3ra-151/20 — anularea partială a ordinului, obligarea emiterii actului administrativ, încasarea prejudiciului material si moral

3ra-151/20 — anularea partială a ordinului, obligarea emiterii actului administrativ, încasarea prejudiciului material si moral (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 3ra-151/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud. S. Vasilache)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Bostan, A. Pahopol, V. Negru)

Î N C H E I E R E

12 februarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

Judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului depus de către Iurie Reniță, reprezentat de

avocatul Dorin Popescu,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

către Iurie Reniță împotriva Ministerului Afacerilor Externe și Integrării Europene al

Republicii Moldova cu privire la anularea parțială a ordinului, obligarea emiterii

actului administrativ, încasarea prejudiciului material și moral,

împotriva deciziei din 5 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respinsă cererea de apel depusă de către Iurie Reniță și s-a menținut hotărârea din 7

mai 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani

c o n s t a t ă:

La 26 ianuarie 2018, Iurie Reniță a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Ministerului Afacerilor Externe și Integrării Europene al Republicii Moldova cu

privire la anularea parțială a ordinului, obligarea emiterii actului administrativ,

încasarea prejudiciului material și moral.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, prin ordinul Ministrului Afacerilor

Externe și Integrării Europene nr.731-p-238a din data de 30 iunie 2015, odată cu

finalizarea mandatului, a fost transferat din funcția de Ambasador Extraordinar și

Plenipotențiar al Republicii Moldova în România în funcția de Ambasador cu Misiuni

Speciale în cadrul Ministerului Afacerilor Externe și Integrării Europene al Republicii

Moldova. Ulterior, prin Decretul Președintelui Republicii Moldova nr. 1943-VII din 3

februarie 2016 a fost numit în funcția de Ambasador Extraordinar și Plenipotențiar al

Republicii Moldova în Regatul Belgiei. Prin Ordinul Ministrului Afacerilor Externe și

Integrării Europene nr. 99-p-26 din 9 februarie 2016, s-a luat act de Decretul

Președintelui Republicii Moldova nr. 1943-VII din 3 februarie 2016 și a fost detașat

prin transfer de la Ministerul Afacerilor Externe si Integrării Europene, în funcția de

Ambasador Extraordinar și Plenipotențiar al Republicii Moldova în Regatul Belgiei,

din data de 18 februarie 2016.

A menționat că, prin hotărârea Guvernului nr. 879 din 1 noiembrie 2017 și

Decretul Președintelui Republicii Moldova nr. 438-VIII din 14 noiembrie 2017 a fost

1

rechemat din funcția de Ambasador Extraordinar și Plenipotențiar al Republicii

Moldova în Regatul Belgiei și în Marele Ducat de Luxemburg.

Iar, prin Ordinul Ministrului Afacerilor Externe și Integrării Europene nr.163l-p-

383 din 17 noiembrie 2017 a luat act de hotărârea Guvernului nr. 879 din 1 noiembrie

2017 și Decretul Președintelui Republicii Moldova nr. 438-VIII din 14 noiembrie 2017

privind rechemarea din funcția de Ambasador Extraordinar și Plenipotențiar al

Republicii Moldova în Regatul Belgiei și în Marele Ducat de Luxemburg. În același

timp, prin Ordinul Ministrului Afacerilor Externe și Integrării Europene nr. 1631-p-

383 din 17 noiembrie 2017, a fost rechemat efectiv, cu încetarea raporturilor de

serviciu din data de 11 decembrie 2017.

Reclamantul a explicat că, nefiind parțial de acord cu Ordinul Ministrului

Afacerilor Externe și Integrării Europene nr.1631-p-383 din 17 noiembrie 2017, în

partea dispozițiilor pct. 2, 3 și 4, a expediat în adresa pârâtului prin intermediul

serviciului poștal cerere prealabilă, înregistrată cu nr. 25925 la 14 decembrie 2017,

prin care a solicitat revocarea în parte a Ordinului Ministrului Afacerilor Externe și

Integrării Europene nr. 1631- p - 383 din 17 noiembrie 2017, însă aceasta a rămas fără

răspuns.

A invocat că, în conformitate cu Anexa nr.1 la Legea nr. 158 din 4 iulie 2008 cu

privire la funcția publică și statutul funcționarului public, organele serviciului

diplomatic se atribuie la autoritățile care cad sub incidența Legii date.

În opinia reclamantului, în speță, raportul juridic litigios este reglementat de Legea

specială nr. 158 din 4 iulie 2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului

public și Codul muncii al Republicii Moldova.

Totodată, reclamantul făcând referire la prevederile art. 10 alin.(10) din Legea nr.

761 din 27 decembrie 2001 cu privire la serviciul diplomatic, a specificat că, Ministrul

Afacerilor Externe și Integrării Europene, este obligat prin lege, să transfere

reclamantul în cadrul Ministerului Afacerilor Externe si Integrării Europene, cu

oferirea unei funcții, luându-se în considerare vechimea în muncă în cadrul instituțiilor

serviciului diplomatic și rangul diplomatic deținut. Or, normele prevăzute la art. 82 lit.

k) coroborat cu art. 305 alin (1) lit. a) din Codul muncii, indicate în Ordinul

Ministrului Afacerilor Externe și Integrării Europene nr. 1631-p-383 din 17 noiembrie

2017, drept temei de eliberare din funcție și de încetare a raporturilor de serviciu din

data de 11 decembrie 2017, nu sunt aplicabile speței în cauză.

La fel, făcând referire la prevederile art. 305 alin (1) lit. a) din Codul muncii,

reclamantul a afirmat că însuși rechemarea din misiune diplomatică a ambasadorilor

extraordinari și plenipotențiari - diplomați de carieră din cadrul Ministerului Afacerilor

Externe și Integrării Europene, detașați prin transfer, este doar temei de încetare a

activității în misiunile diplomatice, dar nu este temei de încetare a raporturilor de

serviciu și de încetare a contractului individual de muncă în circumstanțe ce nu depind

de voința părților.

Reclamantul a precizat că, la caz lipsesc alte temeiuri de încetare a raportului de

serviciu/de muncă și de încetare a contractului individual de muncă, prevăzute la art.

15 alin. (2) și art.25 lit. d) din Legea nr. 761 din 27 decembrie 2001 cu privire la

serviciul diplomatic, coroborate cu art. 61- 65 din Legea nr.158 din 04 iulie 2008 cu

privire la funcția publică și statutul funcționarului public.

Iurie Reniță a solicitat anularea parțială a ordinului Ministerului Afacerilor Externe

și Integrării Europene nr.1631-p-383 din 17 noiembrie 2017 în partea dispozițiilor pct.

2

2, 3 și 4; obligarea Ministerului Afacerilor Externe și Integrării Europene să emită

actul administrativ prin care să dispună transferarea reclamantului în cadrul

Ministerului Afacerilor Externe și Integrării Europene, cu oferirea unei funcții, luându-

se în considerare vechimea în muncă în cadrul instituțiilor serviciului diplomatic și

rangul diplomatic deținut, începând cu ziua următoare expirării termenului de detașare;

încasarea despăgubirilor pentru întreaga perioadă de absență forțată de la muncă, cu

achitarea contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale de stat; prejudiciului moral în

sumă de 115 440 de lei; precum și a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 7 mai 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani a fost

respinsă ca fiind tardivă acțiunea depusă de către Iurie Reniță.

Prin decizia din 5 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău a fost respinsă cererea

de apel depusă de către Iurie Reniță și s-a menținut hotărârea din 7 mai 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.

Pentru a decide astfel, instanțele ierarhic inferioare au reținut faptul recunoscut

inclusiv de către reclamant/apelant că ordinul contestat în cauză i-a fost comunicat la

data de 20 noiembrie 2017, prin intermediul poștei electronice de către Secretarul de

stat, astfel încît, anume din acest moment a început să curgă termenul de contestare în

instanța de contencios administrativ, care a expirat la data de 20 decembrie 2017.

Totodată, cererea de chemare în judecată în cauză a fost depusă abia la data de 26

ianuarie 2018, adică peste termenul prevăzut de lege.

Instanțele de judecată au conchis că, la caz acțiunea a fost depusă tardiv, iar

apelantul/reclamant nu a solicitat repunerea în termen, or, repunerea poate fi dispusă

de către instanță doar la cerere și nu din oficiu.

La data de 21 noiembrie 2019, Iurie Reniță, reprezentat de avocatul Dorin Popescu

a depus recurs, fiind completat ulterior prin recursul motivat din 9 ianuarie 2020

împotriva deciziei din 5 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău.

În motivarea cererii de recurs a invocat că, nu este de acord cu decizia contestată, o

consideră neîntemeiată și ilegală.

A menționat că, instanța de apel la adoptarea acesteia nu a aplicat legea care

trebuia să fie aplicată, a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată și a interpretat

eronat legea.

A explicat că, constatările instanței ierarhic inferioare precum că depunerea

acțiunii în instanță nu urma a fi precedată de respectarea procedurii prealabile, sunt

contrare prevederilor legale stabilite de art. 14 alin.(1), 16 alin.(2) din Legea

contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000.

A mai adăugat că, Legea nr. 158 din 4 iulie 2008 cu privire la funcția publică și

statutul funcționarului public, la care face referire instanțele de judecată, nu stabilește

o excepție de la regula generală de adresare în instanța de judecată cu respectarea

procedurii prealabile, prevăzută la art. 14 alin. (1), art. 16 alin. (1), (2) din Legea

contenciosului administrativ. De asemenea și Legea nr. 761 din 27 decembrie 2001 cu

privire la serviciul diplomatic, aplicabilă speței, nu dispune expres că actul

administrativ urmează a fi contestat nemijlocit în instanța de contencios administrativ.

A indicat că, instanțele inferioare au interpretat eronat prevederile art. 68 din Legea

nr. 158 din 4 iulie 2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public și

greșit au ajuns la concluzia că reclamantul a omis termenul de adresare în judecată,

deoarece trebuia să se adreseze direct în instanța de judecată, fără respectarea

procedurii prealabile.

3

Recurentul a susținut că la data de 10 ianuarie 2018 i s-a adus la cunoștință în scris

despre faptul că Ministerul de Externe a încetat raporturile de serviciu cu el. Prin

urmare, începînd cu data de 10 ianuarie 2018 a aflat că este vătămat într-un drept

recunoscut de lege, din care motiv este respectat termenul de adresare în instanța de

judecată, inclusiv este respectat termenul prevăzut de art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea

contenciosului administrativ.

A afirmat că, în speță, sunt întrunite temeiurile de casare a hotărîrii instanței de

fond și a deciziei instanței de apel prevăzute de art. 248 alin. (1) lit. c), art. 386 alin. (1)

lit. a)-d), art. 387 lit. a), b), c) din Codul administrativ și art. 432 alin.(2) lit. a), b), c),

alin. (4) din Codul de procedură civilă.

Recurentul a solicitat admiterea cererii de recurs, casarea hotărîrii instanței de fond

și a deciziei instanței de apel cu emiterea unei noi hotărîri de admitere a acțiunii.

La 10 decembrie 2019 în adresa Ministerului Afacerilor Externe și Integrării

Europene al Republicii Moldova a fost expediată copia recursului depus de Iurie

Reniță, reprezentat de avocatul Dorin Popescu, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii referinței, însă intimatul nu și-a valorificat dreptul procedural respectiv.

Examinând admisibilitatea recursului, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează următoarele.

Prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018 a fost adoptat Codul administrativ al

Republicii Moldova.

Conform art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de contencios

administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor examina în

continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform prevederilor

prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în contenciosul

administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la intrarea în vigoare a

prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica corespunzător pentru

procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a încheierilor judecătorești.

Din sensul normei de drept enunțate urmează că legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, însă rezultând din

aceeași normă legală, completul specializat va examina admisibilitatea cererii de

recurs prin prisma prevederilor Codului de procedură civilă, având în vedere că

prezenta procedură de contencios administrativ a fost inițiată până la intrarea în

vigoare a Codului administrativ.

În conformitate cu prevederile art. 244 alin. (1), 245 alin. (1) din Codul

administrativ al Republicii Moldova, hotărârile curții de apel ca instanță de fond,

precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

Potrivit art. 245 alin. (1) din Codul administrativ al Republicii Moldova, recursul

se depune la instanța de apel în termen de 30 zile de la notificarea deciziei instanței de

apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat

Curții Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.

Decizia instanței de apel a fost adoptată la data de 5 noiembrie 2019.

Prin urmare, recursul depus de către Iurie Reniță, reprezentat de avocatul Dorin

Popescu la data de 21 noiembrie 2019 este în termen.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

4

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că,

recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că recursul depus de către Iurie Reniță, reprezentat de avocatul Dorin

Popescu nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din

Codul de procedură civilă.

Prin urmare, argumentele invocate în cererea de recurs nu denotă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei

recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura admisibilității constă în

5

verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în

art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Totodată, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO,

recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației

prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod

direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în

recursul depus de către Iurie Reniță, reprezentat de avocatul Dorin Popescu asemenea

aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara recursul

depus de către Iurie Reniță, reprezentat de avocatul Dorin Popescu, ca inadmisibil.

În conformitate cu art.193, 195, 230 și 258 alin. (3) din Codul administrativ și art.

270, 433 lit. a), 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de către Iurie Reniță, reprezentat de avocatul Dorin Popescu se

declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

Judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

6

Dosarul nr. 3ra-151/20

Î N C H E I E R E

12 februarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

Judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

examinând cererea depusă de Iurie Reniță, reprezentat de avocatul Dorin Popescu

cu privire la ridicarea excepției de neconstituționalitate și sesizarea Curții

Constituționale a Republicii Moldova,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

către Iurie Reniță împotriva Ministerului Afacerilor Externe și Integrării Europene al

Republicii Moldova cu privire la anularea parțială a ordinului, obligarea emiterii

actului administrativ, încasarea prejudiciului material și moral,

c o n s t a t ă:

La 26 ianuarie 2018, Iurie Reniță a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Ministerului Afacerilor Externe și Integrării Europene al Republicii Moldova cu

privire la anularea parțială a ordinului, obligarea emiterii actului administrativ,

încasarea prejudiciului material și moral.

Prin hotărârea din 7 mai 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani a fost

respinsă ca fiind tardivă acțiunea depusă de către Iurie Reniță.

Prin decizia din 5 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău a fost respinsă cererea

de apel depusă de către Iurie Reniță și s-a menținut hotărârea din 7 mai 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.

La data de 21 noiembrie 2019, Iurie Reniță, reprezentat de avocatul Dorin Popescu

a depus recurs, fiind completat ulterior prin recursul motivat din 9 ianuarie 2020

împotriva deciziei din 5 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău.

Totodată, recurentul Iurie Reniță, reprezentat de avocatul Dorin Popescu a solicitat

ridicarea excepției de neconstituționalitate în vederea verificării constituționalității

prevederilor art. 68 din Legea nr. 158 din 4 iulie 2008 cu privire la funcția publică și

statutul funcționarului public, art. 82 lit. k) din Codul muncii, art. 305 alin. (1) din

Codul muncii și art. 25 lit. d) din Legea nr. 761 din 27 decembrie 2001 cu privire la

serviciul diplomatic, cu sesizarea în acest sens a Curții Constituționale a Republicii

Moldova.

Studiind materialele dosarului, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție consideră că cererea lui Iurie Reniță, reprezentat de

7

avocatul Dorin Popescu cu privire la ridicarea excepției de neconstituționalitate și

sesizarea Curții Constituționale a Republicii Moldova urmează a fi respinsă, din

motivele ce succed.

Colegiul consideră oportun de a învedera că la data de 1 aprilie 2019 a intrat în

vigoare Codul administrativ al Republicii Moldova, aprobat prin Legea nr. 116 din 19

iulie 2018, fapt ce rezultă din articolul 257 alin. (1) al acesteia.

Drept urmare, se menționează că, conform art. 258 alin. (3) din Codul

administrativ, procedurile de contencios administrativ inițiate până la intrarea în

vigoare a prezentului cod se vor examina în continuare, după intrarea în vigoare a

prezentului cod, conform prevederilor prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea

unei astfel de acțiuni în contenciosul administrativ se va face conform prevederilor în

vigoare până la intrarea în vigoare a prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se

vor aplica corespunzător pentru procedurile de apel, de recurs și de contestare cu

recurs a încheierilor judecătorești.

Respectiv, procedura de contencios administrativ dedusă judecății în prezenta speță

urmează a fi judecată prin prisma dispozițiilor Codului administrativ al Republicii

Moldova, aprobat prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018.

Art. 195 din Codul administrativ prevede că procedura acțiunii în contenciosul

administrativ se desfășoară conform prevederilor prezentului cod. Suplimentar se

aplică corespunzător prevederile Codului de procedura civilă, cu excepția art.169–171.

În conformitate cu art. 121 alin. (1), (2), (4) și (5) din Codul de procedură civilă, în

cazul existenței incertitudinii privind constituționalitatea legilor, a hotărârilor

Parlamentului, a decretelor Președintelui Republicii Moldova, a hotărârilor și a

ordonanțelor Guvernului ce urmează a fi aplicate la soluționarea unei cauze, instanța

de judecată, din oficiu sau la cererea unui participant la proces, sesizează Curtea

Constituțională.

La ridicarea excepției de neconstituționalitate și sesizarea Curții Constituționale,

instanța nu este în drept să se pronunțe asupra temeiniciei sesizării sau asupra

conformității cu Constituția a normelor contestate, limitându-se exclusiv la verificarea

întrunirii următoarelor condiții:

a) obiectul excepției intră în categoria actelor prevăzute la art. 135 alin. (1) lit. a)

din Constituție;

b) excepția este ridicată de către una din părți sau reprezentantul acesteia ori este

ridicată de către instanța de judecată din oficiu;

c) prevederile contestate urmează a fi aplicate la soluționarea cauzei;

d) nu există o hotărâre anterioară a Curții Constituționale având ca obiect

prevederile contestate.

Dacă nu sunt întrunite cumulativ condițiile specificate la alin. (2), instanța refuză

ridicarea excepției de neconstituționalitate printr-o încheiere care poate fi atacată odată

cu fondul cauzei.

Instanța de judecată poate ridica excepția de neconstituționalitate doar dacă cererea

de chemare în judecată sau cererea de apel a fost acceptată în modul prevăzut de lege

ori dacă cererea de recurs împotriva hotărârii sau deciziei curții de apel a fost declarată

admisibilă conform legii.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține că, la data de 9 februarie 2016 Curtea Constituțională a Republicii Moldova a

8

adoptat hotărârea nr. 2 „Pentru interpretarea articolului 135 alin. (1) lit. a) și g) din

Constituția Republicii Moldova (excepția de neconstituționalitate) (sesizarea nr.

55b/2015)”, prin care s-a decis că în cazul existenței incertitudinii privind

constituționalitate legilor, hotărârilor Parlamentului, decretelor Președintelui

Republicii Moldova, hotărârilor și ordonanțelor Guvernului, ce urmează a fi aplicate la

soluționarea unei cauze aflate pe rolul său, instanța de judecată, din oficiu sau la

cererea unui participant la proces, este obligată să sesizeze Curtea Constituțională.

Astfel, conform § 79-80 din hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 9 februarie

2016 pentru interpretarea art. 135 alin. (1) lit. a) și lit. g) din Constituție, controlul

concret de constituționalitate pe cale de excepție constituie singurul instrument prin

intermediul căruia cetățeanul are posibilitatea de a acționa pentru a se apăra împotriva

legislatorului însuși, în cazul în care, prin lege, drepturile sale constituționale sunt

încălcate.

Curtea a menționat că dreptul de acces al cetățenilor prin intermediul excepției de

neconstituționalitate la instanța constituțională reprezintă un aspect al dreptului la un

proces echitabil.

Potrivit § 82-83 din aceeași hotărâre, Curtea a reținut că judecătorul ordinar nu se

va pronunța asupra temeiniciei sesizării sau asupra conformității cu Constituția a

normelor contestate, ci se va limita exclusiv la verificarea întrunirii următoarelor

condiții:

(1) obiectul excepției intră în categoria actelor cuprinse la articolul 135 alin. (1) lit.

a) din Constituție;

(2) excepția este ridicată de către una din părți sau reprezentantul acesteia, sau

indică faptul că este ridicată de către instanța de judecată din oficiu;

(3) prevederile contestate urmează a fi aplicate la soluționarea cauzei;

(4) nu există o hotărâre anterioară a Curții având ca obiect prevederile contestate.

Concomitent, Curtea a precizat că verificarea constituționalității normelor

contestate constituie competența exclusivă a Curții Constituționale, or, judecătorii

ordinari nu sunt în drept să refuze părților sesizarea Curții Constituționale, decât doar

în condițiile menționate la par. 82. Excepția de neconstituționalitate care întrunește

aceste condiții poate fi ridicată în față oricărei instanțe.

Astfel, întru ridicarea excepției de neconstituționalitate, cu sesizarea Curții

Constituționale, sunt necesare întrunirea, cumulativ, a condițiilor strict-obligatorii

prevăzute la art. 121 din Codul de procedură civilă și § 82 din hotărârea Curții

Constituționale nr. 2 din 9 februarie 2016.

La caz, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție conchide că, cererea lui Iurie Reniță, reprezentat de avocatul Dorin

Popescu cu privire la ridicarea excepției de neconstituționalitate nu întrunește

exigențele evidențiate supra, or recursul depus împotriva deciziei din 5 noiembrie 2019

a Curții de Apel Chișinău, prin prisma art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă,

este declarat inadmisibil, iar excepția de neconstituționalitate poate fi ridicată doar

dacă cererea de chemare în judecată sau cererea de apel a fost acceptată în modul

prevăzut de lege ori dacă cererea de recurs împotriva hotărârii sau deciziei curții de

apel a fost declarată admisibilă conform legii.

Din considerentele menționate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

9

al Curții Supreme de Justiție consideră că cererea depusă de Iurie Reniță, reprezentat

de avocatul Dorin Popescu cu privire la ridicarea excepției de neconstituționalitate și

sesizarea Curții Constituționale, urmează a fi respinsă.

În conformitate cu art. 195, 230 și 258 alin. (3) din Codul administrativ, art. 121 și

270 din Codul de procedură civilă, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se respinge cererea depusă de către Iurie Reniță, reprezentat de avocatul Dorin

Popescu cu privire la ridicarea excepției de neconstituționalitate și sesizarea Curții

Constituționale a Republicii Moldova, în cauza de contencios administrativ, la cererea

de chemare în judecată depusă de Iurie Reniță împotriva Ministerului Afacerilor

Externe și Integrării Europene al Republicii Moldova cu privire la anularea parțială a

ordinului, obligarea emiterii actului administrativ, încasarea prejudiciului material și

moral.

Încheierea nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

Judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

10