2ra-463/19 — Constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești, încasarea prejudiciului material și repararea prejudiciului moral.

2ra-463/19 — Constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești, încasarea prejudiciului material și repararea prejudiciului moral. (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 2ra-463/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani (S. Clima)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (N. Simciuc, I. Țurcan și Iu. Cotruță)

ÎNCHEIERE

27 martie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecător Ala Cobăneanu

judecătorii Svetlana Filincova

Nicolae Craiu

examinînd admisibilitatea recursului declarat de către Ministerul Justiției al

Republicii Moldova,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Buzulan Maria

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenienți accesorii

Primăria or. Căușeni și executorul judecătoresc Vladimir Bezede cu privire la

constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii

judecătorești, încasarea prejudiciului material și repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 26 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de către Ministerul Justiției al Republicii Moldova, fiind

menținută hotărârea din 12 martie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani,

c o n s t a t ă:

Buzulan Maria a depus cerere de chemare în judecată la 18 septembrie 2017

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenienți accesorii

Primăria or. Căușeni și executorul judecătoresc Vladimir Bezede cu privire la

constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii

judecătorești, încasarea prejudiciului material și repararea prejudiciului moral.

Reclamanta în motivarea pretențiilor a indicat că prin hotărârea din 26 iunie

2009 a Judecătoriei Căușeni din 26 iunie 2009, emisă în cauza civilă la cererea de

chemare în judecată depusă de către Buzulan Maria împotriva Consiliului și Primăriei

or. Căușeni privind contestarea actului administrativ, a fost dispusă anularea pct. 6 a

deciziei Consiliului orășenesc Căușeni nr. 10/25 din 16 octombrie 2007, anularea

dispoziției primarului or. Căușeni nr 02/1 -7629 din 5 decembrie 2008, obligarea

Primăriei or. Căușeni de a prelungi autorizația de construcție nr. 1 din 16 ianuarie

2008, eliberată pe numele lui Buzulan Maria, precum și de a întocmi și semna

contractele de vînzare-cumpărare a terenurilor conform proceselor-verbale ale

licitației cu Buzulan Maria.

S-a specificat că hotărârea respectivă a devenit irevocabilă la 17 iulie 2009, fiind

eliberat titlul executoriu în aceiași zi.

La 10 iunie 2010, reclamanta a depus în adresa șefului Oficiului de Executare

Căușeni cerere de executare a titlului executoriu. Din motiv că Oficiul de Executare

1

nu a reacționat în nici un mod la cerere, la 13 septembrie 2010 a solicitat în scris

răspuns la acțiunile întreprinse privind executarea documentului executoriu.

Buzulan Maria a precizat că doar după ce a solicitat în scris un răspuns de la

Oficiul de Executare, a fost intentată procedura de executare.

Executorul judecătoresc Vladimir Bezede a somat Primăria or. Căușeni de mai

multe ori, însă ultima n-a reacționat, astfel încât hotărârea judecătorească rămâne

neexecutată, pe parcursul a mai mult de 8 ani.

În perioada dată, s-a constatat că decizia Consiliului orășenesc Căușeni nr. 7/7

din 29 august 2007, prin care i s-a atribuit terenul pentru construcții, a fost falsificată,

fapt acceptat de Primăria or. Căușeni prin dispoziția nr. 02/1-7-629 din 5 decembrie

2008.

Reclamanta a accentuat că pretext pentru neexecutarea hotărârii judecătorești a

servit ilegalitățile enunțate, constatate prin actul inspecției financiare tematice la

Primăria or. Căușeni din 7 martie 2012.

La începutul anului 2017, Buzulan Maria s-a adresat Ministerului Justiției al

Republicii Moldova solicitând suportul în vederea executării hotărârii judecătorești

definitive și irevocabile, iar din răspunsul Ministerului nr. 04/466 din 2 mai 2017,

rezultă că debitorului i s-a propus executarea neîntârziată a hotărârii judecătorești din

26 iunie 2009.

Buzulan Maria a specificat că fiind invalid cu grad de dezabilitate sever, a fost

umilită de nenumărate ori, a dat explicații diferite la o mulțime de instanțe, în acest

mod fiindu-i afectați și membrii familiei, din care cauză, consideră că i s-a adus un

prejudiciu moral estimat la suma de 100 000 de lei.

Cît privește prejudiciul material, reclamanta a precizat că acesta constituie

cheltuielile suportate de Buzulan Maria pentru întocmirea prezentei acțiuni civile, în

sumă de 300 lei.

A solicitat Buzulan Maria constatarea faptului încălcării dreptului la executarea

în termen rezonabil a hotărârii judecătorești irevocabile, încasarea din contul statului

suma de 100 000 de lei, cu titlu de prejudiciu moral și 300 lei cheltuieli de judecată.

Prin hotărârea din 12 martie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani,

cererea de chemare în judecată depusă de către Buzulan Maria împotriva Ministerului

Justiției al Republicii Moldova, intervenienți accesorii Primăria or. Căușeni și

executorul judecătoresc Vladimir Bezede cu privire la constatarea încălcării dreptului

la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești, încasarea prejudiciului

material și repararea prejudiciului moral a fost admisă parțial.

A fost constatat încălcarea dreptului reclamantei Buzulan Maria la executarea în

termen rezonabil a hotărârii din 26 iunie 2009 a Judecătoriei Căușeni.

S-a dispus încasarea din bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Justiției al

Republicii Moldova, în beneficiul Mariei Buzulan suma de 48 000 de lei – cu titlu de

prejudiciu moral cauzat prin neexecutarea în termen rezonabil a hotărârii Judecătoriei

Căușeni din 26 iunie 2009, și suma de 300 lei – cu titlu de cheltuielile de asistență

juridică. În rest, pretențiile au fost respinse ca neîntemeiate (f.d. 102, 108-115).

Pentru a hotărî astfel, instanța de judecată a considerat că probele anexate la

dosar justifică pretențiile invocate în acțiune.

Manifestînd dezacord față de hotărârea primei instanțe, Ministerul Justiției al

Republicii Moldova, la 14 martie 2018 a contestat-o cu apel, solicitînd casarea

hotărârii contestate,cu emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie respinsă.

2

Prin decizia din 26 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de către Ministerul Justiției al Republicii Moldova, fiind menținută

hotărârea din 12 martie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani (f.d. 158, 159-

168).

Pentru a decide astfel, instanța de apel a concluzionat că prima instanță a

elucidat toate circumstanțele pricinii, a apreciat obiectiv și sub toate aspectele probele

administrate la dosar și în consecință a fost emisă o soluție corectă.

Invocînd ilegalitatea deciziei instanței de apel, Ministerul Justiției al Republicii

Moldova, la 23 noiembrie 2018, a contestat-o cu recurs solicitînd admiterea acestuia,

casarea deciziei instanței de apel și hotărârea primei instanțe, cu emiterea unei noi

hotărâri prin care acțiunea să fie respinsă ca neîntemeiată.

În motivarea recursului s-a invocat că atît instanța de apel, cît și prima instanță

nu au constatat toate circumstanțele importante pentru soluționarea corectă a cauzei,

fiind încălcate normele de drept procedural și aplicate eronat normele de drept

material.

Totodată, recurentul a specificat că în scopul de a sancționa pasivitatea

autorităților de a executa hotărârile judecătorești, intimatul/reclamant ar fi trebuit să

sesizeze instanța de judecată cu o contestație în recurs, în conformitate cu Codul de

executare, pentru a se plânge de acțiunile sau inacțiunile executorului judecătoresc, la

fel și încheierile emise de acesta, și să inițieze o acțiune disciplinară împotriva

executorului, pentru ca astfel să fie constatată vinovăția acestuia.

Potrivit art. 434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este

termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Instanța de recurs constată că la dosar este atașată scrisoarea Curții de Apel

Chișinău din 25 octombrie 2018, prin care a fost expediată în adresa părților copia

deciziei instanței de apel (f.d. 169), fiind recepționată de către recurent la 22

noiembrie 2018 (f.d. 179).

Prin urmare, Colegiul constată că recursul a fost declarat în termen.

Copia recursului a fost expediată în adresa intimaților la 11 februarie 2019, iar la

6 martie 2019, în adresa Curții Supreme de Justiție a parvenit referința prin care

intimata Buzulan Maria a solicitat respingerea recursului.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Cod de procedură civilă, după parvenirea

dosarului un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune

expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acestuia.

Examinând temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele

cauzei civile, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil.

În favoarea concluziei enunțate se invocă următoarele argumente.

În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul

raportor a verificat dacă recursul este formulat de persoana în drept să-l declare, dacă

este depus în termen și dacă nu a fost examinat anterior, și a făcut un raport verbal în

fața completului de judecată instituit în mod legal.

Materialele cauzei certifică faptul că recursul nu a fost examinat anterior, fiind

respectate, totodată, dispozițiile art. 430 din Codul de procedură civilă.

Audiind raportul verbal al judecătorului-raportor și verificând încadrarea în

dispozițiile art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă a temeiurilor

3

invocate în recurs, precum și având în vedere poziția formulată în referință, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție constată existența temeiului prevăzut la art. 433 lit. a) Cod de procedură

civilă, din următoarele considerente.

Ab initio, în conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă,

părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se

invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural. În cazul respectiv, judecarea recursului exercitat

conform Secțiunii a II-a, Capitolul XXXVIII din Codul de procedură civilă, are un

caracter devolutiv și privește doar problemele de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, nu și temeinicia ei în fapt.

În același context, instanța de judecată subliniază că un stat care dispune de

instanțe de recurs are obligația să se asigure că justițiabilii săi se bucură de principiile

unui proces echitabil garantate de articolul 6 parag. (1) din Convenția pentru apărarea

drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în special, de dreptul de acces la o

instanță și de dreptul de a fi auzit (a se vedea, de exemplu, Erfar – Avef v. Grecia, 27

martie 2014, parag. 39 – 40; Lebedinschi v. Republica Moldova, 16 septembrie 2015,

parag. 32).

Cu privire la primul aspect, instanța de recurs observă că dreptul de acces la un

tribunal al unei persoane poate fi limitat, inclusiv în cazul admisibilității contestațiilor

înaintate prin intermediul căilor de atac, pentru că prin însăși natura sa, recursul

trebuie reglementat de către stat, care se bucură în această privință de o anumită

marjă de apreciere. În acest sens, condițiile pentru autorizarea unei cereri introduse pe

o cale de atac extraordinară pot fi mai stricte decât condițiile instituite pentru o cale

de atac ordinară (a se vedea, inter alia, Marc Brauer v. Germania, 1 septembrie 2016,

parag. 34; Miessen v. Belgia, 16 octombrie 2016, parag. 64; Samardžić v. Croația, 20

iulie 2017, parag. 28).

Astfel, în conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea

de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4).

În aceeași ordine de idei, alin. (2) și (3) ale art. 432 din Codul de procedură

civilă prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau

de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alineatul (4) stabilește că

săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a

recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au condus sau ar fi putut conduce

la soluționarea greșită a pricinii, în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară sau în cazul în

care erorile comise au condus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Prin urmare, reglementările referitoare la formalitățile și termenele impuse de

articolele 433 și 432 alin. (2)-(4) din Codul de procedură civilă sunt formulate

suficient de clar și urmăresc protejarea interesului părții, dar și competența asigurării

interpretării unitare a legii de către Curtea Supremă de Justiție. Aceste limitări

urmăresc un scop legitim, îndeplinind cerințele securității juridice și bunei-

administrări a justiției (a se vedea, mutatis mutandis, Beniamin Nersesyan v.

Armenia, 19 ianuarie 2010, parag. 22; Erfar – Avef, ibidem, parag. 41, Marc Brauer,

ibidem, parag. 35; Miessen, ibidem, parag. 67; Trevisanato v. Italia, 16 decembrie

2016, parag. 36 – 37, Sturm v. Luxemburg, 27 iunie 2017, parag. 36).

4

Din perspectiva acestor drepturi garantate de Convenția Europeană, completul

Colegiului de control judiciar își propune să verifice esența și temeiurile recursului,

inclusiv dacă argumentele recurentului referitoare la ilegalitatea deciziei atacate, în

limitele în care au fost formulate, întrunesc condițiile necesare pentru a declara

admisibilă cererea acestuia.

În speță, instanța observă că recurentul Ministerul Justiției al Republicii

Moldova a criticat decizia Curții de Apel Chișinău din 26 septembrie 2018 în baza

articolului 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, așa cum este

prevăzut, în mod obligatoriu, la articolul 437 alin. (1), lit. f) din același cod.

Din analiza minuțioasă a conținutului cererii de recurs în raport cu decizia

contestată/procedura în ansamblu, reiese în mod cert că recurentul a reluat criticile

formulate în faza procesuală anterioară și asupra cărora instanța de apel s-a pronunțat

detaliat.

Pe baza celor prezentate, completul Colegiului constată că observațiile

recurentului Ministerul Justiției al Republicii Moldova nu dezvăluie nici o aparență a

încălcării normelor de drept material sau procedural, dar nici a încălcării drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Prin urmare, temeiurile inserate în cererea de recurs nu pot fi calificate ca

esențiale și nu ar putea obliga instanța de recurs să primească cererea de recurs spre

examinare în fond și, eventual, să caseze/modifice hotărârea judecătorească

contestată. În mod corespunzător, punctele de vedere al recurentei nu sunt

compatibile cu cerințele prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) sau (4) din Codul de

procedură civilă, iar, în consecință, recursul dedus judecății nu corespunde condiției

de a fi „efectiv” (a se vedea, de exemplu, Petrovic v. Luxemburg, 17 februarie 2011,

parag. 31 – 33, Sturm v. Luxemburg, ibidem, parag. 32).

Din aceste raționamente, instanța de judecată reține existența temeiului prevăzut

la art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă. În atare situație, conjunctura stabilită

mai sus confirmă lipsa unui formalism excesiv și respectarea unui raport rezonabil de

proporționalitate dintre scopul urmărit și mijloacele folosite, iar, în opinia instanței,

însăși substanța dreptului de acces la instanță nu a fost afectată.

Cât privește dreptul justițiabilului „de a fi audiat”, garantat de art. 6 parag. 1 din

Convenție, instanța notează că obligația de a motiva o hotărâre judecătorească poate

varia în funcție de natura deciziei în cauză (a se vedea, inter alia, Helle v. Finlanda,

19 decembrie 1997, parag. 55; Latourniere v. Franța, 10 decembrie 2002, parag. 2;

Hansen v. Norvegia, 2 octombrie 2014, parag. 71 – 74). De fapt, în concepția

instanței europene, art. 6 parag. (1) nu impune motivarea detaliată a deciziei unei

instanțe de recurs care, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge un

recurs ca fiind „lipsit de șanse de succes”, ceea ce s-a constatat în prezenta cauză (a

se vedea, mutatis mutandis, Kukkonen v. Finlanda (nr. 2), 13 ianuarie 2009, parag.

24; Beniamin Nersesyan, ibidem, parag. 23 – 24; Akaki Tchaghiashvili, ibidem,

parag. 34 sau Papaioannou v. Grecia, 2 iunie 2016, parag. 45).

În conformitate cu art. 440 alin.(1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Astfel, având în vedere circumstanțele stabilite supra, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție decide în

5

mod unanim că recursul declarat de către Ministerul Justiției al Republicii Moldova

nu ridică probleme de drept și nu poate fi acceptat spre examinare în fond, urmând a

fi considerat inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură

civilă al RM, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

dispune:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Ministerul Justiției al

Republicii Moldova.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecător: Ala Cobăneanu

judecătorii Svetlana Filincova

Nicolae Craiu

6