2r-32/20 — cu privire la încasarea datoriei si compensarea cheltuielilor de judecata

Dosarul nr. 2r-32/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani, judecător P. Păun

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători I. Muruianu, Iu. Cotruță, N. Simciuc

DECIZIE

19 februarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând recursul declarat de Vitalie Cepraga,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată cu valoare redusă depusă de

Uniunea Administratorilor Autorizați din Moldova către Vitalie Cepraga cu privire la

încasarea datoriei și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva încheierii din 13 septembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost restituită cererea de apel depusă de Vitalie Cepraga împotriva hotărârii din 20

mai 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani,

c o n s t a t ă:

La 30 august 2019, Vitalie Cepraga a declarat apel împotriva hotărârii din 20 mai

2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, prin care a fost admisă cererea de

chemare în judecată cu valoare redusă, depusă de Uniunea Administratorilor Autorizați

din Moldova către Vitalie Cepraga privind încasarea datoriei și compensarea

cheltuielilor de judecată, și s-a încasat de la Cepraga Vitalie în beneficiul Uniunii

Administratorilor Autorizați din Moldova, suma de 1773 de lei cu titlu de datorie și

270 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Prin încheierea din 13 septembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, apelul declarat

a fost restituit ca depus cu omiterea termenului de declarare a apelului, iar apelantul nu

a solicitat repunerea în termen.

La 06.12.2019, Vitalie Cepraga a declarat recurs împotriva încheierii instanței de

apel din 13.09.2019.

În motivarea recursului a indicat că cererea de apel a fost depusă în termen, iar

instanța de apel nu s-a expus cu privire la argumentele apelantului invocate în cererea

de apel cu privire la respectarea termenului de depunere a apelului.

Astfel, a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii instanței de apel, cu

restituirea cauzei în instanța de apel pentru rejudecare.

1

Verificând prin prisma art. 425 Cod de procedură civilă, instanța de recurs

constată că recursul declarat împotriva încheierii instanței de apel din 13 septembrie

2019, este depus în termen. Încheierea enunțată a fost expediată apelantului-recurent

pentru cunoștință la 13.09.2019 (f. d. 45), recursul fiind depus la 06.12.2019, iar date

despre recepționarea încheierii contestate la materialele dosarului lipsesc.

Examinând materialele dosarului în raport cu criticile invocate în recurs,

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ consideră recursul

neîntemeiat și pasibil de a fi respins din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 427 lit. a) Cod de procedură civilă, instanța de recurs,

după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să-l respingă și să

mențină încheierea.

Potrivit materialelor cauzei, Vitalie Cepraga, la 30 august 2019, a depus cerere

de apel împotriva hotărârii primei instanțe din 20 mai 2019.

Prin încheierea din 13 septembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, cererea de

apel a fost restituită din motiv că a fost depusă tardiv, iar apelantul nu a solicitat

repunerea în termen.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a menționat că, studiind materialele

dosarului și înscrisurile probatorii administrate, conchide despre restituirea apelului

declarat de Vitalie Cepraga, dat fiind faptul că acesta a fost depus în afara termenului

legal și ultimul nu a solicitat repunerea în termen pentru depunerea apelului.

În conformitate cu art. 362 alin. (1), (3) Cod de procedură civilă, termenul de

declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărârii,

dacă legea nu prevede altfel. Repunerea în termen de apel se face de către instanța de

apel în cazurile și în ordinea prevăzute de art.116.

În conformitate cu art. 116 alin.(1), (2) și (3) Cod de procedură civilă,

persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de

procedură pot fi repuse în termen de către instanță. Cererea de repunere în termen se

depune la instanța judecătorească care efectuează actul de procedură și se examinează

în ședință de judecată. Participanților la proces li se comunică locul, data și ora

ședinței. Neprezentarea lor însă nu împiedică soluționarea repunerii în termen. La

cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea

îndeplinirii actului. Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost

îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie prezentate documentele respective

etc.).

Din normele de drept citate rezultă că, atât pentru partea care a fost prezentă la

pronunțarea dispozitivului hotărârii, cât și pentru partea care nu a fost prezentă la

pronunțarea dispozitivului hotărârii, termenul de declarare a apelului este de 30 de

zile de la data pronunțării dispozitivului hotărârii. În speță, chiar dacă, după cum

atestă materialele dosarului, cauza a fost examinată de instanța de fond, în procedura

la cererea cu valoare redusă, iar la materialele dosarului nu se atestă specificarea datei

expedierii spre cunoștință a dispozitivului hotărârii apelantului-recurent, termenul de

declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărârii.

Astfel, analizând materialele dosarului prin prisma argumentelor recursului și a

2

prevederilor legale, Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că încheierea recurată este adoptată în

concordanță cu normele de drept procedural care reglementează acțiunile instanței la

acea fază a procesului, pornind de la următoarele.

În conformitate cu art. 369 alin. (1) lit. b) Cod de procedură civilă, instanța de

apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă apelul a fost depus în afara termenului

legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanța de apel a refuzat să

efectueze repunerea în termen.

Astfel, instanța de recurs constată că hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul

Buiucani a fost pronunțată la 20 mai 2019, iar termenul-limită de declarare a apelului

a expirat la 19 iunie 2019.

Cu toate acestea, cererea de apel a fost depusă la 30 august 2019, adică cu

întârziere de mai mult de 2 luni de zile, însă fără ca să fie solicitată repunerea în

termen și fără ca să fie prezentate dovezi pertinente și concludente care să justifice

omiterea termenului de depunere a apelului.

În așa fel, Colegiul califică ca neîntemeiate argumentele recursului, precum că

apelantului-recurent nu i s-a făcut cunoștință cu dispozitivul hotărârii și, astfel, el

consideră că cererea de apel a depus-o în termen, din momentul în care a luat

cunoștință cu dispozitivul hotărârii.

Prin urmare, Colegiul denotă că, la caz, instanța de apel corect a conchis că

apelantul pe lângă faptul că nu s-a adresat cu cerere privind repunerea în termenul de

declarare a apelului, nu a dat dovadă de promptitudine în vederea exercitării căii de

atac în termen și, ca consecință, a omis termenul de depunere a apelului, pentru a fi

repus în termen în conformitate cu art. 116 Cod de procedură civilă, or, apelantul-

recurent a fost cunoscut despre litigiul în cauză, fapt ce se confirmă prin depunerea de

către acesta a referinței la 11.04.2019. Iar, repunerea în termen nu poate fi dispusă

decât la cererea persoanei cu prezentarea probelor care dovedesc imposibilitatea

îndeplinirii actului și care justifică depășirea termenului de procedură.

În cauza SRL Tudor-Comerț vs Moldova, Curtea Europeană a reiterat că

articolul 6 §1 nu garantează dreptul la apel asupra unei hotărâri de primă instanță. Cu

toate acestea, atunci când dreptul intern prevede un drept la apel, procedura respectivă

va fi examinată ca o extensiune a procesului de judecată și, prin urmare, va constitui

un drept garantat de articolul 6 din Convenție. La fel, Curtea a constatat că, în situația

în care legislația procesuală permite declararea apelului împotriva hotărârilor

instanțelor de fond, instanța de apel este în drept să limiteze dreptul la apel doar dacă

constată că apelul respectiv nu corespunde legislației în vigoare.

În speță, Colegiul notează că, o astfel de soluție este compatibilă cu respectarea

garanțiilor unui proces echitabil, în sensul articolului 6 din Convenția Europeană

pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale. De altfel, instanța

europeană a relatat în practica sa constantă că, dreptul la o instanță nu este absolut, la

caz, ținând cont de obligația părților privind exercitarea drepturilor procedurale cu

bună-credință și în termen.

Având în vedere cele expuse și în temeiul art. 427 lit. a) Cod de procedură civilă,

3

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de

Justiție

decide:

Se respinge recursul declarat de către Vitalie Cepraga.

Se menține încheierea din 13 septembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, în

cauza civilă la cererea de chemare în judecată cu valoare redusă depusă de Uniunea

Administratorilor Autorizați din Moldova către Vitalie Cepraga cu privire la încasarea

datoriei și compensarea cheltuielilor de judecată.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

Judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

4