2ra-1939/21 — Modificarea cuantumului pensiei alimentare

Dosarul nr. 2ra-1939/21

2-20068921-01-2ra-06122021

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru, Judecător – M. Frunze

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, Judecători – M. Anton, I. Secrieru, V. Cotorobai

Î N C H E I E R E

19 ianuarie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, Judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Maria Ghervas

examinând admisibilitatea recursului declarat de Butuc Ghenadie, prin intermediul

avocatului Oglinda Cristina,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Butuc Larisa către Butuc

Ghenadie cu privire la modificarea cuantumului pensiei de întreținere a copilului minor,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 27 mai 2021, prin care a fost casată

hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 01 decembrie 2020 și emisă o nouă

hotărâre,

con st ată:

La 17 iunie 2020, Butuc Larisa a depus cerere de chemare în judecată către Butuc

Ghenadie cu privire la modificarea cuantumului pensiei de întreținere a copilului minor

Xxxxx, născut la xxxxx, stabilită prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

din 16 ianuarie 2018, de la suma fixă de 2000 lei lunar, la ¼ din salariu și/sau alte

venituri obținute de Butuc Ghenadie, începând cu data depunerii prezentei cereri în

instanța de judecată și până la atingerea majoratului de către copil.

În motivarea acțiunii, reclamanta a indicat că, prin hotărârea Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru, din 16 ianuarie 2018, s-a dispus încasarea de la Butuc Ghenadie în

beneficiul Larisei Butuc a pensiei pentru întreținerea copilului minor Xxxxx, născut la

xxxxx, în sumă fixă de 2000 lei lunar, începând cu 13 octombrie 2017 și până la

atingerea majoratului de către copil.

În context, reclamanta a remarcat că la data stabilirii cuantumului pensiei de

întreținere, copilul minor avea 7 ani, iar la moment Xxxxx urmează să împlinească 11

ani, astfel nevoile acestuia au crescut, fiind înmatriculat la liceul de arte și frecventând

din 2017 diverse cercuri extrașcolare cu plată.

Totodată, s-a menționat că veniturile lui Butuc Ghenadie, s-au majorat, conform

declarațiilor de avere 2017-2019 depuse în calitate de angajat al MAI.

Suplimentar, reclamanta a notat că, datele Biroului Național de Statistică prezintă

doar valoarea minimă de existență pentru un copil, sumă, care nici pe departe nu poate

acoperi cheltuielile necesare pentru dezvoltarea unui copil.

La caz, informația Biroului Național de Statistică pentru anul 2019, nu justifică scopul

major de întreținere efectivă a copiilor și lezează substanțial interesele superioare a

minorului, care trebuie să se bucure de dezvoltare intelectuală, spirituală și socială

corespunzătoare, obligația dată revenindu-le în mod egal ambilor părinți.

1

În context, reclamanta a menționat că reieșind din prevederile art. 2 și art. 3 al Legii

nr. 152 din 05 iulie 2012 cu privire la minimul de existență, acestea nu prevăd

cheltuielile necesare pentru dezvoltarea copilului: procurarea cărților, frecventarea

anumitor secții sportive sau cercuri de creație etc., activități necesare creșterii și

dezvoltării psiho-emoționale echilibrate a copilului.

Astfel, cu referire la prevederile art. 75 din Codul familiei, ținând cont de faptul că

din anul 2017 și până în prezent situația economică în țară s-a schimbat și luând în

considerație datele statistice stabilite de Biroul Național de Statistică, reclamanta a

considerat necesară modificarea cuantumului pensiei de întreținere a copilului minor,

prin încasarea a ¼ din veniturile pârâtului, or, doar veniturile ei, fac dificilă întreținerea

corespunzătoare a necesităților copilului.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 01 decembrie 2020, cererea

de chemare în judecată depusă de Butuc Larisa, a fost admisă parțial.

S-a modificat cuantumul pensiei de întreținere, stabilit prin hotărârea Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru, din 16 ianuarie 2018, în mărime fixă de 2000 lei, și s-a încasat

din contul lui Butuc Ghenadie în beneficiul Larisei Butuc pensia pentru întreținerea

copilului minor Xxxxx, în mărime de 1/ din salariu și toate veniturile, lunar, începând

6

cu data depunerii cererii de chemare în judecată – 17 iunie 2020 și până la atingerea

majoratului de către copilul minor.

S-a încasat din contul lui Butuc Ghenadie în beneficiul statului, taxa de stat în mărime

de 150 lei.

În rest, cererea de chemare în judecată a fost respinsă ca neîntemeiată.

La 28 decembrie 2020, Butuc Larisa a declarat apel împotriva hotărârii Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru, din 01 decembrie 2020, solicitând casarea acesteia și emiterea

unei noi hotărâri, de admitere integrală a acțiunii.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 27 mai 2021, a fost admis apelul declarat de

Butuc Larisa.

S-a casat hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 01 decembrie 2020 și s-

a emis o nouă hotărâre prin care:

- S-a admis cererea de chemare în judecată depusă de Butuc Larisa către Butuc

Ghenadie cu privire la modificarea cuantumului pensiei de întreținere a copilului minor.

- S-a încasat din contul lui Butuc Ghenadie în beneficiul Larisei Butuc pensia de

întreținere a copilului minor Xxxxx, născut la xxxxx, în mărime de ¼ din salariu și din

alte venituri, începând cu data depunerii cererii de chemare în judecată - 17 iunie 2020

și până la atingerea majoratului de către copil.

- S-a încasat din contul lui Butuc Ghenadie în beneficiul statului, taxa de stat de

la plata căreia a fost scutită reclamanta în temeiul legii, la depunerea cererii de chemare

în judecată, în sumă de 150 lei și la depunerea cererii de apel, în sumă de 112,50 lei.

De asemenea, prin decizia Curții de Apel Chișinău din 27 mai 2021 s-a dispus

anularea titlului executoriu privind încasarea din contul lui Butuc Ghenadie în beneficiul

Larisei Butuc a pensiei de întreținere pentru copilul minor Xxxxx, născut la xxxxx, în

cuantum de 2000 lei lunar, eliberat în temeiul hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru, din 16 ianuarie 2017.

Pentru a decide astfel, Curtea de Apel Chișinău a menționat că prima instanță nu ținut

cont de prevederile art. 240 alin. (3) Cod de procedură civilă, care statuează că instanța

judecătorească adoptă hotărârea în limitele pretențiilor înaintate de reclamant, și a

ignorat principiul disponibilității în drepturi a participanților la proces, conform căruia,

doar partea reclamantă este în drept să modifice temeiul sau obiectul acțiunii, să

mărească ori să micșoreze cuantumul pretențiilor din acțiune.

2

Astfel, în coroborare cu prevederile art. 75 alin. (1) din Codul familiei și făcând

referire la circumstanțele de fapt ale cauzei, în special la schimbarea situației materiale

ale lui Butuc Ghenadie și, respectiv, creșterea necesităților minorului Xxxxx, Colegiul

civil a considerat întemeiate pretențiile reclamantei/apelantă Butuc Larisa cu privire la

modificarea cuantumului pensiei de întreținere a copilului minor din 2000 lei lunar în ¼

din salariu și din alte venituri ale lui Butuc Ghenadie.

La 15 noiembrie 2021, Butuc Ghenadie prin intermediul avocatului Oglinda Cristina,

a depus cerere de recurs prin care a solicitat casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din

27 mai 2021 și menținerea hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 01

decembrie 2020.

În motivarea cererii de recurs, s-a menționat că instanța de apel a interpretat în mod

eronat prevederile Codului familiei în coroborare cu circumstanțele cauzei, în partea ce

ține de cuantumul pensiei de întreținere, deoarece, la întreținerea copilului, participă

ambii părinți, astfel, cuantumul pensiei de întreținere urmează a fi divizat între părți.

De asemenea, recurentul a menționat că pe lângă situația materială, s-a schimbat și

situația lui familială, or, acesta deja mai are la întreținere un copil minor, iar prin

dispoziția instanței de apel, pot fi afectate interesele acestuia.

Respectiv, recurentul consideră că menținerea hotărârii primei instanțe, privind

încasarea pensiei de întreținere a copilului minor Xxxxx în mărime de 1/ din salariu și

6

din alte venituri, ar favoriza respectarea intereselor ambilor copii.

La 14 ianuarie 2022, Butuc Larisa a depus referință la recursul declarat de Butuc

Ghenadie prin intermediul avocatului Oglinda Cristina, solicitând declararea acestuia ca

fiind inadmisibil.

Cu referire la prevederile art.434 alin.(1), (2) din Codul de procedură civilă, Colegiul

civil menționează că, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării

hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este

termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Potrivit materialelor cauzei, decizia Curții de Apel Chișinău din 27 mai 2021, a fost

expediată participanților la proces la 17 septembrie 2021 (f.d.122), însă date cu privire

la recepționarea de către recurent a actului judecătoresc, nu au fost constatate.

Astfel, în conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, Completul

Colegiului, consideră că recursul depus de Butuc Ghenadie prin intermediul avocatului

Oglinda Cristina, la 15 noiembrie 2021, este în termen.

Analizând temeiurile invocate în cererile de recurs, în raport cu materialele pricinii și

prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Butuc Ghenadie, este

neîntemeiat și urmează a fi declarat inadmisibil, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, termenul de declarare a

recursului este de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Alineatul (2) al aceluiași articol prevede că termenul de 2 luni este termen de decădere

și nu poate fi restabilit.

Potrivit art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți participanți la

proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în care se

3

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători

decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității

recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire

cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului, prin prisma prevederilor

secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al din Codul de procedură civilă, sunt strict

delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind din prevederile art. 437 alin. (1) lit.

f) din Codul de procedură civilă, în sarcina recurentului este impusă obligația delimitării

esenței, temeiului și argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor

circumstanțe ce indică la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural,

și care ar dicta necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurent nu pot duce la admisibilitatea recursului,

or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de procedură civilă, în

condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii circumstanțelor cauzei,

în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de apel. În acest context este de

menționat faptul că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv

numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar

legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de apel,

precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere faptul că,

rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de legalitate a

deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict prevăzute de

art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul acestuia cu

soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit identificarea

omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil

să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a îndrepta în mod

direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată în recursul declarat

de Butuc Ghenadie.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea declarării

recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul

de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Butuc Ghenadie, prin intermediul

avocatului Oglinda Cristina.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Maria Ghervas

4