilor Copilului sectorul Buiucani mun. Chișinău a menționat că la data de

09.10.2018 Gorea Ghenadie a depus cerere cu privire la stabilirea unui grafic de

întrevederi cu fiica xxxxx, însă Direcția a fost în imposibilitate de a stabili un grafic,

din motivul că nu era specificată adresa mamei, dar și că din discuțiile acestuia s-a

înțeles că mama și copilul minor locuiesc în Ucraina.

Examinând temeiurile recursului declarat de Gorea Ghenadie, reprezentat de

avocatul Doroftei Roman, în raport cu materialele pricinii civile, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră că recursul este inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Gorea Ghenadie, reprezentat

de avocatul Doroftei Roman, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

4

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, Completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu

se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Gorea Ghenadie, reprezentat de avocatul

Doroftei Roman.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Gorea Ghenadie, reprezentat de avocatul Doroftei

Roman, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

5