3ra-308/20 — contestarea actului administrativ

Dosarul nr. 3ra-308/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud: N. Mazur)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: V.Clima, E. Palanciuc, A. Malîi)

Î N C H E I E R E

26 februarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Sveatoslav Moldovan

Nina Vascan

examinând admisibilitatea recursului depus de Serhat Bozdogan reprezentat de

avocatul Ludmila Bolocan,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă

de Serhat Bozdogan împotriva Direcției Azil și Integrare a Biroului Migrație și Azil

al Ministerului Afacerilor Interne cu privire la contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei din 16 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost respins apelul declarat de Serhat Bozdogan împotriva hotărârii din 14 martie

2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

c o n s t a t ă:

La 12 octombrie 2018 Serhat Bozdogan a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Direcției Azil și Integrare a Biroului Migrație și Azil al Ministerului

Afacerilor Interne cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii a indicat că prin decizia nr. 71/18/DAI din 28 septembrie

2018 a Direcției azil și integrare (DAI) a Biroului de Migrație și Azil din cadrul

Ministerului Afacerilor Interne, care i-a fost adusă la cunoștință la 2 octombrie 2018,

i-a fost respinsă cererea de azil.

A considerat decizia dată ca fiind ilegală și neîntemeiată, menționând în acest

sens că la 28 iunie 2018 a depus cerere către Direcția azil și integrare a Biroului de

Migrație și Azil al MAI privind acordarea unei forme de protecție în Republica

Moldova, în care a indicat că s-a născut în data de xxxxx în or. xxxxx, Turcia. De

naționalitate este kurd-zaza și de religie musulman. A plecat din țara de origine din

cauza activității lui în cadrul partidului (Partidul Justiției și Dezvoltării).

Fiind de naționalitate kurd, din anul 2004 până în anul 2007 a fost membru al

partidului AKP (Partidul Justiției și Dezvoltării).

În anul 2014 a plecat din Turcia, venind în Republica Moldova, în vizită la tatăl

său, iar în perioada 2014-2017 s-a aflat în Republica Moldova în baza permisului de

ședere provizorie.

A relatat că în Republica Moldova locuiește tatăl lui, timp de 30 de ani, însă nu

are o relație satisfăcătoare cu el.

1

Reclamantul a declarat că după alegerile parlamentare a simțit presiune din

partea statului și a decis să plece din Turcia, cu atât mai mult, că partidul care este

la guvernare are o propagandă foarte largă și o putere mass media avansată.

Astfel, a menționat că Turcia are o politică naționalistă, simțindu-se în pericol

din cauza guvernării și securității.

Ceea ce ține de solicitarea azilului în Republica Moldova, a explicat că a intrat

în Moldova la 27 iunie 2018 și a aplicat la procedura dată cu scopul de a rămâne pe

teritoriul țării, precum că îi place să locuiască aici.

Motivul solicitării azilului în Republica Moldova, este că are teamă să fie

condamnat pe teritoriul Turciei din cauza activității lui în cadrul partidului AKP

(Partidul Justiției și Dezvoltării).

Solicită azil în Republica Moldova deoarece vrea să ducă un mod de viață

decent și liniștit în continuare, având în vedere că nu poate să revină în Turcia din

cauza celor enunțate, fiindu-i frică de autoritățile statului Turc.

Ținând cont de situația din Turcia privind regimul riguros din această țară, a

susținut că temerea lui e întemeiată, existând o probabilitate mare ca în cazul

întoarcerii lui în Turcia, viața și integritatea corporală să fie pusă în pericol.

A considerat că îndeplinește condițiile necesare de acordare a statutului de

refugiat conform art.45 al Legii privind azilul în Republica Moldova nr. 270 din 18

decembrie 2008, iar cererea i-a fost respinsă nejustificat.

Reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe prevederile Legii privind azilul în

Republica Moldova nr. 270 din 18 decembrie 2008 și ale Legii contenciosului

administrativ nr. 793-XIV din 10 februarie 2000.

A solicitat anularea deciziei nr. 71/18/DAI din 28 septembrie 2018 a Direcției

Azil și Integrare a Biroului Migrație și Azil al Ministerului Afacerilor Interne și

acordarea unei forme de protecție prevăzute la art. 16 al Legii privind azilul în

Republica Moldova nr. 270 din 18 decembrie 2008 și anume statutul de refugiat.

Prin hotărârea din 14 martie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

cererea de chemare în judecată a fost respinsă ca neîntemeiată.

La 19 martie 2019, Serhat Bozdogan reprezentat de avocatul Ludmila Bolocan

a declarat apel împotriva hotărârii din 14 martie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru.

Prin decizia din 16 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de Serhat Bozdogan împotriva hotărârii din 14 martie 2019 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut ca fiind întemeiată

concluzia primei instanțe referitoare la netemeinicia acțiunii, menționând că în speță

nu s-a confirmat existența temeiurilor pentru acordarea azilului în Republica

Moldova, iar din probele administrate, nu rezultă expunerea apelantului la riscul de

a fi persecutat în țara de origine pentru motive politice și de religie.

Curtea de Apel Chișinău a relevat că motivele invocate în coroborare cu

circumstanțele constatate în cadrul procesului, nu justifică acordarea unei forme de

protecție, nefiind constatate temeiuri care ar demonstra ilegalitatea deciziei

contestate.

Prin urmare, instanța de apel a conchis că prima instanță a dat o apreciere

obiectivă probelor administrate, a constatat și elucidat pe deplin toate circumstanțele

care au importanță pentru soluționarea cauzei și corect a aplicat normele de drept

2

material și procedural, iar în consecință soluția de respingere a acțiunii este justă,

fiind rezultată din aprecierea probelor cercetate în cadrul procesului de judecată în

coraport cu normele de drept ce guvernează raportul juridic litigios.

La 24 decembrie 2019 Serhat Bozdogan reprezentat de avocatul Ludmila

Bolocan, a depus recurs împotriva deciziei din 16 octombrie 2019 a Curții de Apel

Chișinău.

În susținerea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel,

considerând-o neîntemeiată și ilegală, prin faptul că a fost emisă cu încălcarea și

aplicarea eronată a normelor de drept material.

A indicat că din ansamblul circumstanțelor descrise în Raportul de evaluare nr.

36 din 4 noiembrie 2018, întrunește toate condițiile necesare pentru acordarea

statutului de refugiat conform art. 45 al Legii privind azilul în Republica Moldova.

A relevat că în pofida convingerii la care a ajuns instanța de apel, totuși este în

prezența riscurilor reale de a fi persecutat în țara de origine.

A susținut că instanța de apel nu a ținut cont de situația în care se afla

solicitantul de azil până la părăsirea țării de origine și nu a analizat circumstanțele

prin prisma prevederilor art. 48 al Legii privind azilul în Republica Moldova.

Recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și

a hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi decizii de admitere a acțiunii.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ,

reține că prin Legea nr.116 din data de 19 iulie 2018, a fost adoptat Codul

administrativ al Republicii Moldova.

În condițiile art. 257 alin. (1) al Codului administrativ, prezentul cod intră în

vigoare la 1 aprilie 2019.

În conformitate cu art. 244 alin.(1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel

ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) Cod administrativ, recursul se depune la

instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel,

dacă legea nu stabilește un termen mai mic.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 16 octombrie 2019,

dar date care ar confirma cu certitudine notificarea deciziei recurentului, la dosar nu

există.

Astfel, recursul depus la 24 decembrie 2019, este în termen.

La 23 ianuarie 2020, în adresa Direcției Azil și Integrare a Biroului Migrație și

Azil al MAI, a fost expediată copia recursului, cu înștiințarea despre posibilitatea

depunerii referinței.

Intimatul Direcția Azil și Integrare a Biroului Migrație și Azil al MAI, deși a

recepționat recursul la 27 ianuarie 2020, fapt ce rezultă din avizul de recepție a

scrisorii recomandate (f.d.194), nu și-a valorificat dreptul procedural de depunere a

referinței.

În conformitate cu art. 258 alin. (3) al Codului administrativ, procedurile de

contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor

examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform

prevederilor prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în

contenciosul administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la

intrarea în vigoare a prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica

3

corespunzător pentru procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a

încheierilor judecătorești.

Din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, însă rezultând din

aceeași normă legală, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ va examina admisibilitatea cererii de recurs prin prisma

prevederilor Codului de procedură civilă, având în vedere că prezenta procedură de

contencios administrativ a fost inițiată până la intrarea în vigoare a Codului

administrativ.

Examinând temeiurile recursului depus de Serhat Bozdogan reprezentat de

avocatul Ludmila Bolocan, în raport cu materialele cauzei, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că

recursul este inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră că recursul depus de Serhat Bozdogan reprezentat de avocatul

Ludmila Bolocan, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3)

și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, respectiv

nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter

devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se

doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura admisibilității constă

în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

4

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul normelor procedurale din

Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de recurs nu

verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța

atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și

concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate

de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara

inadmisibil recursul depus de Serhat Bozdogan reprezentat de avocatul Ludmila

Bolocan.

În conformitate cu art. 193, 195, 230, 258 alin. (3) Cod administrativ, art. 270,

433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de Serhat Bozdogan reprezentat de avocatul Ludmila

Bolocan, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Sveatoslav Moldovan

Nina Vascan

5