2ra-59/20 — cu privire la repararea prejudiciului material si moral

2ra-59/20 — cu privire la repararea prejudiciului material si moral (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2ra-59/20

Instanța de fond: Judecătoria Chișinău, sediul Centru – A. Cucerescu

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – M. Anton, I. Țurcan, V. Cotorobai

DECIZIE

11 martie 2020 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecători Nina Vascan

Victor Burduh

Nicolae Craiu

Maria Ghervas

judecând recursul declarat de către Victor Baltag, reprezentat de către avocatul

Valentina Hriplivaia,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Mariana Popa

și Anatolie Popa împotriva lui Victor Baltag cu privire la repararea prejudiciului

material și moral cauzat prin infracțiune și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 13 iunie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

respins apelul declarat de către Victor Baltag, reprezentat de avocatul Valentina

Hriplivaia, s-a admis apelul declarat de către Mariana Popa și Anatolie Popa,

reprezentați de avocatul Victor Panțîru, s-a casat hotărârea din 19 martie 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru în parte și s-a emis o nouă hotărâre,

constată:

La 20 mai 2017 Mariana Popa și Anatolie Popa s-au adresat cu cerere de

chemare în judecată împotriva lui Victor Baltag, prin care au solicitat încasarea

sumei de 102 788 lei cu titlu de prejudiciu material, cât și compensarea prejudiciului

moral a câte 200 000 lei, cauzat prin infracțiune și încasarea sumei de 6 476,55 lei

cu titlu de cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii înaintate reclamanții au indicat că la 18 septembrie 2011,

aproximativ la ora 14:30 pârâtul, conducând automobilul de model „Ford Mondeo”

cu numărul de înmatriculare XXXXX, în mun. Chișinău pe str. Albișoara din direcția

str. M. Viteazul spre str. A. Pușkin, în apropierea intersecției cu bd. Renașterii, cu

viteza de circa 95 km/oră, a tamponat biciclistul XXXXX fiul minor al

reclamanților, care în urma impactului a decedat pe loc.

Prin sentința din 16 aprilie 2015 a Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău,

menținută prin decizia din 6 iulie 2015 a Curții de Apel Chișinău, Baltag Victor a

1

fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. b)

Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 4 ani

cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip deschis și cu privarea de dreptul de a

conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani.

De asemenea, reclamanții au specificat că pârâtul nu și-a recunoscut vinovăția

sau cel puțin nu a cerut iertare pentru cele întâmplate, fapt ce i-au determinat să se

adreseze în instanța de judecată întru restabilirea drepturilor încălcate și recuperarea

prejudiciului material și moral.

Prin hotărârea din 19 martie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru s-a

admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de către Mariana Popa și

Anatolie Popa. S-a încasat de la Victor Baltag în beneficiul Marianei Popa și lui

Anatolie Popa câte 100 000 lei cu titlu de prejudiciu moral. În rest pretențiile s-au

respins. (f. d. 79, 85-88, vol. I).

Fiind investită cu judecarea acțiunii în cauză, prima instanță a ajuns la concluzia

temeiniciei parțiale a acțiunii și a reținut că reclamanții nu au prezentat nici o probă

confirmativă care ar atesta prejudiciul material solicitat pentru funeraliile fiului

XXXXX. Totodată, prima instanță a concluzionat despre necesitatea admiterii

parțiale a pretenției cu privire la încasarea prejudiciului moral și a dispus încasarea

de la Victor Baltag în beneficiul lui Anatolie Popa și Mariana Popa a sumei de

100 000 lei pentru fiecare cu titlu de prejudiciu moral, care constituie o sumă

echitabilă, în așa fel încât să asigure o compensare suficientă a acestora. Referitor la

suma solicitată de reclamanți în mărime de 6 475,55 lei cu titlu de cheltuieli de

asistență juridică suportate pe parcursul examinării cauzei penale, prima instanță a

stabilit că suma în cauză a fost una convențională, stabilită cu reclamanții, însă care

de fapt nu a fost achitată de către reclamanți avocatului.

Nefiind de acord cu hotărârea instanței de fond Mariana Popa, Anatolie Popa,

reprezentați de avocatul Victor Panțîru și Victor Baltag, reprezentat de avocatul

Valentina Hriplivaia au depus cereri de apel.

Prin decizia din 18 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău s-au respins

apelurile declarate de către Mariana Popa, Anatolie Popa, reprezentați de avocatul

Victor Panțîru, Victor Baltag, reprezentat de avocatul Valentina Hriplivaia și s-a

menținut hotărârea din 19 martie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru. (f. d.

138, 139-144, vol. I)

Asupra deciziei instanței de apel Mariana Popa, Anatolie Popa, reprezentați de

avocatul Victor Panțîru și Victor Baltag, reprezentat de avocatul Valentina

Hriplivaia, au depus recurs.

Prin decizia din 19 decembrie 2018 a Curții Supreme de Justiție s-au admis

recursurile declarate de către Mariana Popa, Anatolie Popa, reprezentați de avocatul

Victor Panțîru și Victor Baltag, reprezentat de avocatul Valentina Hriplivaia, s-a

casat decizia din 18 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău emisă în cauza civilă

la cererea de chemare în judecată depusă de către Mariana Popa și Anatolie Popa

împotriva lui Victor Baltag cu privire la repararea prejudiciului material și moral

cauzat prin infracțiune, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel

Chișinău, în alt complet de judecată. (f. d. 195-200, vol. I)

2

Prin decizia din 13 iunie 2019 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

declarat de către Victor Baltag. S-a admis apelul declarat de către Mariana Popa și

Anatolie Popa. S-a casat hotărârea din 19 martie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru, în partea respingerii pretențiilor de încasare a prejudiciului material și

compensarea cheltuielilor de judecată și în această parte s-a pronunțat o nouă

hotărâre, prin care s-a admis pretenția Marianei Popa și a lui Anatolie Popa privind

repararea prejudiciului material cauzat urmare a comiterii infracțiunii și parțial

cerința înaintată de Mariana Popa privind compensarea cheltuielilor de judecată

pentru acordarea asistenței juridice. S-a încasat de la Victor Baltag în beneficiul lui

Anatolie Popa și Marianei Popa prejudiciul material cauzat urmare a comiterii

infracțiunii în sumă de 102 788 lei. S-a încasat de la Victor Baltag în beneficiul

Marianei Popa cheltuielile pentru acordarea asistenței juridice în mărime de 2000

lei. S-a încasat de la Victor Baltag în beneficiul statului, sub formă de taxă de stat,

de la plata cărora au fost scutiți Mariana Popa și Anatolie Popa prin lege, în sumă de

3 183,64 lei pentru depunerea cererii de chemare în judecată și suma de 2 387,73 lei

pentru depunerea cererii de apel. (f. d. 228, 229-233, vol. I)

Pentru a ajunge la această concluzie instanța de apel a reținut că funeraliile,

procedura și obiceiurile naționale legate de funerarii sunt fapte unanim cunoscute,

cum și faptul că aceste obiceiuri impun și implică anumite cheltuieli. Respectiv nu

poate fi pus la îndoială poziția prezentată de partea reclamantă, privind existența

cheltuielilor pentru funeralii, procedura și obiceiurile conexe acestora, fiind descrise

ce cheltuieli și pentru care obiceiuri și proceduri funeralii le-au suportat.

Instanța de apel, ajungând la concluzia că este întemeiată cerința reclamanților

cu privire la încasarea prejudiciului material, a dispus încasarea cheltuielilor de

judecată în bugetul de stat, ori reclamanții sunt scutiți de la plată. Totodată a ajuns

la concluzia că este necesar de încasat în parte și cheltuielile pentru acordarea

asistenței juridice, care au fost necesare, reale și rezonabile.

Împotriva deciziei instanței de apel, la data de 7 octombrie 2019, prin

intermediul oficiului poștal, a depus recurs Victor Baltag, reprezentat de avocatul

Valentina Hriplivaia, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei

instanției de apel și a hotărârii instanței de fond cu emiterea unei noi hotărâri privind

micșorarea sumei prejudiciului moral și respingerii pretenției cu privire la încasarea

prejudiciului material. (f. d. 239-244)

În motivarea recursului a indicat că decizia instanței de apel, cât și hotărârea

instanței de fond sunt neîntemeiate și ilegale, emise cu aplicarea eronată a normelor

de drept material, fără a fi constatate și elucidate circumstanțele importante pentru

soluționarea cauzei, fiind în contradicție cu materialele cauzei.

Consideră că instanța de apel a soluționat cauza numai în baza afirmațiilor

reclamanților în lipsa probelor pertinente. Reclamanții nu au demonstrat temeiurile

de fapt și de drept al pretențiilor înaintate neanexând înscrisuri probatoare care să

reflecte existența prejudiciului material.

Cu referire la pretenția de încasare a prejudiciului moral a câte 100 000 lei

pentru fiecare reclamant, a relatat că legiuitorul a acordat prerogative instanței de

judecată de a aprecia și determina cuantumul prejudiciului moral ce urmează a fi

3

încasat cu scopul ca evaluarea să nu fie una subiectivă, pentru a nu se ajunge la o

îmbogățire fără just temei.

Totodată, a indicat că nici în cadrul urmăririi penale, nici în instanța de judecată

la examinarea cauzei penale, reclamanții nu au înaintat acțiune civilă.

La 30 octombrie 2019, în conformitate art. 439 alin. (2) din Codul de procedură

civilă, Curtea Supremă de Justiție a comunicat cererea de recurs intimaților Mariana

Popa și Anatolie Popa, informând că referința se depune în termen de o lună de la

data primirii scrisorii. În mod corespunzător, dacă referința nu este prezentată în

termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia. (f. d. 2, vol.

II)

Mariana Popa și Anatolie Popa, reprezentați de avocatul Victor Panțîru, la

20 noiembrie 2019 au depus referință asupra cererii de recurs înaintată de către

Victor Baltag, prin care au solicitat declararea recursului ca fiind inadmisibil, ori

acesta este lipsit de orice temei legal și este pur declarativ. (f. d. 15-16, vol. II)

În conformitate cu articolul 433 lit. a1), b), c) și d) din Codul de procedură civilă,

instanța de judecată a verificat dacă actul judecătoresc poate fi atacat cu recurs, dacă

cererea dedusă judecății este formulată de persoana îndreptățită, dacă aceasta nu a

fost depusă în mod repetat și dacă a fost declarată în termen.

Prin urmare, obiectul prezentei cereri se referă la decizia din 13 iunie 2019 a

Curții de Apel Chișinău, care intră în categoria de acte specificate în articolul 429

alin. (1) din Codul de procedură civilă. De asemenea, aceasta este depusă de către

Victor Baltag, reprezentat de avocatul Valentina Hriplivaia, care este îndreptățit să

o conteste, nefiind depusă repetat.

În conformitate cu articolul 434 din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel. Termenul respectiv este de decădere și nu poate fi

restabilit.

Prin scrisoarea din 08 august 2019, Curtea de Apel Chișinău a expediat

participanților la proces copia deciziei integrale din 13 iunie 2019 (f. d. 234, vol. I),

însă date despre recepționarea deciziei contestate nu sunt la materialele cauzei.

Totodată, este de menționat că decizia instanței de apel a fost publicată pe portalul

instanțelor naționale de judecată la 08 august 2019.

Drept consecință, instanța de recurs consideră că cererea dedusă judecății a fost

declarată în termenul prevăzut de lege.

În vederea respectării articolului 432 alin. (5) din Codul de procedură civilă,

instanța de judecată nu a identificat niciun indiciu care, la prima vedere, ar putea

ridica probleme de drept de ordine publică specificate la alin. (3) din articolul citat.

Mai mult, Victor Baltag nu a prezentat obiecții în privința acestui aspect procedural.

În aceeași ordine de idei, completul de filtru a verificat esența și temeiurile

recursului, inclusiv dacă argumentele recurentei referitoare la ilegalitatea deciziei

atacate întrunesc criteriile formale din articolul 432 alin. (2) și (4) din Codul de

procedură civilă.

4

Pe baza celor analizate, prin încheierea din 05 februarie 2020 a Curții Supreme

de Justiție, cererea menționată mai sus s-a considerat admisibilă pentru examinarea

în fond.

În conformitate cu articolele 441 și 444 din Codul de procedură civilă, recursul

s-a examinat de un complet de 5 judecători, fără înștiințarea participanților la proces,

însă data și ora ședinței a fost plasată pe pagina web a Curții Supreme de Justiție.

Astfel, Colegiul a decis inoportună invitarea acestora, întrucât argumentele expuse

în cererea de recurs și referință au fost formulate cu suficientă precizie pentru a

permite instanței verificarea legalității hotărârii atacate. Totodată, toate punctele de

drept care puteau exista în această cauză pot fi cercetate și soluționate în mod adecvat

pe baza înscrisurilor prezente la dosar. În esență, recurenta și intimații au avut

posibilitatea să își prezinte poziția în scris și să răspundă la concluziile părții adverse.

Cu titlu subsidiar, nici un participant nu a solicitat audierea publică a cauzei sale (a

se vedea, mutatis mutandis, Auza Vilho Eskelinen și alții vs Finlanda, 19 aprilie

2007, parag. 72 – 75, Eriksson vs Suedia, 12 aprilie 2012, parag. 66, 72, Pönkävs

Estonia, 8 noiembrie 2016, parag. 33 – 34, decizia nr. 95 din 19 decembrie 2016 a

Curții Constituționale, parag. 26 – 27).

Verificând legalitatea actului de dispoziție contestat, prin prisma argumentelor

invocate și a materialelor din dosar, coroborat cu normele de drept material și

procedural aplicabile la soluționarea litigiului dedus judecății, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție va

admite recursul declarat de Victor Baltag, reprezentat de avocatul Valentina

Hriplivaia și va modifica decizia instanței de apel în sensul micșorării cuantumului

prejudiciului material încasat, în rest va menține decizia instanței de apel și hotărârea

instanței de fond din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. e) Cod de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul și să modifice decizia

instanței de apel și/sau hotărârea instanței de fond.

Colegiul judiciar consideră necesar să menționeze că nu va formula un răspuns

detaliat pentru fiecare argument al recurentului, ci va analiza doar motivele decisive

pentru soluționarea prezentei cauze (a se vedea cauza García Ruiz vs Spania (Marea

Cameră), 21 ianuarie 1999, parag. 26; Moreira Ferreira vs Portugalia (nr. 2) (Marea

Cameră); 11 iulie 2017, parag. 84).

În conformitate cu articolul 432 alin. (2) lit. c) din Codul de procedură civilă,

se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească a interpretat în mod eronat legea.

Articolul 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă prevede că săvârșirea altor

încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului

doar în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Pentru început, instanța de recurs recapitulează esența litigiului. Astfel, la caz

se constată că Baltag Victor, la data de 18 septembrie 2011, aproximativ orele 14:30,

deplasându-se la volanul automobilului de model „Ford Mondeo” cu n/î XXXXX,

5

în str. Albișoara, mun. Chișinău, din direcția str. M. Viteazul spre str. A. Pușkin, în

apropierea intersecției cu bd. Renașterii, a condus automobilul cu viteză de 95 km/h,

a tamponat biciclistul minor XXXXX, care traversa str. Albișoara.

În rezultatul accidentului rutier, biciclistului XXXXX, anul nașterii XXXXX,

conform raportului de expertiză medico-legală nr. 108/1721 din 09 noiembrie 2011,

i-au fost cauzate leziuni corporale, calificate ca vătămări corporale grave, care au

dus la decesul ultimului.

Prin sentința din 16 aprilie 2015 a Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău,

Baltag Victor a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, stabilindu-i pedeapsă sub formă de închisoare pe

un termen de 4 ani în penitenciar de tip deschis, cu privarea de dreptul de a conduce

mijloacele de transport pe un termen de 4 ani.

Prin decizia din 06 iulie 2015 a Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău au

fost respinse ca nefondate apelurile avocaților Vitalie Țaulean și Constantin

Vornicescu declarate în numele inculpatului Victor Baltag, cu menținerea sentinței.

Instanța de recurs observă că părinții minorului defunct, Mariana Popa și

Anatolie Popa în cadrul procesului penal nu au formulat pretenții materiale față de

inculpat. Aceste pretenții au fost formulate în procedura civilă. Astfel, la 20 mai

2017, Mariana Popa și Anatolie Popa au depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Victor Baltag cu privire la repararea prejudiciului material, moral și a

cheltuielilor de asistență juridică. Pretențiile materiale ale Marianei Popa și Anatolie

Popa constau din cheltuielile suportate pentru înmormântarea fiului. În acest sens

reclamanții au întocmit o listă, care include servicii funerare, masa de pomenire

pentru 200 persoane la restaurantul ,,Planeta”, transportul, obiecte cu titlu de

pomană.

Recurentul a pretins că Mariana Popa și Anatolie Popa nu au demonstrat

temeiurile de fapt și de drept al pretențiilor înaintate, neanexând înscrisuri

probatoare care să reflecte existența prejudiciului material. Cu referire la pretenția

de încasare a prejudiciului moral câte 100 000 lei pentru fiecare reclamant,

recurentul a menționat că legiuitorul a acordat prerogative instanței de judecată de a

aprecia și determina cuantumul prejudiciului moral ce urmează a fi încasat, cu scopul

ca evaluarea să nu fie una subiectivă, pentru a nu se ajunge la o îmbogățire fără just

temei, pledând pentru micșorarea acestuia.

Colegiul lărgit amintește că instanța de fond a concluzionat despre necesitatea

admiterii parțiale a pretenției cu privire la încasarea prejudiciului moral și a dispus

încasarea de la Victor Baltag în beneficiul lui Anatolie Popa și Marianei Popa a

sumei de câte 100 000 lei pentru fiecare cu titlu de prejudiciu moral. În rest, pretenția

cu privire la prejudiciul material în mărime de 102 788 lei a fost respinsă, de vreme

ce acesta nu a fost justificat. Referitor la suma solicitată de reclamanți în mărime de

6 475,55 lei, cu titlu de cheltuieli de asistență juridică suportate pe parcursul

examinării cauzei penale, instanța de fond a stabilit că suma în cauză a fost una

convențională, stabilită cu reclamanții, însă care de fapt nu a fost achitată de către

reclamanți avocatului.

6

Față de încasarea prejudiciului material, instanța de apel a considerat că

funeraliile, procedura și obiceiurile naționale legate de funerarii sunt fapte unanim

cunoscute, cum și faptul că aceste obiceiuri impun și implică anumite cheltuieli.

Respectiv nu poate fi pus la îndoială poziția prezentată de partea reclamantă privind

existența cheltuielilor pentru funeralii, procedura și obiceiurile conexe acestora,

fiind descrise ce cheltuieli și pentru care obiceiuri și proceduri funeralii au suportat,

dispunând admiterea pretenției cu privire la încasarea prejudiciului material în

mărime de 102 788 lei.

Cererea de recurs se referă la micșorarea cuantumului prejudiciului moral și la

respingerea pretențiilor materiale prin faptul că nu a fost probat cuantumul

prejudiciului material, potrivit argumentelor invocate de recurent. Problema supusă

controlului judecătoresc constă în verificarea corectitudinii modului de aplicare a

art. 130 din Codul de procedură civilă de către instanțele de judecată, precum și

îndeplinirea de către intimați a sarcinii probei cheltuielilor de înmormântare, dacă

au fost suportate efectiv, sarcina ce i-a revenit prin prisma art. 1419 alin. (4) Cod

Civil și art. 118 alin. (1) din Codul de procedură civilă. Totodată, instanța de recurs

este chemată să ofere, pe calea interpretării art. 1423 din Codul civil, un răspuns la

întrebarea dacă prima instanță și instanța de apel, la stabilirea prejudiciului moral în

mărime de câte 100 000 lei pentru fiecare reclamant, a ținut cont de caracterul și

gravitatea suferințelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de

vinovăție al autorului prejudiciului, dacă vinovăția este o condiție a răspunderii, și

de măsura în care această compensare poate aduce satisfacție persoanei vătămate. În

definitiv, instanța de recurs va trebui să se asigure că în cazul de față instanțele de

judecată au îndeplinit condiția unei examinări efective și au dat un răspuns specific

și explicit mijloacelor hotărâtoare pentru rezultatul procesului (a se vedea, în

contrast, Lebedinschi vs Moldova, 16 iunie 2015, parag. 31, 35 – 36; Nichifor vs

Moldova, 20 septembrie 2016, parag. 29 – 31).

Conform art. 1398 alin. (1) din Codul civil, cel care acționează față de altul în

mod ilicit, cu vinovăție este obligat să repare prejudiciul patrimonial, iar în cazurile

prevăzute de lege, și prejudiciul moral cauzat prin acțiune sau omisiune.

În conformitate cu art. 23 alin. (2) din Codul de procedură penală, victima unei

fapte care constituie componentă de infracțiune este în drept să ceară, în condițiile

prezentului cod, pornirea unei cauze penale, să participe la procesul penal în calitate

de parte vătămată și să-i fie reparate prejudiciile morale, fizice și materiale.

Art. 1419 alin. (4) din Codul civil indică că persoanele obligate să repare

prejudiciul cauzat prin deces vor fi ținute să compenseze și cheltuielile de

înmormântare necesare, ținând cont de statutul social al defunctului și de obiceiurile

locale, persoanei care le-a suportat.

În interpretarea corectă a normei sus enunțate, se reține că persoana care a

suportat efectiv cheltuielile de înmormântare necesare are dreptul la repararea lor de

la persoana responsabilă.

Potrivit art. 1422 alin. (1) și (2) din Codul civil în cazul în care persoanei i s-a

cauzat un prejudiciu moral (suferințe psihice sau fizice) prin fapte ce atentează la

drepturile ei personale nepatrimoniale, precum și în alte cazuri prevăzute de

7

legislație, instanța de judecată are dreptul să oblige persoana responsabilă la

reparația prejudiciului prin echivalent bănesc. Prejudiciul moral se repară indiferent

de existența și întinderea prejudiciului patrimonial.

Mărimea compensației pentru prejudiciul moral se stabilește în condițiile

art. 1423 din textul de lege pre-citat. În acest sens, mărimea compensației pentru

prejudiciul moral se determină de către instanța de judecată în funcție de caracterul

și gravitatea suferințelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de

vinovăție al autorului prejudiciului, dacă vinovăția este o condiție a răspunderii, și

de măsura în care această compensare poate aduce satisfacție persoanei vătămate.

Caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice le apreciază instanța de

judecată, luând în considerare circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul,

precum și statutul social al persoanei vătămate.

Potrivit art. 118 alin. (1) Cod de procedură civilă, fiecare parte trebuie să

dovedească circumstanțele pe care le invocă drept temei al pretențiilor și obiecțiilor

sale dacă legea nu dispune altfel.

Conform art. 119 alin. (1) Cod de procedură civilă, probele se adună și se

prezintă de către părți și de alți participanți la proces.

În conformitate cu art. 130 alin. (3) și (4) din Codul de procedură civilă, fiecare

probă se apreciază de instanță privitor la pertinența, admisibilitatea, veridicitatea ei,

iar toate probele în ansamblu, privitor la legătura lor reciprocă și suficiența pentru

soluționarea cauzei. Ca rezultat al aprecierii probelor, instanța judecătorească este

obligată să reflecte în hotărâre motivele concluziilor sale privind admiterea unor

probe și respingerea altor probe, precum și argumentarea preferinței unor probe față

de altele.

Recurentul a invocat în cererea de recurs că decizia instanței de apel cu privire

la admiterea pretențiilor privind încasarea prejudiciului material în lipsa dovezii că

aceste cheltuieli au fost suportate efectiv de către intimați este ilegală, totodată a

pledat în privința micșorării cuantumului prejudiciului moral, indicând că acesta

urmează a fi încasat cu scopul ca evaluarea să nu fie una subiectivă, pentru a nu se

ajunge la o îmbogățire fără just temei.

Instanța de recurs observă că instanța de apel a admis încasarea prejudiciului

material în mărime de 102 788 lei în lipsa cărorva probe admisibile, pertinente și

concludente.

Colegiul lărgit va examina separat argumentele recurentului referitoare la

fiecare dintre grupurile de pretenții de mai sus.

În primul caz, instanța de recurs învederează că esența răspunderii civile

delictuale constă în existența unui prejudiciu, cauzat prin încălcarea drepturilor

subiective sau a unor interese legitime ale unei persoane. Prejudiciul este nu numai

condiția răspunderii reparatorii, ci și măsura ei, în sensul că ea se angajează doar în

limita prejudiciului injust cauzat. În acord cu art. 14 alin. (2) din Codul civil, se

consideră prejudiciu cheltuielile pe care persoana lezată într-un drept al ei le-a

suportat sau urmează să le suporte la restabilirea dreptului încălcat, pierderea sau

deteriorarea bunurilor sale (prejudiciu efectiv), precum și beneficiul neobținut prin

încălcarea dreptului (venitul ratat).

8

La caz, este necesar de reiterat prevederile art. 1419 alin. (4) din Codul civil,

potrivit căruia persoanele obligate să repare prejudiciul cauzat prin deces vor fi ținute

să compenseze și cheltuielile de înmormântare necesare, ținând cont de statutul

social al defunctului și de obiceiurile locale, persoanei care le-a suportat.

Persoana care a suportat efectiv cheltuielile de înmormântare necesare are

dreptul la reparația lor de la persoana responsabilă, dacă aceste cheltuieli nu au fost

acoperite prin sumele primite pe calea asigurărilor sociale de stat, sau pe alte căi

legale.

Astfel, pentru a putea fi reparat prejudiciul cauzat victimei, acesta trebuie să

îndeplinească următoarele cerințe: să fie realmente angajat de ea (cert), să nu fi fost

reparat încă și să fie personal. Sarcina probațiunii întinderii lui revine intimaților

Mariana Popa și Anatolie Popa în acord cu art. 118 alin. (1) din Codul de procedură

civilă.

Pornind de la reperele legale pre-citate, Colegiul lărgit notează că intimații

Mariana Popa și Anatolie Popa, solicitând repararea prejudiciului material în sumă

de 102 788 de lei, care constituie cheltuielile pentru organizarea funeraliilor, au

prezentat o listă, ce conține prețul unor bunuri și servicii, care a fost întocmită de

către reprezentantul acestora, dar lipsită de orice confirmare prin documente, care ar

atesta suportarea efectivă a cheltuielilor solicitate (f. d. 27-28, vol. I).

Așadar, opinia instanței de apel se concentrează pe faptul că o simplă listă cu

descifrarea cheltuielilor de înmormântare este o dovadă suficientă a plăților

enumerate supra.

De fapt, înscrisul cu enumerarea prețului unor bunuri și servicii nu dovedește

faptul că acestea au fost efectuate, iar intimații Mariana Popa și Anatolie Popa nu au

furnizat vreun raționament convingător că anume ei au suportat aceste cheltuieli.

Însă, instanța de recurs admite că pentru înmormântarea minorului XXXXX s-

au suportat cheltuieli.

Pe această cale, instanța de recurs opinează că soluția instanței de apel în

privința admiterii integrale a pretenției privind pretinsul prejudiciu material în

mărime de 102 788 de lei, este arbitrară, care nu se încadrează în limitele art. 130

alin. (4) din Codul de procedură civilă.

Se va admite că Mariana Popa și Anatolie Popa au suportate careva cheltuieli.

Instanța de recurs consideră că urmează a fi compensate cheltuielile necesare, care

au o prioritate pentru înmormântarea defunctului, și anume, pentru procurarea

sicriului, crucii, costumului, pantofilor, cămașei ce constituie în total suma de 6350

lei.

Totodată, recurentul în cadrul tuturor instanțelor a accentuat, că incidentul din

18 septembrie 2011, a avut loc în privința unui participant al turneului de ciclism

,,VeloHora 2011”, organizat de către Primăria mun. Chișinău și că toate cheltuielile

de înmormântare și le-a asumat Primăria.

Prin urmare, Colegiul lărgit observă că materialele cauzei nu arată niciun

indiciu că reclamanților le-a fost îngrădită calea să livreze dovezi în acord cu art.

118 din Codul de procedură civilă pentru a demonstra întinderea prejudiciului.

9

Cu referire la pretențiile privind repararea prejudiciului moral, instanța de

recurs învederează că ambele hotărâri judecătorești au fost bazate pe aceleași fapte

și au fost guvernate de art. 1422 și 1423 din Codul civil. Caracterul excesiv al

prejudiciului moral a fost contestat de recurentul Baltag Victor, considerând că suma

de 100 000 lei pentru fiecare reclamant este excesiv de mare și urmează a fi micșorat.

Colegiul lărgit învederează că problema stabilirii despăgubirilor morale nu

trebuie privită ca o cuantificare economică a unor drepturi și valori nepatrimoniale

(cum ar fi demnitatea, onoarea, ori suferința psihică încercată de cel ce le pretinde),

ci ca o evaluare complexă a aspectelor în care vătămările produse se exteriorizează,

supusă puterii de apreciere a instanțelor de judecată. Deși stabilirea cuantumului

sumelor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include o doză de aproximare,

instanța trebuie să aibă în vedere o serie de criterii stabilite orientativ de legislator în

art. 1423 din Codul civil, cum ar fi: caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau

fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăție al autorului prejudiciului,

dacă vinovăția este o condiție a răspunderii și de măsura în care această compensare

poate aduce satisfacție persoanei vătămate. Caracterul și gravitatea suferințelor

psihice sau fizice le apreciază instanța de judecată, luând în considerare

circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul, precum și statutul social al persoanei

vătămate.

Totodată, în opinia Colegiul lărgit, suma de bani acordată cu titlu de daune

morale nu trebuie să devină o sursă de îmbogățire pentru victimă, însă nici nu poate

avea un caracter pur simbolic, ci trebuie să reprezinte atât cât este necesar pentru a-

i ușura ori compensa, în măsura posibilă, suferințele pe care le-a îndurat sau eventual

mai trebuie să le îndure.

Făcând o evaluare în mod echitabil a acestor factori, instanța de recurs

consideră că dauna morală în mărime de 100 000 lei pentru fiecare intimat,

determinată de către instanța de fond și menținută de instanța de apel, păstrează un

raport rezonabil de proporționalitate cu prejudiciul moral suferit.

Totodată, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție consideră că instanța de fond temeinic și legal a respins

cerința cu privire la încasarea cheltuielilor de judecată pe marginea examinării

cauzei penale, deoarece intimații-reclamanți nu au probat că aceste cheltuieli au fost

achitate, respectiv nu se atestă că cheltuielile de asistență juridică sunt reale și

rezonabile. Or, în conformitate cu art. 96 alin. (1) Cod de procedură civilă instanța

judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să compenseze părții care a avut

câștig de cauză cheltuielile ei de asistență juridică, în măsura în care acestea au fost

reale, necesare și rezonabile.

Referitor la repartizarea cheltuielilor de judecată după schimbarea soluției date

de instanța de apel, Colegiul lărgit reține că recurentul nu a solicitat expres

compensarea cheltuielilor judiciare suportate la examinarea cauzei în ordine de apel

și de recurs. Astfel, aceasta nu a îndeplinit cerința de a avansa o cerere de obligare a

părții care a pierdut procesul să plătească cheltuielile judiciare impusă de art. 94 alin.

(1) din Codul de procedură civilă.

10

Având în vedere problemele de drept ridicate în speță, Colegiul civil, comercial

și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia

de a admite recursul declarat de către Victor Baltag, reprezentat de către avocatul

Valentina Hriplivaia, de a modifica decizia instanței de apel în sensul micșorării

cuantumului prejudiciului material încasat, în rest va menține decizia instanței de

apel și hotărârea instanței de fond.

În conformitate cu articolul 445 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție

decide:

Se admite recursul declarat de către Victor Baltag, reprezentat de către avocatul

Valentina Hriplivaia.

Se modifică decizia din 13 iunie 2019 a Curții de Apel Chișinău, emisă în cauza

civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Mariana Popa și Anatolie

Popa împotriva lui Victor Baltag cu privire la repararea prejudiciului material și

moral cauzat prin infracțiune și compensarea cheltuielilor de judecată, prin

micșorarea cuantumului prejudiciului material încasat de la Victor Baltag în

beneficiul Marianei Popa și lui Anatolie Popa de la suma de 102 788 lei (una sută

două mii șapte sute optzeci și opt lei) la suma de 6350 lei (șase mii trei sute cincizeci

lei).

În rest, se menține decizia din 13 iunie 2019 a Curții de Apel Chișinău și

hotărârea din 19 martie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

Judecător Tamara Chișca-Doneva

Judecători Nina Vascan

Victor Burduh

Nicolae Craiu

Maria Ghervas

11