3ra-147/20 — restabilirea dreptului de acces la informatie si repararea prejudiciului moral

3ra-147/20 — restabilirea dreptului de acces la informatie si repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 3ra-147/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud. V. Sîrbu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Minciuna, V. Mihaila, V. Sîrbu)

Î N C H E I E R E

12 februarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

Judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului depus de către Andrei Rusnak,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

către Andrei Rusnak împotriva Inspectoratului General al Poliției și a lui Veaceslav

Păun cu privire la restabilirea dreptului de acces la informație și repararea prejudiciului

moral,

împotriva deciziei din 25 septembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de către Andrei Rusnak,

c o n s t a t ă:

La 2 ianuarie 2019, Andrei Rusnak a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Inspectoratului General al Poliției și a lui Veaceslav Păun cu privire la

restabilirea dreptului de acces la informație și repararea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la data de 17 decembrie 2018 a

înregistrat la Inspectoratul de Poliție Centru petiția nr. R-1985/18, în care a comunicat

faptele desfășurării activității de antreprenoriat presupus neautorizat la mai multe

adrese din sect. Centru. În petiție a solicitat în temeiul prevederilor Legii privind

accesul la informație, informația privind rezultatele adresării despre: data întocmirii a

procesului-verbal cu privire la contravenție; numărul procesului verbal cu privire la

contravenție; adresa contravenției; articolul din Codul contravențional și mărimea

sancțiunii aplicate; numele agentului constator; în cazul lipsei încălcărilor la adresa

respectivă să-i comunice faptul prezenței actelor permisive - numărul, termenul

valabilității, organul emitent; să fie examinate și să fie expuse toate adresele; refuzul

de a-i îndeplini solicitările să fie motivat.

A menționat că, la 19 decembrie 2018 a fost semnat răspunsul (actul nr. R-

1985/18, executorul acestuia fiind Veaceslav Păun, persoana publică al Inspectoratului

de Poliție Centru, în care din motive necunoscute nu au fost prezentate (comunicate)

rezultatele concrete ale examinării (nu a fost prezentată informația solicitată). A fost

comunicată doar informația cu caracter general, precum că au fost întocmite procese

1

verbale cu privire la contravenție în temeiul art. 263 alin. (1) din Codul

contravențional, cu aplicarea sancțiunii sub formă de amendă.

În opinia reclamantului, neprezentând informația solicitată, executorul a ignorat

avertizarea acestuia asupra faptului, că va ataca neprezentarea informației cerute, ceea

ce denotă că a acționat cu intenție. Deși, la caz a avut loc neprezentarea informațiilor

solicitate.

A afirmat că, Veaceslav Păun în calitate de angajat al Inspectoratului de Poliție

Centru, prin acțiunile sale a încălcat prevederile legislației și i-a lezat dreptul la

informație. Conform legislației, acțiunile au caracter intenționat dacă persoana își

dădea seama de caracterul prejudiciabil al acțiunii sau inacțiunii sale, a prevăzut

urmările ei prejudiciabile, a dorit sau a admis în mod conștient survenirea acestor

urmări. Tot, legislația stipulează că, persoana cu funcție de răspundere este pasibilă de

răspundere în cazul folosirii intenționate a atribuțiilor sale, contrar obligațiilor de

serviciu și neîndeplinirii sau îndeplinirii necorespunzătoare a obligațiilor de serviciu.

Reclamantul a susținut că este dovedit caracterul intenționat al acțiunilor

(inacțuinii) pârâtului, neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligațiilor

de serviciu, ceea ce s-a manifestat în neexercitarea prevederilor legislației. Așadar,

acțiunile furnizorului de informații, au fost neligitime și însoțite cu mai multe încălcări

ai prevederilor legale.

A precizat că, acționarea în instanța de judecată și solicitarea reparării pagubei

morale, nicidecum nu urmărește scopul îmbogățirii fără justă cauză, pentru că în petiția

nr. R-1985/18 din 17 decembrie 2018, el a atenționat că, faptul neprezentării

informației îl va ataca în judecată.

A notat că a întreprins toate măsurile pentru a evita litigiul, iar cerințele formulate

în acțiune nu constituie un abuz de drept, precum și existența prejudiciului moral se

datorează prin neoferirea informațiilor oficiale cerute de cetățean, de faptul că a fost

nevoit să se adreseze instanței de judecată pentru protecția drepturilor. A fost nevoit să

cheltuie timpul personal pentru a se deplasa la instanța de judecată, pentru a-și proteja

drepturile sale.

Andrei Rusnak a explicat că comportamentul și atitudinea abuzivă a autorității

publice avea caracter intenționat. Acțiunile ilegale intenționate ale autorității publice le

interpretează ca o știrbire a onoarei și demnității sale. Lezarea drepturilor cetățenești,

examinarea necorespunzătoare a petiției, constituie o desconsiderare a personalității

sale. Este profund indignat că o petiție adresată de către un cetățean în modul prevăzut

de lege, este examinată cu dispreț, cerințele fiind nesatisfăcute, neexaminate și

ignorate. Simțul nedreptății, cauzat de desconsiderarea normelor de drept, i-a provocat

suferințe psihice, iar îndeplinirea necorespunzătoare a obligațiunilor de serviciu din

partea funcționarului public, i-a cauzat încălcarea normelor de drept, fapt care i-a lezat

onoarea și demnitatea ce constituie un argument în plus pentru a cere repararea

prejudiciului moral.

A invocat că cerința privind repararea prejudiciului moral este una legală și

nicidecum nu reprezintă o tentativă de a se îmbogăți fără justă cauză, pentru că în art.

1422 din Codul civil legiuitorul garantează repararea prejudiciului moral prin

echivalent bănesc, atunci cînd persoanei i se încalcă drepturile ei personale

nepatrimoniale, iar dreptul de a avea accesul la informație este un drept personal

2

nepatrimonial. Acest fapt al ignorării constituie un argument în plus pentru solicitarea

reparării pagubei cauzate care s-ar dispune nu doar recunoașterea dreptului pretins, dar

și repararea prejudiciului astfel cauzat prin acțiunile - inacțiunile autorității publice

prin obligarea acesteia de a compensa prejudiciul moral și cheltuielele suportate de

către cetățean, al cărui drept a fost încălcat, din care motiv, a considerat că, atît

instituția cît și funcționarii publici trebuie să poarte răspunde a față de societate civilă

și prin echivalent bănesc.

Andrei Rusnak a solicitat restabilirea dreptului la informație lezat și încasarea

prejudiciului moral în mărime de 1 000 de lei.

Prin hotărârea din 15 martie 2019 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani a fost

respinsă ca fiind neîntemeiată acțiunea depusă de către Andrei Rusnak.

Prin decizia din 25 septembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul

declarat de către Andrei Rusnak.

Pentru a decide astfel, instanțele inferioare au reținut că prin scrisoarea nr. R-

1985/18 din 19 decembrie 2018, Inspectoratul de Poliție a dat răspuns la petiția lui

Andrei Rusnak, respectiv, în acest sens se constată că, nu a fost lezat dreptul lui Andrei

Rusnak privind accesul la informație.

Instanțele de judecată au notat că, în răspunsul pârâtului/intimatului din 19

decembrie 2018, petiționarul a fost informat la faptul că, pentru a face cunoștință cu

materialele acumulate în cadrul examinării petiției se poate adresa în secretariatul

Inspectoratului de Poliției Centru de pe str. Bulgară, 40, mun. Chișinău.

Instanțele ierarhic inferioare au conchis că, Inspectoratul General al Poliției ca

furnizor de informații, a întreprins toate măsurile stabilite de lege, în limitele

atribuțiilor și potrivit restricțiilor stabilite de lege.

La data de 25 noiembrie 2019, Andrei Rusnak a depus recurs, fiind completat

ulterior prin cererea de recurs din 26 noiembrie 2019, împotriva deciziei din 25

septembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău.

În motivarea recursului a invocat că, nu este de acord cu decizia contestată,

deoarece instanța de apel a interpretat în mod eronat legea.

A menționat că este eronată și aprecierea instanței de judecată precum că în speță

se contestă conținutul răspunsului Inspectoratului General al Poliției, or, de fapt, se

contestă ce informație nu a fost prezentată, adică faptul prezentării incomplete a

informației solicitate. Respectiv, această apreciere este în contradicție cu

circumstanțele cauzei.

A explicat că, instanța de apel a confundat noțiunile „petiție” și „solicitare

informației”, prin ce a denaturat obiectul și sensul cererii de chemare în judecată.

A mai adăugat că argumentul instanței ierarhic inferioare precum că a avut

posibilitate de a lua cunoștință de materialele solicitate este contrară prevederilor

legislației în vigoare.

A relatat că, instanțele de judecată au ignorat înscrisurile prezentate, nu le-au

examinat și nici nu s-au expus asupra lor, fapt ce a dus la soluționarea greșită a cauzei,

precum și la încălcarea dreptului său fundamental la informație.

Totodată, instanța de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, a apreciat

arbitrar probele, nu a examinat circumstanțele importante pentru soluționarea justă a

cauzei.

3

În drept, și-a întemeiat recursul în baza dispozițiilor art. 432 alin. (1), (2) lit. a), b),

c), alin. (4) din Codul de procedură civilă, art. 244 alin. (1), art. 245 alin. (1), art. 248

alin. (1) lit. c) din Codul administrativ.

Recurentul a solicitat admiterea cererii de recurs, casarea deciziei instanței de apel

cu emiterea unei noi decizii.

Prin referința depusă la data de 30 decembrie 2019 Inspectoratul General al Poliției

a solicitat ca recursul depus de Andrei Rusnak să fie declarat inadmisibil.

Examinând admisibilitatea recursului, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează următoarele.

Prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018 a fost adoptat Codul administrativ al

Republicii Moldova.

Conform art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de contencios

administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor examina în

continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform prevederilor

prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în contenciosul

administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la intrarea în vigoare a

prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica corespunzător pentru

procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a încheierilor judecătorești.

Din sensul normei de drept enunțate urmează că legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, însă rezultând din

aceeași normă legală, completul specializat va examina admisibilitatea cererii de

recurs prin prisma prevederilor Codului de procedură civilă, având în vedere că

prezenta procedură de contencios administrativ a fost inițiată până la intrarea în

vigoare a Codului administrativ.

În conformitate cu prevederile art. 244 alin. (1), 245 alin. (1) din Codul

administrativ al Republicii Moldova, hotărârile curții de apel ca instanță de fond,

precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

Potrivit art. 245 alin. (1) din Codul administrativ al Republicii Moldova, recursul

se depune la instanța de apel în termen de 30 zile de la notificarea deciziei instanței de

apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat

Curții Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.

Decizia instanței de apel a fost adoptată la 25 septembrie 2019, iar conform

avizului de recepție/livrare recurentul a recepționat-o la 29 octombrie 2019.

Prin urmare, recursul depus de către Andrei Rusnak la data de 25 noiembrie 2019

este în termen.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că,

recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

4

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că recursul depus de către Andrei Rusnak nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Prin urmare, argumentele invocate în cererea de recurs nu denotă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei

recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura admisibilității constă în

verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în

art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Totodată, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO,

recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației

prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod

5

direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în

recursul depus de către Andrei Rusnak asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara recursul

depus de către Andrei Rusnak, ca inadmisibil.

În conformitate cu art.193, 195, 230 și 258 alin. (3) din Codul administrativ și art.

270, 433 lit. a), 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de către Andrei Rusnak se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

Judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

6