2ra-223/20 — cu privire la incalcarea prevederilor legilor 87 din 21.04.2011 si nr. 1545 din 25.02.1998

2ra-223/20 — cu privire la incalcarea prevederilor legilor 87 din 21.04.2011 si nr. 1545 din 25.02.1998 (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2ra-223/20 (2ra-2434/19)

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud: L.Mitrofan)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A.Danilov, Iu.Cotruță, I.Secrieru)

DECIZIE

12 februarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Sveatoslav Moldovan

Nina Vascan

Nicolae Craiu

Maria Ghervas

examinând recursurile declarate de Alexandru Mițcul și de către avocatul

Aurelia Mîrzîncu în interesele lui Alexandru Mițcul,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Alexandru Mițcul

împotriva Ministerului Justiției, Ministerului Afacerilor Interne și Procuraturii

Generale cu privire la constatarea încălcării prevederilor legilor nr. 87 din 21

aprilie 2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea

dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în

termen rezonabil a hotărârii judecătorești și nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998

privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor

de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești,

împotriva deciziei din 12 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost respins apelul declarat de Alexandru Mițcul și a fost menținută hotărârea din

16 mai 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

c o n s t a t ă :

La 4 ianuarie 2019 Alexandru Mițcul a depus prin intermediul oficiului poștal

cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției, Ministerului

Afacerilor Interne și Procuraturii Generale cu privire la constatarea încălcării

prevederilor legilor nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a

prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a

cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești și

nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului

cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale

instanțelor judecătorești.

În motivarea cererii de chemare în judecată reclamantul a indicat că la 7 iulie

2016 în baza denunțului calomnios, Inspectoratul de Poliție Rîșcani a dispus

1

începerea urmăririi penale în privința sa, calificând neîntemeiat acțiunile acestuia

în baza art. 352 alin. (3) lit. d) Cod Penal.

Având în vedere că săvârșirea infracțiunii, căreia i se incrimina, prevedea

pedeapsa cu închisoare pe un termen mai mare de un an, la 13 septembrie 2016,

ora 08:30 dânsul a fost reținut ilegal, supus torturii, tratamentelor cu cruzime,

inumane și degradante, după care a fost plasat în arest preventiv până la 6

decembrie 2016 în Penitenciarul nr. 13 și nr. 16, de unde a depus peste 40 de

plângeri și cereri în temeiul art. 244-247, 299-2992 Cod de procedură penală, la

care însă nu a primit nici un răspuns. La fel, nu au fost examinate în termen de 10

zile nici cele peste 30 de plângeri depuse în baza art. 313 Cod de procedură penală,

unele fiind în proces de examinare și astăzi.

În opinia sa, la caz au fost încălcate termenele de desfășurare a urmăririi

penale, inclusiv termenul de 15 zile pentru examinarea plângerilor de procurori,

termenul de 10 zile pentru examinarea plângerilor de judecătorii de instrucție

depuse în baza art. 313 alin. (4) Cod de procedură penală, cu atât mai mult că

cauza penală în care a fost reținut nu este finisată nici până în prezent.

Din considerentul că după cum a invocat reclamantul Alexandru Mițcul în

cererea de chemare în judecată, prin acțiunile și inacțiunile atât a instanțelor de

judecată, cât și a părților participante la procesul penal i-a fost încălcat dreptul la

examinarea cauzei penale în termenul rezonabil, fapt care i-a cauzat prejudicii

morale și, având în vedere că începând cu 13 septembrie 2016 până la 6 decembrie

2016 s-a aflat ilegal în arest preventiv în Penitenciarul nr. 13 și nr. 16, similar

torturii, tratamentelor inumane și degradante, a depus prin prisma Legii nr. 87 din

21 aprilie 2011 și Legii nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998 prezenta cerere de

chemare în judecată, solicitând încasarea din contul bugetului de stat prin

intermediul Ministerului Justiției și a Ministerului Finanțelor în beneficiul său a

prejudiciului moral în sumă de 1 500 000 lei.

Prin hotărârea din 16 mai 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, cererea

de chemare în judecată privind constatarea încălcării judecării cauzei penale în

termen rezonabil depusă de Alexandru Mițcul a fost respinsă ca neîntemeiată.

La 24 mai 2019, Alexandru Mițcul a depus apel nemotivat împotriva hotărârii

din 16 mai 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitând în urma

motivării și completării apelurilor din 23 august 2019 depus de avocatul Aurelia

Mîrzîncu și din 31 octombrie 2019, admiterea acestuia, casarea actului

judecătoresc contestat, cu pronunțarea unei hotărâri noi, de admitere a acțiunii.

La 7 august 2019 Alexandru Mițcul a depus o cerere în temeiul art. 250 Cod

de procedură civilă, solicitând emiterea unei hotărâri suplimentare la hotărârea din

16 mai 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, invocând că instanța de

judecată s-a pronunțat numai pe una din pretențiile sale.

Prin încheierea din 6 septembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru a

fost respinsă ca fiind neîntemeiată cererea lui Alexandru Mițcul cu privire la

pronunțarea unei hotărâri suplimentare.

La 21 septembrie 2019 avocatul Aurelia Mîrzîncu, în interesele lui Alexandru

Mițcul a declarat recurs împotriva încheierii din 6 septembrie 2019 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii

2

recurate, cu pronunțarea unei decizii noi sub formă de încheiere, prin care cererea

cu privire la pronunțarea unei hotărâri suplimentare să fie admisă.

Prin decizia din 12 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de Alexandru Mițcul și a fost menținută hotărârea din 16 mai 2019

a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Invocând netemeinicia și ilegalitatea deciziei enunțate, la 12 noiembrie 2019

Alexandru Mițcul a contestat-o cu recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea

deciziei din 12 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a hotărârii din 16 mai

2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și a încheierii prin care cererea cu

privire la pronunțarea unei hotărâri suplimentare a fost respinsă, cu remiterea

cauzei la rejudecare, în alt complet de judecată.

Ulterior, la 19 decembrie 2019 avocatul Aurelia Mîrzîncu în interesele lui

Alexandru Mițcul a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea actului

judecătoresc contestat ce constituie obiectul prezentului recurs, cu pronunțarea

unei hotărâri noi, de admitere a acțiunii.

În motivarea recursurilor s-au indicat motivele de drept și de fapt invocate în

cererea de chemare în judecată și în cererile de apel anexate la dosar, suplimentar

invocându-se că la examinarea cauzei, instanțele de judecată au apreciat arbitrar

probele și au interpretet în mod eronat legea, examinând superficial cererea de

chemare în judecată dedusă judecății, or, deși au constatat că într-adevăr

reclamantul a depus un număr impunător de plângeri și cereri care au fost lăsate

fără soluționare atât de organele de urmărire penală, cât și de instanțele de

judecată, în final însă făcând trimitere la Legea nr. 1545-XIII din 25.02.1998 au

ajuns la o concluzie greșită precum că reclamantului nu i-a fost afectat dreptul la

un proces echitabil.

Ca urmare, instanța de apel s-a eschivat de la exercitarea obligației impusă

prin lege, de înfăptuire a actului de justiție, a examinat superficial circumstanțele

cauzei, nu a intrat în esența litigiului și nu a apreciat toate circumstanțele și probele

existente ale cauzei, pronunțând hotărâre neîntemeiată de respingere a apelului cu

menținerea hotărârii instanței de fond (f.d.120-121, 123-126).

La 11 februarie 2020 Ministerul Afacerilor Interne a depus referință,

solicitând a declara recursul depus de către Alexandru Mișcul împotriva deciziei

din 12 noiembrie 2019 ca fiind inadmisibil.

Până la examinarea cererilor de recurs, intimații Ministerul Justiției și

Procuratura Generală nu au depus referință prin care să-și expună opinia asupra

motivelor invocate în cererile de recurs declarate de Alexandru Mițcul și de către

avocatul Aurelia Mîrzîncu în interesele lui Alexandru Mițcul, deși acestea au fost

expediate în adresa acestora și recepționate, ceea ce se confirmă prin scrisoarea și

avizele de recepție anexate la dosar (f.d.128, 129-131).

În conformitate cu art. 434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 12 noiembrie 2019

(f.d.106). Astfel, recursurile declarate de Alexandru Mițcul la 12 noiembrie 2019

3

(f.d.120) și de avocatul Aurelia Mîrzîncu în interesele lui Alexandru Mițcul la 19

decembrie 2019 (f.d.126) sunt în termen.

Prin încheierea din 5 februarie 2020 a Curții Supreme de Justiție, recursurile

declarate de Alexandru Mițcul și de către avocatul Aurelia Mîrzîncu în interesele

lui Alexandru Mițcul au fost considerate admisibile și fără a prejudicia fondul

cauzei a fost dispusă judecarea acestora de către completul din 5 judecători.

În conformitate cu art. 441 Codul de procedură civilă, în cazul în care recursul

este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul

recursului.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecând

recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele

invocate în recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărîrii

atacate, fără a administra noi dovezi.

În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces. Completul din 5 judecători decide asupra

oportunității invitării tuturor participanților sau a reprezentanților acestora pentru a

se pronunța cu privire la problemele de legalitate invocate în cererea de recurs.

Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în recursuri,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție consideră necesar de a admite recursul, de a casa decizia din 12 noiembrie

2019 a Curții de Apel Chișinău și de a remite cauza la rejudecare în instanța de

apel.

În motivarea concluziei enunțate se rețin următoarele argumente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) Cod de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia

instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de apel o singură

dată dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

În conformitate cu art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, săvârșirea altor

încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului

doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea

greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea

probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile

comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 123 alin. (6) Cod de procedură civilă, faptele invocate

de una din parți nu trebuie dovedite în măsura în care cealaltă parte nu le-a negat.

Sub acest aspect, Colegiul reține că pe tot parcursul judecării cauzei în fond și

în apel, Alexandru Mițcul, atât prin cererea de chemare în judecată, cât și prin

cererea de apel motivată a insistat asupra faptului că începând cu 13 septembrie

2016 până la 6 decembrie 2016 s-a aflat ilegal în arest preventiv în Penitenciarul

nr. 13 și nr. 16, similar torturii, tratamentelor inumane și degradante, de unde a

depus peste 40 de plângeri și cereri în temeiul art. 244-247, 299-2992 Cod de

procedură penală, la care însă nu a primit nici un răspuns. La fel, nu au fost

examinate în termen de 10 zile nici cele peste 30 de plângeri depuse în baza art.

313 Cod de procedură penală, unele fiind în proces de examinare și astăzi (f.d.2-4,

63-64, 97-99), iar pârâtul Ministerul Justiției nu a negat acest fapt, invocând prin

referința depusă la 4 martie 2019 doar că Alexandru Mițcul nu a formulat în

4

cererea de chemare în judecată o pretenție prin care să solicite constatarea

încălcării judecării cauzei penale în termen rezonabil și acesta nu poate pretinde

repararea prejudiciului moral în condițiile în care pentru aplicarea prevederilor

Legii nr. 1545-XIII din 25.02.1998 urmează a fi întrunite atât circumstanțele

prevăzute de art. 6, cât și de art. 3, care nu se atestă la caz (f.d.17-19).

Din considerentul că după cum a invocat reclamantul Alexandru Mițcul în

cererea de chemare în judecată, cauza penală în care a fost reținut nu este finisată

nici până în prezent și au fost încălcate termenele de desfășurare a urmăririi penale,

inclusiv termenul de 15 zile pentru examinarea plângerilor de procurori și termenul

de 10 zile pentru examinarea plângerilor de judecătorii de instrucție depuse în baza

art. 313 alin. (4) Cod de procedură penală, a depus prin prisma Legii nr. 87 din 21

aprilie 2011 și Legii nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998 prezenta cerere de

chemare în judecată, solicitând încasarea din contul bugetului de stat prin

intermediul Ministerului Justiției și a Ministerului Finanțelor în beneficiul său a

prejudiciului moral în sumă de 1 500 000 lei (f.d.2-4).

Fiind învestită cu judecarea cauzei în fond, prima instanță a ajuns la concluzia

respingerii cererii de chemare în judecată ca fiind neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că temeiurile ce determină

răspunderea statului în baza Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat

prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale

instanțelor judecătorești nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998 sunt exhaustiv

indicate la art. 3 coroborat cu art. 6, însă care nu se întrunesc în speță și astfel

pretențiile reclamantului sunt nefondate integral, motiv pentru care acțiunea a fost

respinsă ca neîntemeiată (f.d.41-45).

Judecând apelul declarat de Alexandru Mițcul, instanța de apel l-a respins și a

menținut hotărârea instanței de fond.

În susținerea poziției sale, Curtea de Apel Chișinău a invocat că reclamantul

Alexandru Mițcul deși a invocat în acțiune prevederile Legii privind repararea de

către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen

rezonabil a cauzei s-au a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii

judecătorești nr. 87 din 21 aprilie 2011, acesta în final nu a formulat o pretenție,

prin care să solicite constatarea încălcării judecării cauzei penale în termen

rezonabil, iar instanțele de judecată nu sunt în drept să o invoce din oficiu.

Totodată, Alexandru Mițcul nu poate pretinde repararea prejudiciului moral,

în condițiile în care pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 1545-XIII din

25.02.1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite

ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești

urmează a fi întrunite atât circumstanțele prevăzute de art. 6, cât și de art. 3,

condiții ce nu se atestă la caz, or, normele legale enunțate sunt indisolubile și nu

pot fi aplicate separat.

Cu referire la recursul declarat împotriva încheierii din 6 septembrie 2019 a

instanței de fond, instanța de apel a considerat că este neîntemeiat, deoarece nu s-

au constatat temeiuri pentru emiterea unei hotărâri suplimentare.

Pe cale de consecință, instanța de apel a considerat concluzia instanței de fond

despre necesitatea respingerii ca neîntemeiată a acțiunii justă, ea avînd la bază

cumulul dovezilor administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, cărora le-a fost

5

dată aprecierea juridică cuvenită, conform cerințelor art. 130 Cod de procedură

civilă. Prima instanță a stabilit corect situația de fapt și de drept în prezenta speță, a

dat o apreciere obiectivă probelor administrate și a emis hotărâre întemeiată și

legală care corespunde legislației în vigoare (f.d.107-115).

Instanța de recurs conchide, însă, că o astfel de soluție rezultă din

nedeterminarea exactă a naturii juridice a litigiului, criteriu, care presupune prin

sine lămurirea completă și certă a situației de fapt sub toate aspectele, mai mult că

concluziile instanței de apel sunt bazate pe o apreciere unilaterală și arbitrară a

materialului probator, fapt ce vine în contradicție cu normele de drept procedural.

Pentru început, instanța de recurs consideră necesar de a reitera că legislația

procedural-civilă consacră principiul general după care orice hotărâre

judecătorească trebuie să fie motivată și să reprezinte premisa pentru soluția din

dispozitiv. Această dispoziție este edictată atât în interesul unei bune administrări a

justiției și încrederii ce trebuie să inspire justițiabililor, cât și pentru a se da

instanțelor superioare posibilitatea de a controla judecata primelor instanțe.

Pentru satisfacerea acestui principiu, judecătorii fondului sunt datori să arate

motivele de fapt și de drept care au format convingerea lor, să enunțe cele

constatate și dovezile care au determinat-o.

În acest sens, legiuitorul a investit apelul cu efect devolutiv, care presupune

două limite raționale: tantum devolutum quantum apellatum, adică instanța de apel

rejudecă în fapt și în drept, ceea ce apelantul a înțeles să atace din hotărârea primei

instanțe, fiind o consecință a principiului disponibilității care guvernează procesul

civil și tantum devolutum quantum iudicatum, unde instanța de apel, efectuează o

nouă examinare în fond, dar și exercită controlul judiciar complet, în fapt și în

drept, asupra ceea ce a hotărât prima instanță și din acest motiv instanța de apel, nu

poate fi pusă în situația de a soluționa cereri care nu au fost formulate în fața

primei instanțe, adică cereri absolut noi prin care să se invoce pretenții noi.

Reieșind din principiile dreptului procesual civil, Colegiul notează că,

acțiunea civilă este ansamblul mijloacelor procesuale consacrate și garantate,

pentru apărarea prin intermediul instanței de judecată în ordinea stabilită de lege a

dreptului subiectiv prezumat încălcat sau prezumat contestat. Acțiunea civilă

constă din trei elemente interdependente: obiectul, temeiul și părțile acțiunii.

La rândul său, obiectul acțiunii civile îl formează pretențiile reclamantului

față de pârât, adresate instanței de judecată în scopul apărării propriilor drepturi și

care reies din raportul material-litigios și în privința cărora instanța de judecată

urmează să se expună prin hotărâre.

Prin urmare, instanței de judecată îi revine o deosebită atenție de a determina

raportul material-litigios dintre părți întru constatarea corectă a specificului

obiectului acțiunii civile și temeiului acesteia. Or, reieșind din acestea, instanța de

judecată urmează să stabilească obiectul probațiunii pe cauza dedusă judecății,

circumstanță care presupune în sine conturarea faptelor juridice prin care se

justifică pretențiile și obiecțiile părților și fără de care este imposibilă soluționarea

justă a litigiului.

Implicit circumstanțelor cauzei, instanța de recurs atestă că reclamantul

Alexandru Mițcul, înaintând prezenta acțiune, a solicitat instanței de judecată prin

prisma Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 și a Legii nr. 1545-XIII din 25 februarie

6

1998 încasarea din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Justiției și

a Ministerului Finanțelor în beneficiul său a prejudiciului moral în sumă de

1 500 000 lei, invocând că s-a aflat ilegal în arest preventiv și că cauza penală în

care a fost reținut nu este finisată nici până în prezent (f.d.2-4).

La capitolul dat, este remarcabil că din analiza materialelor cauzei și, în

special a cererii de chemare în judecată rezultă că reclamantul a solicitat suma de

1 500 000 lei cu titlu de prejudiciu moral atât în baza Legii nr. 87 din 21 aprilie

2011 cât și a Legii nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998 (f.d.2-4).

Ca consecință, având în susținere prevederile art. 240 alin. (3) Cod de

procedură civilă, prima instanță urma să adopte hotărârea în limitele pretențiilor

înaintate de reclamant.

Cu toate acestea și distinct revendicărilor formulate de Alexandru Mițcul în

privința cărora instanța de judecată urma a se expune prin hotărâre, Judecătoria

Chișinău, sediul Centru, prin hotărârea din 16 mai 2019, trecând cu vederea

circumstanțele de drept pe care reclamantul și-a întemeiat pretențiile sale în cererea

de chemare în judecată, a supus cauza examinării în fond doar prin prisma

prevederilor Legii nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a

prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale

procuraturii și ale instanțelor judecătorești, menționând că în speță nu se întrunesc

niciunul din temeiurile prevăzute expres de art. 3 în coroborare cu art. 6 din legea

menționată, ce ar atrage răspunderea statului în contextul invocat de către

Alexandru Mițcul, în final respingând acțiunea.

La rândul său, Curtea de Apel Chișinău într-un mod confuz, contrar

prevederilor art. 373 alin. (1) și (2) Cod de procedură civilă, conform cărora,

instanța de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor

înaintate, legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în ceea ce privește constatarea

circumstanțelor de fapt și aplicarea legii în primă instanță; instanța de apel verifică

circumstanțele și raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanțe, precum

și cele care nu au fost stabilite, dar care au importanță pentru soluționarea pricinii,

apreciază probele din dosar și cele prezentate suplimentar în instanță de apel de

către participanții la proces, a respins apelul declarat de Alexandru Mițcul și a

menținut hotărârea instanței de fond, reținând că Alexandru Mițcul deși a invocat

în acțiune prevederile Legii privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat

prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei s-au a dreptului

la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești nr. 87 din 21 aprilie

2011, acesta în final nu a formulat o pretenție, prin care să solicite constatarea

încălcării judecării cauzei penale în termen rezonabil, iar instanțele de judecată nu

sunt în drept să o invoce din oficiu.

Totodată, temeiurile ce ar determina răspunderea statului în baza Legii

privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor

de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești nr. 1545-XIII

din 25 februarie 1998 sunt exhaustiv indicate la art. 3 coroborat cu art. 6, însă care

nu se întrunesc în speță și astfel pretențiile reclamantului sunt nefondate integral,

din care considerent corect au fost respinse ca neîntemeiate.

Analizând cuprinsul deciziei din 12 noiembrie 2019 a Curții de Apel

Chișinău, Colegiul atestă că instanța de apel nu a dat o apreciere multiaspectuală și

7

certă situației respective, iar drept urmare nu a examinat fondul cauzei și s-a

abținut de a da un răspuns special și explicit la cele mai importante întrebări

deduse soluționării.

Or, respingerea acțiunii de către instanța de apel pe temeiul că nu s-a formulat

o pretenție, prin care să se solicite constatarea încălcării judecării cauzei penale în

termen rezonabil, ar constitui o îngrădire a reclamantului la un proces echitabil.

Aici, instanța de recurs menționează că neindicarea expresă în cererea de

chemare în judecată a solicitării enunțate n-a exonerat instanța de apel de obligația

de a examina și această solicitare, în situația în care din cuprinsul cererii de

chemare în judecată rezultă cu certitudine că Alexandru Mițcul a indicat că cauza

penală în care a fost reținut nu este finisată nici până în prezent și au fost încălcate

termenele de desfășurare a urmăririi penale, inclusiv termenul de 15 zile pentru

examinarea plângerilor de procurori și termenul de 10 zile pentru examinarea

plângerilor de judecătorii de instrucție depuse în baza art. 313 alin. (4) Cod de

procedură penală, invocând în susținerea poziției sale motive de fapt și de drept –

prevederile Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011.

Ca urmare, examinarea litigiului a persoanei ce invocă încălcarea termenelor

de procedură într-o cauză penală ce-l vizează, precum și argumentele invocate în

acest sens, presupune obligativitatea pozitivă a instanțelor de judecată de a se

pronunța cu privire la aceste aspecte, indiferent de formularea sau neformularea

pretenției în acest sens, adică la caz în virtutea respectării principiului securității

raporturilor juridice și a dreptului la un proces echitabil, instanțele de judecată

ierarhic inferioare urmau să examineze litigiul dedus judecății și toate aspectele

invocate în legătură cu acesta, inclusiv prin prisma atât a Legii nr. 87 din 21 aprilie

2011 cât și a Legii nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998.

Or, dreptul la o instanță include nu numai dreptul de a iniția o acțiune, ci și

dreptul la soluționarea juridică a litigiului (Beneficio Cappella Paolini împotriva

San Marino, pct. 29, cu privire la o denegare de dreptate].

Toate aceste aspecte, evidențiază că instanța de apel și-a fundamentat soluția

pe un material probator incomplet și contradictoriu, ceea ce echivalează cu o

nesoluționare a cauzei pe fondul său.

Or, art. 2 alin. (1) al Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către

stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil

a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești

prevede că orice persoană fizică sau juridică ce consideră că i-a fost încălcat

dreptul la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau dreptul la executarea în

termen rezonabil a hotărîrii judecătorești poate adresa în instanță de judecată o

cerere de chemare în judecată privind constatarea unei astfel de încălcări și

repararea prejudiciului cauzat prin această încălcare, în condițiile stabilite de

prezenta lege și de legislația procesuală civilă.

Astfel, instanța de recurs indică că Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind

repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea

în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a

hotărârii judecătorești este aplicabilă în cazul în care reclamantul pretinde că i-a

fost încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil a cauzei, nefiind specificat

tipul cauzei.

8

Colegiul relevă că la aplicarea legii menționate instanța de judecată urmează

să distingă tipul cauzei care se invocă a fi examinată cu încălcarea termenului

rezonabil, și anume se va distinge între cauzele examinate în procedură civilă și

cele examinate în procedură penală.

La caz, după cum s-a menționat supra Alexandru Mițcul în susținerea

cerințelor sale a făcut referire la dosarul penal intentat de Inspectoratul de Poliție

Rîșcani în baza denunțului calomnios, examinarea căruia nu este finalizată până în

prezent și la încălcarea termenelor de desfășurare a urmăririi penale, inclusiv a

termenului de 15 zile pentru examinarea plângerilor de procurori și a termenului de

10 zile pentru examinarea plângerilor de judecătorii de instrucție depuse în baza

art. 313 alin. (4) Cod de procedură penală.

La fel, a invocat că începând cu 13 septembrie 2016 până la 6 decembrie 2016

s-a aflat ilegal în arest preventiv în Penitenciarul nr. 13 și nr. 16, similar torturii,

tratamentelor inumane și degradante.

Astfel, reieșind din specificul acțiunii deduse judecării la caz și în scopul

stabilirii temeiniciei sau netemeiniciei pretențiilor înaintate, era indispensabil,

alături de cele constatate, de a verifica cerințele formulate prin prisma pretențiilor

enunțate în prezentul litigiu în raport cu normele de drept invocate în cererea de

chemare în judecată de către Alexandru Mițcul și susținute pe parcursul examinării

cauzei de către reprezentantul acestuia – avocatul Aurelia Mîrzîncu.

În acest context, instanța va menționa că cerințele din acțiune nu trebuie

reduse numai la fundamentul raportului juridic dedus judecății, ci și la temeiurile

de drept ale cererii. Temeiul juridic al dreptului valorificat prin cerere, nu poate fi

confundat nici cu cauza acțiunii, dar nici cu dreptul subiectiv și nici cu mijloacele

de dovadă ale temeiului juridic.

Contrar celor expuse, instanța de apel și-a argumentat soluția doar prin prisma

prevederilor Legii nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a

prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale

procuraturii și ale instanțelor judecătorești, fără a constata temeinicia sau

netemeinicia hotărârii primei instanțe sub aspectul prevederilor legale invocate de

reclamant.

Or, după cum a fost deja menționat Alexandru Mițcul și-a întemeiat cererea

de chemare în judecată, susținută de altfel fără modificări, prin prisma atât a Legii

nr. 87 din 21 aprilie 2011 cât și a Legii nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998.

Sub aspectul celor relatate se constată că soluția instanței de apel nu conține o

argumentare clară din care să rezulte procesul deliberării și adoptării soluției la

care s-a ajuns, astfel instanța de recurs fiind în imposibilitatea de a exercita

controlul judiciar asupra unei asemenea soluții și să verifice temeinicia și

legalitatea hotărârii atacate cu privire la oricare dintre motivele prevăzute de lege.

În concluzie și în sensul art. 6 alin. (1) al Convenției, instanța de recurs ține să

menționeze că instanțele de judecată, trebuie să indice cu suficientă claritate

motivele pe care-și întemeiază hotărârile, iar având în vedere caracterul

determinant al concluziilor sale să precizeze noțiunile, ce implică o apreciere a

faptelor supuse examinării.

De asemenea, noțiunea de proces echitabil impune ca instanța de judecată să

nu-și motiveze doar sumar hotărârea sa, ci să examineze efectiv problemele

9

esențiale care-i sunt supuse aprecierii și să nu se mulțumească de a proba pur și

simplu concluziile uneia dintre părți.

Din aceste considerente, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că recursurile sunt

întemeiate, motiv pentru care urmează a fi admise, iar decizia instanței de apel

urmează a fi casată cu remiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină cont de cele menționate

și rejudecând-o, să emită o decizie întemeiată și legală.

Referitor la argumentele recursului precum că instanța de apel nu s-a expus în

dispozitivul deciziei asupra recursului declarat la 21 septembrie 2019 de avocatul

Aurelia Mîrzîncu, în interesele lui Alexandru Mițcul împotriva încheierii din

06 septembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, Colegiul lărgit reține că

această chestiune a fost abordată în motivarea deciziei în sensul necesității

respingerii cererii de recurs.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) Cod de procedură civilă, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se admit recursurile declarate de Alexandru Mițcul și de către avocatul

Aurelia Mîrzîncu în interesele lui Alexandru Mițcul.

Se casează decizia din 12 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, în cauza

civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Alexandru Mițcul împotriva

Ministerului Justiției, Ministerului Afacerilor Interne și Procuraturii Generale cu

privire la constatarea încălcării prevederilor legilor nr. 87 din 21 aprilie 2011

privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la

judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen

rezonabil a hotărârii judecătorești și nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998 privind

modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de

urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești și se remite cauza

în Curtea de Apel Chișinău pentru rejudecare, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Sveatoslav Moldovan

Nina Vascan

Nicolae Craiu

Maria Ghervas

10