3r-53/20 — recunoasterea ilegalitatii refuzului si obligarea emiterii actului

Dosarul nr. 3r-53/2020

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (L. Holevițcaia)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (V. Clima, E. Palanciuc, A. Malîi)

D E C I Z I E

19 februarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

examinând recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale,

în cauza de contencios administrativ, la acțiunea depusă de Stângaci Galina

împotriva Direcției de Poliție municipiul Chișinău și Casei Naționale de Asigurări

Sociale cu privire la recunoașterea ilegalității refuzului și obligarea emiterii actului

solicitat,

împotriva încheierii din 20 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care

cererea privind repunerea în termenul de declarare a apelului depusă de Casa

Națională de Asigurări Sociale a fost respinsă, iar apelul declarat împotriva hotărârii

din 02 august 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani a fost considerat

inadmisibil, ca fiind depus după expirarea termenului legal de declarare,

c o n s t a t ă :

La 16 ianuarie 2019, Stângaci Galina s-a adresat cu acțiune în contencios

administrativ, concretizată ulterior, împotriva Direcției de Politie mun. Chișinău și a

Casei Naționale de Asigurări Sociale privind recunoașterea ilegalității refuzului

nr.20573 din 19 decembrie 2018 a Direcției de Poliție mun. Chișinău și de a-i stabili,

calcula și achita indemnizația pentru îngrijirea fiului XXX până la vârsta de 3 ani și a

refuzului nr. 3726/S-44-2019 din 23 mai 2019 a Casei Naționale de Asigurări Sociale

cu obligarea emiterii actului privind stabilirea, calcularea și achitarea indemnizației

pentru concediul parțial plătit de îngrijire a copilului, începând cu data de 02 august

2019 până la vârsta de 3 ani, în mărime de 30 % din venitul mediu lunar al soțului

realizat în ultimele 12 luni.

Prin hotărârea din 02 august 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, a fost

admisă cererea de chemare în judecată înaintată de Stângaci Galina împotriva Direcției

de Poliție mun. Chișinău și a Casei Naționale de Asigurări Sociale.

La data de 23 septembrie 2019, Casa Națională de Asigurări Sociale a declarat

apel împotriva hotărârii din 02 august 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

solicitând repunerea în termen a cererii de apel, casarea hotărârii cu emiterea unei noi

soluții de respingere a acțiunii.

1

Prin încheierea din 20 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă

cererea privind repunerea în termenul de declarare a apelului depusă de Casa Națională

de Asigurări Sociale, iar apelul declarat împotriva hotărârii din 02 august 2019 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, a fost considerat inadmisibil, ca fiind depus

după expirarea termenului legal de declarare.

La 14 ianuarie 2020, Casa Națională de Asigurări Sociale a declarat recurs,

solicitând casarea încheierii din 20 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, cu

restituirea cauzei la rejudecare în instanța de apel pentru judecarea apelului în fond.

În motivarea recursului s-a invocat că la emiterea încheierii instanța de apel nu a

constatat și elucidat pe deplin circumstanțele care au importanță pentru soluționarea

cauzei și că a fost în imposibilitate, din motive independente de voința sa, să facă

cunoștință cu hotărârea contestată până la data de 18 septembrie 2019.

A menționat recurentul că dispozitivul hotărârii din 02 august 2019 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Râșcani, a fost transmis către CNAS abia la data de 18 septembrie

2019, fapt confirmat prin ștampila de intrare de pe scrisoarea de însoțire. Astfel,

instanța de fond avea obligația să remită dispozitivul hotărârii în adresa pârâtului care

a absentat la pronunțare cel târziu în interiorul termenului de depunere a apelului.

A specificat recurentul că la data de 23 iulie 2019 instanța de fond a emis

încheiere privind respingerea demersului CNAS de inadmisibilitate. Cu încheierea

menționată CNAS a făcut cunoștință la data de 07 august 2019, când deja exista și

hotărârea instanței astfel, nu avea cum să cunoască despre existența hotărârii emise.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține că prin Legea nr.116 din 19 iulie 2018, a fost adoptat Codul administrativ al

Republicii Moldova, iar în conformitate cu art. 257 alin. (1), prezentul cod a intrat în

vigoare la 01 aprilie 2019.

Prin prisma art. 258 alin. (3) Cod administrativ, procedurile de contencios

administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor examina în

continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform prevederilor

prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în contenciosul

administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la intrarea în vigoare a

prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica corespunzător pentru

procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a încheierilor judecătorești.

Din sensul normei de drept enunțate, urmează că legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale.

În conformitate cu art. 242 Cod administrativ, recursul împotriva încheierii

judecătorești se depune motivat la instanța de judecată care a emis încheierea

contestată în termen de 15 zile de la notificarea încheierii judecătorești, dacă legea nu

stabilește un termen mai mic.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat încheierea contestată la 20 noiembrie 2019,

care a fost recepționată de către recurent la data de 30 decembrie 2019 (conform

avizului de recepție (f.d. 142). Astfel, recursul din 14 ianuarie 2020 este depus cu

respectarea termenului prevăzut de lege.

În conformitate cu art. 243 alin. (2) Cod administrativ, instanța competentă

soluționează recursul împotriva încheierilor judecătorești fără ședință de judecată.

2

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Casa

Națională de Asigurări Sociale urmează a fi respins cu menținerea încheierii

contestate.

În motivarea concluziei enunțate se rețin următoarele argumente.

În conformitate cu art. 243 alin. (1) lit. b) Cod administrativ, examinând recursul

împotriva încheierii judecătorești, instanța adoptă decizie de respingere a recursului.

Din conținutul recursului depus de Casa Națională de Asigurări Sociale, rezultă că

recurentul nu este de acord cu încheierea din 20 noiembrie 2019 a Curții de Apel

Chișinău, prin care a fost respinsă cererea de repunere în termenul de declarare a

apelului, iar apelul declarat împotriva hotărârii din 02 august 2019 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Râșcani a fost considerat inadmisibil, ca fiind depus după expirarea

termenului legal de declarare.

Conform art. 236 alin. (1) și (2) lit. d) Cod administrativ, instanța de apel

examinează din oficiu admisibilitatea apelului. Dacă este inadmisibil, apelul se declară

ca atare printr-o încheiere susceptibilă de recurs. Apelul se declară inadmisibil în

special când apelul a fost depus după expirarea termenului stabilit la art.232 alin.(1).

Conform prevederilor art. 195 Cod administrativ, procedura acțiunii în

contenciosul administrativ se desfășoară conform prevederilor prezentului cod.

Suplimentar se aplică corespunzător prevederile Codului de procedura civilă, cu

excepția art.169–171.

În conformitate cu art. 362 alin. (1), (3) Cod de procedură civilă, termenul de

declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărârii,

dacă legea nu prevede altfel. Repunerea în termen de apel se face de către instanța de

apel în cazurile și în ordinea prevăzute de art.116.

Prin prisma normei enunțate, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ relevă că dispozitivul hotărârii instanței de fond a fost

pronunțat public la 02 august 2019 (f.d.78).

Concomitent, din materialele dosarului instanța de recurs reține că cererea de apel

depusă de Casa Națională de Asigurări Sociale împotriva hotărârii primei instanțe a

fost înregistrată în cancelaria Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani la 23 septembrie

2019 (f.d.83).

În acest context, instanța de recurs relevă că conform art. 110 Cod de procedură

civilă, termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător),

în interiorul căruia instanța (judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate

de activitatea instanței trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să

încheie un ansamblu de acte.

Totodată, conform art. 111 alin. (3) din același cod, termenul de procedură stabilit

în ani, luni sau zile începe să curgă în ziua imediat următoare datei calendaristice

stabilite, datei comunicării actului de procedură sau producerii evenimentului ori

momentului care a condiționat începutul lui.

Prin urmare, în cauza dată termenul de declarare a apelului a început a curge la 03

august 2019, ziua imediat următoare datei emiterii dispozitivului hotărârii contestate și

a expirat la 02 septembrie 2019. Cu toate acestea, apelul a fost depus la 23 septembrie

2019, fapt ce denotă depunerea apelului după expirarea termenului legal, nefiind

confirmată temeinicia unei asemenea întârzieri prin careva probe.

3

Cu referire la argumentele recurentului precum că din motive independente de

voința sa a fost în imposibilitate să facă cunoștință cu hotărârea instanței de fond și că

dispozitivul hotărârii din 02 august 2019 a fost transmis Casei Naționale de Asigurări

Sociale abia la data de 18 septembrie 2019, instanța de recurs le consideră

neîntemeiate, deoarece, ultimul a cunoscut despre examinarea litigiului dat, fiind legal

citat despre data, ora și locul ședințelor de judecată stabilite anterior.

Respectiv, motivul invocat de către Casa Națională de Asigurări Sociale privind

imposibilitatea depunerii apelului în termen din motiv că la materialele cauzei nu

există nici o dovadă despre notificarea recurentului cu privire la emiterea hotărârii din

02 august 2019, nu constituie temei de repunere în termen. Or, recurentul a cunoscut

despre modul de derulare a procesului în instanța de fond și deci a fost obligat la

intervale rezonabile de timp să manifeste diligență și să intereseze de soarta dosarului

despre care cunoștea cu certitudine că se află pe rolul instanței cu participarea sa și să

respecte termenele prevăzute de lege, adică urma să întreprindă toate măsurile necesare

de protejare a drepturilor sale, inclusiv prin acțiuni concludente de informare în

privința modului de derulare a procesului prin care să demonstreze păstrarea

interesului față de caz și imposibilitatea de a se familiariza cu hotărârea adoptată într-

un asemenea mod, pentru a dispune de posibilitatea contestării hotărârii în termen.

La fel, nu poate fi reținut ca temei de repunere în termen a apelului nici

argumentul recursului precum că la data de 23 iulie 2019 instanța de fond a emis

încheierea privind respingerea demersului CNAS cu privire la inadmisibilitatea

acțiunii și cu încheierea menționată CNAS a făcut cunoștință la data de 07 august

2019, atunci când, deja, exista și hotărârea instanței de fond, astfel, recurentul nu avea

de unde să cunoască despre existența hotărârii emise.

Aici, completul relevă că recurentul la data de 23 mai 2019 a înaintat demers de

inadmisibilitate a acțiunii, ceea ce confirmă faptul că a cunoscut despre examinarea

cauzei și urma să manifeste diligență și să intereseze de soarta dosarului despre care

cunoștea cu certitudine că se află pe rolul instanței de judecată.

Mai mult, conform art. 206 alin. (5) Cod de procedură civilă, la solicitarea

întemeiată a participantului la proces, instanța poate amâna o singură dată judecarea

cauzei în legătură cu neprezentarea motivată a reprezentantului acestuia.

Aici se va menționa că însuși reprezentantul Casei Naționale de Asigurări Sociale

a solicitat la 02 aprilie 2019 amânarea examinării cauzei, din motiv că este delegat la

seminar (f.d. 40), iar prima instanță în vederea neîngrădirii dreptului privind accesul

liber la justiție, în cadrul ședinței de judecată din data de 03 aprilie 2019 a admis

demersul respectiv și a dispus amânarea judecării cauzei pentru 07 mai 2019, dată când

reprezentantul recurentului nu s-a prezentat, ceea ce se confirmă prin procesele-verbale

anexate la dosar (f.d.75-77a).

Casa Națională de Asigurări Sociale a cunoscut despre existența și examinarea

prezentului litigiu, prin urmare, trebuia să întreprindă toate măsurile necesare, după

cum sugerează și jurisprudența CEDO (cauza Van Harn versus Germany, nr. 7557/03

din 11 septembrie 2007), de a se interesa despre desfășurarea litigiului și de a proteja

drepturile sale de acces la instanță fapt, însă, ignorat de acesta, ce a generat omiterea

termenului de declarare a apelului.

4

Astfel, Casa Națională de Asigurări Sociale, prin lege era obligată să respecte

termenul de contestare cu apel de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului

hotărârii, condiție ce nu se atestă în prezenta speță.

Alte circumstanțe în motivarea repunerii în termen a apelului nu au fost invocate.

De altfel, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ reține că în cazul acceptării unui apel tardiv se va încălca principiul

securității raporturilor juridice, garantat de articolul 6 și preambulul Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului, ceea ce este inadmisibil.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ amintește că art. 6 § 1 din Convenția Europeana a Drepturilor

Omului îi garantează fiecărei persoane dreptul de a sesiza o instanță cu orice

contestație referitoare la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil. Instanța

europeană a relatat însă, în practica sa constantă, că „dreptul la o instanță” nu este

absolut. În această privința, Curtea Europeană, în mai multe cauze de acest gen, nu

exclude niciodată ipoteza că interesele unei bune administrări a justiției pot să justifice

impunerea unui termen de exercitare a căii de atac (cauza Bacev contra Fosta

Republică Yugoslavă a Macedoniei, Kemp contra Luxembourg, Diaz Ochoa contra

Spaniei), în care înalta Curte a arătat, că termenul fixat de legea internă este o restricție

ce guvernează accesul la justiție.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că încheierea instanței de

apel este întemeiată și legală, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul și a menține

încheierea contestată.

În conformitate cu art. 243 alin. (1) lit. b) Cod administrativ, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e :

Se respinge recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale.

Se menține încheierea din 20 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, în cauza

de contencios administrativ, la acțiunea depusă de Stângaci Galina împotriva Direcției

de Poliție municipiul Chișinău și Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la

recunoașterea ilegalității refuzului și obligarea emiterii actului solicitat.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

5