3ra-422/20 — contestarea actelor administrative si obligarea recalcularii pensiei

3ra-422/20 — contestarea actelor administrative si obligarea recalcularii pensiei (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 3ra-422/20

Prima instanță: Judecătoria Hîncești, sediul Central (I.Dadu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Minciuna, V. Mihaila, V. Sîrbu)

ÎNCHEIERE

18 martie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Nina Vascan

judecătorii Dumitru Mardari

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului depus de Constantin Papanaga,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă

de Constantin Papanaga împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la

anularea refuzului privind recalcularea pensiei, obligarea la recalcularea pensiei

pentru vechimea în muncă,

împotriva deciziei din 11 decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-

a respins apelul declarat de Constantin Papanaga împotriva hotărârii din 27 iunie 2018

a Judecătoriei Hîncești, sediul Central,

c o n s t a t ă:

La 17 iulie 2017 Constantin Papanaga, a depus cerere de chemare în judecată în

ordinea contenciosului administrativ împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale

cu privire la anularea refuzului privind recalcularea pensiei, obligarea la recalcularea

pensiei pentru vechimea în muncă.

În motivarea acțiunii reclamantul Constantin Papanaga a indicat că a activat în

cadrul Ministerului Afacerilor Interne în perioada 27 aprilie 1984 - 11 decembrie

2009, ca maior de poliție, inspector superior al Poliției Criminale al Comisariatului

Raional de Poliție. La 11 decembrie 2009 a fost eliberat din serviciu în legătură cu

limita de vârstă, iar la 13 august 2010 s-a restabilit în funcție în cadrul Comisariatului

Raional de Poliție, continuând să activeze în Ministerul Afacerilor Interne până la

data de 18 aprilie 2017.

Reclamantul Constantin Papanaga a relatat că este pensionar al MAI, vechimea

totală în muncă constituind 28 de ani 6 luni și 12 zile, ultima funcție deținută fiind de

ofițer superior de investigație al Inspectoratului de Poliție Hîncești.

Reclamantul Constantin Papanaga a menționat că la 27 aprilie 2017, s-a adresat

către Casa Teritorială de Asigurări Sociale Hîncești cu cererea nr. 997, prin care a

solicitat recalcularea pensiei, cu includerea perioadei de activitate în cadrul MAI,

începând cu 13 august 2010 -18 aprilie 2017, pentru care s-au plătit toate cotele de

asigurări sociale conform legislației în vigoare.

1

Reclamantul Constantin Papanaga a relatat că prin decizia nr. 4 din 27 mai 2017,

CTAS Hîncești a refuzat în satisfacerea cererii, invocând ca motiv prevederile art. 61

alin. (1) din Legea asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de

comandă și din trupele organelor afacerilor interne nr. 1544 din 23 iunie 1993, potrivit

cărora recalcularea pensiilor stabilite anterior militarilor, persoanelor din corpul de

comandă și din trupele organelor afacerilor interne și familiilor acestora în legătură

cu punerea în aplicare a prezentei legi se efectuează în temeiul documentelor aflate la

momentul recalculării în organele de pensionare, dacă pensionarul va prezenta

ulterior acte suplimentare ce i-ar acorda dreptul la majorarea pensiei, recalcularea se

va efectua pentru perioada precedentă, dar cel mult pentru 12 luni de la data depunerii

actelor suplimentare și nu mai devreme de data punerii în aplicare a prezentei legi.

Reclamantul consideră că refuzul Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Hîncești

este neîntemeiat și ilegal, deoarece îi lezează dreptul la pensie, ori art. 33 din Legea

nr. 156 din 14 octombrie 1998 privind sistemul public de pensii stipulează expres că

reexaminarea drepturilor la pensie se efectuează în cazul persoanelor care continuă să

activeze după realizarea dreptului la pensie pentru limită de vârstă.

Reclamantul a solicitat admiterea acțiunii, anularea deciziei de refuz nr. 4 din

27 mai 2017 și obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale să-i recalculeze pensia

pentru vechimea în muncă, cu includerea perioadei 13 august 2010 - 18 aprilie 2017.

Prin hotărârea din 27 iunie 2018 a Judecătoriei Hîncești, sediul Central a fost

respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată în ordinea contenciosului

administrativ depusă de Constantin Papanaga împotriva Casei Naționale de Asigurări

Sociale cu privire la anularea refuzului privind recalcularea pensiei, obligarea la

recalcularea pensiei pentru vechimea în muncă.

Prin decizia din 26 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul

declarat de Constantin Papanaga împotriva hotărârii din 27 iunie 2018 a Judecătoriei

Hîncești, sediul Central, în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare

în judecată depusă de Constantin Papanaga împotriva Casei Naționale de Asigurări

Sociale cu privire la anularea refuzului privind recalcularea pensiei, obligarea la

recalcularea pensiei pentru vechimea în muncă.

Prin decizia 02 octombrie 2019 a Curții Supreme de Justiție s-a admis recursul

depus de Constantin Papanaga, s-a casat integral decizia din 26 martie 2019 a Curții

de Apel Chișinău, în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în

judecată depusă de Constantin Papanaga împotriva Casei Naționale de Asigurări

Sociale cu privire la anularea refuzului privind recalcularea pensiei, obligarea la

recalcularea pensiei pentru vechimea în muncă, cu restituirea cauzei la Curtea de Apel

Chișinău.

Prin decizia din 11 decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

declarat de Constantin Papanaga împotriva hotărârii din 27 iunie 2018 a Judecătoriei

Hîncești, sediul Central, în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare

în judecată depusă de Constantin Papanaga împotriva Casei Naționale de Asigurări

Sociale cu privire la anularea refuzului privind recalcularea pensiei, obligarea la

recalcularea pensiei pentru vechimea în muncă.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că reclamantul Constantin

Papanaga a activat în cadrul Ministerului Afacerilor Interne în perioada 27 aprilie

1984 - 11 decembrie 2009, unde a deținut funcția de maior de poliție, inspector

2

superior al Poliției Criminale a Comisariatului Raional de Poliție, fiind eliberat din

serviciu în baza vechimii în muncă. Prin ordinul nr. 35 ef. din 13 august 2010,

Constantin Papanaga a fost numit în funcția de inspector al secției criminale a

Comisariatului de Poliție a raionului Hîncești. Prin ordinul nr. 150 ef. din 10 aprilie

2017 a fost întrerupt raportul de serviciu cu Constantin Papanaga, în temeiul art. 47

alin. (1) lit. c) din Legea nr. 320 din 27 decembrie 2012 cu privire la activitatea poliției

și statutul polițistului.

Instanța de apel a stabilit că la 27 aprilie 2017, Constantin Papanaga s-a adresat

cu cerere către Casa Națională de Asigurări Sociale, prin care a solicitat stabilirea

pensiei pentru vechime în muncă. Prin decizia Casei Naționale de Asigurări Sociale

nr. 4 din 27 mai 2017, cererea lui Constantin Papanaga a fost respinsă, invocându-se

că pensia deja a fost stabilită la 12 decembrie 2009 și temei de recalculare a pensiei

nu este.

Instanța de apel a reținut că persoanelor din corpul de ofițeri și din corpul de

comandă (cu excepția celui inferior) al organelor afacerilor interne cărora li s-a

prelungit peste limita de vârstă, stabilită de legislație, termenul de aflare în serviciu

militar prin contract sau în serviciu în organele afacerilor interne și care au dreptul la

pensie în conformitate cu art. 13 lit. a) din prezenta Lege li se acordă, de la data

emiterii ordinului privind prelungirea termenului de aflare în serviciu, pensie în

mărime de 50 % din suma pensiei cuvenite. Astfel, având în vedere că, apelantul era

deja beneficiar de pensie pentru vechime în muncă (din anul 2009), stabilită potrivit

Legii nr. 1544 din 26 iunie 1993 asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din

corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne și din cadrul

Inspectoratului General de Carabinieri și nu există temei de drept pentru stabilirea din

nou a pensiei, nu există, deoarece legea de pensionare menționată nu admite asa ceva,

din care considerente instanța de apel a constatat că refuzul neadmiterii cererii nr. 4

din 27 mai 2017 a Casei Naționale de Asigurări Sociale este unul întemeiat.

Invocând netemeinicia și ilegalitatea deciziei enunțate, la 04 februarie 2020,

Constantin Papanaga a depus recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând

admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei instanței de apel și hotărârea primei

instanțe cu emiterea unei noi decizii prin care acțiunea depusă de Constantin Papanaga

să fie admisă intergal.

În motivarea recursului recurentul Constantin Papanaga a indicat că decizia

instanței de apel și hotărârea instanței de fond sunt neîntemeiate și ilegale, deoarece

instanța de apel nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele importante ale

cauzei, iar concluziile, expuse în hotărâre și decizie, sunt în contradicție cu

circumstanțele cauzei, precum și instanțele judecătorești inferioare au aplicat eronat

normele de drept material și anume, nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată și

au interpretat eronat unele prevederi legale.

Recurentul a menționat că instanța de apel a interpretat în mod eronat legea la

soluționarea cauzei date și a dat o apreciere greșită circumstanțelor cauzei fără a

supune unei analize logice cerințelor reclamantului, astfel, fiind eronat stabilit că

reclamantul era deja beneficiar de pensie pentru vechime în muncă din anul 2009

stabilită potrivit Legii nr. 1544 din 26 iunie 1993, nu există temei de drept pentru

stabilirea din nou a acesteia, deoarece legea de pensionare menționată nu admite o

astfel de prevedere, pentru care motiv Colegiul a constatat că refuzul neadmiterii

3

cererii nr. 4 din 27 mai 2017 de Casa Națională de Asigurări Sociale este unul

întemeiat.

Recurentul Constantin Papanaga a mai menționat că constatarea respectivă este

una nefondată, deoarece actele anexate la cererea de recalculare a pensiei și la cererea

de chemare în judecată, nu țin de stabilirea pensiei, dar fac dovada exercitării

activității după stabilirea acesteia și țin de recalcularea atât a vechimii în muncă, cât

și a cuantumului pensiei, în dependență de vechimea generală în muncă.

Recurentul Constantin Papanaga a relatat că Legea acordă dreptul la recalcularea

pensiei în condițiile art. 61 alin. (2) din Legea nr.1544 din 23 iunie 1993 asigurării cu

pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor

afacerilor interne și din cadrul Inspectoratului General de Carabinieri, și anume

pensiile stabilite persoanelor din corpul de ofițeri și din corpul de comandă cu

excepția celui inferior al organelor afacerilor interne, cărora li sau prelungit peste

limita de vârstă, stabilită de legislație, termenul de aflare în serviciu militar prin

contract sau în serviciu în organele afacerilor interne, urmează a fi recalculate după

trecerea lor în rezervă sau în retragere, fapt eronat interpretat de către instanțele

judecătorești inferioare, ori recalcularea pensiei a fost solicitată și prin cererea de

chemare în judecată și prin cererea de apel, fapt neglijat de către acestea.

Recurentul a invocat că în sensul art. 6 alin. (1) din Convenția pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, instanțele de judecată trebuie să

indice cu suficientă claritate motivele pe care își întemeiază hotărârile, iar având în

vedere caracterul determinant al concluziilor sale să precizeze noțiunile ce implică o

apreciere a faptelor supuse aprecierii. În temeiul celor precitate, recurentul consideră

soluția instanței de apel drept una arbitrară, care nu a luat în considerare toate

circumstanțele cauzei, pronunțând în acest sens o decizie neîntemeiată.

Recurentul consideră că instanța de apel ilegal a stabilit lipsa dreptului la

recalcularea pensiei, fapt ce duce la încălcarea dreptului de proprietate garantat de art.

1 Protocolul nr. 1 CEDO, deoarece conform materialelor cauzei Constantin Papanaga

a achitat contribuții de asigurări sociale după reangajarea sa în serviciu.

Intimata Casa Națională de Asigurări Sociale nu și-a valorificat dreptul de a

depune referință la recursul depus de Constantin Papanaga, deși după cum rezultă din

avizul de primire, anexat la materialele cauzei, a recepționat copia cererii de recurs

motivate depuse de Constantin Papanaga (f.d. 185-189, vol. I).

Examinând admisibilitatea cererii de recurs, Completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează următoarele.

Prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018 a fost adoptat Codul administrativ al

Republicii Moldova.

În conformitate cu art. 257 alin. (1) din Codul administrativ, prezentul cod intră

în vigoare la 01 aprilie 2019.

În conformitate cu art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de

contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor

examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform

prevederilor prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în

contenciosul administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la intrarea

în vigoare a prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica

4

corespunzător pentru procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a

încheierilor judecătorești.

Din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărîrile curții de apel

ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

Iar conform art. 245 din același cod, recursul se depune la instanța de apel în

termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește

un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în

termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune

împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Luând în considerare că recurentul Constantin Papanaga a recepționat decizia

recurată la data de 16 ianuarie 2020, fapt ce se confirmă prin dovada trimiterii poștale

DS2035957834AS (f.d.183,vol.I) și a depus recurs împotriva deciziei din

11 decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău la data de 04 februarie 2020, adică în

termen de 30 de zile de la recepționarea deciziei recurate, completul ajunge la

concluzia că recurentul Constantin Papanaga s-a conformat prevederilor legale,

încadrându-se în termenul de depunere a recursului prevăzut de art. 245 alin. (1) din

Codul administrativ.

Examinând temeiurile recursului depus de Constantin Papanaga în raport cu

materialele cauzei civile, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil.

În motivarea concluziei enunțate se rețin următoarele argumente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

consideră că recursul depus de Constantin Papanaga nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul enunțat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

5

Totodată, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter

devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se

doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reiterează și faptul că procedura admisibilității constă în

verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute

în art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ precizează că, în contextul normelor procedurale din

Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de recurs nu

verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța

atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și

concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

În conformitate cu art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din

recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de

apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de

o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil

recursul depus de Constantin Papanaga.

În conformitate cu art. 193, 195, 230 și 258 alin. (3) ale Codului administrativ

și art. 270, 433 lit. a) și 440 alin. (1) ale Codului de procedură civilă, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de Constantin Papanaga se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Nina Vascan

judecătorii Dumitru Mardari

Nicolae Craiu

6