2ra-113/20 — declararea nulitatii contractului

Dosarul nr. 2ra-113/20

Prima instanță: Judecătoria Soroca, sediul Central, judecător – P. Cocitov

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți, judecători – A. Corcenco, D. Corolevschi, D. Stănilă

Î N C H E I E R E

05 februarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de Vasili Preida, prin intermediul

avocatului Victor Polivenco,

în cauza civilă la cererea înaintată Vasili Preida, intervenient principal Svetlana

Preida către Maria Gruia și Ivan Stoian, intervenienți accesorii Sofia Malic și Ivan

Malic cu privire la anularea contractului de vânzare-cumpărare,

împotriva deciziei din 19 septembrie 2019 a Curții de Apel Bălți, prin care a fost

respinsă cererea de apel depusă de Vasili Preida, fiind menținută hotărârea din 04

aprilie 2019 a Judecătoriei Soroca, sediul Central,

c o n s t a t ă:

La 03 noiembrie 2017, Vasili Preida, intervenient principal Svetlana Preida a

depus o cerere de chemare în judecată către Maria Gruia și Ivan Stoian, intervenienți

accesorii Sofia Malic și Ivan Malic cu privire la anularea contractului de vânzare-

cumpărare.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, dânsul împreună cu soția s-au

înțeles cu fratele său, Valeriu Preida, ca să-i vândă fiului lui Vasili Preida, terenul

pentru construcții nr. cadastral XXXXX, cu suprafața de 0,0096 ha, situat în or.

Soroca, la prețul de 25 000,00 dolari SUA.

Potrivit reclamantului, fratele său Valeriu Preida, a plecat în Federația Rusă la

fiu. Reclamantul, neavând posibilitatea să se deplaseze în Federația Rusă, s-a înțeles

cu Preida Vasile Valeriu, ca să-i elibereze procură, socrului lui, Ivan Stoian, care

urma să plece în Rusia și ca acesta să încheie contract de vânzare-cumpărare a

terenului cu pricina, cu Vasile Preida din numele reclamantului și a soției sale, în

schimbul a 25000,00 dolari SUA, care trebuia să îi aducă la revenire în țară. Aceste

circumstanțe pot fi confirmate și de martorii, Eugenia Chira și Viorica Chira, care

fiind în ospeție au auzit înțelegerea lor.

1

La fel, la 18 mai 2017, el împreună cu soția i-a perfectat lui Ivan Stoian procură

pentru îndeplinirea înțelegerii. Pe parcursul unei săptămâni Ivan Stoian, a plecat în

Rusia. Aproximativ pe la sfârșitul lunii iulie 2017, reclamantul a intrat la notarul

Radu Boldescu ca să îndeplinească anumite acțiuni notariale legate de alte

circumstanțe. La notar i-a fost înmânată copia contractului de vânzare-cumpărare a

bunului imobil din 23 mai 2017 încheiat între Vasili Preida, Svetlana Preida în

calitate de vânzător și Maria Gruia în calitate de cumpărător, prin care a fost

înstrăinat terenul pentru construcții nr. cadastral XXXXX, cu suprafața de 0,0096

ha, situat în or. Soroca, str. XXXXX, 18, semnat de Ivan Stoian, fiindu-i explicat că,

urmează să facă declarație pe venit la Inspectoratul Fiscal Soroca și să plătească

impozitul.

Reclamantul a fost uimit, deoarece alte împuterniciri i-a dat lui Ivan Stoian, a

discutat cu Ivan Stoian prin telefon despre circumstanțele încheierii contractului, la

ce el a spus că, oricum terenul va fi al nepotului și banii îi va primi după cum s-au

înțeles.

Ulterior, în luna august, Ivan Stoian a revenit acasă și reclamantul i-a cerut prin

telefon ca să-i aducă banii, însă ultimul a început a-l amenința cu răfuiala fizică dacă

mai ridică întrebarea dată.

În urma discuțiilor cu nepotul, Preida Vasilii Valeriu, și el l-a amenințat cu

răfuiala fizică. De facto nici acei 20 000,00 lei, indicați în contract, nu i-a primit, dar

este obligat să achite impozitul.

Astfel, prin abuz de încredere și intenționat, prin înțelegere cu Maria Gruia, Ivan

Stoian l-a lipsit de proprietate pe reclamant.

Reieșind din cele expuse, reclamantul a solicitat anularea contractului de

vânzare-cumpărare a bunului imobil din 23 mai 2017, încheiat între Vasili Preida,

Svetlana Preida, în calitate de vânzători, și Maria Gruia, în calitate de cumpărător,

prin care a fost înstrăinat terenul pentru construcții nr. cadastral XXXXX, cu

suprafața de 0,0096 ha, situat în or. Soroca, str. XXXXX, 18, și încasarea

cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 04 aprilie 2019 a Judecătoriei Soroca, sediul Central, cererea

de chemare în judecată a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia din 19 septembrie 2019 a Curții de Apel Bălți, a fost respinsă cererea

de apel depusă de Vasili Preida, fiind menținută hotărârea din 04 aprilie 2019 a

Judecătoriei Soroca, sediul Central.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a conchis că, din moment ce reclamanții

nu au indicat în procură expres scopul de a vinde terenul anume nepotului său,

conform textului procurii reiese că Ivan Stoian a acționat în limita împuternicirilor

cu care a fost învestit și temeiuri de anulare a contractului de vânzare-cumpărare nu

au fost identificate.

În această ordine de idei, o eventuală anulare a contractului de vânzare-cumpărare

valabil încheiat, pretinsă de Vasili Preida și Svetlana Preida, ar constitui o ingerință

arbitrară al dreptului de proprietate a dobânditorilor de bună credință, și anume, a

dreptului lui Ivan Malic și Sofia Malic, ceea ce ar aduce atingere securității

raporturilor juridice.

La 04 noiembrie 2019, Vasili Preida, prin intermediul avocatului Victor

Polivenco, a contestat cu recurs decizia din 19 septembrie 2019 a Curții de Apel

Bălți.

2

În motivarea recursului a invocat faptul că instanța de apel a aplicat eronat

normele de drept material, nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele

importante pentru soluționarea pricinii, a apreciat arbitrar probele prezentate de către

participanții la proces, iar concluziile instanței sunt în contradicție cu circumstanțele

pricinii. Suplimentar, s-au indicat argumente similare celor din cererea de chemare

în judecată și cererea apel.

Astfel, recurentul a solicitat admiterea cererii de recurs, casarea deciziei din 19

septembrie 2019 a Curții de Apel Bălți și a hotărârii din 04 aprilie 2019 a

Judecătoriei Soroca, sediul Central, cu pronunțatea unei noi decizii prin care

acțiunea lui Vasili Preida să fie admisă integral.

La 20 decembrie 2019, Ivan Stoian și Maria Gruia, prin intermediul avocatului

Valentin Ciuhrii, au depus referință la cererea de recurs, solicitând respingerea

acesteia.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Vasili

Preida, prin intermediul avocatului Victor Polivenco, este neîntemeiat și urmează a

fi declarat inadmisibil, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, termenul de declarare

a recursului este de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Alineatul (2) al aceluiași articol prevede că termenul de 2 luni este termen de

decădere și nu poate fi restabilit.

Potrivit materialelor cauzei, decizia Curții de Apel Bălți a fost pronunțată la 19

septembrie 2019 și expediată participanților la proces la 21 octombrie 2019 (f.d. 192,

vol. I), fiind recepționată de către recurent la 27 octombrie 2019 (f.d. 197, vol. II).

Astfel, având în vedere faptul că recursul declarat împotriva deciziei din 19

septembrie 2019 a Curții de Apel Bălți a fost înregistrat la 04 noiembrie 2019, în

conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, acesta se consideră declarat

în termen.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții

de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al din Codul

de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind

din prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în sarcina

recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării

3

acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea

eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurent nu pot duce la admisibilitatea

recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de procedură

civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de

apel. În acest context este de menționat faptul că recursul exercitat conform secțiunii

a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată

în cererea de recurs declarată de Vasili Preida, prin intermediul avocatului Victor

Polivenco.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din

Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Vasili Preida, prin intermediul

avocatului Victor Polivenco.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Svetlana Filincova,

Judecătorii Galina Stratulat,

Iurie Bejenaru

4