3ra-72/20 — contestarea actului administrativ și repararea prejudiciului moral

3ra-72/20 — contestarea actului administrativ și repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 3ra-72/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud: A. Braga)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Minciuna, V. Sîrbu, V. Mihaila)

ÎNCHEIERE

12 februarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Mariana Pitic

examinând admisibilitatea cererii de recurs depusă de Biroul Vamal Sud,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

Societatea cu Răspundere Limitată „Acomar-Trans” împotriva Serviciului Vamal al

Republicii Moldova și Biroului Vamal Sud cu privire la contestarea actului administrativ

și repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 09 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de Biroul Vamal Sud împotriva hotărârii din 27 februarie 2019

a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

c o n s t a t ă:

La data de 20 martie 2017, SRL „Acomar-Trans” a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Serviciului Vamal al RM și Biroului Vamal Sud cu privire la

contestarea actului administrativ și repararea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că este o societate comercială și are drept

obiect de activitate - activități de transport pe apă, activitate de turism, comerțul cu

ridicata al materialelor lemnoase, al materialelor de construcție, etc. și este unica societate

comercială din Republica Moldova care are în proprietatea sa o navă maritimă de

transport a mărfurilor. Cu acest mijloc de transport maritim reclamanta transportă pe cale

maritimă mărfurile pe care le importă în RM.

A invocat că în perioada anilor 2014-2015 a importat din România pietriș pentru

pietruirea drumurilor, criblură din granit, nisip în condițiile de livrare FOB, FCA, EXW-

Turcoaia; FOB-Isaccea. Valoarea în vamă a mărfurilor a fost determinată conform

prevederilor art. 11 din Legea cu privire la tariful vamal nr. 1380 din 20 noiembrie 1997

prin metoda nr.1 în baza valorii tranzacției, respectiv, în baza prețului efectiv plătit sau

de plătit, fiind incluse în valoarea tranzacției cheltuielile de transport.

A afirmat că de fiecare dată mărfurile importate au fost declarate organului vamal,

1

fiind declarată și valoarea lor în vamă, iar organul vamal la data depunerii declarațiilor

vamale a acordat liber de vamă, fără a formula pretenții sau obiecții referitoare la valoarea

mărfurilor sau la calculele cheltuielilor de transport.

Reclamanta a susținut că în baza ordinului de control nr. 486 din 02 septembrie

2015, Biroul Vamal Sud a dispus controlul ulterior prin audit post-vămuire privind

verificarea corectitudinii declarării valorii în vamă și verificarea declarațiilor vamale

perfectate în perioada anilor 2014 - 2015. Acest control a fost efectuat în perioada 08

octombrie 2015 – 23 decembrie 2016.

A comunicat că la 09 ianuarie 2017, Biroul Vamal Sud a întocmit procesul-verbal

nr. 13/8/15 de examinare preliminară a rezultatelor auditului post vămuire, în care au fost

calculate obligații vamale suplimentare în valoare totală de 821760,01 lei, inclusiv

proceduri vamale – 13429,53 lei, taxa vamală – 138070,27, TVA - 670260,21 lei și

majorarea de întârziere.

A notat că la 18 ianuarie 2017, reclamanta a prezentat Biroului Vamal Sud un

dezacord la procesul-verbal din 09 ianuarie 2017.

La 19 ianuarie 2017, Biroul Vamal Sud a emis Actul de audit post vămuire nr.

13/10/15, potrivit căruia la declararea valorii în vamă a mărfurilor în perioada supusă

controlului a fost constatată nerespectarea de către reclamantă a prevederilor pct. 8 lit. c)

alin. (2) din Hotărârii Guvernului nr. 600 din 14 mai 2002 - în cazul în care transportul

mărfii este asigurat de mijlocul de transport propriu al cumpărătorului, cheltuielile de

transport până la locul de introducere se vor calcula de către declarant potrivit mărimii

cheltuielilor de transport practicate pentru aceleași moduri de transport și se vor include

în valoarea în vamă. Astfel, organul vamal a conchis că valoarea în vamă se determină în

conformitate cu art. 14 alin. (5) din Legea cu privire la tariful vamal nr. 1380 din 20

noiembrie 1997. Prin urmare, în temeiul art. 12711 alin.(1) lit. a), art. 12713 și art. 129 din

Codul vamal au fost calculate obligații vamale în valoare totală de 821760,01 lei.

SRL „Acomar-Trans” a menționat că la 27 ianuarie 2017, Biroul Vamal Sud a emis

decizia de regularizare nr. 12 prin care au fost calculate și dispuse spre încasare drepturi

de import în sumă de 1127024 lei. La 10 februarie 2017 a expediat în adresa organului

ierarhic superior o cerere prealabilă, prin care a solicitat anularea deciziei de regularizare,

care însă prin scrisoarea nr.28/11-3582 din 14 martie 2017 a Serviciului Vamal a fost

respinsă ca neîntemeiată.

Consideră că decizia de regularizare nr. 12 din 27 ianuarie 2017 și refuzul

Serviciului Vamal de a soluționa pozitiv cererea prealabilă sunt ilegale, deoarece organul

vamal greșit a concluzionat că, cheltuielile de transport declarate de către SC „Acomar

Trans” SRL sunt mai mici comparativ cu alte tranzacții similare, efectuate de alți agenți

economici.

Astfel, reclamanta a relatat că în proprietatea acesteia se află nava maritimă

„ELENA” și respectiv, la transportarea mărfurilor personale suportă mai puține cheltuieli

în comparație cu alți agenți economici care, pe lângă faptul că achită toate cheltuielile de

transportare, achită și mijloace bănești nemijlocit pentru prestarea serviciului de

transportare, care se fac venit al transportatorului. Deținerea în proprietate a navei

maritime influențează direct asupra cheltuielilor de transport, iar acest fapt nu a fost luat

în considerare de către pârâți.

2

A indicat că pârâții nu sunt în drept să aplice în speță prevederile pct. 8 alin. (3) din

Regulamentul privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe

teritoriul Republicii Moldova, or, reclamanta nu poate să includă în calculul cheltuielilor

de transport alte costuri decât cele pe care le suportă cu nava sa, achiziționată anume în

scopul de a suporta mai puține cheltuieli pentru transportul naval al mărfurilor sale.

În opinia reclamantei, printr-un act normativ subordonat legii se impune

proprietarului unei nave să declare organului vamal și să plătească pentru transportul

mărfurilor cu nava sa tot aceleași cheltuieli pe care le suportă transportatorii profesioniști,

fapt ce îl consideră este ilegal și neconstituțional.

A solicitat declararea ca fiind ilegal refuzul nr. 28/11-3582 din 14 martie 2017 al

Serviciului Vamal, anularea deciziei de regularizare nr. 12 din 27 ianuarie 2017 a Biroului

Vamal Sud și încasarea în mod solidar din contul pârâților a sumei de 10 000 de lei cu

titlu de prejudiciu moral.

Prin cererea din 21 februarie 2019, reprezentantul reclamantei a completat

temeiurile invocate în acțiune și suplimentar a indicat că, prin Hotărîrea Curții

Constituționale din 22 mai 2018 „privind excepția de neconstituționalitate a pct. 8 alin.(3)

din Regulamentul cu privire la modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse

pe teritoriul RM, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 600 din 14 mai 2002” a fost

declarat neconstituțional textul „practicate pentru acele moduri de transport” de la pct. 8

alin. (3) Regulamentul cu privire la modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor

introduse pe teritoriul RM, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 600 din 14 mai 2002.

Consideră că, concluziile Curții Constituționale au confirmat argumentele din

cererea de chemare în judecată, potrivit cărora nu poate fi obligată reclamantă să pună la

calcularea cheltuielilor sale de transport alte costuri decât cele pe care singură le suportă

cu nava sa. În condițiile în care Curtea Constituțională prin hotărârea sa a invalidat

sintagma din textul normativ pe care s-a întemeiat actul administrativ contestat, este

necesară admiterea acțiunii.

Prin hotărârea din 27 februarie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

acțiunea depusă de SRL „Acomar-Trans” a fost admisă și a fost anulată decizia de

regularizare nr. 12 din 27 ianuarie 2017 emisă de Biroul Vamal Sud în privința SC

„Acomar-Trans” Societate cu Răspundere Limitată. În rest, acțiunea a fost respinsă ca

neîntemeiată.

Prin decizia din 09 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de Biroul Vamal Sud împotriva hotărârii din 27 februarie 2019 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru.

Pentru a decide astfel, instanțele ierarhic inferioare au constatat că din conținutul

deciziei de regularizare contestată, precum și al procesului-verbal de examinare

preliminară a rezultatelor auditului post vămuire nr .13/8/15 din 09 ianuarie 2017 și

actului de audit post-vămuire nr.13/10/15 din 19 ianuarie 2017, rezultă că, anume prin

interpretarea de către autoritatea vamală a prevederilor pct. 8 din Regulamentul cu privire

la modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii

Moldova, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 600 din 14 mai 2002, precum și prin

compararea cheltuielilor de transport care ar fi fost suportate de alți agenți economici,

care nu sunt proprietari ai mijloacelor de transport (nave maritime), s-a ajuns la concluzia

3

că, cheltuielile de transport declarate de SRL „Acomar-Trans” sunt mai mici și că

urmează a fi aplicate prevederile art. 14 alin. (5) din Legea cu privire la tariful vamal,

adică s-a determinat valoarea în vamă a mărfurilor importate de SRL „Acomar-Trans” în

baza tranzacțiilor cu mărfuri identice.

Corespunzător, având în vedere hotărârea Curții Constituționale cu referire la

prevederile pct. 8 din Regulamentul cu privire la modul de declarare a valorii în vamă a

mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova, precum și de faptul că a fost

declarat neconstituțional textul ”practicate pentru același moduri de transport” din această

normă, instanțele de judecată au ajuns la concluzia anulării deciziei de regularizare.

Astfel, instanțele de judecată nu au reținut argumentele invocate de Biroul Vamal

Sud precum că, hotărârea Curții Constituționale are efect pentru viitor, or, aceasta a intrat

în vigoare la data adoptării și a fost publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

Totodată, instanțele ierarhic inferioare au conchis asupra respingerii pretenției cu

privire la declararea ca fiind ilegal a refuzului Serviciului Vamal nr.28/11-3582 din 14

martie 2017, deoarece persoana nu poate contesta în judecată acțiunile organului ierarhic

superior care nu a satisfăcut cererea lui prealabilă de anulare sau modificare a actului

administrativ, emis de autoritatea publică ierarhic inferioară. În acest caz, obiect al

acțiunii îl constituie actul emis de autoritatea publică ierarhic inferioară.

De asemenea, instanțele de judecată au considerat că este neîntemeiată pretenția cu

privire repararea prejudiciului moral, or, probe cu privire la suportarea prejudiciului

moral nu au fost prezentate, precum nici în cererea de chemare în judecată și nici în

ședința de judecată nu a fost probat caracterul, gravitatea și existența suferințelor cauzate

agentului economic, cu atât mai mult că decizia de regularizare a fost adoptată în baza

prevederilor legale în vigoare la acea dată și practicii organului vamal în acest domeniu.

La data de 11 octombrie 2019, Biroul Vamal Sud a depus recurs nemotivat

împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei din

09 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău și emiterea unei noi decizii, prin care

acțiunea să fie respinsă.

La data de 29 noiembrie 2019, Biroul Vamal Sud a depus recurs motivat împotriva

deciziei instanței de apel.

În susținerea recursului, recurentul a invocat că decizia instanței de apel este

neîntemeiată, bazată pe o apreciere incompletă, subiectivă și unilaterală, fiind dată o

interpretare eronată normelor de drept material, fapt ce a dus la pronunțarea unei soluții

ilegale.

A indicat că în urma efectuării auditului post vămuire prin reverificarea declarațiilor

vamale perfectate în perioada anilor 2014-2015 la SRL „Acomar-Trans” în scopul

verificării corectitudinii declarării valorii în vamă, s-a constatat că potrivit declarațiilor

vamale supuse reverificării în perioada anilor 2014-2015 intimata a importat din România

„pietriș pentru pietruirea drumurilor”, „criblură”, „nisip” (cod 25171010 la condițiile de

livrare) FOB, FCA, EXW-Turcoaia; FOB-Isaccea, folosind ca mijloace de transport

navele maritime „ELENA” și „AKERMAN”. Valoarea în vamă pentru marfa importată

a fost determinată conform prevederilor art. 11 din Legea cu privire la tariful vamal

nr.1380 din 20 noiembrie 1997 prin metoda 1 în baza valorii tranzacției, respectiv în baza

prețului efectiv plătit sau de plătit, fiind incluse în valoarea tranzacției cheltuielile de

4

transport.

A menționat că la toate declarațiile vamale (110 DVM reverificate) a fost anexat

calculul cheltuielilor de transport prezentat de intimată în sumă de 22 660 lei și 22 960

lei de la caz la caz sau de la 16,86 lei/tonă până la 18,801ei/tonă. Analizând evidența

contabilă a întreprinderii, s-a stabilit faptul că, cheltuielile de transport anexate la

declarațiile vamale perfectate în perioada anilor 2014-2015 nu sunt reflectate și nici

confirmate cu acte justificative în evidența contabilă, nefiind incluse în valoarea

mărfurilor stocate la contul contabil 217.

A afirmat că potrivit evidenței contabile și actelor de verificare a decontărilor

efectuate între SRL „Acomar-Trans” SRL și SRL „Danube-Logistics” pentru anii 2014-

2015, s-a stabilit că intimata a prestat servicii de transport fluvial cu nava maritimă

„ELENA” în baza facturilor fiscale nr. DV7999998 din 31 octombrie 2015 la suma 43

856,92 (46,321ei/tonă) și declarate de SRL „Danube-Logistics” în declarațiile vamale nr.

2519115783 din 30 octombrie 2015 și nr. 2519120382 din 30 decembrie 2015 la importul

din România a mărfii - criblură de granit, la condiția de livrare EXW-Turcoaia.

A remarcat că, nava maritimă „ELENA” se află în proprietatea a intimatei,

înregistrată în evidența contabilă a agentului economic la contul contabil 123.4 și

calcularea uzurii anuale reflectate la contul 124.4, iar nava maritimă „AKERMAN” este

închiriată în baza contractului nr. 1 din 01 aprilie 2014.

Recurentul consideră că este eronată concluzia instanței de judecată cu privire la

ilegalitatea aplicării pct. 8 alin. (3) din Regulamentul cu privire la modul de declarare a

valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova, în vederea

anulării deciziei de regularizare cu nr. 12 din 27 ianuarie 2017, or, executarea hotărârii

Curții Constituționale ține de efectul pentru viitor al acestor prevederi și astfel, nu poate

fi aplicată speței în cauză.

Biroul Vamal Sud a susținut că, Curtea Constituțională prin hotărârea din 22 mai

2018 privind excepția de neconstituționalitate, nu are competența expresă de a stabili

efectul retroactiv al hotărârii sale, însă aceasta trebuie să dea un conținut concret

garanțiilor articolului 7 din Constituție (HCC 21/2018, §48), care prescrie că hotărârile

Curții Constituționale nu pot retroactiva în mod automat, ci pot retroactiva doar dacă

Curtea Constituțională menționează expres acest fapt, în caz contrar hotărârea Curții este

aplicabilă doar pentru viitor (HCC 21/2018, §49). Potrivit dispozitivului hotărârii Curții

Constituționale din 22 mai 2018, aceasta este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi

de atac și intră în vigoare la data adoptării, având astfel efect de viitor, odată cu publicarea

în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

Prin urmare, a afirmat că organul vamal corect a aplicat norma legală pct. 8 lit. c)

din Hotărârea Guvernului nr. 600 din 14 mai 2002, fiind în vigoare la data efectuării

operațiunii vamale de import de către SRL „Acomar-Trans”.

A mai invocat că potrivit pct. 4 din Hotărârea Guvernului nr. 600 din 14 mai 2002,

organul vamal, care efectuează vămuirea mărfurilor introduse, verifică corectitudinea

determinării de către declarant a valorii în vamă, inclusiv corectitudinea metodei alese de

declarant pentru determinarea valorii în vamă și oportunitatea aplicării ei, integritatea

(completivitatea) documentelor (obligatorii și suplimentare), prezentate de declarant și

corespunderea lor cu cerințele stabilite. În cazul în care lipsesc datele ce probează

5

corectitudinea valorii în vamă anunțate sau există temeiuri să se considere că datele

prezentate de declarant nu sunt veridice și/sau suficiente, autoritatea vamală este în drept

să determine de sine stătător valoarea în vamă a mărfurilor, aplicând consecutiv metodele

existente, conform pct.3 al art. 8 din Legea cu privire la tariful vamal.

La data de 18 noiembrie 2019 și 06 decembrie 2019, recursul a fost notificat

intimatei SRL „Acomar-Trans” (f.d. 135, 149, 150-151, volumul III), cu înștiințarea

despre depunerea referinței, însă intimata nu și-a valorificat dreptul respectiv.

Examinând admisibilitatea cererii de recurs, Completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează următoarele.

Prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018 a fost adoptat Codul administrativ al

Republicii Moldova.

În conformitate cu art. 257 alin. (1) din Codul administrativ, prezentul cod intră în

vigoare la 01 aprilie 2019.

În conformitate cu art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de

contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor

examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform prevederilor

prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în contenciosul

administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la intrarea în vigoare a

prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica corespunzător pentru

procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a încheierilor judecătorești.

Din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale.

Prin urmare, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție va aprecia condițiile de admisibilitate a recursului în conformitate cu

prevederile art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, adică conform reglementărilor

anterioare intrării în vigoare a Codului administrativ.

În conformitate cu art. 245 din Codul administrativ, recursul se depune la instanța

de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu

stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții Supreme de

Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar. Motivarea recursului se prezintă Curții

Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel.

Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța

de apel.

Decizia instanței de apel a fost pronunțată la data de 09 octombrie 2019, iar

recursul nemotivat a fost depus la 11 octombrie 2019, în interiorul termenului prevăzut

de lege.

Din materialele dosarului rezultă că decizia motivată a instanței de apel a fost

expediată în adresa Biroului Vamal Sud, însă în scrisoarea de însoțire nu este indicată

data expedierii (f.d. 133, volumul III), la dosar nefiind anexată nici dovada recepționării

deciziei de către recurent.

În circumstanțele expuse, se constată că recursul motivat depus de Biroul Vamal

Sud la 29 noiembrie 2019, este în termen.

6

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile, Completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că,

recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți participanți

la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce

la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4).

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că recursul depus de Biroul Vamal Sud nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către

instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

7

reține că recursul exercitat asupra deciziilor instanțelor de apel are caracter nedevolutiv

și controlul judiciar se circumscrie doar asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se în exclusivitate doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia

ei în fapt.

În acest context, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura admisibilității constă în

verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în

art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Totodată, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie

efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel

recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza

Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul depus de Biroul Vamal Sud,

asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, Completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara recursul depus

de Biroul Vamal Sud, ca inadmisibil.

În conformitate cu art.193, 195, 230 și 258 alin. (3) din Codul administrativ și art.

270 din Codul de procedură civilă, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de Biroul Vamal Sud se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Mariana Pitic

8