3ra-309/20 — cu privire la contestarea actului administrativ

3ra-309/20 — cu privire la contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr.3ra-309/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru – G. Stratulat

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – V. Clima, E. Palanciuc, A. Malîi

ÎNCHEIERE

26 februarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Roman Zadiriyenco,

reprezentat de avocatul Ștefan Șevciuc,

în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă de

către Roman Zadiriyenco împotriva Biroului migrație și azil al Ministerului

Afacerilor Interne cu privire la contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei din data de 23 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin

care s-a respins apelul declarat de către Roman Zadiriyenco, reprezentat de avocatul

Ștefan Șevciuc,

constată:

La 22 aprilie 2016 Roman Zadiriyenco a depus cerere de chemare în judecată în

procedura contenciosului administrativ împotriva Biroului de migrație și azil al

Ministerului Afacerilor Interne, ( în continuare Biroul de migrație și azil), prin care a

solicitat anularea deciziei nr. 42/16/DR din 09 martie 2016 a Direcției de refugiați a

Biroului de migrație și azil și acordarea unei forme de protecție prevăzute la art.16 al

Legii nr.270 din 18 decembrie 2008.

În motivarea cererii de chemare în judecată Roman Zadiriyenco, născut la 29

iunie 1984, originar din or. Donețk, Ucraina a indicat că la data de 04 februarie 2015

i-a fost acordată protecția umanitară prin decizia nr.62/15 DR a Direcției refugiați a

Biroului migrație și azil. La 04 februarie 2016 s-a adresat Biroului migrație și azil

pentru prelungirea buletinului de identitate, deoarece a expirat un an de la acordarea

protecției umanitare. Prin decizia nr.41/16 DR din 09 martie 2016 s-a dispus

respingerea cererii privind acordarea protecției umanitare cetățeanului străin - Roman

Zadiriyenco.

Reclamantul a menționat că decizia privind neacordarea protecției umanitare i-a

fost adusă la cunoștință la 23 martie 2016, fapt probat prin semnătura acestuia

aplicată pe foaia de titlu a deciziei. Ca temei de respingere a solicitării de acordare a

unei forme de protecție lui Roman Zadiriyenco, autoritatea competentă a invocat că

nu există un risc serios la care ar putea fi expus Roman Zadiriyenco (condamnare la

moarte sau supunere la o pedeapsă echivalentă cu aceasta), lipsa comiterii unei

infracțiuni pe teritoriul statului de proveniență a cetățeanului, țara de origine a

solicitantului nu a aplicat tratamente, ori pedepse inumane față de acesta și nu există

1

riscul realizării acestora la întoarcerea acestuia înapoi, s-a concluzionat că solicitantul

de azil nu a fost constrâns să părăsească Ucraina într-un mod forțat și există

posibilitatea aplicării refugiului intern.

În opinia lui Roman Zadiriyenco decizia contestată este una neîntemeiată unde

se încalcă grav un șir de principii fundamentale consfințite atât la nivel național și

anume art. 11 din Legea nr.270 din 18 decembrie 2008, art.19, alin.(3) al Constituției,

cât și la nivel internațional art.5, alin.(1) din CEDO, iar temeiurile invocate - drept

unele formale, menite să restrângă nefondat dreptul la protecție umanitară a

persoanei.

Reclamantul a menționat că în cadrul interviului Biroul migrație și azil a omis

din neatenție sau intenționat să reflecteze circumstanțele importante referitoare la

faptul că în urma acțiunilor militare din Ucraina de est și anume în regiunea –

Donețk, care la moment s-au intensificat, viața acestuia cât și a familiei sale se afla

mereu în pericol, permanent au loc schimburi de focuri, permanent au loc

bombardamente, apartamentul în care locuia a fost deteriorat, au fost distruse

ferestrele (o schijă a nimerit în apartament), prin regiune circulă mașini blindate,

avioanele militare zilnic survolau orașul. Roman Zadiriyenco are la întreținere doi

copii minori xxxxx și xxxx, ultimul suferind de o malformație xxxxx, care necesită o

îngrijire medicală specială, care nu poate fi oferită într-o regiune unde predomină un

conflict armat.

Un alt motiv pentru care a fost nevoit să plece din Ucraina a fost faptul că

urmare a acțiunilor militare din zona or. Donețk toate magazinele erau închise,

energie electrică nu era, apă potabilă și apă în general nu era și totodată, avea frică

pentru viața și integritatea corporală a copiilor săi din motivul războiului iscat pe

teritoriul Ucrainei de est.

De asemenea, reclamantul a menționat că constituie motiv de solicitare a

prelungirii protecției umanitare în Republica Moldova și faptul că soția sa Anna

Zadiriyenco, la fel se află în Republica Moldova și care la 14 septembrie 2015 a

depus cerere privind acordarea azilului în Republica Moldova, cerere care a fost

admisă. Aceste circumstanțe a făcut ca Roman Zadiriyenco să se refugieze și să

solicite azil în Republica Moldova, pentru a nu fi supus amenințărilor rezultate de

conflictele armate din Ucraina de est, fiindu-i îngrădit indirect dreptul la libera

circulație cât și a siguranței individuale, temeiuri ce dau dreptul cetățeanului străin de

a solicita protecție în Republica Moldova.

Biroul migrație și azil la evaluarea credibilității solicitantului a reținut faptul că

acestuia îi este frică să locuiască în Ucraina, or. Donețk, din cauza conflictului armat

din zona în care locuiește și, coroborând declarațiile solicitantului privind existența

conflictului în regiunea de est a țării și informația din țara de origine, Biroul migrație

și azil a constatat că într-adevăr în estul Ucrainei, or. Donețk se desfășoară sporadic

acțiuni militare care a dus la deplasarea internă a unui număr considerabil de cetățeni.

Totodată a constatat că nu există vreo neconcordanță sau variații între informațiile

furnizate de Roman Zadiriyenco, fiind apreciate ca coerente și corelate între ele și a

susținut că formațiile prezentate de reclamant au fost suficient de detaliate în vederea

identificării elementelor cheie necesare în examinarea cererii privind acordarea

protecției umanitare și acesta a fost apreciat ca fiind credibil.

În decizia contestată au fost citate mai multe surse de informații cu privire la

situația din Ucraina și toate aceste surse descriu catastrofa umanitară din estul

2

Ucrainei, descriu eforturile guvernării ucrainene, dar nici una din ele nu declară că nu

există riscuri pentru repatrierea în Ucraina a persoanelor refugiate, de asemenea au

fost analizate eforturile autorităților ucrainene de a asista persoanele strămutate din

cauza conflictului armat, dar concluzionează că luând în considerație sursele sus

menționate, privind situația actuală din estul Ucrainei, a constatat că la moment

autoritățile din Ucraina nu sunt în măsură să acorde protecție cetățenilor săi, pe

teritoriile ocupate de forțele rebele și anume regiunea Donețk, precum și Lugansk de

unde provine solicitantul. În urma celor constatate Biroul migrație și azil în loc să-i

ofere lui Roman Zadiriyenco protecție umanitară în Republica Moldova, prin decizia

nr..41/16 DR i-a sugerat ideea privind relocarea internă a sa.

În opinia reclamantului Biroul migrație și azil în decizia contestată a uitat să

menționeze faptul că persoanele relocate intern cele mai dese ori se ciocnesc cu o

multitudine de probleme în regiunile în care sunt relocați, ori conaționalii persoanelor

relocate, care au aceeași cetățenie, se uită cu dispreț și îi tratează cu ostilitate pe

aceștia, statul chipurile le garantează un loc de muncă, dar realitatea este că nici

localnicii nu au și nu își găsesc de lucru, iar localnicii din regiunile unde urmează să

fie relocate intern ridică acestora neargumentat plata pentru chirie, facându-le viața și

mai mizerabilă. De asemenea persoanele strămutate intern sunt percepute a avea

preferințe politice pro-ruse, aceste fapte fiind confirmate prin raportul elaborat de UN

High Commissioner for Refugees (UNHCR), cu titlul International Protection

Considerations Related to the Developments in Ukraine - Update DI. 24.09.2015.

sursa: http:/Avww. refworld. org/docid/56017e034. html.

Astfel, reieșind din sursele citate, Roman Zadiriyenco a susținut că se constată

faptul că regiunile din estul Ucrainei sunt atacate de forțe străine (rebeli), iar civilii

din regiunea Donețk-ului nu sunt protejați de către forțele de stat, deoarece teritoriile

din regiunea de est la moment nu mai sunt controlate de către autoritățile ucrainene

de stat și în această ordine de idei a apreciat că solicitarea sa este întemeiată din punct

de vedere subiectiv și obiectiv, iar șederea sa în o asemenea zonă i-ar pune în pericol

viața și integritatea corporală.

De altfel, Roman Zadiriyenco a mai declarat că ca și pentru alți solicitanți a

formelor de protecție operează „beneficiul dubiului”, unde persoanele în cauză de

cele mai multe ori nu au posibilitatea de a proba anumite circumstanțe din

considerentul că la părăsirea țării de origine acestea nu dispun de suficient timp și

garanții că nu vor fi supuse persecuțiilor de către agenții de persecuție, iar autoritatea,

care a refuzat în prelungirea măsurii protecție umanitară, recunoaște argumentele

solicitantului privind conflictul armat din țara de origine ca fiind credibile.

Reclamantul a menționat că urmează a fi apreciat critic argumentul de

respingere invocat de Biroul migrație și azil precum că în cazul dat se poate aplica

alternativa refugiului intern și solicitantul poate reveni în țara sa de origine fără ai fi

încălcate drepturile sale fundamentale, ori acest temei de respingere comportă mai

degrabă un caracter discriminatoriu pe motiv de categorie socială care constituie o

încălcare gravă a art.10 din Legea nr.270 din 18 decembrie 2008.

Finalmente, Roman Zadiriyenco a declarat că legislația în vigoare și rapoartele

diferitor organe internaționale confirmă că solicitantul cade perfect sub incidența art.

16 și art. 17 din Legea nr. 270 din 18 decembrie 2008 și în acest sens urmează să i se

acorde una din formele de protecție, deoarece integritatea vieții și sănătății este

supusă unui risc real.

3

Prin hotărârea din data de 12 decembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de Roman

Zadiriyenco împotriva Biroului migrație și azil privind anularea deciziei nr. 41/16/DR

din data de 09 martie 2016 și obligarea acordării unei forme de protecție. (f.d. 77,83-

90)

Curtea de Apel Chișinău prin decizia din data de 23 octombrie 2019 a respins

apelul declarat de către Roman Zadiriyenco, reprezentat de avocatul Ștefan Șevciuc.

( f.d. 129,130-148)

Instanțele de judecată au concluzionat prin prisma art. 19, alin.(3) din

Constituție în colaborare cu prevederile Legii privind azilul în Republica Moldova nr.

270-XVI din 18 decembrie 2008 (în vigoare la momentul emiterii deciziei contestate)

ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată, ori Biroul migrație și azil în

temeiul obligaților stabilite a verificat obiectiv și imperial toate sursele de informație

relevante cererii de azil, a cercetat toate circumstanțele și a ținut cont de toate

împrejurările care redau cât mai obiectiv situația reală a lui Roman Zadiriyenco și

necesitatea acordării protecției de către statul Republica Moldova.

La caz, s-a constatat lipsa temeiurilor de acordare a protecției umanitare, ca

urmare a necorespunderii solicitantului cererii de azil cerințelor prevăzute de lege

pentru acordarea protecției, iar solicitantul nu a demonstrat prin probe pertinente și

concludente existenta unuia din temeiurile prevăzute pentru acordarea protecției și

anume condamnarea la o pedeapsă capitală, existența pericolului execuției, tortura,

tratament inuman sau degradant, sau o amenințare individuală la integritatea sau viața

acestuia, iar aceste fapte raportate la individualitatea individului, nu pot fi probate în

baza rapoartelor organizațiilor internaționale.

De asemenea, instanțele de judecată au reținut că Roman Zadiriyenco și-a

părăsit inițial țara de origine Ukraina nu din motivul că ar fi fost supus riscului de

persecuție, ori vătămărilor grave, însă din teama de a fi persecutat în țara sa de

origine, astfel nu rezultă expunerea lui Roman Zadiriyenco la riscul de a fi persecutat

în țara de origine pentru motive politice, iar motivele invocate în cererea privind

acordarea azilului în coroborare cu circumstanțele constatate în cadrul procesului, nu

justifică acordarea unei forme de protecție.

Împotriva deciziei instanței de apel, la 23 decembrie 2019 Roman Zadiriyenco,

reprezentat de avocatul Ștefan Șevciuc, prin intermediul poștei electronice, a depus

recurs motivat, semnat electronic, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea

deciziei instanței de apel și a hotărârii instanței de fond, cu emiterea unei noi hotărâri

privind admiterea cererii de chemare în judecată. ( f.d. 158-162)

În motivarea cererii de recurs Roman Zadiriyenco, reprezentat de avocatul

Ștefan Șevciuc, a indicat că nici instanța de fond, nici cea de apel nu au examinat

complet, obiectiv și sub toate aspectele litigiul dedus judecății, iar hotărârile adoptate

sunt nefondate. Curtea de Apel Chișinău a examinat superficial cauza de contencios

administrativ și nu a atras atenția la rapoartele internaționale citate, rapoarte la care

chiar și Biroul migrație și azil în decizia contestată a făcut referire.

În opinia recurentului, instanțele de judecată ierarhic inferioare nu au ținut cont

de prevederile Legii nr.270 din18 decembrie 2008 și anume art. 11, alin.(2) potrivit

căruia nici un beneficiar al unei forme de protecție nu poate fi returnat sau expulzat

într-o țară, ori în teritoriu unde ar putea exista o amenințare a vieții sau a libertăți lui,

sau în care ar putea fi supus torturii, tratamentelor inumane sau degradante.

4

Roman Zadiriyenco a susținut că cererea sa privind acordarea unei forme de

protecție pe teritoriul Republicii Moldova este întemeiată, iar argumentele invocate

de către acesta și-au găsit confirmare în materialele dosarului, însă au fost apreciate

arbitrar de către instanțele de judecată.

Efectuând controlul judiciar al hotărârilor contestate prin prisma argumentelor

expuse în recurs completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține că prin Legea nr.116 din data de 19 iulie 2018 a fost

adoptat Codul administrativ al Republicii Moldova. În conformitate cu art. 257 alin.

(1) al Codului administrativ, prezentul cod a intrat în vigoare la 01 aprilie 2019.

În conformitate cu art. 258, alin. (3) al Codului administrativ, procedurile de

contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor

examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform

prevederilor prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în

contenciosul administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la intrarea

în vigoare a prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica

corespunzător pentru procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a

încheierilor judecătorești.

Astfel, din sensul normei de drept enunțate urmează că legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale. Decizia instanței de

apel a fost pronunțată după intrarea în vigoare a Codului administrativ.

Prin urmare, legalitatea procedurilor, care au urmat după punerea în aplicare a

Codului administrativ se vor verifica prin prisma Codului administrativ și aici

instanța de recurs cu referire la termenul de depunere a recursului reține că conform

art. 245, alin. (1) din Codul administrativ recursul se depune la instanța de apel în

termen de 30 zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește

un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții Supreme de Justiție

recursul împreună cu dosarul judiciar.

Potrivit art. 245, alin. (2) din Codul administrativ motivarea recursului se

prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei

instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului

se depune la instanța de apel.

Decizia instanței de apel a fost pronunțată la 23 octombrie 2019, notificată

avocatului Ștefan Șevciuc la data de 27 noiembrie 2019. ( f.d. 149)

Roman Zadiriyenco, reprezentat de avocatul Ștefan Șevciuc, în conformitate cu

prevederile art. 245 din Codul administrativ a expediat la data de 23 decembrie 2019,

prin intermediul poștei electronice a Curții de Apel Chișinău recurs motivat semnat

electronic.

Instanța de recurs consideră că Roman Zadiriyenco, reprezentat de avocatul

Ștefan Șevciuc, s-a conformat prevederilor legale și a depus recursul motivat, semnat

electronic prin semnătură avansată calificată în termenul acordat.

Fiindcă fondul cauzei a fost examinat prin prisma Legii contenciosului

administrativ nr. 793-XIV din 10 februarie 2000 și prevederilor din Codul de

procedură civilă, instanța la soluționarea recursului se va conduce tot de aceste

prevederi.

Astfel, examinând temeiurile recursului depus de către Roman Zadiriyenco,

reprezentat de avocatul Ștefan Șevciuc, în raport cu materialele cauzei de contencios

5

administrativ, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil.

Verificând motivele de casare, invocate în recurs, completul Colegiului atestă că

Roman Zadiriyenco, reprezentat de avocatul Ștefan Șevciuc, a indicat argumente ce

țin de dezacordul cu felul în care instanțele de judecată au apreciat înscrisurile

probatorii și au constatat circumstanțele cauzei. Nu pot fi reținute ca temei de

admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de reaprecierea probelor, fapt

inadmisibil în recurs.

Conform regulilor din Secțiunea a 2-a din Capitolul XXXVIII din Codul de

procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Recursul exercitat conform secțiunii a 2 - a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procesual, verificându-se doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia în fapt.

Astfel, completul Colegiului constată că argumentele invocate în recurs nu pot

constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acesta nu se încadrează în cele expres

stabilite la art. 432, alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu prevederilor art. 432, alin. (1) din Codul de procedură civilă

părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declarare recurs în cazul în care se

invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procesual.

Aliniatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433, lit. a) din Codul de procedură civilă cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) și (4).

Totodată, potrivit jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să

fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să

posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, pe când în recursul

declarat de către Roman Zadiriyenco, reprezentat de avocatul Ștefan Șevciuc,

asemenea aspecte nu se regăsesc.

În speță, completul Colegiului menționează, că recursul în cauză conține obiecții

de fapt și de drept, care deja au fost studiate și verificate de către instanța de apel,

primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în

care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

6

Drept urmare, se reține că argumentele invocate de către recurentul nu pot

constitui temei de admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normei de drept material sau a normei de drept procesual, așa

cum formal invocă Roman Zadiriyenco, reprezentat de avocatul Ștefan Șevciuc, și,

respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

În astfel de circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul

declarat de către Roman Zadiriyenco, reprezentat de avocatul Ștefan Șevciuc,

inadmisibil.

În conformitate cu art.193, art. 195, art. 230 și art. 258, alin. (3) din Codul

administrativ, art. 433, lit. a) din Codul de procedură civilă, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul, declarat de către Roman Zadiriyenco, reprezentat de avocatul Ștefan

Șevciuc, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

7