3ra-376/20 — constatarea incalcarii dreptului de acces la informatie si repararea prejudiciului moral

Dosarul nr.3ra-376/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud: V.Dodon)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: Vl.Clima, A.Malîi, E.Palanciuc)

ÎNCHEIERE

11 martie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Maria Ghervas

Nina Vascan

examinând admisibilitatea recursului depus de Andrei Rusnak,

în cauza de contencios administrativ la acțiunea depusă de Andrei Rusnak

împotriva Inspectoratului General al Poliției și Sergiu Vicol cu privire la

constatarea încălcării dreptului de acces la informație și repararea prejudiciului

moral cauzat prin această încălcare,

împotriva deciziei din 18 septembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin

care a fost respins apelul declarat de Andrei Rusnak împotriva hotărârii din 11

februarie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

c o n s t a t ă:

La 2 ianuarie 2019 Andrei Rusnak a depus cerere de chemare în judecată

în ordinea contenciosului administrativ împotriva Inspectoratului General al

Poliției și Sergiu Vicol cu privire la constatarea încălcării dreptului de acces la

informație și repararea prejudiciului moral cauzat prin această încălcare.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că la 17 decembrie 2018 a

expediat în adresa Inspectoratului de Poliție Centru o petiție (cerere) în baza

Legii privind accesul la informație care a fost înregistrată cu nr. R-1986/18,

invocând despre desfășurarea activității de antreprenoriat în sectorul Centru,

presupusă a fi neautorizată, solicitând în acest sens să fie informat cu privire la

data întocmirii procesului-verbal cu privire la contravenție, numărul procesului-

verbal cu privire la contravenție, adresa comiterii contravenției, încadrarea

contravenției, mărimea sancțiunii aplicate și numele agentului constatator.

Totodată, a indicat, că în cazul lipsei încălcărilor la adresele indicate, a solicitat

să i se comunice despre faptul prezenței actelor permisive: numărul, termenul

valabilității, organul emitent, menționând că refuzul urmează să fie motivat.

A menționat că prin răspunsul nr. R-1986/18 din 21 decembrie 2018 a

furnizorului de informații, Inspectoratul de Poliție Centru în persoana

executorului Sergiu Vicol i-a prezentat informație cu caracter general și nu cea

1

solicitată, precum că pe parcursul anului 2018 au fost întocmite 23 procese-

verbale cu privire la contravenție în temeiul art. 263 alin. (1) Cod

contravențional.

În opinia reclamantului, angajatul Inspectoratului de Poliție Centru prin

faptul prezentării unui răspuns general și a unei informații necorespunzătoare

care nu este clară, i-a încălcat dreptul de acces la informație, un drept

fundamental prevăzut de Constituția RM și CEDO, prin ce i-a fost cauzat

prejudiciu moral pe care îl apreciază la valoarea de 1000 lei, din care

considerent a fost depusă prezenta acțiune.

Andrei Rusnak a solicitat restabilirea dreptului de acces la informație,

lezat în răspunsul nr. R-1986/18 din 21 decembrie 2018 la petiția nr. R-1986/18

din 17 decembrie 2018 cu obligarea pârâtului de a-i prezenta informația cu

privire la data întocmirii procesului-verbal cu privire la contravenție, numărul

procesului-verbal cu privire la contravenție, adresa contravenției, articolul

Codului contravențional, mărimea sancțiunii aplicate și numele agentului

constatator, iar în cazul lipsei încălcărilor la adresa respectivă să i se comunice

faptul prezenței actelor permisive, numărul, termenul valabilității și organul

emitent, precum și încasarea în mod solidar din contul Inspectoratului General

al Poliției și Sergiu Vicol în beneficiul său a prejudiciului moral în sumă de

1000 lei cauzat prin refuzul de a furniza pe deplin informația solicitată.

Prin hotărârea din 11 februarie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Rîșcani, cererea de chemare în judecată depusă de Andrei Rusnak a fost

respinsă ca neîntemeiată.

La 4 martie 2019, în termen, Andrei Rusnak a declarat apel nemotivat

împotriva hotărârii din 11 februarie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Rîșcani, care ulterior la 15 aprilie 2019 a fost completat prin cererea de apel

motivată, solicitând în final admiterea apelului, casarea hotărârii contestate cu

pronunțarea unei hotărâri noi, de admitere a acțiunii.

Prin decizia din 18 septembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost

respins apelul declarat de Andrei Rusnak împotriva hotărârii din 11 februarie

2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

Pentru a decide astfel, instanțele de judecată au constatat că Andrei

Rusnak prin petiția (cererea) din 17 decembrie 2018 a solicitat de la furnizorul

de informație, Inspectoratul de Poliție Centru o informație, care i-a fost

furnizată de către ultimul la 21 decembrie 2018, astfel încadrându-se în termeni

legali prevăzuți de lege, or, la caz pârâtul a dat răspuns la cererea reclamantului,

prin urmare nu există o încălcare a dreptului acestuia de acces la informație în

condițiile în care a fost expediat răspuns, fiind respectate întru totul prevederile

art. 13 din Legea cu privire la accesul la informații.

În acest context, instanțele de judecată au respins ca neîntemeiat

argumentul reclamantului precum că, acestuia nu i s-a oferit un răspuns clar și

pedeplin. Or, persoana care se consideră lezat într-un drept sau interes legitim

de către furnizorul de informații nu poate pretinde ca răspunsul la cerere să fie

dat conform propriei sale formulări sau într-un anumit sens, după dorința

2

personală, stabilirea răspunsului fiind atributul exclusiv autorității publice

competente, motiv pentru care cerința cu privire la constatarea încălcării

dreptului de acces la informație a fost considerată neîntemeiată și respinsă.

Referitor la pretenția cu privire la repararea prejudiciului moral, instanțele

de judecată au respins-o ca neîntemeiată reieșind din faptul că acțiunile pîrîților

au fost considerate legale, cu atât mai mult că pretenția enunțată este una

subsecventă celei de bază care a fost respinsă ca neîntemeiată.

Nefiind de acord cu decizia din 18 septembrie 2019 a Curții de Apel

Chișinău și cu hotărârea din 11 februarie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Rîșcani, la 23 decembrie 2019 Andrei Rusnak le-a contestat cu recurs,

solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a actelor judecătorești ce

constituie obiectul prezentului recurs cu pronunțarea unei decizii noi, de

admitere a acțiunii.

În motivarea recursului s-au indicat motivele de drept și de fapt invocate

în cererea de chemare în judecată și în cererea de apel anexate la dosar,

suplimentar invocându-se că în prezenta speță furnizorul de informații a

prezentat informația parțial și necorespunzător. Cu toate acestea, instanțele de

judecată la examinarea cauzei nu au dat aprecierea faptului respectiv, invocând

la general că reclamantul nu poate pretinde ca răspunsul la cerere să fie dat

conform propriei sale formulări sau într-un anumit sens, după dorința personală,

deoarece stabilirea răspunsului fiind atributul exclusiv autorității publice

competente.

Plus la aceasta, pentru justa soluționare a cauzei, în cererea de apel au fost

anexate un șir de înscrisuri care atestă temeinicia acțiunii, însă Curtea de Apel

Chișinău nu le-a dat nici o apreciere, fiind total ignorate. În final, instanțele de

judecată s-au eschivat de la exercitarea obligației impusă prin lege, de înfăptuire

a actului de justiție, au examinat superficial circumstanțele cauzei, nu au intrat

în esența litigiului și nu au apreciat toate circumstanțele și probele existente ale

cauzei, pronunțând hotărâri neîntemeiate de respingere a acțiunii.

Prin referința depusă la 21 februarie 2020, Inspectoratul General al

Poliției a solicitat declararea recursului depus de Andrei Rusnak ca inadmisibil.

Prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018, a fost adoptat Codul administrativ al

Republicii Moldova, care în conformitate cu art. 257 alin. (1) Cod administrativ

a intrat în vigoare la 1 aprilie 2019.

În conformitate cu art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile

de contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod

se vor examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod,

conform prevederilor prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel

de acțiuni în contenciosul administrativ se va face conform prevederilor în

vigoare până la intrarea în vigoare a prezentului cod. Prevederile prezentului

alineat se vor aplica corespunzător pentru procedurile de apel, de recurs și de

contestare cu recurs a încheierilor judecătorești.

Din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale.

3

În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărîrile curții de

apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu

recurs.

Iar conform art. 245 din același cod, recursul se depune la instanța de apel

în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu

stabilește un termen mai mic.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că recursul depus la 23 decembrie 2019

(f.d.97) de Andrei Rusnak este în termen, or, decizia instanței de apel a fost

adoptată la 18 septembrie 2019 (f.d.79) și recepționată de recurent la 25

noiembrie 2019 (f.d.88).

Având în vedere că prezenta procedură de contencios administrativ a fost

inițiată până la intrarea în vigoare a Codului administrativ, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ va aprecia condițiile de

admisibilitate a recursului conform reglementărilor anterioare intrării în vigoare

a Codului administrativ.

Examinând temeiurile recursului depus de Andrei Rusnak în raport cu

materialele cauzei de contencios administrativ, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că

recursul este inadmisibil.

În motivarea concluziei enunțate se rețin următoarele argumente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care

se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost

încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări

decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în

cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea

greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea

probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ consideră că recursul depus de Andrei Rusnak nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul enunțat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă

4

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv

nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept

material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și

temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reiterează și faptul că procedura admisibilității constă

în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ precizează că, în contextul normelor

procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă,

instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

În conformitate cu art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de

recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și

anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele,

încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130

Cod de procedură civilă, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul

privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale,

că nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de

recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat

împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de

succes (cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor

Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

declara inadmisibil recursul depus de Andrei Rusnak.

În conformitate cu art. 193, 195, 230 și 258 alin. (3) ale Codului

administrativ și art. 270, 433 lit. a) și 440 alin. (1) ale Codului de procedură

civilă, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

5

dispune:

Recursul depus de Andrei Rusnak, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Maria Ghervas

Nina Vascan

6