2ra-58/20 — încasarea prejudiciului cauzat prin infracțiune

2ra-58/20 — încasarea prejudiciului cauzat prin infracțiune (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2ra-2202/2019

nr. 2ra-58/2020

prima instanță: Judecătoria Orhei, sediul Central (jud: Iu. Movilă)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: E. Clim, B. Bîrca, St. Iorgov)

D E C I Z I E

19 februarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Iurie Bejenaru

Dumitru Mardari

Nicolae Craiu

Galina Stratulat

examinând recursul declarat de către Andrei Șalin, reprezentat de avocatul

Iurie Bucliș,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Andrei Șalin

împotriva lui Andrei Dondea cu privire la încasarea prejudiciului cauzat prin

infracțiune și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 09 aprilie 2019 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 27 iunie 2017 Andrei Șalin a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Andrei Dondea cu privire la încasarea prejudiciului cauzat prin

infracțiune și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, conform sentinței Judecătoriei

Orhei din 30 iunie 2015, Dondea Andrei, care la 17 august 2014 i-a provocat

intenționat leziuni corporale grave, a fost recunoscut vinovat în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (1) CP al RM și condamnat la 6 ani

închisoare cu suspendarea condiționată a pedepsei pe un termen de probă de un an.

A mai menționat că acțiunea civilă fost admisă parțial și s-a încasat de la

inculpat prejudiciul material în sumă de 5 805 lei, cheltuieli de judecată în sumă de

2 500 de lei și prejudiciu moral 30 000 de lei.

A invocat reclamantul că, prin recipisa din 24 iulie 2015 a confirmat

primirea de la inculpat a sumelor adjudecate ca compensare a prejudiciului material

și moral prin sentință. Cu sentința nu a fost de acord și a contestat-o cu apel atât în

partea civilă cât și în partea penală.

A punctat că, în instanța de apel la 25 noiembrie 2015 a depus cererea de

extindere a pretențiilor materiale conform art. 60 și 372 alin. (3) Codul de

procedură civilă prin care a solicitat instanței de apel încasarea de la inculpat a

prejudiciului cauzat de pârât, care constă din tratamentul consecințelor leziunilor

1

provocate de pârât și cheltuielile de judecată suportate în perioada de la

pronunțarea sentinței, data de 30 iunie 2015, până la depunerea cererii la Curtea de

Apel.

A specificat că, au fost solicitate cheltuieli de tratament suplimentare

conform rețetelor și bonurilor de procurare a medicamentelor pentru perioada 29

iunie 2015- 10 noiembrie 2015 în sumă de 5 228,91de lei. Cheltuieli de transport

legate de investigațiile medicale și tratament în mun. Chișinău în sumă de 1 242 de

lei. Efectuarea intervenției chirurgicale, XXXXX+ XXXXX în centrul medical

specializat „Ovisus” - 30 110 lei. Tratamentul XXXXX - 50 000 de lei. La cerere

au fost anexate toate documentele justificative în original, care se află până în

prezent la materialele cauzei penale nr.1-14/2015.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 27 noiembrie 2015, s-a respins ca

nefondat apelul acestuia împotriva sentinței judecătoriei Orhei din 30 iunie 2015, s-

a admis în principiu acțiunea civilă suplimentară, lăsând soluționarea ei în

procedură civilă.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție, a fost admis recursul, casată decizia

Curții de Apel Chișinău din 27 noiembrie 2015 și remisă cauza spre rejudecare în

instanța de apel. Rejudecând cauza, Curtea de Apel Chișinău prin decizia din 01

noiembrie 2016 a admis apelul și cererea de extindere a pretențiilor materiale în

conformitate cu art. 60 și 372 alin. (3) Codul de procedură civilă.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 11 aprilie 2017 a fost admis

recursul, casată decizia Curții de Apel Chișinău din 01 noiembrie 2016, cu

menținerea sentinței judecătoriei Orhei din 30 iunie 2015.

A relevat că, în partea de motivare a deciziei în latura civilă se menționează,

că partea vătămată (reclamantul) având ulterior careva cheltuieli suplimentare,

poate să se adreseze în ordinea procedurii civile, prezentând probele respective.

Conformându-se hotărârilor judiciare irevocabile apelează la instanța civilă în

vederea exercitării dreptului de compensare a prejudiciului cauzat prin infracțiune

și încasarea prejudiciului survenit după sentința de condamnare a pârâtului, indicat

în cererea din 25 noiembrie 2015.

Atestă că, între timp de la depunerea la 25 noiembrie 2015 a cererii de

extindere a pretențiilor materiale conform art. 50, art. 372 alin. (3 ) Codul de

procedură civilă, până la depunerea prezentei cereri de chemare în judecată a

suportat cheltuieli suplimentare de tratament a ochilor în mărime de 9 750,48 de

lei, tratamentul XXXXX în sumă de 22 900 de lei și cheltuieli de transport în

mărime de 759 de lei.

Deci, suma prejudiciului material nerecuperat, provocat de acțiunile

criminale ale pârâtului și care urmează a-i fi compensate de el, la data de 27 mai

2017 constituie: cheltuieli de tratament a XXXXX conform rețetelor și bonurilor

de procurare a medicamentelor pentru perioada 29 mai 2015 – 27 mai 2017 în

sumă de 14 979,37 de lei, (5 228,91 + 4 126,2 + 269,26 + 2 521 + 1 190 + 1 644),

cheltuieli de transport în legătură cu investigațiile medicale și tratament în mun.

Chișinău în suma de 2 001 lei (1 242 + 753), efectuarea XXXXX - XXXXX +

XXXXX în centrul medical specializat „Ovisus” - 30 110 lei și tratamentul

XXXXX în sumă de 22 900 de lei. În total suma prejudiciului material nerecuperat

constituie - 69 990,11 lei.

Cu referire la tratamentul XXXXX în sumă de 22 900 de lei, a precizat că

acesta este legat cu XXXXX provocată în urma loviturii cu căldarea cu mortar

2

aplicată de pârât în momentul săvârșirii infracțiunii, dar această leziune nu se

conține în raportul de constatare medico-legală nr. XXXXX din 03 octombrie

2014.

A explicat că, expertul, medic legist, s-a axat pe poziția fixării leziunilor

corporale mai grave, însă, nu a examinat documentele medicale legate de XXXXX.

În legătură cu aceasta consideră oportună dispunerea unei expertize medico-legale

de constatare sau negare a legăturii de cauzalitate dintre acțiunile pârâtului în

momentul săvârșirii acțiunii și leziunile XXXXX reclamantului.

A susținut că ulterior, reclamantul a înaintat instanței cerere de chemare în

judecată suplimentară privind majorarea cuantumului pretențiilor invocând că pe

parcursul procesului judiciar civil de la depunerea cererii până la data de 11 mai

2018, în legătură cu necesitatea prelungirii tratamentului XXXXX a suportat

cheltuieli suplimentare care constau din cheltuieli de tratament a XXXXX conform

rețetelor și bonurilor de procurare a medicamentelor pentru perioada 29 iunie 2015

– 27 iunie 2017 în sumă de 14 979,37 lei (5228,91 + 4126,2 + 269,26 + 2521 +

1190 + 1644). Cheltuieli de transport legate cu investigațiile medicale și tratament

în mun. Chișinău în sumă de 2001 lei (1242 + 759). Efectuarea XXXXX -

XXXXX + XXXXX în centrul medical specializat „Ovisus - 30 110 lei. XXXXX -

22 900 lei, iar în total - 69 990,11 lei.

Prin hotărârea din 27 septembrie 2018 a Judecătoriei Orhei, sediul Central,

cerere de chemare în judecată depusă de Andrei Șalin împotriva lui Andrei Dondea

cu privire la încasarea prejudiciului cauzat prin infracțiune și a cheltuielilor de

judecată, a fost respinsă ca neîntemeiată.

La 04 octombrie 2018, Andrei Șalin a declarat apel, solicitând casarea

hotărârii instanței de fond, cu emiterea unei hotărâri de admitere integrală a

acțiunii.

Prin decizia din 09 aprilie 2019 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul

declarat de către Andrei Șalin și s-a menținut hotărârea din 27 septembrie 2018 a

Judecătoriei Orhei, sediul Central.

Pentru a decide astfel, instanța de apel prin prisma art. 385 din Codul de

procedură civilă, art. 14, 123, 1398, 1422 din Codul civil, a considerat întemeiată

hotărârea primei instanțe, pe care a menținut-o, deoarece aceasta corect a elucidat

și constatat circumstanțele cauzei, a verificat și apreciat obiectiv, probele prezente

la materialele cauzei în vederea respingerii cererii de chemare în judecată, stabilind

corect circumstanțele de fapt și aplicând corect legislația pertinentă ce guvernează

raportul juridic litigios.

Totodată, Colegiul a reținut faptul că pe parcursul examinării cauzei în prima

instanță, Șalin Andrei a recunoscut că cheltuielile suportate, au intervenit până la

pronunțarea sentinței irevocabile și până la întocmirea recipisei, prin care acesta a

declarat, că nu are alte pretenții.

Astfel, instanța de apel a reținut că vinovăția lui Dondea Andrei nu a fost

stabilită printr-un alt act, prin care ar fi demonstrat legătura cauzală cu acțiunile

violente ale pârâtului/intimat cu prejudiciul material cauzat ulterior pronunțării

sentinței.

La 09 octombrie 2019 Andrei Șalin, reprezentat de avocatul Iurie Bucliș, a

declarat recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei din 09 aprilie 2019 a

Curții de Apel Chișinău, cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel.

3

În motivarea recursului a indicat că consideră neîntemeiate actele

judecătorești emise de instanțele de judecată ierarhic inferioare, deoarece au fost

emise cu încălcarea normelor materiale și procedurale.

Recurentul în susținerea recursului a invocat argumente de fapt și de drept

similare celor expuse anterior pe parcursul examinării cauzei în instanțele ierarhic

inferioare.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 09 aprilie 2019.

Materialele cauzei atestă expedierea participanților la proces a copiei

deciziei prin scrisoarea de însoțire din 12 august 2019 (f.d. 238, vol. I), însă lipsesc

date despre recepționarea acesteia de către participanții la proces.

Astfel, recursul declarat la 09 octombrie 2019, este în termen.

În conformitate cu art. 441 Cod de procedură civilă, în cazul în care recursul

este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul

recursului.

Prin încheierea din 18 decembrie 2019 a Curții Supreme de Justiție

completul din 3 judecători a considerat recursul admisibil și a decis examinarea

acestuia în fond de un complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecând

recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele

invocate în recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii

atacate, fără a administra noi dovezi.

În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a admite

recursul, de a casa decizia instanței de apel cu trimiterea cauzei spre rejudecare la

instanța de apel din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă,

instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral

decizia instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de apel o

singură dată dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

În corespundere cu art. 432, alin. (2), lit. a), b) din Codul de procedură

civilă, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care instanța judecătorească nu a aplicat legea care trebuia să fie

aplicată și a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată.

Art. 432, alin. (4) Cod de procedură civilă, statuează că săvârșirea altor

încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului

doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea

greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea

probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile

comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În temeiul art. 239 Cod de procedură civilă, hotărârea judecătorească trebuie

să fie legală și întemeiată. Instanța își întemeiază hotărârea numai pe

circumstanțele constatate nemijlocit de instanță și pe probele cercetate în ședință de

judecată.

4

În concordanță cu art. 241, alin. (5) Cod de procedură civilă, în motivare se

indică: circumstanțele cauzei, constatate de instanță, probele pe care se întemeiază

concluziile ei privitoare la aceste circumstanțe, argumentele invocate de instanță la

respingerea unor probe, legile de care s-a călăuzit instanța.

Prin prisma art. 373, alin. (1), (2), (5) Cod de procedură civilă, instanța de

apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate,

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în ceea ce privește constatarea

circumstanțelor de fapt și aplicarea legii în primă instanță. În limitele apelului,

instanța de apel verifică circumstanțele și raporturile juridice stabilite în hotărârea

primei instanțe, precum și cele care nu au fost stabilite, dar care au importanță

pentru soluționarea cauzei, apreciază probele din dosar și cele prezentate

suplimentar în instanța de apel de către participanții la proces. Instanța de apel este

obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Conform art. 148 Cod de procedură civilă, pentru elucidarea unor aspecte

din domeniul științei, artei, tehnicii, meșteșugurilor artizanale și din alte domenii,

apărute în proces, care cer cunoștințe speciale, instanța dispune efectuarea unei

expertize, la cererea părții sau a unui alt participant la proces, iar în cazurile

prevăzute de lege, din oficiu. Actele reviziei ori ale inspecțiilor departamentale,

precum și raportul scris al specialistului, nu pot înlocui raportul de expertiză și nici

exclude necesitatea efectuării expertizei în aceeași problemă.

Asupra efectuării expertizei, instanța se pronunță printr-o încheiere, care nu

poate fi atacată cu recurs.

Astfel, actele cauzei atestă că Andrei Șalin înaintând acțiune împotriva lui

Andrei Dondea a solicitat încasarea prejudiciului cauzat prin infracțiune în mărime

de 69 990,11 lei și compensarea cheltuielilor de judecată.

Fiind investită cu examinarea prezentului litigiu, Judecătoria Orhei, sediul

Central prin hotărârea din 27 septembrie 2018 a respins ca neîntemeiată cererea de

chemare în judecată depusă de Andrei Șalin împotriva lui Andrei Dondea cu

privire la încasarea prejudiciului cauzat prin infracțiune și a cheltuielilor de

judecată.

Verificând legalitatea hotărârii primei instanțe, Curtea de Apel Chișinău prin

decizia din 09 aprilie 2019 a respins apelul declarat de Andrei Șalin și a menținut

hotărârea din 27 septembrie 2018 a Judecătoriei Orhei, sediul Central.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție relevă că instanțele ierarhic inferioare pripit au concluzionat

asupra netemeiniciei acțiunii, or, concluzia acestora este rezultatul examinării

superficiale a litigiului dedus judecății și interpretării eronate a probatoriului

administrat în cauză, prin ce se impune rejudecarea cauzei în ordine de apel.

Astfel, actele cauzei cert denotă că prin sentința Judecătoriei Orhei din 30

iunie 2015, Dondea Andrei, care la 17 august 2014 i-a provocat intenționat leziuni

corporale grave, a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 151 alin. (1) CP al RM și condamnat la 6 ani închisoare cu suspendarea

condiționată a pedepsei pe un termen de probă de un an.

Tot actele cauzei atestă că la 25 noiembrie 2015 a depus cererea de extindere

a pretențiilor materiale conform art. 60 și 372 alin. (3) Codul de procedură civilă,

prin care a solicitat instanței de apel încasarea de la inculpat a prejudiciului cauzat

de pârât, care constă din tratamentul consecințelor leziunilor provocate de pârât și

5

cheltuielile de judecată suportate în perioada de la pronunțarea sentinței, data de 30

iunie 2015, până la depunerea cererii la Curtea de Apel.

Ulterior, au fost solicitate cheltuieli de tratament suplimentare conform

rețetelor și bonurilor de procurare a medicamentelor pentru perioada 29 iunie 2015

- 10 noiembrie 2015 în sumă de 5 228,91 de lei. Cheltuieli de transport legate de

investigațiile medicale și tratament în mun. Chișinău în sumă de 1 242 de lei.

Efectuarea XXXXX, XXXXX + XXXXX în centrul medical specializat „Ovisus” -

30 110 lei. Tratamentul XXXXX - 50 000 de lei. La cerere au fost anexate toate

documentele justificative în original, care se află până în prezent la materialele

cauzei penale nr.1-14/2015.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 27 noiembrie 2015, s-a respins ca

nefondat apelul acestuia împotriva sentinței judecătoriei Orhei din 30 iunie 2015, s-

a admis în principiu acțiunea civilă suplimentară, lăsând soluționarea ei în

procedură civilă.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție, a fost admis recursul, casată decizia

Curții de Apel Chișinău din 27 noiembrie 2015 și remisă cauza spre rejudecare în

instanța de apel. Rejudecând cauza, Curtea de Apel Chișinău prin decizia din 01

noiembrie 2016 a admis apelul și cererea de extindere a pretențiilor materiale în

conformitate cu art. 60 și 372 alin. (3) Codul de procedură civilă.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 11 aprilie 2017 a fost admis

recursul, casată decizia Curții de Apel din 01 noiembrie 2016, cu menținerea

sentinței judecătoriei Orhei din 30 iunie 2015, în partea de motivare a deciziei în

latura civilă s-a menționat, că partea vătămată (reclamantul) având ulterior careva

cheltuieli suplimentare, poate să se adreseze în ordinea procedurii civile,

prezentând probele respective.

Astfel, din conținutul normelor procedurale enunțate supra se deduce că,

hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au

format convingerea instanței, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât

și cele pentru care s-au respins cerințele părților. O hotărâre judecătorească trebuie

să cuprindă în motivarea sa argumentele „pro” și „contra” care au format, în fapt și

în drept, convingerea instanței cu privire la soluția pronunțată, argumente care, în

mod necesar, trebuie să se raporteze, pe de o parte, la supozițiile și argumentele

părților, iar, pe de altă parte, la dispozițiile legale aplicabile raportului juridic

litigios, în caz contrar hotărârea se va considera lipsită de suport probatoriu și

legal, precum și pronunțată cu nerespectarea prevederilor legale.

Colegiul reține că instanța de apel a invocat că drept argument a respingerii

apelului a servit faptul că conform sentinței din 30 iunie 2015 intimatul a fost

condamnat, s-a admis parțial acțiunea civilă, iar Șalin Andrei a primit conform

recipisei din 24 iulie 2015 suma adjudecată, indicând, că alte pretenții nu are.

Ori, în cererea de chemare în judecată s-a solicitat prejudiciul cauzat pentru

tratamentul efectuat după depunerea acțiunii în cauza penală și după pronunțarea

sentinței până la data de 11 mai 2018.

Mai mult, pe parcursul examinării cauzei, au fost respinse toate cererile și

demersurile depuse de Șalin Andrei, inclusiv efectuarea unei expertize medico-

legale întru elucidarea eventualei legături cauzale dintre acțiunile indicate ale lui

Dondea Andrei și XXXXX suferit și solicitarea acestuia ca medicul legist să se

expună asupra oportunității administrării unor medicamente din cele procurate de

el. Cererea de numire a expertizei a fost susținută și de către reprezentantul

6

pârâtului. Pin încheierea din 02 aprilie 2018 Judecătoria Orhei, sediul Central a fost

respinsă cererea privind dispunerea efectuării unei expertize medico-legale. Prin

încheierea Curții de Apel Chișinău din 26 martie 2019 cererea depusă de Andrei

Șalin, reprezentat de avocatul Iurie Bucliș, privind dispunerea efectuării expertizei

medico-legale, refuzată de prima instanță, în scopul soluționării întrebărilor dacă se

constată la Șalin Andrei, conform documentelor medicale, XXXXX (deteriorarea

în alt mod violentă) a XXXXX, dacă putea această leziune să survină la data de 17

august 2014, în urma loviturii cu căldarea cu mortar aplicată de pârât în fața lui

Șalin Andrei, dacă este tratamentul XXXXX efectuat de el în perioada 17 august

2014 - 24 octombrie 2017, descris în documentele medicale, adecvat leziunilor

XXXXX constatate, este tratamentul XXXXX efectuat de Șalin Andrei în perioada

15 iunie 2015 – 11 mai 2018 legat cu leziunile provocate de intimatul Dondea

Andrei la 17 august 2014, a fost respinsă, din motiv că, întrebările solicitate de

apelant, ca fiind necesare a fi puse în fața expertului, depășesc limitele învinuirii

aduse lui Dondea Andrei, or din raportul de expertiză medico-legală XXXXX pus

la baza acuzării lui Dondea Andrei nu rezultă existența cărorva leziuni a XXXXX

la Șalin Andrei, iar întrebarea privind existența legăturii tratamentului XXXXX

efectuat în perioada 15 iunie 2015 – 11 mai 2018 cu acțiunile lui Dondea Andrei la

17 august 2014, nu constituie obiect al expertizei medico-legale, urmând a fi

confirmat prin actele eliberate de instituțiile corespunzătoare.

În astfel de circumstanțe, Colegiul consideră neîntemeiată concluzia

instanței de apel, în cazul în care pretențiile expuse în cererea de chemare în

judecată se pretinde, că au survenit după pronunțarea sentinței.

Conform art. 1398 alin. (1) și (2) din Codul civil (în redacția legii la data

relevantă speței), cel care acționează față de altul în mod ilicit, cu vinovăție este

obligat să repare prejudiciul patrimonial, iar în cazurile prevăzute de lege, și

prejudiciul moral cauzat prin acțiune sau omisiune. Prejudiciul cauzat prin fapte

licite sau fără vinovăție se repară numai în cazurile expres prevăzute de lege.

Conform art. 1422 alin. (1) și (2) din Codul civil (în redacția legii la data

relevantă speței), în cazul în care persoanei i s-a cauzat un prejudiciu moral

(suferințe psihice sau fizice) prin fapte ce atentează la drepturile ei personale

nepatrimoniale, precum și în alte cazuri prevăzute de legislație, instanța de judecată

are dreptul să oblige persoana responsabilă la reparația prejudiciului prin plata de

despăgubiri.

Prejudiciul moral se repară indiferent de existența și întinderea prejudiciului

patrimonial.

Or, conform art. 380 alin. (2) și (3) Cod de procedură civilă, părțile și ceilalți

participanți la proces sînt în drept să ceară prezentarea unor noi probe a căror

reclamare a fost respinsă de prima instanță.

Cererea și demersurile înaintate se soluționează în conformitate cu

prevederile art.48 și 203, instanța de apel nefiind în drept să le respingă din motivul

respingerii lor în primă instanță.

La caz, Colegiul consideră neîntemeiată și argumentarea instanței de apel,

prin care a indicat că la caz prima instanță a adoptat o hotărâre bazată pe un

fundament temeinic și materialul probator administrat, fiind stabilite

circumstanțele importante, cu aprecierea completă, obiectivă și sub toate aspectele,

deoarece, la acest aspect, la caz nu s-a stabilit cu certitudine existența sau lipsa

7

legături cauzale dintre acțiunile infracționale ale lui Dondea Andrei și leziunile

depistate și tratate, precum și necesitatea tratamentelor invocate.

Deci, instanțele de judecată nu au supus verificării aceste circumstanțe, dar

au constatat netemeinicia acțiunii.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că cele descrise cert indică

la examinarea superficială a apelului, deoarece prezintă relevanță și folosirea

criteriilor pentru determinarea corectă a naturii juridice a litigiului dat, rezultând

din specificul acestuia și care presupune în sine lămurirea completă și pe bază de

dovezi certe, pertinente și concludente a situației de fapt.

Sub aspectul celor relatate se constată că soluția instanței de apel nu conține

o argumentare clară din care să rezulte procesul deliberării și adoptării soluției la

care s-a ajuns, iar instanța de recurs este în imposibilitatea să exercite controlul

judiciar asupra unei asemenea soluții.

Colegiul remarcă că, instanța inferioară avea obligația rezultând din

prevederile art. 373 alin. (2) Cod de procedură civilă, de a da un răspuns cert

referitor la pertinența unui înscris sau altuia, în condițiile când este obligată să

reflecte în hotărâre motivele, pertinența, admisibilitatea, veridicitatea probelor și

toate probele în ansamblu, legătura lor reciprocă și suficiența pentru soluționarea

cauzei, concluziile sale privind admiterea unor probe și respingerea altor probe,

precum și argumentarea preferinței unor probe față de altele, rezultând din

prevederile art. 130 alin. (4) Cod de procedură civilă.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului în practica sa constantă subliniază

rolul pe care motivarea unei hotărâri îl are pentru respectarea art. 6 paragraf 1 din

Convenția Europeana a Drepturilor Omului și arată că dreptul la un proces

echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă susținerile părților sunt

examinate de către instanță, aceasta având obligația de a proceda la un examen

efectiv al mijloacelor, argumentelor și elementelor de a proba sau cel puțin de a le

aprecia.

De altfel, instanța de apel nu se poate limita să preia total sau parțial poziția

doar a unei părți a raportului litigios, ci trebuie sa analizeze cauza și sa răspundă

argumentat la criticile și mijloacele de apărare invocate de ambele părți.

În consecință, raportând circumstanțele stabilite la normele de drept

procedurale enunțate supra, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție conchide că examinarea cauzei în ordine de apel

a avut loc în mod arbitrar, incomplet, evaziv, deoarece soluția instanței de apel, nu

întrunește condițiile unui proces echitabil în sensul art. 6 CEDO, având în vedere

faptul că această soluție nu este motivată, în condițiile în care nu sunt analizate

însăși ordinele contestate prin prisma susținerilor, apărărilor și probelor din dosar,

de altfel fiind încălcat și principiul nemijlocirii.

Or, în conformitate cu art. 25 alin. (1) Cod de procedură civilă, instanța

trebuie să cerceteze direct și nemijlocit probele, să asculte explicațiile părților și

intervenienților, depozițiile martorilor, concluziile expertului, consultațiile și

explicațiile specialistului, să ia cunoștință de înscrisuri, să cerceteze probele

materiale, să audieze înregistrările audio și să vizioneze înregistrările video, să

emită hotărârea numai în temeiul circumstanțelor constatate și al probelor cercetate

și verificate în ședință de judecată.

Un aspect important prezintă și faptul că instanța care judecă cauza își

păstrează imparțialitatea și obiectivitatea, creează condiții pentru exercitarea

8

drepturilor participanților la proces, pentru cercetarea obiectivă a circumstanțelor

reale ale cauzei.

Din considerentele menționate, pornind de la faptul că această eroare admisă

la judecarea cauzei în instanța ierarhic inferioară nu poate fi corectată de instanța

de recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul și a casa integral

decizia instanței de apel, cu trimiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel, în

alt complet de judecată.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel, pentru a concluziona sub aspectul

temeiniciei/ netemeiniciei acțiunii, urmează să verifice cerințele prin prisma

argumentelor și probelor atât a părții reclamante, cât și a părții pârâte, rezultând din

prevederile art. 130 alin. (1) Cod de procedură civilă, conform cărora instanța

judecătorească apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea

multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din dosar

în ansamblul și interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege, ca în consecință soluția

adoptată să fie certă și coerentă. Caracterul peremptoriu al concluziei instanței de

judecată, urmează a fi stabilit în coraport cu argumentele părților, circumstanțele

cauzei, probele administrate și cercetate și normele de drept material aplicabile

raportului litigios.

În conformitate cu prevederile art. 442, art. 444, art. 445 alin. (1) lit. c) și

alin. (3) Cod de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e :

Se admite recursul declarat de către Andrei Șalin, reprezentat de avocatul

Iurie Bucliș.

Se casează integral decizia din 09 aprilie 2019 a Curții de Apel Chișinău, în

cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Andrei Șalin împotriva

lui Andrei Dondea cu privire la încasarea prejudiciului cauzat prin infracțiune și a

cheltuielilor de judecată, și se trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel

Chișinău, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Iurie Bejenaru

Dumitru Mardari

Nicolae Craiu

Galina Stratulat

9