2ra-383/20 — cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești și repararea prejudiciului moral

Dosarul nr. 2ra-383/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău sediul Centru (jud. D. Tricolici)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Danilov, A. Panov, I. Secrieru)

ÎNCHEIERE

4 martie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Mariana Pitic

Nicolae Craiu

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de

Ministerul Justiției al Republicii Moldova și Ion Ciobanu, reprezentat de avocatul

Olesea Negru

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Ion Ciobanu,

reprezentat de avocatul Olesea Negru împotriva Ministerului Justiției al Republicii

Moldova cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen

rezonabil a hotărârii judecătorești și repararea prejudiciului moral

împotriva deciziei din 22 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin

care au fost respinse apelurile declarate de Ion Ciobanu și Ministerul Justiției al

Republicii Moldova și menținută hotărârea din 18 aprilie 2019 a Judecătoriei

Chișinău sediul Centru, prin care acțiunea a fost admisă parțial

constată:

La 31 ianuarie 2019, Ion Ciobanu, reprezentat de avocatul Olesea Negru a

depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției al RM cu

privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a

hotărârii judecătorești și repararea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii a invocat că, în baza deciziei din 6 iunie 2013 a Curții

de Apel Bender, a fost ridicat documentul executoriu, prin care Primăria

or. Căușeni a fost obligată de a-i restitui garajul ridicat prin dispoziția primarului

or. Căușeni nr. 02/8-7-537 din 13 octombrie 2009 cu privire la evacuarea unui

garaj metalic.

Documentul executoriu l-a prezentat spre executare Biroului executorului

judecătoresc Ludmila Șapa.

Astfel, prin încheierea din 10 decembrie 2013, a fost intentată procedura de

executare în baza documentului executoriu menționat, însă deja mai mult de 5 ani

1

documentul executoriu nu a fost executat, deși dispozițiile acestuia nu depinde de

careva circumstanțe care ar putea determina tergiversarea executării.

A considerat că termenul excesiv de mare în care nu s-a executat încă

documentul executoriu se datorează doar comportamentului pasiv al executorului

judecătoresc și inacțiunilor acestuia.

Având în vedere prevederile art. 2 din Legea privind repararea de către stat a

prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a

cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești, a

evidențiat că, în legătură cu neexecutare nejustificată în termen rezonabil a

hotărârii judecătorești, a fost prejudiciat material și moral.

Așadar, dreptul său, deși a fost constatat prin hotărâre judecătorească ca

încălcat și urmează a fi restabilit, până la ziua de azi, de către debitor, care este o

autoritate publică, este ignorat.

A menționat că executorul judecătoresc, menirea căruia este de a realiza

executarea hotărârii judecătorești, la fel, ignoră obligațiunile sale.

Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 2 din Legea privind

repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea

în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a

hotărârii judecătorești, art. 166, 167 CPC.

A solicitat admiterea acțiunii, constatarea încălcării dreptului la executare în

termen rezonabil a deciziei din 6 iunie 2013 a Curții de Apel Bender, încasarea din

bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Finanțelor al RM, în beneficiul lui a

sumei de 200 000 de lei cu titlu de prejudiciu moral.

Prin încheierea protocolară din 10 aprilie 2019 a Judecătoriei Chișinău

sediul Centru, a fost atras în proces în calitate de intervenient accesoriu executorul

judecătoresc Ludmila Șapa.

Prin hotărârea din 18 aprilie 2019 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru, a

fost admisă acțiunea parțial.

A fost constatată încălcarea dreptului lui Ion Ciobanu la executare în termen

rezonabil a deciziei din 6 iunie 2013 a Curții de Apel Bender.

A fost încasată din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului

Justiției al RM în beneficiul lui Ion Ciobanu suma de 10 000 de lei cu titlu de

prejudiciu moral cauzat pentru neexecutarea în termen rezonabil a deciziei din

6 iunie 2013 a Curții de Apel Bender.

În rest, a fost respinsă acțiunea.

Prin decizia din 22 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, au fost

respinse apelurile declarate de Ion Ciobanu și Ministerul Justiției al RM și

menținută hotărârea primei instanțe.

Prima instanță și instanța de apel au stabilit că încălcarea termenului de

executare a deciziei din 6 iunie 2013 a Curții de Apel Bender, care constituie

aproximativ 6 ani, nu poate fi imputată lui Ion Ciobanu.

Instanțele de judecată ierarhic inferioare au considerat că prejudiciul moral

în mărime de 200 000 de lei, solicitat de Ion Ciobanu, este exagerat, având în

vedere circumstanțele cauzei, astfel, suma de 10 000 de lei cu titlu de prejudiciu

2

moral este suficientă pentru acoperirea prejudiciului cauzat prin neexecutarea

hotărârii.

La 3 ianuarie 2020, Ministerul Justiției al RM a declarat recurs împotriva

deciziei din 22 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea

acestuia, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu emiterea

unei noi hotărâri de respingere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată,

considerând-o neîntemeiată și pasibilă de a fi casată, deoarece instanța de apel

eronat a interpretat dreptul material care reglementează aprecierea prejudiciului

moral.

Instanța de apel la emiterea deciziei din 22 octombrie 2019 a apreciat

arbitrar poziția participanților la proces și a dat dovadă de o examinare superficială

a probelor anexate la materialele cauzei, or din materialele dosarului se constată că

statul a întreprins măsurile care puteau fi în mod rațional întreprinse pentru a

executa hotărârea judecătorească.

Instanța de apel nejustificat a dispus încasarea din contul bugetului de stat a

prejudiciului moral în condițiile în care hotărârea judecătorească, a cărei

neexecutare se invocă, este imposibil de executat, deoarece obiectul documentului

executoriu lipsește.

A evidențiat că executorul judecătoresc a reacționat imediat la toate cererile

intimatului și a întreprins toate măsurile care puteau fi în mod rațional întreprinse

pentru executarea documentului executoriu vizat, or în aceste situații nici nu îi

poate fi imputată tergiversarea executării. Totodată, chiar și în continuare se

întreprind toate măsurile necesare privind executarea integrală a hotărârii

judecătorești invocate a fi neexecutată.

Astfel, unul din factorii care a afectat și afectează procedura de executare a

hotărârii judecătorești, ține în mod direct și de comportamentul părților, în

persoana debitorului.

La 24 ianuarie 2020, prin intermediul Oficiului Poștal, Ion Ciobanu,

reprezentat de avocatul Olesea Negru a declarat recurs împotriva deciziei din

22 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea acestuia,

casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe în partea respingerii

pretențiilor înaintate, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel în

partea respingerii cerințelor lui, considerând-o neîntemeiată în această parte,

deoarece instanța de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, a aplicat o

lege care nu trebuia să fie aplicată, a interpretat eronat legea, nu a cercetat

circumstanțele și probele administrate la dosar, s-a referit doar la constatările

invocate în motivarea hotărârii primei instanțe, fără a se expune explicit asupra

respingerii argumentelor apelului.

Așadar, a remarcat că prima instanță și instanța de apel au interpretat eronat,

precum și nu au aplicat, în situația când urmau a fi aplicate, prevederile art. 1422,

1423 Cod civil, art. 117, 118, 122, 123, 192, 373 alin. (5) CPC.

3

Având în vedere prevederile art. 14 alin. (1), 1422 alin. (1) și 1423 Cod civil,

a considerat că în speță instanțele de judecată ierarhic inferioare corect au apreciat

și constatat încălcarea dreptului lui la executare în termen rezonabil a deciziei din

6 iunie 2013 a Curții de Apel Bender, însă nu au dispus un remediu capabil să-i

aducă satisfacție pentru încălcarea drepturilor sale.

La 28 ianuarie 2020, în adresa Ministerului Justiției al RM, executorului

judecătoresc Ludmila Șapa, Ion Ciobanu și avocatului Olesea Negru au fost

expediate copia cererii de recurs depusă de Ministerul Justiției al RM și a cererii de

recurs depusă de Ion Ciobanu, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la materialele

dosarului (f. d. 145), fiind recepționată de către executorul judecătoresc Ludmila

Șapa la data de 30 ianuarie 2020, de către Ministerul Justiției al RM, Ion Cioban și

avocatul Olesea Negru la data de 3 februarie 2020, ceea ce se atestă prin avizele de

recepție anexate la actele cauzei (f. d. 146-149).

Până la data stabilită pentru examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului, în adresa Curții Supreme de Justiție nu a parvenit referința prin care

intimații să-și expună poziția față de temeiurile recursurilor.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată

în adresa părților la 21 noiembrie 2019, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de

însoțire (f. d. 130), fiind recepționată de recurentul Ministerul Justiției al RM la

2 decembrie 2019, ceea ce se atestă prin ștampila aplicată pe scrisoarea de însoțire

a deciziei contestate, anexată la cererea de recurs (f. d. 139), însă careva date care

ar confirma recepționarea acesteia de către recurentul Ion Ciobanu la materialele

dosarului lipsesc.

Astfel, se constată că recurenții s-au conformat prevederilor legale și au

declarat recursuri la 3 ianuarie 2020 și respectiv, la 24 ianuarie 2020 în termenul

legal.

Examinând temeiurile recursurilor declarate de Ministerul Justiției al RM și

Ion Ciobanu, reprezentat de avocatul Olesea Negru, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră

recursurile drept inadmisibile din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

4

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursurile declarate de Ministerul Justiției

al RM și Ion Ciobanu, reprezentat de avocatul Olesea Negru, nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Astfel, argumentele invocate în recursurile declarate se referă la dezacordul

recurenților cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv

nu constituie temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Distinct de aceste constatări, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII CPC, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) CPC, instanța de recurs poate interveni în

materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța

de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de

apreciere a probelor stabilite în art. 130 CPC, însă, din recursurile declarate nu

rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes

(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului,

25 februarie 1995, nr. 26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că recursurile

5

declarate de Ministerul Justiției al RM și Ion Ciobanu, reprezentat de avocatul

Olesea Negru urmează a fi considerate ca inadmisibile.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Se consideră inadmisibile recursurile declarate de Ministerul Justiției al

Republicii Moldova și Ion Ciobanu, reprezentat de avocatul Olesea Negru.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Mariana Pitic

Nicolae Craiu

6