3ra-275/20 — dezcordul cu refuzul de a calcula si a achita salariulul lunar

3ra-275/20 — dezcordul cu refuzul de a calcula si a achita salariulul lunar (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr.3ra-275/2020

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (O. Țurcan)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Bostan, A. Pahopol, V. Negru)

Î N C H E I E R E

11 martie 2020 mun.Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Serghei Popovici,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă

de către Serghei Popovici împotriva Judecătoriei Comrat, intervenient accesoriu

Consiliul Superior al Magistraturii privind dezacordul de a calcula și achita salariul

lunar pentru funcția de judecător,

împotriva deciziei din 26 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 22 noiembrie 2018 Serghei Popovici a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Judecătoriei Comrat, intervenient accesoriu Consiliul Superior al

Magistraturii privind recunoașterea ilegală a refuzului Judecătoriei Comrat de a

calcula și achita în folosul său salariul lunar în funcție de judecător la Judecătoria

Comrat, obligarea pârâtului să-i achite salariul lunar în funcția judecător la

Judecătoria Comrat, începând cu data de 20 septembrie 2016.

În motivarea cererii reclamantul a indicat că la 20 septembrie 2016, Consiliul

Superior al Magistraturii prin hotărârea nr. 08/25, a eliberat acordul pentru reținerea,

aducerea silită, arestarea și percheziția sa.

A indicat că, citând doar dispozițiile art. 24 alin. (1) lit. a) a Legii cu privire la

statutul judecătorului, Consiliul Superior al Magistraturii fără a da o apreciere

circumstanțelor cauzei, prin hotărârea în cauză a dispus și suspendarea sa din funcția

de judecător.

A menționat că, suspendarea mandatului presupune încetarea îndeplinirii,

pentru o anumită perioadă, a atribuțiilor de către persoana cu funcție de demnitate

publică. Astfel, deși s-a dispus suspendarea sa de a îndeplini atribuțiile de serviciu,

incompatibilitățile și interdicțiile stabilite pentru judecători prin Legea fundamentală

și dezvoltată prin legi speciale nu permit să realizeze, în condiții legale, careva

activități, iar ca urmare nu poate primi remunerare sau câștig pentru a se întreține pe

sine și familia sa.

A invocat că, Curtea Constituțională, prin hotărârea nr.8 din 11 mai 2015 a

reținut că dreptul la muncă trebuie exercitat în condițiile legii, iar nerespectarea

1

prevederilor legale are drept consecință imposibilitatea desfășurării unui gen de

activitate sau a ocupării unor anumite funcții. Astfel, de către contabilitatea instanței

în care activează, din 20 septembrie 2016 ilegal nu se calculează și nu se achită

salariul lunar de funcție, de judecător la Judecătoria Comrat.

La data de 22 august 2018 pentru exercitarea procedurii prealabile și având

scopul recunoașterii dreptului de calculare și achitare a salariului lunar de funcție, s-

a adresat către Judecătoria Comrat cu cerere prealabilă, aceasta fiind recepționată la

data de 23 august 2018.

Potrivit răspunsului nr.11467 din 22 octombrie 2018, Judecătoria Comrat a

respins cererea prealabilă, argumentând că prin prisma art.24 alin.(4) din Legea

nr.544 din 20.07.1997 cu privire la statutul judecătorului, dacă nu a fost probată

vinovăția judecătorului sau a fost pronunțată o hotărâre de achitare ori de încetare a

procesului penal, suspendarea din funcție încetează și judecătorul este repus în toate

drepturile avute anterior. Iar, neprezentarea unei sentințe de achitare sau de încetare

a procesului penal, nu permite repunerea sa în drepturi, inclusiv achitarea plăților

salariale.

Totodată, a relatat că răspunsul a fost justificat prin prisma art.7 alin.(l) din

Legea nr.328 din 23.12.2013 privind salarizarea judecătorilor și procurorilor, care

prevede că salariul judecătorului se stabilește și se plătește pentru activitatea

desfășurată în perioada unei luni calendaristice, în timpul normal de muncă,

proporțional cu timpul efectiv lucrat.

A susținut că, prin prisma art.24 alin.(2) din Legea cu privire la statutul

judecătorului, în cazul suspendării din funcție a judecătorului, salariul acestuia se

plătește în condițiile legii. Prin urmare, consideră că instanța în care activează este

obligată să-i calculeze și să-i achite salariul lunar de funcție.

A relatata că Legea privind salarizarea judecătorilor și procurorilor, în urma

suspendării din funcția de judecător nu prevede condiționări de încetare a dreptului

plății salariale de către instanța în care activează. Iar, alin.(3) art.24 al Legii cu

privire la statutul judecătorilor, prevede că suspendarea judecătorului atrage după

sine anularea inviolabilității personale, a garanțiilor materiale și sociale, însă nu și a

salariului. În susținerea acestui argument, reclamantul a indicat că noțiunea de

salariu este definită de alin. (l) art.128 Codul muncii, în conformitate cu care,

salariul reprezintă orice recompensă sau câștig evaluat în bani, plătit salariului de

către angajator în temeiul contractului individual de muncă, pentru munca prestată

sau care urmează a fi prestată. Iar, noțiunea de garanție materială și socială, fiind

definită de art. 172 Codul muncii, reprezintă mijloacele, metodele, condițiile prin

care se asigură realizarea drepturilor acordate salariaților în domeniul raporturilor de

muncă și al altor raporturi sociale legate de acestea. Corespunzător, a menționat că

salariul nu reprezintă o garanție materială și nici socială.

Suplimentar a invocat că acțiunile în privința refuzului calculării și achitării

plăților salariale, ca urmare a suspendării sale din motiv că în privința sa a fost

începută urmărirea penală, contravine principiului prezumției nevinovăției consacrat

de art.21 din Constituția Republicii Moldova.

A afirmat că în pofida prevederilor art. 116 alin.(7) din Constituție, funcția de

judecător este incompatibilă cu exercitarea oricărei alte funcții retribuite, cu excepția

activității didactice și științifice. Acestor incompatibilități constituționale li se

adaugă incompatibilitățile și interdicțiile prevăzute de art. 8 din Legea cu privire la

statutul judecătorului.

2

În consecință, a susținut că, în urma incompatibilităților și interdicțiilor stabilite

pentru judecători, nu poate desfășura activitatea de judecător din motivul

suspendării și, totodată este lipsit ilegal de salarizare în condițiile legii, iar prin

urmare este lipsit inclusiv de dreptul la muncă și protecția muncii.

Prin hotărârea din 27 iunie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani s-a

respins cererea de chemare în judecată înaintată de Serghei Popovici împotriva

Judecătoriei Comrat, intervenient accesoriu Consiliul Superior al Magistraturii

privind dezacordul de a calcula și achita salariul lunar pentru funcția de judecător.

Prin încheierea din 14 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău s-a respins ca

neîntemeiată cererea lui Serghei Popovici privind ridicarea excepției de

neconstituționalitate, în pricina civilă în ordine de apel, la cererea de chemare în

judecată depusă de către Serghei Popovici împotriva Judecătoriei Comrat,

intervenient accesoriu Consiliul Superior al Magistraturii privind dezacordul de a

calcula și achita salariul lunar pentru funcția de judecător.

Prin decizia din 26 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău s-a respins

cererea de apel depusă de Serghei Popovici și s-a menținut hotărârea din 27 iunie

2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că prima instanța a

determinat corect raportul juridic dedus judecății, ca fiind guvernat de prevederile

Legii contenciosului administrativ nr.793 din 10.02.2000 (în vigoare la momentul

judecării cauzei în instanța de fond) și prevederile Legii cu privire la statutul

judecătorului nr.544 din 20.07.1995.

A stabilit că hotărîrea primei instanțe este întemeiată și legală și că

circumstanțele importante pentru soluționarea pricinii au fost stabilite și elucidate pe

deplin de către instanța de fond.

A constatat că, ținând cont că temei al suspendării din funcție a judecătorului a

servit faptul pornirii urmăririi penale în privința acestuia, Completul judiciar a

reținut că prevederile alin.2 al art.24 a Legii cu privire la statutul judecătorului

urmează a fi aplicat în coroborare cu alin.3, 4 al aceluiași articol și cu normele

generale care guvernează suspendarea raporturilor de muncă și cu art.7 lit.a) a Legii

privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor

de urmărire penală, ale procuraturii și al instanțelor judecătorești or, o dispoziție

legală nu poate fi ruptă din sistemul normativ din care face parte și nu poate opera în

mod izolat, așa cum o interpretează apelantul. Dimpotrivă, ea trebuie citită în

coroborare cu celelalte dispoziții legale incidente, ca făcând parte dintr-un sistem

juridic coerent.

A reținut că pe durata suspendării din funcția de judecător, se suspendă

concomitent prestarea muncii și, în mod corelativ, plata drepturilor salariale. Iar,

odată cu pronunțarea unui act judecătoresc definitiv de achitare ori de încetare a

procesului penal, circumstanțele de suspendare decad, iar judecătorului îi pot fi

achitate retroactiv drepturile salariale ce i se cuvin. La caz, actele judecătorești

nominalizate supra, care ar putea repune în drepturi pe Serghei Popovici lipsesc.

La același aspect, Completul judiciar a reținut ca relevante și utile la caz

constatările Curții Constituționale în decizia din 25.02.2019 privind

inadmisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate a articolului 200

alin. (1) și (3) din Codul de procedură penală și a articolului 24 alin. (1) lit. a) din

Legea cu privire la statutul judecătorului, care explică că în jurisprudența CtEDO,

dispozițiile legale privind suspendarea din funcție pot avea un caracter necesar

3

atunci când sunt determinate de situații cu caracter temporar care fac imposibilă

exercitarea funcției. De fapt, suspendarea din funcție ar putea fi dictată de nevoia de

a asigura protecția instituției publice față de pericolul continuării activității ilicite și

al extinderii consecințelor periculoase ale faptei penale. În jurisprudența sa, Curtea

Europeană a menționat că scopul măsurii suspendării nu este unul punitiv, dar de

precauție și provizoriu, în măsura în care privește apărarea interesului public prin

suspendarea din funcție a unei persoane acuzate de comiterea unei infracțiuni de

serviciu, și astfel de prevenire a altor posibile acte similare sau consecințe ale unor

asemenea acte (cauza Țehanciuc v. România (dec.), 22 noiembrie 2011, § 19).

Completul judiciar a remarcat că, în pricină, nu a fost prezentată o hotărîre

judecătorească definitivă și irevocabilă prin care Serghei Popovici ar fi fost achitat

sau ar fi fost încetată urmărirea penală în privința sa, din care motiv se deduce că

just i-a fost refuzată de către pîrît cererea de calculare și achitare a salariului

începând cu 20 septembrie 2016, data când a fost suspendat din funcție prin

hotărîrea CSM, or acesta, începând cu această dată nu a prestat careva serviciu

pentru care să fie remunerat.

Instanța de apel a reținut că, instanța de fond corect a aplicat normele de drept

care se referă la caz, a dat apreciere completă și obiectivă probelor, hotărârea fiind

legală și întemeiată, adoptată cu respectarea drepturilor și intereselor legale a

participanților la proces.

Argumentul apelantului potrivit căruia, suspendarea sa din funcție încalcă

principiul prezumției nevinovăției și, totodată îi îngrădește dreptul la muncă,

instanța de apel la considerat neîntemeiat, or hotărârea emisă de către Consiliul

Superior al Magistraturii nu are un caracter punitiv.

Consiliul Superior al Magistraturii nu analizează natura și gravitatea acuzării în

materie penală, ci doar constată dacă a fost pusă în mișcare acțiunea penală

împotriva judecătorului.

Iar, în privința argumentelor referitoare la îngrădirea dreptului la muncă al

judecătorului, Completul judiciar a apreciat că și acestea nu pot fi reținute ca

întemeiate, or măsura suspendării este una temporară.

În această ordine de idei, Completul judiciar a reținut ca vădit nefondată și

invocarea de către apelant a încălcării principiului prezumției de nevinovăție prin

aplicarea măsurii suspendării din funcție or, după cum prevede legea, aceasta este o

măsură temporară, iar după cum garantează prevederile legale, în cazul când nu a

fost probată vinovăția persoanei, aceasta este repusă în toate drepturile, inclusiv cele

materiale și respectiv doar atunci îi pot fi compensate și plățile salariale.

La 29 noiembrie 2019 Serghei Popovici a declarat recurs împotriva încheierii

instanței de apel din 14 noiembrie 2019, solicitând casarea încheierii instanței de

apel prin care a fost respinsă cererea privind ridicarea excepției de

neconstituționalitate cu emiterea unei încheieri prin care se va dispune ridicarea

excepției de neconstituționalitate a sintagmei „la alin. (1), cu excepția lit.a)” din

alin. (3) art. 24 din Legea nr.544 din 20.07.1997 cu privire la statutul judecătorului

și remiterea acesteia în adresa Curții Constituționale, în ordine art. 121 alin. (1), (2)

Cod de procedură civilă.

La 04 decembrie 2019 Serghei Popovici a depus recurs nemotivat, iar la 29

ianuarie 2020 recurs motivat împotriva deciziei instanței de apel, solicitând casarea

încheierii instanței de apel din 14 noiembrie 2019, a deciziei instanței de apel și a

hotărîrii instanței de fond cu pronunțarea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.

4

În motivarea recursurilor a indicat că, instanțele inferioare nu au examinat

legalitatea refuzului de achitare a salariului, ci s-au limitat în a expune constatările

motivelor de suspendare a funcției care de fapt nu suspendă obligația de achitare a

salariului.

A menționat că instanțele judecătorești eronat au aplicat în cazul litigios

prevederile normei generale care guvernează suspendarea raporturilor de muncă

(art. 75 alin. (2), (3) Codul muncii), cît și prevederile normei speciale stipulate în

alin. (3) și (4) art. 24 din Legea nr.544 din 20.07.1995 cu privire la statutul

judecătorului, și la caz urmând a fi aplicată norma specială.

A susținut că, atât în condițiile Legii nr.328 din 23.12.2013 privind salarizarea

judecătorilor și procurorilor (în vigoare pînă la data de 01 decembrie 2018), cît în

condițiile Legii nr.LP355/2005 din 23.12.2005 cu privire la sistemul de salarizare în

sectorul bugetar, de către instanța în care activează este obligată să-i fie calculat și

să-i fie achitat salariului lunar de funcția de judecător la Judecătoria Comrat,

începând cu data de 20 septembrie 2016.

A indicat că nici Legea nr.328 din 23.12.2013 privind salarizarea judecătorilor

și procurorilor (în vigoare pînă la 01 decembrie 2018) și nici Legea nr.LP355/2005

din 23.12.2005 cu privire la sistemul de salarizare în sectorul bugetar, în urma

suspendării raporturilor de muncă a unui judecător nu prevede condiționalități de

încetare a dreptului plății salariale și anume de către instanța în care activează.

A reiterat că anularea drepturilor garantate judecătorului conform prevederilor

alin. (3) din art. 24 al Legii nr.544 din 20.07.1997 cu privire la statutul judecătorului

și anume, în urma suspendării raporturilor de muncă când în privința ultimului a fost

începută urmărirea penală, până la rămânerea definitivă a hotărîrii în cauza

respectivă, nu sunt aplicabile la caz, or suspendarea judecătorului în condițiile

indicate atrage după sine anularea inviolabilității personale, a garanțiilor materiale și

sociale, însă nu a salariului. Salariului de funcție lunar nu este o garanție materială și

nici socială.

A invocat că instanța de fond și de apel nu au aplicat legea care trebuia a fi

aplicată or, examinând acest litigiu prin prisma unei relații de angajator/salariat

aplicabilă funcțiilor remunerate pentru un anumit volum de sarcini și activități,

însăși judecătorii au limitat și ilegal au atribuit judecătorului funcții de salariat. Cu

toate acestea la dosar nu a fost administrat nici un contract de muncă sau prestări

servicii, care ar fi oferit o asemenea posibilitate, de exemplu cum sunt pentru funcția

de grefieri, asistenți, personal auxiliar, etc. respectiv, judecătorul investit prin decret

Prezidențial nu încheie contract individual de muncă cu autoritatea publică, în cazul

dat cu Consiliul Superior al Magistraturii, iar reglementările procedurale privind

drepturile și obligațiunile judecătorului; garantarea independenței a judecătorului,

răspunderea disciplinară a judecătorului; suspendarea, detașarea și eliberarea din

funcție a judecătorului ș.a. sunt expres stipulate în Legea nr.544 din 20.07.1995 cu

privire la statutul judecătorului.

A menționat că instanța de fond și cea de apel nu au aplicat prezumția

nevinovăției și au emis acte care contravin jurisprudenței CtEDO. Astfel, refuzul

calculării și achitării plății salariale în urma suspendării îndelungate raporturilor de

muncă, când în privința judecătorului a fost începută urmărirea penală, contravine

principiului prezumției nevinovăției, consacrat de art. 21 din Constituție.

Cât privește încheierea din 14 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău prin

care s-a respins cererea privind ridicarea excepției de constituționalitate, consideră

5

că la caz instanța de judecată a aplicat eronat prevederile art. 121 alin. (2), lit.d) Cod

de procedură civilă or, existența deciziei de inadmisibilitate a sesizării nr.28g/2019

privind excepția de neconstituționalitate a art.200 alin. (1) și (3) CPP și art.24 alin.

(1), lit.a) din Legea cu privire la statutul judecătorului (suspendarea provizorie din

funcție) a Curții Constituționale din 25 februarie 2019 nu este aplicabilă la caz.

A susținut că la caz a solicitat ridicarea excepției de neconstituționalitate a

sintagmei „la alin. (1), cu excepția lit.a)” din alin. (3) art.24 din Legea nr.544 din

20.07.1997 cu privire la statutul judecătorului, care reglementează consecințele

suspendării din funcție a judecătorului și anume condițiile de achitare a drepturilor

salariale, garanțiilor materiale și sociale.

A menționat că instanța de apel eronat a indicat în încheierea din 14 noiembrie

2019 ordinea și termenul de atac, anume că încheierea poate fi contestată

concomitent cu fondul cauzei or, Curtea Constituțională în hotărîrea nr. 2 din

09.02.2016 a statuat că, în vederea asigurării celerității procesului, părțile trebuie să

aibă posibilitatea de a contesta separat cu recurs încheierea judecătorului ordinar de

respingere a cererii de ridicare a excepției.

La 12 februarie 2020 de către Consiliul Superior al Magistraturii a fost depusă

referință prin care a solicitat declararea ca fiind inadmisibil recursul depus de Serghei

Popovici.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține că prezentul litigiu a fost soluționat în baza Legii contenciosului

administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000.

Prin Legea nr. 116 din data de 19 iulie 2018, a fost adoptat Codul administrativ

al Republicii Moldova.

Conform art. 257 alin. (1) din Codul administrativ, prezentul cod intră în

vigoare la 01 aprilie 2019, iar potrivit alin. (2), la data intrării în vigoare a

prezentului cod se abrogă Legea contenciosului administrativ nr. 793 din 10

februarie 2000.

Conform art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de contencios

administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor examina în

continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform prevederilor

prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în contenciosul

administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la intrarea în vigoare a

prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica corespunzător pentru

procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a încheierilor judecătorești.

Din sensul normei de drept enunțate urmează că legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, însă rezultând din

aceeași normă legală, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție va examina admisibilitatea cererii de recurs prin prisma

prevederilor Codului de procedură civilă, având în vedere că prezenta procedură de

contencios administrativ a fost inițiată până la intrarea în vigoare a Codului

administrativ.

Conform art. 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, recursul se depune la

instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel,

dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat

Curții Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar. Motivarea

6

recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la

notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs,

motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Decizia Curții de Apel Chișinău a fost emisă la 26 noiembrie 2019, iar

recurentul a recepționat-o la 13 ianuarie 2020 prin intermediul poștei electronice

(f.d.216, 237). Astfel, recursul depus la 29 ianuarie 2020, este în termen.

Examinând temeiurile recursului depus de Serghei Popovici în raport cu

materialele cauzei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ din cadrul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că acesta este inadmisibil, din următoarele

motive.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră că recursul depus de Serghei Popovici nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul depus se referă la dezacordul Serghei

Popovici cu soluția pronunțata de instanțele de judecată ierarhic inferioare, însă nu

relevă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau

procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are caracter

devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se

doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul specializat al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că

procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în

recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul normelor procedurale din

Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII din Codul de procedură civilă, instanța de

7

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură

civilă, însă din recursul depus nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a

regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului, că nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii

prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge

recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind

lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a

Drepturilor Omului, 25februarie 1995, nr. 26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara

inadmisibil recursul depus de Serghei Popovici.

În conformitate cu art. 193, 195, 230 și 258 alin. (3) din Codul administrativ,

art. 270, 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul depus de către Serghei Popovici, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

8