2r-62/20 — repararea prejudiciului material si moral
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- repararea prejudiciului material si moral
- Temei legal
- termenul de declarare a apelului
2r-62/20 — repararea prejudiciului material si moral (Curtea Supremă de Justiție, 2020)
Dosarul nr.2r-62/2020 prima instanță: Judecătoria Orhei (V. Cupcea) instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Danilov, Iu. Cotruța, I. Secrieru) DECIZIE 05 februarie 2020 mun.
Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, în componența: Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru examinând recursul declarat de către Nicolai Boicenco și de reprezentantul său, avocatul Roman Scripnic, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Nicolae Tabărăr împotriva lui Nicolai Boicenco cu privire la repararea prejudiciului material și moral, împotriva încheierii din 19 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost respinsă cererea cu privire la repunerea în termen a cererii de apel și a fost restituită cererea de apel depusă de Nicolai Boicenco, c o n s t a t ă: La data de 11 octombrie 2012 Nicolae Tabărăr a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Nicolai Boicenco cu privire la repararea prejudiciului material și moral.
Prin hotărârea din 28 noiembrie 2012 a Judecătoriei Orhei, acțiunea depusă de Nicolae Tabărăr a fost admisă parțial, au fost încasate de la Nicolai Boicenco în beneficiul lui Nicolae Tabărăr cu titlu de prejudiciu material suma de 2500 de lei, prejudiciu moral suma de 3000 de lei și cheltuielile de judecată în sumă de 2000 de lei. În rest, pretențiile din acțiune au fost respinse ca fiind neîntemeiate. A fost încasată de la Nicolai Boicenco în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 250 de lei. La data de 19 august 2019 Nicolai Boicenco a declarat apel împotriva hotărârii din 28 noiembrie 2012 a Judecătoriei Orhei, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii contestate cu emiterea unei noi hotărârii de respingere integrală a acțiunii.
Totodată, a mai solicitat repunerea în termen a apelului, invocând că nu a cunoscut despre emiterea hotărârii deoarece cauza a fost examinată în lipsa sa. La data de 18 noiembrie 2019, Nicolai Boicenco, reprezentat de avocatul Roman Scripnic a depus cerere prin care a solicitat repunerea în termen a apelului, scutirea apelantului de la plata taxei de stat și suspendarea procesului. Prin încheierea din 19 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău a fost respinsă cererea privind repunerea în termenul de declarare a apelului și a fost restituită cererea de apel depusă de Nicolai Boicenco ca fiind depusă în afara termenului legal. 2 La data de 20 decembrie 2019 Nicolai Boicenco, reprezentat de avocatul Roman Scripnic, a declarat recurs împotriva încheierii din 19 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii instanței de apel, soluționând prin decizie problema cu repunerea în termen a cererii de apel.
În motivarea recursului a indicat că nu este de acord cu încheierea instanței de apel, deoarece este emisă cu încălcarea esențială și aplicarea eronată a normelor de drept material și procedural, concluziile instanței de apel privind restituirea cererii de apel nu sunt bazate nici pe un temei de restituire a cererii de apel, prevăzut de art. 369 alin. (1) Codul de procedură civilă. A susținut că nu a cunoscut despre examinarea cauzei date, iar cu hotărârea primei instanțe a făcut cunoștință la 24 iulie 2019. Cu toate că la actele cauzei există avizul de recepție a citație din 13 noiembrie 2012, acesta nu este semnat de către Nicolai Boicenco, deoarece nu locuiește pe adresa dată. A susținut că viza de domiciliu a recurentului este în r-nul Anenii Noi, s. Calfa, adresă la care citarea părții nu a avut loc.
Astfel, a considerat că cererea de repunere în termen urma a fi admisă, deoarece recurentul a acționat cu bună-credință la depunerea apelului și nu a tergiversat intenționat formularea cererii de apel o perioadă de 7 ani. În conformitate cu art. 425 Codul de procedură civilă, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii. Curtea de Apel Chișinău a adoptat încheierea la data de 19 noiembrie 2019. Recurentul a făcut cunoștință cu încheierea instanței de apel la data de 05 decembrie 2019 (f.d. 109), iar la 20 decembrie 2019 Nicolai Boicenco, reprezentat de avocatul Roman Scripnic a depus cererea de recurs (f.d. 106). Astfel, Colegiul menționează că, recurentul s-a conformat prevederilor legale și a depus cererea de recurs în termen.
În conformitate cu art. 426 alin.(3) Cod de procedură civilă, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului și a referinței la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea părților. Examinând temeiurile recursului, în raport cu materialele pricinii, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul neîntemeiat și care urmează a fi respins din următoarele motive. În conformitate cu prevederile art. 427 lit. a) Codul de procedură civilă, instanța de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul și să mențină încheierea.
În conformitate cu art. 369 alin. (1) lit. b) Codul de procedură civilă, instanța de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă apelul a fost depus în afara termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanța de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen. În conformitate cu art. 362 alin. (3) Codul de procedură civilă, repunerea în termen de apel se face de către instanța de apel în cazurile și în ordinea prevăzute de art.116. În conformitate cu art. 116 alin.(1), (3) Codul de procedură civilă, persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanță. La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului.
Totodată, trebuie 3 efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie prezentate documentele respective etc.). Astfel, materialele cauzei atestă că prin hotărârea din 28 noiembrie 2012 a Judecătoriei Orhei a fost admisă parțial acțiunea depusă de Nicolae Tabărăr împotriva lui Nicolai Boicenco cu privire la repararea prejudiciului material și moral. La data de 19 august 2019 Nicolai Boicenco a declarat apel împotriva hotărârii din 28 noiembrie 2012 a Judecătoriei Orhei, solicitând, totodată și repunerea în termen a cererii de apel. Prin încheierea din 19 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău a fost respinsă cererea privind repunerea în termenul de declarare a apelului și a fost restituită cererea de apel depusă de Nicolai Boicenco împotriva hotărârii din 28 noiembrie 2012 a Judecătoriei Orhei, ca fiind depusă în afara termenului legal.
Colegiul reține că în cererea de apel, cît și în cererea depusă separat de către avocatul Roman Scripnic depusă împotriva hotărârii din 28 noiembrie 2012 a Judecătoriei Orhei a solicitat repunerea în termenul de declarare a apelului, fără a proba și motiva imposibilitatea îndeplinirii actului de procedură în termen. La caz, Colegiul menționează că dispozitivul hotărârii a fost pronunțat la data de 28 noiembrie 2012, iar apelul a fost depus abia la data de 19 august 2019, după expirarea termenul de 20 de zile, peste 7 ani, adică cu depășirea considerabilă a termenul de atac. Dat fiind faptul că, Nicolai Boicenco a omis termenul legal de 20 de zile, solicitând repunerea în termenul de apel, nu a indicat motive întemeiate și nu a prezentat alte probe admisibile și pertinente care ar confirma temeinicia omiterii termenului prevăzut de lege pentru declararea apelului, corect instanța de apel a respins cererea recurentului/apelant privind repunerea în termen a apelului.
În contextul prevederilor art. 362 alin. (1) Cod de procedură civilă (în redacția Legii nr. 244 din 21 iulie 2016) în coroborare cu art. 111 alin.(3) Cod de procedură civilă, conform cărora termenul de declarare a apelului este de 20 de zile de la data comunicării hotărârii motivate și începe să curgă în ziua imediat următoare datei calendaristice stabilite, datei producerii evenimentului ori momentului care a condiționat începutul lui, Colegiul relevă că termenul de 20 de zile de declarare a apelului a expirat, însă Nicolai Boicenco a depus cererea de apel abia la 19 august 2019 (f.d.34). Mai mult, Colegiul consideră că Nicolai Boicenco a cunoscut despre examinarea cauzei date încă la data de 13 noiembrie 2012, când a fost citat pentru ședința de judecată a primei instanțe din 28 noiembrie 2012 (f.d.23).
Astfel, pârâtul Nicolai Boicenco nu și-a realizat dreptul procedural privind exercitarea căii de atac - apelul în interiorul termenului legal, fapt corect reținut, în esență, de instanța de apel. În consecință, Colegiul reiterează că instanța de apel corect a ajuns la concluzia de a respinge cererea depusă de Nicolai Boicenco privind repunerea în termenul de declarare a apelului și restituirea cererii de apel ca fiind depus în afara termenului legal. Soluția instanței de apel este compatibilă cu respectarea garanțiilor unui proces echitabil, în sensul prevederilor art. 6 § 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea 4 Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, în condițiile când părțile au obligația de a-și exercita drepturilor procedurale cu bună credință și în termen.
Or, în conformitate cu art. 27 alin.(1) Codul de procedură civilă, disponibilitatea în drepturi se afirmă în posibilitatea participanților la proces, în primul rând a părților, de a dispune liber de dreptul subiectiv material sau de interesul legitim supus judecății, precum și de a dispune de drepturile procedurale, de a alege modalitatea și mijloacele procedurale de apărare. În consecință, Colegiul consideră că argumentele invocate în cererea de recurs, indică direct la nerespectarea de apelant-recurent a drepturilor sale procedurale și eschivarea de la îndeplinirea actelor de procedură, în măsura stabilită de normele de drept procedural și nu pot fi acceptate de către instanța de recurs în vederea casării actului judecătoresc contestat.
Din considerentele enunțate și având în vedere faptul că încheierea instanței de apel este întemeiată și legală, iar criticele invocate de către recurent sunt nejustificate, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul și de a menține încheierea instanței de apel. În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție d e c i d e: Se respinge recursul declarat de către Nicolai Boicenco și de reprezentantul său, avocatul Roman Scripnic. Se menține încheierea din 19 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Nicolae Tabărăr împotriva lui Nicolai Boicenco cu privire la repararea prejudiciului material și moral.
Decizia este irevocabilă. Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.