2ra-1718/19 — constatarea incalcarii dreptului la executarea in termen rezonabil a hotaririi judecatoresti

2ra-1718/19 — constatarea incalcarii dreptului la executarea in termen rezonabil a hotaririi judecatoresti (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 2ra-1718/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Central (jud.: A. Brăgaru)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud.: M. Anton, I. Țurcan, V. Cotorobai)

Î N C H E I E R E

04 septembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru

Judecători Nina Vascan

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Ion Ciobanu,

reprezentat de avocatul Olesea Negru,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Ion

Ciobanu împotriva Ministerului Justiției, intervenient accesoriu executorul

judecătoresc Ludmila Șapa, cu privire la constatarea încălcării dreptului la

executarea în termen a hotărârii judecătorești și repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 11 aprilie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

admis apelul Ministerului Justiției, s-a casat hotărârea din 31 octombrie 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Central, fiind pronunțată o nouă hotărâre, prin care s-a

respins acțiunea înaintată de Ion Ciobanu,

c o n s t a t ă :

La 27 iunie 2018, Ion Ciobanu, reprezentat de avocatul Olesea Negru a depus

cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției, cu privire la

constatarea încălcării dreptului la executarea în termen a hotărârii judecătorești și

repararea prejudiciului moral

În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că în baza încheierii din 17

octombrie 2007 a Judecătoriei Căușeni, prin care a fost confirmată tranzacția de

împăcare încheiată între Ion Ciobanu și Mihail Catruc, a fost emis titlul executoriu

pe care la prezentat spre executare. Potrivit documentului executoriu, Mihail Catruc

a fost obligat să efectueze o deschizătură în peretele despărțitor situat între

gospodăriile lui Ion Ciobanu și Mihail Catruc și să instaleze poarta prin care îi va

asigura accesul la ferestrele sale și la fântâna de canalizare; s-a obligat Mihail Catruc

să remită cu titlu gratuit în proprietatea lui Ion Ciobanu 55m din terenul aferent casei

sale, iar Ion Ciobanu s-a obligat să-i permită accesul lui Mihail Catruc spre podul

casei și alte construcții.

Ion Ciobanu a menționat că după mai multe încercări de a pune în executare

documentul executoriu, a prezentat documentul executoriu Biroului executorului

judecătoresc Ludmila Șapa. Prin încheierea din 10 decembrie 2013, s-a dispus

1

intentarea procedurii de executare a documentului executoriu nr. 2-210/10, însă

aproape 5 ani documentul executoriu nu a fost executat, deși dispozițiile acestuia nu

implică dependența de careva circumstanțe care ar putea determina tergiversarea

executării.

Reclamantul a considerat că termenul excesiv de mare în care nu s-a executat

documentul executoriu, se datorează doar comportamentului pasiv al executorului

judecătoresc.

Mai mult, Ion Ciobanu a relatat că în legătură cu neexecutarea în termeni

rezonabili a hotărârii judecătorești a fost prejudiciat material și moral. Chestiunea cu

privire la înlăturarea obstacolelor a fost soluționată încă în 2007, deși există o

procedură de executare silită, timp de 10 ani dreptul său nu este apărat, fiindu-i

îngrădit dreptul de acces la proprietate.

Ion Ciobanu a solicitat constatarea încălcării dreptului la executarea în termen

rezonabil a hotărârii judecătorești și încasarea prejudiciului moral în sumă de 50000

de lei.

În cadrul judecării cauzei, pârâtul Ministerul Justiției a depus referință în

întâmpinarea cererii de chemare în judecată, prin care a cerut respingerea acțiunii ca

lipsită de temei legal (f.d. 20-23).

Prin încheierea protocolară din 31 iulie 2018 a instanței de judecată, a fost

atras în calitate de intervenient accesoriu executorul judecătoresc Ludmila Șapa (f.d.

17-18).

Prin hotărârea din 31 octombrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central,

s-a admis parțial a acțiunea formulată de Ion Ciobanu.

S-a constatat încălcarea dreptului reclamantului Ion Ciobanu la executarea în

termen rezonabil a documentului executoriu nr. 2-210/10 din 17 octombrie 2007.

S-a dispus încasarea din contul bugetului de stat, prin intermediul Ministerului

Justiției în beneficiul lui Ion Ciobanu, a prejudiciului moral în sumă de 30000 de lei.

În rest, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată (f.d. 58, 69-78).

Pentru a hotărî astfel, instanța de judecată a constatat că perioada neexecutării

hotărârii judecătorești, prin care debitor se face Mihai Catruc este mai mult de 3 ani

(3 noiembrie 2007 – 31 octombrie 2018).

Prima instanță a relatat că neexecutarea titlului executoriu se datorează

imposibilității executării acestuia, deoarece este incertă modalitatea de executare a

acestuia, fapt confirmat prin încheierile din 11 martie 2010 și 6 martie 2014 a

Judecătoriei Căușeni, emise în vederea explicării modalității de executare a

documentului executoriu. Astfel, instanța a reținut că pe parcursul dezbaterilor

judiciare, nu a fost prezentată nicio dovadă că întârzierea s-a datorat impedimentelor

create de reclamant sau lipsei de diligență a acestuia. Ministerul justiției nu a

argumentat care au fost impedimentele întâmpinate de debitor și executorul

judecătoresc la realizarea sarcinilor ce le revin.

Mai mult, instanța de fond a apreciat critic poziția Ministerului Justiției cu

privire la faptul că neexecutarea documentului executoriu se datorează

comportamentului reclamantului, or, modalitatea de executare propusă de

executorul judecătoresc este contrar prevederilor legale, fapt confirmat prin

răspunsul ÎS „Cadastru”, potrivit căruia înregistrarea dreptului de proprietate nu

2

poate fi efectuată în lipsa „unui document translativ de proprietate și nerespectării

procedurii de înregistrare”.

Cu referire la prejudiciul moral solicitat, instanța a menționat că reclamantul

urmează să beneficieze de o reparare echitabilă a prejudiciului, cu achitarea

despăgubirii proporționale în sumă de 15000 de lei.

Împotriva acestui act judecătoresc, la 12 noiembrie 2018, Ministerul Justiției

a declarat apel, solicitând admiterea cererii de apel, casarea hotărârii din 31

octombrie 2018 a Judecătorie Chișinău, sediul Central, cu pronunțarea unei noi

hotărâri de respingere a acțiunii înaintate de Ion Ciobanu (f.d. 61-67).

Prin decizia din 11 aprilie 2019 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis apelul

declarat de Ministerul Justiției, s-a casat hotărârea din 31 octombrie 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Central, fiind pronunțată o nouă hotărâre de respingere

a acțiunii depuse de Ion Ciobanu, ca nefondată (f.d. 120-126).

Referitor la procesul de luare a acestei soluții, instanța de apel a constatat că

de către executorul judecătoresc nu au fost admise perioade de pasivitate și

inacțiune, modul de acționare a acestuia în scopul executării silite a documentului

executoriu nu a avut ca rezultat tergiversarea executării, iar executarea în perioada

atât de îndelungată, nu se datorează modului de executare ales de executorul

judecătoresc, dar altor situații și împrejurări, inclusiv și cele generate de creditor. În

speță, executorul judecătoresc a depus diligența necesară în vederea executării

documentului executoriu, acesta a întreprins toate măsurile posibile și a îndeplinit

actele și acțiunile necesare pentru executare.

Mai mult, Curtea de Apel Chișinău a specificat că în cererea de chemare în

judecată Ion Ciobanu a înaintat pretenții doar către Mihai Catruc, menționând că

acesta intenționat nu dorește să execute documentul executoriu. Însă, statul poartă

răspundere și poate fi obligat la recuperarea prejudiciului cauzat prin neexecutarea

în termen rezonabil a documentului executoriu, doar în situația în care acesta este

neexecutat și admiterea inacțiunilor fără motive. Or, executorul judecătoresc a

întreprins măsuri și a constatat executarea de către debitor a pct. 1 din cele două

indicate în documentul executoriu, iar reclamantul/apelant nu s-a opus asupra

faptelor constatate de către executorul judecătoresc.

La 16 iulie 2019, Ion Ciobanu, reprezentat de avocatul Olesea Negru, a

declarat recurs împotriva deciziei din 11 aprilie 2019 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând admiterea recursului, casarea deciziei contestate, cu menținerea hotărârii

din 31 octombrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central.

În motivarea ilegalității deciziei contestate, recurentul a afirmat că instanța de

apel nu a examinat în deplină măsură circumstanțele cauzei, nefiind examinate și

materialele prezentate și nu a ținut cont de prevederile legale. Astfel, a interpretat

eronat legea și nu a aplicat prevederile Convenției Europene pentru Apărarea

Drepturilor Omului, a Codului de Executare și a Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011.

Ion Ciobanu a relatat că decizia contestată este neîntemeiată, deoarece

cerințele înaintate și-au găsit argumentare și urmau a fi admise. A considerat că

instanța de fond a dat o apreciere corectă circumstanțelor cauzei, pronunțând o

hotărâre legală și întemeiată.

La 31 iulie 2019, în conformitate art. 439 alin. (2) din Codul de procedură

civilă, Curtea Supremă de Justiție a comunicat cererea de recurs Ministerului

3

Justiției și executorului judecătoresc Ludmila Șapa, informând că referința se depune

în termen de o lună de la data primirii scrisorii. În mod corespunzător, dacă referința

nu este prezentată în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa

acesteia (f.d. 139).

Examinând admisibilitatea recursului, fără prezența participanților la proces,

în acord cu procedura specificată la articolul 440 din Codul de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că cererea de recurs formulată de Ion Ciobanu este

inadmisibilă, pentru motivele ce succed.

În conformitate cu articolul 440 alin.(1) din Codul de procedură civilă, în

cazul în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433,

completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată

irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform

prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Instanța de judecată subliniază că un stat care dispune de instanțe de recurs

are obligația să se asigure că justițiabilii săi se bucură de principiile unui proces

echitabil prevăzute la articolul 6 parag. (1) din Convenția pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale (a se vedea Lebedinschi vs

Republica Moldova, 16 septembrie 2015, parag. 32, Sultan vs Republica Moldova,

5 iunie 2018, parag. 24).

În aceste condiții, procedura de admisibilitate a cererii de recurs va fi efectuată

și analizată prin prisma articolului sus - citat, care cuprinde, în mod particular,

dreptul de acces la justiție și dreptul de a fi auzit.

Instanța de recurs observă că dreptul de acces la un tribunal poate fi limitat,

inclusiv în cazul admisibilității contestațiilor înaintate prin intermediul căilor de

atac, pentru că prin însăși natura sa, recursul trebuie reglementat de către stat, care

se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere. În acest sens, criteriile

pentru autorizarea unei cereri introduse pe o cale de atac extraordinară pot fi mai

stricte decât condițiile instituite pentru o cale de atac ordinară (a se vedea, inter alia,

Marc Brauer vs Germania, 1 septembrie 2016, parag. 34; Miessen vs Belgia, 16

octombrie 2016, parag. 64; Samardžić vs Croația, 20 iulie 2017, parag. 28; Zubac vs

Croația (Marea Cameră), 5 aprilie 2018, parag. 82).

La început, judecătorul raportor a făcut un raport verbal în fața completului de

judecată instituit în corespundere cu articolul 439 alin. (2) din Codul de procedură

civilă. Așadar, în conformitate cu articolul 433 lit. a1), b), c) și d) din Codul de

procedură civilă, instanța de judecată a verificat dacă actul judecătoresc poate fi

atacat cu recurs, dacă cererea dedusă judecății este formulată de persoana

îndreptățită, dacă aceasta nu a fost depusă în mod repetat și dacă a fost declarată în

termen.

Prin urmare, obiectul prezentei cererii se referă la decizia din 11 aprilie 2019

a Curții de Apel Chișinău, care intră în categoria de acte specificate în articolul 429

alin. (1) din Codul de procedură civilă.

În baza cercetării materialelor cauzei, completul de judecată nu a identificat

faptul că recursul a fost examinat anterior, fiind respectate, totodată, dispozițiile

articolului 430 din Codul de procedură civilă, cu privire la subiecții abilitați cu

dreptul de a depune recurs.

4

În conformitate cu articolul 434 din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel. Termenul respectiv este de decădere și nu poate fi

restabilit. Această limită temporală este esențială pentru a asigura buna administrare

a justiției și, în special, principiul securității juridice (a se vedea Marc Brauer,

ibidem, parag. 35; Tence vs Slovenia, 31 mai 2016, parag. 31).

La 20 mai 2019, Curtea de Apel Chișinău a expediat participanților la proces

copia deciziei integrale din 11 aprilie 2019 (f.d. 127), însă date despre recepționarea

deciziei contestate, nu sunt la materialele cauzei.

Drept consecință, instanța de recurs consideră că cererea dedusă judecății a

fost declarată în termenul prevăzut mai sus.

În continuare, completul de judecată a audiat raportul verbal al judecătorului

raportor, cu privire la esența și temeiurile recursului, inclusiv dacă argumentele

recurentului referitoare la ilegalitatea deciziei atacate întrunesc criteriile formale din

articolul 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Articolul 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă dictează regula principală,

potrivit căreia, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în

cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept

material sau a normelor de drept procedural.

La acest capitol, alin. (2) și (3) din articolul 432 din Codul de procedură civilă

prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de

drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat. Iar, alin. (4) stabilește că

săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare

a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au condus sau ar fi putut

conduce la soluționarea greșită a pricinii, în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară sau în cazul

în care erorile comise au condus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale

ale omului. Mai mult, modul de prezentare și formulare a chestiunilor de drept a fost

explicitat în punctele 22 – 27 din Hotărârea explicativă nr. 5 din 11 noiembrie 2013

a Plenului Curții Supreme de Justiție (a se vedea similar Trevisanato vs Italia; 16

decembrie 2016, parag. 22 – 23, 36).

În mod corespunzător, instanța de recurs notează că reglementările referitoare

la rigorile impuse de articolul 432 alin. (1) - (4) din Codul de procedură civilă sunt

redactate suficient de clar și îndeplinesc criteriul de previzibilitate. Mai mult, scopul

acestui articol este, atât de a proteja interesul recurentului/recurentei/recurenților de

a obține, după caz, casarea sau modificarea deciziei atacate, cât și de a păstra rolul

Curții Supreme de Justiție de a se ocupa numai de probleme de o importanță

semnificativă specificat în articolul 1 alin. (2) din Legea nr. 789-XIII din 26 martie

1996 (a se vedea Zubac, ibidem, parag. 83, 105 - 106).

În consecință, limitările impuse de articolul 432 alin. (2) – (4) din Codul de

procedură civilă urmăresc un scop legitim, respectând în același timp cerințele

securității juridice și bunei administrări a justiției (a se vedea Beniamin Nersesyan

vs Armenia, 19 ianuarie 2010, parag. 22; Marc Brauer, ibidem, parag. 35; Miessen,

ibidem, parag. 67; Sturm vs Luxemburg, 27 iunie 2017, parag. 36; Zubac, ibidem,

parag. 98). Persoanele vizate trebuie să se aștepte ca aceste reguli să fie aplicate (a

se vedea Ronald Vermeulen vs Belgia, 17 iulie 2018, parag. 44).

5

Instanța de judecată observă că recurentul a indicat articolul 432 din Codul de

procedură civilă, fără a specifica expres unul din temeiurile prevăzute la alineatele

(2), (3), (4) din articolul citat. Totuși, în virtutea principiului jura novit curia, instanța

de recurs are competența de a decide asupra caracterului juridic al argumentelor

inserate în cererea de recurs, prin examinarea lor, în lumina temeiurilor articolului

432 alin. (2), (3), (4) din Codul de procedură civilă.

Colegiul judiciar relevă că Ion Ciobanu nu a invocat argumente referitoare la

ilegalitatea deciziei atacate. Astfel, dacă instanța ar purcede la examinarea cererii de

recurs motivate într-o asemenea manieră, atunci s-ar substitui autorului acesteia în

formularea unor critici împotriva actului judecătoresc, ceea ce ar echivala cu un

control efectuat din oficiu și ar pune la îndoială obiectivitatea și nepărtinirea

completului de judecată. Or, un atare exercițiu este inadmisibil în condițiile în care,

prin prisma articolului 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs trebuie să cuprindă esența și temeiurile recursului, precum și argumentul

ilegalității deciziei atacate.

Pe baza celor prezentate, completul de judecată constată că recurentul nu a adus

suficiente argumente cu privire încălcările comise de instanța de apel, pe care le-ar

fi considerat esențiale și ar putea obliga instanța de recurs să primească cererea

acestuia spre examinarea în fond și, eventual, să caseze/modifice hotărârea

judecătorească contestată. Prin urmare, temeiurile invocate nu sunt compatibile cu

cerințele prevăzute la articolul 432 alin. (2), (3) sau (4) din Codul de procedură

civilă, iar, în consecință, recursul dedus judecății nu corespunde condiției de a fi

efectiv (a se vedea, inter alia, Petrovic vs Luxemburg, 17 februarie 2011, parag. 31

– 33, Sturm, ibidem, parag. 32).

Considerațiile de mai sus sunt suficiente pentru a permite instanței de judecată

de a reține existența temeiului prevăzut la articolul 433 lit. a) din Codul de procedură

civilă. În atare condiții, conjunctura respectivă confirmă că marja de apreciere a

instanței de recurs nu a fost disproporționată cu obiectivele securității raporturilor

juridice și bunei administrări a justiției, după caz, s-a accentuat rolul instanței

supreme de a interpreta uniform legea și de a soluționa litigiile apărute în cadrul

aplicării legilor, în raport cu obiecțiile formulate în recurs. Deci, în opinia instanței,

normele de drept nu au format un obstacol care să afecteze esența dreptului

recurentului de acces la un tribunal.

Cât privește dreptul justițiabilului „de a fi auzit de o instanță”, garantat de

articolul 6 parag. 1 din C.E.D.O., instanța notează că obligația de a motiva o hotărâre

judecătorească poate varia în funcție de natura deciziei în cauză și de trăsăturile

speciale ale procedurii în ordine de recurs (a se vedea, inter alia, Latourniere vs

Franța, 10 decembrie 2002, parag. 2; Hansen vs Norvegia, 2 octombrie 2014, parag.

71 – 74). În concepția instanței europene, articolul 6 parag. (1) nu impune motivarea

detaliată a deciziei unei instanțe de recurs care, întemeindu-se pe dispoziții legale

specifice, respinge un recurs ca fiind lipsit de șanse de succes (a se vedea, mutatis

mutandis, Kukkonen vs Finlanda (nr. 2), 13 ianuarie 2009, parag. 24; Papaioannou

vs Grecia, 2 iunie 2016, parag. 45; Baydar vs Olanda, 24 aprilie 2018, parag. 46;

Guelfucci vs Franța, 3 iulie 2018, parag. 42 - 44). Aceste raționamente se transpun

direct în cazul de față, de vreme ce esența și temeiurile din recursul dedus judecății,

6

inclusiv și argumentele din el, nu sunt în stare să afecteze legalitatea deciziei atacate

sau a procedurii în ansamblu.

Având în vedere circumstanțele care preced, completul de judecată decide în

mod unanim că recursul declarat de către Ion Ciobanu, reprezentat de avocatul

Olesea Negru, nu ridică probleme de drept și nu poate fi acceptat spre examinare în

fond, urmând a fi considerat inadmisibil.

În conformitate cu articolul 270, articolul 433 lit. a) și articolul 440 alin. (1) din

Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Ion Ciobanu, reprezentat de

avocatul Olesea Negru.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru

Judecătorii Nina Vascan

Dumitru Mardari

7