3rh-11/20 — contestarea actului administrativ

3rh-11/20 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 3rh-11/20

Prima instanță: Judecătoria Rîșcani mun. Chișinău (jud. Gh. Mîțu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Pahopol, G. Dașchevici, V. Negru)

Instanța de recurs: Curtea Supremă de Justiție (jud. Iu. Sîrcu, I. Druță, M. Ghervas, M. Pitic L. Gafton)

ÎNCHEIERE

12 februarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Sveatoslav Moldovan

Maria Ghervas

Nina Vascan

Mariana Pitic

examinând cererea de revizuire depusă de Întreprinderea Municipală „Piața

Centrală”,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

Întreprinderea Municipală „Piața Centrală” împotriva Inspecției Financiare cu privire la

contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei din 13 decembrie 2017 a Curții Supreme de Justiție, prin care

a fost admis recursul declarat de Inspecția Financiară, a fost casată integral decizia din

18 iulie 2017 a Curții de Apel Chișinău și a fost menținută hotărârea din 08 iunie 2016

a Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău,

c o n s t a t ă:

La data de 02 iulie 2015, ÎM „Piața Centrală” a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Inspecției Financiare cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii, reclamanta a indicat că în perioada 11 martie 2015 – 30

aprilie 2015, de către Inspecția Financiară din subordinea Ministerului Finanțelor, a fost

efectuat un control complex al activității economico-financiare a întreprinderii, pentru

perioada de activitate 01 aprilie 2012 – 01 martie 2015, conform sarcinilor stabilite în

programul de control, în rezultatul căruia la 30 aprilie 2015 a fost întocmit Actul

inspectării activității economico-financiare complexe la ÎM „Piața Centrală” mun.

Chișinău. Nefiind de acord cu pretinsele încălcări stabilitate dar și aprecierile/evaluările

expuse în conținutul acestui act, la 15 mai 2015 a depus la Inspecția Financiară nota de

dezacord cu obiecții concrete la constatările și concluziile expuse în actul de control,

precum și argumentele ce justifică solicitarea recunoașterii nulității acestuia. La 28 mai

2015, prin scrisoarea nr. 27.08.10/675, pârâta i-a comunicat că materialele inspectării

activității economico-financiare au fost deja examinate, fiind constatate abateri de la

1

cadrul normativ, solicitându-i-se prezentarea la 03 iunie 2015 în vederea adoptării

deciziei.

ÎM „Piața Centrală” a invocat că la 03 iunie 2015, Inspecția Financiară a emis

Prescriția nr. 27-08-10/698 privind lichidarea iregularităților constatate în cadrul

inspectării financiare complexe, fiind solicitată îndeplinirea următoarelor prescripții:

examinarea rezultatelor inspectării și întreprinderea măsurilor eficiente pentru

înlăturarea încălcărilor constatate și prevenirea acestora pe viitor; respectarea cu strictețe

și asigurarea studierii de către angajații implicați în managementul financiar a actelor

normative indicate în prezenta prescripție; implementarea procedurilor de control intern

în conformitate cu prevederile art. 41 din Legea contabilității nr. 113 din 27 aprilie 2007

orientate spre asigurarea desfășurării organizate și eficiente a activității economice,

asigurarea transparenței și corectitudinii în relațiile de serviciu; inițierea cercetării de

serviciu întru identificarea persoanelor vinovate de comiterea încălcărilor și

întreprinderea măsurilor pentru restituirea, conform legislației în vigoare, a cheltuielilor

neîntemeiate în sumă de 8666,6 mii lei; asigurarea restituirii bunurilor imobile în sumă

de 249,9 mii lei investiți în capitatul statutar al ÎM „Mezcar”; neadmiterea pe viitor a

veniturilor ratate, precum și întreprinderea măsurilor necesare în vederea monitorizării

respectării condițiilor contractelor încheiate și încasarea penalităților în sumă de 360,1

mii lei (SRL „Lina Capital”); reflectarea în evidența contabilă a surplusului de produse

alimentare în sumă de 1,8 mii lei și restituirii neajunsului de produse alimentare în

mărime de 0,16 mii lei; respectarea cadrului normativ în vederea neadmiterii pe viitor a

cheltuielilor neregulamentare; îmbunătățirea managementului contabil, restabilirea în

evidența contabilă a situațiilor economice în concordanță cu prevederile cadrului

regulamentar. Totodată, i s-a comunicat că despre măsurile întreprinse în vederea

lichidării încălcărilor și neajunsurilor depistate și reflectate în actul inspectării

financiare, urmează să informeze Inspecția Financiară până la 03 iulie 2015.

A menționat că la 03 iunie 2015, Inspecția Financiară a emis și Decizia nr. 27-08-

11/195 cu privire la aplicarea sancțiunilor economice, prin care în temeiul prevederilor

art. 10 alin. (6) din Legea cu privire la antreprenoriat și întreprinderi nr. 845 din 03

ianuarie 1992 și pct. pct. 7 alin. (1) lit. g), 12 lit. g) din Regulamentul privind organizarea

Inspecției Financiare din subordinea Ministerului Finanțelor, aprobat prin Hotărârea

Guvernului nr. 1026 din 02 noiembrie 2010, s-a decis perceperea în bugetul de stat de la

ÎM „Piața Centrală” a venitului ilicit obținut în sumă totală de 42 626 mii lei și amenzii

în cuantum echivalent. Potrivit deciziei, s-a constatat că de către întreprindere, în

perioada 01 ianuarie 2013 – 01 martie 2015, au fost aplicate tarife eronate pentru

serviciile de piață, astfel, costul tarifului n-a fost ajustat la cheltuielile efective reflectate

în documentele primare de evidență contabilă, la suprafața comercială efectivă și la zilele

efectiv lucrătoare înregistrate în evidența contabilă. La fel, contrar prevederilor art. 14

din Legea privind administrația publică locală nr. 436 din 28 decembrie 2006, tarifele

pentru serviciile de piață aplicate, n-au fost aprobate prin decizia Consiliului municipal

Chișinău.

Reclamanta consideră că decizia și prescripția din 03 iunie 2015 sunt nefondate,

rezultate din aprecierea eronată a legislației în vigoare și a înscrisurilor în baza cărora au

fost emise aceste acte administrative și interpretarea restrictivă și disproporțională a

2

prevederilor legislației în vigoare, și anume. Întreprinderea își organizează activitatea și

își determină sarcinile antreprenoriale conform legislației menționate și Statutul său,

desinestătător pe principii de autogestionare și autofinanțare completă, reieșind din

indicatorii economici firești ai economiei de piață, ce ar asigura o dezvoltare economică

și socială a acesteia prin crearea pe teritoriul său a condițiilor adecvate persoanelor fizice

și juridice la prestarea serviciilor, locurilor și spațiilor de comerț, activitatea desfășurată

fiind realizată în temeiul autorizației de funcționare. Astfel, nu reprezintă o entitate ce în

activitatea sa urmează să aplice tarife aprobate, în vederea executării actelor normative

care reglementează formarea și aplicarea prețurilor în accepțiunea Legii cu privire la

antreprenoriat și întreprinderi nr. 845 din 03 ianuarie 1992 și deci, nu reprezintă un

subiect al pretinsei încălcări financiare incriminate.

A susținut că nu sunt aplicabile la caz prevederile art. 14 alin. (2) lit. q) din Legea

privind administrația publică locală, invocate de Inspecția Financiară cu privire la

aprobarea tarifului, or, această normă reglementează competențele de bază ale consiliilor

locale și nicidecum nu poate fi extinsă față de activitatea sa antreprenorială, nefiind o

instituție publică și respectiv, nu prestează un serviciu public din subordinea autorității

publice în sensul stabilirii normative a tarifelor. Totodată, Consiliul municipal Chișinău

nu dispune de obligații imperative cu privire la stabilirea prețurilor și tarifelor pentru

întreprinderea municipală ce desfășoară activitate antreprenorială independentă și pe

principii de autofinanțare, tarifele stabilite pentru serviciile prestate aprobate de

administrația acesteia fiind coordonate cu autoritatea publică locală în calitatea acesteia

de fondator, lipsind careva reglementări ce ar condiționa imperativ tarifele pentru

serviciile prestate de o eventuală aprobare. În concluzie, întreprinderea nu prestează

servicii față de care se aplică măsurile reglementării de stat a prețurilor și față de care se

instituie norme imperative cu titlu de mărfuri social-importante.

De asemenea, ÎM „Piața Centrală” consideră că nu sunt aplicabile la caz nici

prevederile art. 12 din Legea cu privire la comerțul interior, în contextul invocat de

Inspecția Financiară în actele administrative emise, deoarece nu a admis în activitatea sa

careva ingerințe în domeniul reglementat de legea dată și care vizează activitățile în

comerțul interior. Astfel, norma dată nu conține prevederi ce ar restricționa stabilirea

tarifelor pentru serviciile pieții, stabilind doar că administratorul pieței în baza

principiilor transparenței, nediscriminării și al echității economice în coordonare cu

autoritatea administrației publice locale stabilește tarifele pentru serviciile pieții, în speță

tarifele aprobate de către administrația pieții fiind coordonate cu autoritatea publică încă

în ianuarie 2013.

A accentuat că stabilirea tarifului pentru un loc de comerț se efectuează în baza

unor raționamente profesionale și economice, capabile să asigure obținerea profiturilor,

corespunzător care să acopere cheltuielile și implicit să asigure o rentabilitate

economică. Așadar, tarifele determinate în cadrul activității întreprinderii au fost stabilite

reieșind din scopul și sarcina principală a oricărui întreprinzător de obținere a profiturilor

și asigurarea condițiilor necesare pentru desfășurarea activității în piață conform

legislației în vigoare.

Reclamanta a declarat că Inspecția Financiară nu dispune de competența verificării

și aplicării sancțiunilor pecuniare, or, pct. 6 din Hotărârea Guvernului nr. 1026 din 02

3

noiembrie 2010 privind organizarea activității de inspectare financiară, prevede că în

exercitarea funcțiilor sale, Inspecția Financiară efectuează inspectări (controale)

financiare la întreprinderile de stat și cele municipale, la societățile comerciale în al căror

capital social statul deține o cotă-parte, pe aspecte ce țin de utilizarea patrimoniului

public, corectitudinea defalcărilor la buget și achitarea dividentelor, disciplina prețurilor

și tarifelor reglementate de stat, în speță obiectul controlului și actele administrative

emise depășind evident sfera de competență a autorității publice și implicit aplicarea

sancțiunii pecuniare.

A indicat că la 09 iunie 2015 s-a adresat cu cerere prealabilă către pârâtă, solicitând

anularea actelor administrative emise, care a fost însă respinsă de Inspecția Financiară

prin scrisoarea din 25 iunie 2015.

ÎM „Piața Centrală” a solicitat anularea Deciziei Inspecției Financiare nr. 27-08-

11/195 din 03 iunie 2015 „Cu privire la aplicarea sancțiunilor economice” și a

Prescripției nr. 27-08-10/698 din 03 iunie 2015 „Privind lichidarea iregularităților

constatate în cadrul inspectării financiare complexe la ÎM „Piața Centrală”.

Prin hotărârea din 08 iunie 2016 a Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău, acțiunea

depusă de ÎM „Piața Centrală” a fost respinsă ca nefondată.

Prin decizia din 18 iulie 2017 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis apelul

declarat de ÎM „Piața Centrală”, casată hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din

08 iunie 2016 în partea respingerii pretenției privind contestarea deciziei Inspecției

Financiare nr. 27-08-11/195 din 03 iunie 2015 cu pronunțarea în această parte a unei

hotărâri noi de admitere parțială a acțiunii. S-a anulat ca ilegală în fond, emisă contrar

prevederilor legii și cu încălcarea competenței, Decizia Inspecției Financiare din

subordinea Ministerului Finanțelor nr. 27-08-11/195 „Cu privire la aplicarea sancțiunilor

economice” față de ÎM „Piața Centrală”. În rest, hotărârea primei instanțe a fost

menținută.

Prin decizia din 13 decembrie 2017 a Curții Supreme de Justiție, a fost admis

recursul declarat de Inspecția Financiară, a fost casată integral decizia din 18 iulie 2017

a Curții de Apel Chișinău și a fost menținută hotărârea din 08 iunie 2016 a Judecătoriei

Rîșcani mun. Chișinău.

La data de 13 noiembrie 2019 ÎM „Piața Centrală” a depus cerere de revizuire

împotriva deciziei instanței de recurs, solicitând admiterea acesteia, casarea deciziei din

13 decembrie 2017 a Curții Supreme de Justiție, deciziei din 18 iulie 2017 a Curții de

Apel Chișinău și hotărârii din 08 iunie 2016 a Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău, cu

trimiterea cauzei la rejudecare.

În motivarea cererii de revizuire a invocat drept temei al declarării revizuirii

prevederile art. 449 lit. b) și c) din Codul de procedură civilă.

A menționat că, la 24 iunie 2019, exercitându-și atribuțiile de fondator, în baza

dispoziției nr. 427-d Primarul general interimar al mun. Chișinău a dispus auditul

gestionării patrimoniului, veniturilor și cheltuielilor de către ÎM „Piața Centrală”,

efectuat în perioada 27 iunie 2019 – 14 august 2019, unul din obiectivele auditului fiind

identificarea carențelor în evidența locurilor de comerț.

A indicat că auditorii au contrapus informațiile obținute pe parcursul misiunii de

audit, cu rezultatele obținute în cadrul inspectării efectuate de către Inspecția Financiară

4

în perioada anilor 2013 – 2015 și astfel, au stabilit „unele incoerențe … care au avut un

efect major asupra calculului sumei impuse spre achitare în bugetul de stat.

Conform concluziilor echipei de audit, odată ce calculul suprafeței comerciale

utilizate în activitatea ÎM „Piața Centrală” s-a efectuat reieșind din 2 m2 la fiecare tarabă

(4400 locuri × 2 m2), atunci și recalcularea veniturilor din oferirea locurilor de comerț la

tarabe urma să fie efectuată reieșind din mărimea tarifului îndoit (adică pentru 2 m.p.).

În continuare, examinând metodologia de recalcul a veniturilor din oferirea locurilor de

comerț, aplicată de Inspecția Financiară, s-a constatat că, calculele efectuate de

inspectori la acest capitol au fost raportate la costul pentru 1 m2.

A remarcat că în cazul în care Inspecția Financiară ar fi luat în calcul suprafața

efectivă totală destinată comerțului pentru tarabe (4409 m2), tariful pentru 1m2 ar fi fost

de 8,45 lei (cu TVA) și 7,04 lei (fără TVA), respectiv divergențele dintre venitul efectiv

înregistrat și cel recalculat constituie 27 098,0 mii lei contra 41 996,0 mii lei, după cum

rezultă din calculul Inspecției Financiare, eroarea în calcul constituind 14 989,0 mii lei.

A afirmat că reieșind din cele constatate în Raportul de audit nr. 01-4/84-2019,

rezultă că suma de 29 796,0 mii lei (ce include 14 898,0 mii lei pentru pretinsul venit

ilicit și cuantumul echivalent de 14 898,0 mii lei ca sancțiune financiară impusă

nejustificat pentru a fi achitată în bugetul de stat conform calculelor oferite de către

Inspecția Financiară) a fost calculată eronat.

ÎM „Piața Centrală” a susținut că, caracterul vădit eronat și chiar irațional al

calculului efectuat de Inspecția Financiară rezidă din faptul că, în ipoteza aplicării în

perioada vizată (anul 2013) a tarifului recalculat de inspectori (4,5 lei fără TVA pentru

1 m2 a suprafeței de comerț), veniturile încasate din activitatea pieței (12 356,4 mii lei)

nu ar fi acoperit cheltuielile acumulate (13 480,3 mii lei), nemaivorbind de asigurarea

rentabilității.

A invocat că suplimentar, nu este de neglijat faptul că, în baza Deciziei nr. 10/20

din 22 octombrie 2009 a Consiliului municipal Chișinău, cel puțin 30 % profitul net al

ÎM „Piața Centrală” anual urmează a se vărsa în bugetul municipal, formând una din

sursele importante de formare a acestui buget.

Respectiv, consideră că prin admiterea acestei erori grave, au fost lezate și

drepturile patrimoniale ale Consiliului municipal Chișinău și Primăriei mun. Chișinău

care, în calitate de fondator al ÎM „Piața Centrală”, a fost privată de dreptul de a încasa

cel puțin 30 % din venitul de 14 898,0 mii lei care a fost calculat eronat ca venit ilicit de

Inspecția Financiară și în asemenea mod, a fost prejudiciat bugetul municipal în sumă

de 4469,4 mii lei.

A accentuat că în circumstanțele expuse, o eventuală hotărâre pronunțată ar putea

să influențeze în mod determinant drepturile legale patrimoniale ale Consiliului

municipal Chișinău și Primăriei mun. Chișinău, care sunt subiecte ale raportului material

litigios și care în temeiul prevederilor art. 67 din Codul de procedură civilă, sunt

interesate de a interveni în procesul respectiv.

A declarat că prin decizia instanței de recurs din 12 decembrie 2017, a fost

menținută o hotărâre judecătorească bazată pe o eroare gravă, care a rezultat din acțiunile

arbitrare ale unei autorități publice, materializate prin emiterea unui act administrativ

5

lovit de nulitate parțială – Decizia nr. 27-08-11/195 din 03 iunie 2015 „Cu privire la

aplicarea sancțiunilor economice”.

La data de 31 decembrie 2019, cererea de revizuire a fost notificată Inspecției

Financiare (f.d. 44, 46 volumul III).

La 21 ianuarie 2020, Inspecția Financiară a depus referință, prin care a solicitat

respingerea cererii de revizuire, ca fiind inadmisibilă. Intimata a indicat că

circumstanțele invocate de către ÎM „Piața Centrală” nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 449 lit. b) și c) din Codul de procedură civilă, or, raportul de audit nu

poate servi ca probă nou descoperită în sensul normei legale și nu poate fi calificat că ar

avea putere decisivă asupra concluziei instanței de judecată.

Prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018 a fost adoptat Codul administrativ al

Republicii Moldova.

În conformitate cu art. 257 alin. (1) din Codul administrativ, prezentul cod intră în

vigoare la 01 aprilie 2019.

În conformitate cu art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de

contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor

examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform prevederilor

prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în contenciosul

administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la intrarea în vigoare a

prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica corespunzător pentru

procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a încheierilor judecătorești.

Din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale.

În conformitate cu art. 195 din Codul administrativ, procedura acțiunii în

contenciosul administrativ se desfășoară conform prevederilor prezentului cod.

Suplimentar se aplică corespunzător prevederile Codului de procedură civilă, art.169 –

171.

La caz, se constată că procedura administrativă a fost inițiată până la 01 aprilie

2019 și respectiv, se vor aplica dispozițiile legale anterioare intrării în vigoare a Codului

administrativ, care reglementează revizuirea hotărârilor instanțelor judecătorești și

anume, prevederile Codului de procedură civilă.

În conformitate cu art. 452 alin. (11) din Codul de procedură civilă, dacă examinarea

cererii de revizuire este de competența Curții Supreme de Justiție sau a instanței de apel,

ședințele se desfășoară fără înștiințarea participanților la proces.

Studiind materialele dosarului, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră cererea de revizuire neîntemeiată și care

urmează a fi respinsă ca fiind inadmisibilă din următoarele motive.

În conformitate cu art. 453 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă, după ce

examinează cererea de revizuire, instanța emite încheierea de respingere a cererii de

revizuire ca fiind inadmisibilă.

În conformitate cu art. 451 alin. (1) din Codul de procedură civilă, cererea de

revizuire se depune în scris de persoanele menționate la art. 447, indicându-se în mod

obligatoriu temeiurile consemnate la art. 449 și anexându-se probele ce le confirmă.

6

Din dispozițiile legale sus-menționate urmează că, revizuirea este o cale de atac

de retractare și nu de reformare, prin intermediul căreia se poate obține anularea unei

hotărâri judecătorești irevocabile și reînnoirea judecății în cazurile expres determinate

de lege, iar retractarea neîntemeiată a hotărârii contestate poate duce la încălcarea

principiului stabilității raporturilor juridice, care înseamnă că soluția definitivă a oricărui

litigiu nu trebuie rediscutată fără motive legale. De aceea, legea admite revizuirea numai

în cazuri strict determinate.

În conformitate cu art. 449 lit. b) și c) din Codul de procedură civilă, revizuirea se

declară în cazul în care: au devenit cunoscute unele circumstanțe sau fapte esențiale ale

cauzei care nu au fost și nu au putut fi cunoscute revizuientului, dacă acesta dovedește

că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanțele și faptele esențiale în timpul

judecării anterioare a cauzei; instanța a emis o hotărâre cu privire la drepturile

persoanelor care nu au fost implicate în proces.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție reține că, circumstanțele invocate de către revizuentă nu pot servi drept temei

pentru admiterea cererii de revizuire, deoarece acestea nu se încadrează în temeiurile

prevăzut de art. 449 lit. b) și c) din Codul de procedură civilă.

Astfel, se reține că, în cazul când se invocă temeiul de revizuire – devenirea

cunoscută a unor circumstanțe sau fapte esențiale ale cauzei care nu au fost și nu au putut

fi cunoscute revizuentului, este important ca circumstanțele sau faptele date existente

obiectiv până la data pronunțării hotărîrii, să fie confirmate prin prezentarea unor probe

concludente. Esențial este ca revizuentul să nu fi știut anterior pronunțării hotărârii a cărei

revizuire se cere despre aceste circumstanțe (sau fapte) și nici să nu fi avut posibilitatea

de a le cunoaște, dar să fi existat până la momentul pronunțării hotărîrii și care să fie

descoperite după ce hotărârea judecătorească a devenit irevocabilă. De asemenea, este

absolut necesar ca circumstanțele și faptele respective să fie fundamentale și obligatorii

pentru a justifica retractarea unei hotărâri judecătorești rămase irevocabile.

La cazul prezentei spețe, instanța de revizuire consideră că temeiul invocat în

susținerea cererii de revizuire și anume, întocmirea Raportului de audit nr. 01-4/84-2019

în baza dispoziției Primarului general interimar nr. 427-d din 24 iunie 2019, nu poate fi

considerată drept circumstanță care ar fi existat până la momentul pronunțării deciziei a

cărei revizuire se cere și care nu a fost și nu a putut fi cunoscută revizuientului prin prisma

art. 449 lit. b) din Codul de procedură civilă, or, misiunea de audit s-a desfășurat în

perioada 27 iunie – 14 august 2019 și raportul a fost întocmit cu o dată ulterioară datei

emiterii deciziei din 13 decembrie 2017 a Curții Supreme de Justiție.

Prin urmare, concluziile experților din raportul de audit nu pot constitui temei de

admitere a cererii de revizuire și reexaminare a cauzei în fond, în condițiile în care această

circumstanță nu a existat până la data pronunțării hotărârii.

Totodată, ÎM „Piața Centrală” a invocat ca temei de revizuire a deciziei din 13

decembrie 2017 a Curții Supreme de Justiție și prevederile art. 449 lit. c) din Codul de

procedură civilă, din sensul cărora rezultă că instanța de judecată urmează să constate

dacă persoana care nu a fost implicată în proces este subiect al raportului material litigios

7

și dacă prin hotărârea supusă revizuirii, persoanei neimplicate în proces i-au fost încălcate

aceste drepturi, urmând a fi prezentate probe pertinente și concludente în acest sens.

Acest temei de declarare a revizuirii are drept scop desființarea unei hotărâri

judecătorești în cazul în care după ce hotărârea judecătorească devine irevocabilă se

constată faptul că instanța a emis o hotărâre cu privire la drepturile persoanelor care nu

au fost implicate în proces.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție constată că cele invocate nu constituie temei de revizuire a deciziei din 13

decembrie 2017, neexistând careva probe ce ar demonstra că instanțele de judecată pe

parcursul examinării cauzei incorect au determinat cercul subiecților raportului material

litigios, or, obiectul cauzei constituie Decizia nr. 27-08-11/195 din 03 iunie 2015 „Cu

privire la aplicarea sancțiunilor economice” și Prescripția nr. 27-08-10/698 din 03 iunie

2015 „Privind lichidarea iregularităților constatate în cadrul inspectării financiare

complexe la ÎM „Piața Centrală”, emise de Inspecția Financiară în urma efectuării

controlului complex al activității economico-financiare a întreprinderii.

Mai mult ca atât, prin scrisoarea nr. 82833 din 08 decembrie 2015, anexată la

materialele cauzei, însăși revizuenta ÎM „Piața Centrală” a informat Consiliul municipal

Chișinău, Primăria mun. Chișinău și Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat

despre întreprinderea unor măsuri de lichidare a iregularităților constatate în cadrul

inspectării financiare complexe, fapt ce denotă că autoritatea publică locală a cunoscut

despre litigiul dat.

În circumstanțele expuse, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că, admiterea cererii de revizuire, în

asemenea împrejurări, ar contravine și principiului securității raporturilor juridice, care

presupune respectul față de principiul lucrului judecat și ar constitui o violare a art.6 §1

al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale.

În susținerea opiniei enunțate, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție invocă și hotărârea Curții Europene a Drepturilor

Omului din 03 martie 2009 în cazul Eugenia și Doina Duca contra Moldovei, în care

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat că securitatea raporturilor juridice

presupune respectarea principiului autorității lucrului judecat, care instituie că nici o

parte nu este în drept să solicite revizuirea unei hotărâri definitive și obligatorii întru

obținerea unei reexaminări și unei noi soluții în cauză. Competența de revizuire a

instanțelor superioare ar trebui să fie exercitată pentru a corecta erorile judiciare și

omisiunile justiției, dar nu pentru a efectua o nouă examinare. Revizuirea nu ar trebui

apreciată ca un recurs deghizat. O distanțare de la principiul respectiv este justificată

doar atunci când este determinată de circumstanțe cu caracterele substanțiale și

obligatorii.

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere faptul că circumstanțele

invocate în cererea de revizuire nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 449 lit.

8

b) și c) din Codul de procedură civilă, Completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge

cererea de revizuire ca fiind inadmisibilă.

În conformitate cu art. 195 din Codul administrativ și art. 270, art. 453 alin. (1) lit.

a) din Codul de procedură civilă, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de Întreprinderea

Municipală „Piața Centrală” împotriva deciziei din 13 decembrie 2017 a Curții Supreme

de Justiție, în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată

depusă de Întreprinderea Municipală „Piața Centrală” împotriva Inspecției Financiare cu

privire la contestarea actului administrativ.

Încheierea nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Sveatoslav Moldovan

Maria Ghervas

Nina Vascan

Mariana Pitic

9