2ra-269/20 — restituirea împrumutului

2ra-269/20 — restituirea împrumutului (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2ra-269/2020

prima instanță: Judecătoria Criuleni, sediul Central (jud: A. Bologan)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: N. Budăi, L. Pruteanu, I. Muruianu)

Î N C H E I E R E

26 februarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de Maria Tutunaru,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Serghei Lașco

împotriva Mariei Tutunaru cu privire încasarea sumei împrumutului, dobânzilor de

întârziere și cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 10 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 07 iunie 2018, Serghei Lașco a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Mariei Tutunaru cu privire încasarea sumei împrumutului, dobânzilor de

întârziere și cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că conform contractului de împrumut din 01

septembrie 2014, a acordat cu împrumut Mariei Tutunaru suma de 10 000 de euro,

cu rata dobânzii de 2 % lunar, pe un termen de 1 an.

A menționat că la 01 ianuarie 2016, contractul de împrumut indicat a fost

reînnoit cu aceleași condiții - rata dobânzii de 2 % lunar, cu achitarea la începutul

fiecărei luni, a câte 200 de euro.

Reclamantul a afirmat că în confirmarea contractelor de împrumut la

solicitarea sa, pârâta întocmea și elibera recipise, indicând termenii de achitare.

A relevat că după notificarea din 26 octombrie 2017, suma totală a datoriei

constituia 14 800 de euro, inclusiv 4 800 de euro - rata dobânzii, sumă cu care

Maria Tutunaru a fost de acord și s-a obligat să o achite în termen de 10 zile, adică

până la 07 noiembrie 2017.

Reclamantul a solicitat încasarea datoriei la împrumut și dobânzile de

întârziere în mărime de 16 000 de euro și cheltuielile de judecată.

Prin hotărârea din 07 martie 2019 a Judecătoriei Criuleni, sediul Central a fost

respinsă ca tardivă cererea de chemare în judecată depusă de Serghei Lașco

împotriva Mariei Tutunaru cu privire la încasarea sumei împrumutului, dobânzii de

întârziere și cheltuielilor de judecată.

Invocând netemeinicia hotărârii primei instanțe, la 22 martie 2019, Serghei

Lașco, reprezentat de avocatul Grigore Bîrcă, a declarat apel, prin care a solicitat

casarea integrală a hotărârii primei instanțe cu adoptarea unei noi hotărâri de

admitere a acțiunii și încasarea în beneficiul reclamantului a datoriei în mărime de

10000 de Euro, a dobânzii contractuale în mărime de 6 000 de Euro, pentru

perioada 01 iunie 2016 – 31 decembrie 2018 și a cheltuielilor de judecată.

1

Prin decizia din 10 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău s-a admis

cererea de apel declarată de Serghei Lașco, reprezentat de avocatul Grigore Bîrcă;

s-a casat hotărârea din 07 martie 2019 a Judecătoriei Criuleni, sediul Central cu

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care s-a admis parțial cererea de chemare în

judecată depusă de Serghei Lașco; s-a încasat de la Maria Tutunaru în beneficiul

lui Serghei Lașco suma de 10 000 de Euro, convertiți în lei la cursul Băncii

Naționale a Moldovei la ziua executării, cu titlu de datorie din împrumut. În rest,

acțiunea s-a respins ca neîntemeiată. s-a încasat de la Maria Tutunaru în beneficiul

lui Serghei Lașco suma de 17 421 de lei, cu titlu de taxă de stat pentru înaintarea

acțiunii în judecată și a cererii de apel și suma de 1 500 de lei, cu titlu de cheltuieli

de asistență juridică în ordine de apel.

Prin încheierea din 10 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău s-a corectat

eroarea de calcul admisă în dispozitivul deciziei din 10 octombrie 2019 a Curții de

Apel Chișinău și s-a indicat corect „Se încasează de la Maria Tutunaru în

beneficiul lui Serghei Lașco suma de 16 417 lei, cu titlu de taxă de stat pentru

înaintarea acțiunii în instanță și cererii de apel, și suma de 1 500 de lei, cu titlu de

cheltuieli de asistență juridică.”

Pentru a decide astfel, instanța de apel, prin prisma art. 195, 196, 197, 199,

200, 206-211, 216, 217, 219-221, 277, 512, 514, 572, 602, 617 871 - 873 Cod civil

(în vigoare până la 01.03.2019), a considerat întemeiate argumentele apelantului,

concluzionând în sensul admiterii parțiale a acțiunii.

Colegiul civil a reținut că, așa cum a fost constatat din actele cauzei, la baza

raportului juridic obligațional a părților litigante se află contractul de împrumut

bănesc din 01 iunie 2012, prin care, Serghei Lașco a acordat Mariei Tutunaru un

împrumut cu dobândă, iar ultima a garantat rambursarea datoriei în termenul

stabilit. Mărimea împrumutului acordat în baza acestui contract constituind 10 000

de Euro, cu rata dobânzii pentru suma împrumutată de 2% lunar și termenul

acordării împrumutului fiind de 1 an.

Instanța de apel a remarcat că la materialele cauzei lipsește originalul

contractului de împrumut din 01 iunie 2012 și a luat la bază, copia acestui contract,

autentificat de judecătorul primei instanțe, or, părțile nu au contestat veridicitatea

acestei copii.

Totodată, Colegiul a relevat că la 01 ianuarie 2016, potrivit înscrisului atașat

la cauză între Serghei Lașco și Maria Tutunaru a fost semnat un alt contract de

împrumut în sumă de 10 000 de Euro, cu dobânda de 2% lunar, pe un termen de 1

an.

Astfel, instanța de apel a notat ca fiind probat incontestabil faptul că, în

realitate, între părțile litigante, a avut loc un singur raport de împrumut în baza

contractului semnat de către părți la 01 iunie 2012.

Colegiul a învederat faptul că atât apelantul cât și intimata au confirmat în

fața instanței de apel, existența doar a unui singur contract de împrumut și anume

acel din 01 iunie 2012, în suma de 10 000 de Euro.

De asemenea, colegiul a reținut că pârâta-intimată nu a prezentat dovezi

pertinente și admisibile care să confirme faptul restituirii împrumutului în mărime

de 10 000 de Euro, astfel, reieșind din faptul nerestituirii sumei împrumutate, cu

acordul pârâtei, termenul de restituire a împrumutului a fost prelungit prin

încheierea unor noi recipise scrise de pârâtă în anii 2013, 2014, 2016, 2017, ca

garanție de restituire a împrumutul, în care suma împrumutată și dobânda

contractuală au rămas aceleași ca și în contractul inițial.

2

Prin urmare, instanța de apel a conchis că la întocmirea acestor recipise,

părțile au considerat că prin ele se reînnoiește contractul din 01 iunie 2012, fiind

astfel prelungit termenului de restituire a sumei împrumutate.

În același timp, a învederat că intimată prin înscrisuri întocmite și semnate

personal, în special prin înscrisul din 05 ianuarie 2017 (f.d. 16), în care a confirmat

datoria sa față de Serghei Lașco în sumă de 10 000 de Euro.

Așadar, instanța de apel a relevat că în cazul în care debitorul săvârșește

acțiuni din care rezultă că recunoaște datoria, în sensul art. 277 alin. (1), lit. b) Cod

civil, această situație conduce la întreruperea termenului de prescripție, fapt care,

în speță, probează că termenul de prescripție extinctivă nu este expirat, or, după

întreruperea cursului prescripției extinctive, începe să curgă un nou termen, iar

timpul scurs până la întreruperea cursului prescripției extinctive nu se include în

noul termen de prescripție extinctivă.

Prin urmare, în viziunea Colegiului, concluzia primei instanțe că acțiunea ar fi

prescrisă a fost bazată pe neglijarea circumstanțelor reale ale raportului juridic

confirmat prin înscrisuri.

Mai mult, instanța de apel menționând că odată fiind stabilit faptul existenței

raportului juridic obligațional între părți și neonorării obligației împrumutatei de

restituire a împrumutului în mărime de 10 000 de euro, a apreciat ca fiind

întemeiată și legală pretenția reclamantului cu privire la încasarea sumei

împrumutului în mărime de 10 000 de euro, reținând că intimata nu a contestat sub

nici o formă existența și valabilitatea contractului de împrumut din 01 iunie 2012.

Cu privire la pretenția de încasare a ratei dobânzii de întârziere în mărime de

2% lunar, instanța de apel, a concluzionat că această pretenție nu poate fi admisă,

deoarece contravine ratei dobânzii prevăzute de Banca Națională a Moldovei.

Mai mult, Colegiul a reliefat că de către părți, în fața instanței de apel a fost

confirmat faptul că au transmis-primit sume de bani în contul achitării dobânzilor.

Cu referire la alegațiile reprezentantului intimatei, precum că toate contractele

încheiate între Serghei Lașco și Maria Tutunaru, cu excepția celui din 01 iunie

2012, sunt nule, fiind încheiate cu încălcarea prevederilor legislației civile și

anume prevederile art. 221 Cod Civil, Colegiul a remarcat că actul juridic încheiat

fără intenția de a produce efecte juridice, în temeiul alin. (2) din art. 221 Cod civil,

poate fi invocat doar în privința unor terți, când există intenția din partea ambelor

părți contractante a pretinsului contract simulat de a crea o aparență juridică pentru

aceste terțe persoane, or anume atunci manifestarea de voință în cazul actului

juridic este falsă și are drept scop inducerea în eroare a altor persoane și nici într-

un caz nu este atribuită părților actului juridic.

La 09 decembrie 2019, Maria Tutunaru a declarat recurs, prin care a solicitat

casarea deciziei instanței de apel cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a

acțiunii.

În motivarea recursului a invocat că instanța de judecată a aplicat eronat și a

încălcat normele de drept material, ceea ce a dus la soluționarea greșită a cauzei, a

aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată și nu a aplicat legea care trebuia să fie

aplicată, iar erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Totodată, recurenta în susținerea recursului a indicat că conform cererii de

chemare în judecată pretențiile de încasare a datoriei au fost întemeiate pe

contractul din 01 septembrie 2014 și nu în baza contractului din 01 iunie 2012

3

precum se indică în cererea de apel, contrar prevederilor art. 372, alin. (3) Cod de

procedură civilă.

De asemenea, a afirmat că instanța de apel greșit a dispus spre încasare suma

datoriei în lipsa în original a contractului de împrumut.

În contextul prevederilor art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 10 octombrie 2019.

Materialele cauzei atestă expedierea participanților la proces a copiei deciziei

motivate prin scrisoarea de însoțire din 11 noiembrie 2019 (f.d. 154), or, la actele

cauzei lipsește dovada de recepționare a acesteia de către recurentă.

Astfel, recursul declarat la 09 decembrie 2019, este în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Cod de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului,

dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea

recursului se decide în lipsa acesteia.

La 14 ianuarie 2020, prin scrisoarea de însoțire nr. 2ra-269/20, Curtea

Supremă de Justiție a expediat în adresa intimatului copia cererii de recurs cu

înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței timp de o lună de la data

recepționării (f.d. 176).

Conform avizului de recepție, intimatul a recepționat copia recursului la 17

ianuarie 2020 (f.d. 177), și la 07 februarie 2020 a depus referință, prin care a

solicitat respingerea recursului ca inadmisibil (f.d. 178-179).

Examinând temeiurile recursului declarat de Maria Tutunaru, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră recursul ca inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Maria Tutunaru nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentei cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

4

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarate nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes

(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25

februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

recunoaște recursul declarat de Maria Tutunaru ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat Maria Tutunaru, împotriva deciziei

din 10 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

5