2ra-1552/19 — constatarea faptului acceptării succesiunii

Dosarul nr. 2ra-1552/2019

prima instanță: Judecătoria Soroca, sediul Central (jud: V. Belous)

instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud: Iu. Grosu, A. Garbuz, A. Ciobanu)

Î N C H E I E R E

09 octombrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Victor Burduh

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de Feodor Prodan,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Feodor Prodan

împotriva lui Vasile Prodan cu privire la constatarea faptului acceptării succesiunii,

recunoașterea dreptului de proprietate, separarea cotei-părți din averea succesorală,

declararea nulității certificatului de moștenitor legal,

împotriva deciziei din 21 martie 2019 a Curții de Apel Bălți,

c o n s t a t ă :

La 13 iulie 2018, Feodor Prodan a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Vasile Prodan cu privire la constatarea faptului acceptării succesiunii,

recunoașterea dreptului de proprietate, separarea cotei-părți din averea succesorală

și declararea nulității certificatului de moștenitor legal.

În motivarea acțiunii a indicat că pârâtul îi este frate, iar mama lor, Anna

Prodan, a decedat la XXXXX.

A menționat că împreună cu fratele său a acceptat succesiunea rămasă după

decesul mamei, compusă din cota echivalentă de pământ cu suprafața de 1,5083 ha.

Reclamantul a specificat că după decesul bunelului lor, Timofei Prodan, a

moștenit casa acestuia care se află lângă gospodăria părinților, de aceea pretinde și

la terenul aferent casei ce a aparținut bunelului său, actualmente fiind parte a

gospodăriei pârâtului.

Feodor Prodan a solicitat constatarea faptului acceptării succesiunii și

recunoașterea dreptului de proprietate prin moștenire asupra ½ din terenul de

pământ cu suprafața de 1,5083 ha, situat în s. Cosăuți, r-l Soroca, rămas după

decesul mamei sale, Anna Prodan, cu separarea cotei-părți, precum și

recunoașterea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 16 ari din gospodăria

pârâtului, care o consideră moștenire rămasă după decesul bunelului lor.

Prin încheierea din 13 martie 2018 a Judecătoriei Soroca, sediul Central s-a

restituit cererea de chemare în judecată depusă de Feodor Prodan împotriva lui

1

Vasile Prodan cu privire la constatarea faptului acceptării succesiunii,

recunoașterea dreptului de proprietate, separarea cotei-părți din averea succesorală,

declararea nulității certificatului de moștenitor legal.

La 29 noiembrie 2018, Feodor Prodan a depus o cerere suplimentară, prin

care pe aceleași motive a solicitat să fie declarat nul certificatul de moștenitor legal

din 14 noiembrie 2000, eliberat pe numele lui Vasile Prodan, înregistrat în

Registrul bunurilor imobile la 20 august 2018.

Prin hotărârea din 29 noiembrie 2018 a Judecătoriei Soroca, sediul Central a

fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de Feodor

Prodan împotriva lui Vasile Prodan cu privire la constatarea faptului acceptării

succesiunii, recunoașterea dreptului de proprietate, separarea cotei-părți din averea

succesorală, declararea nulității certificatului de moștenitor legal; a fost încasat de

la Feodor Prodan la bugetul Judecătoriei Soroca, sediul Central cheltuielile

aferente judecării cauzei, suportate de instanța judecătorească în legătură cu

înștiințarea și chemarea părților în judecată, în sumă de 23,56 de lei.

Invocând ilegalitatea hotărârii primei instanțe, la 10 decembrie 2018, Feodor

Prodan a depus cerere de apel și a solicitat casarea integrală a acesteia cu emiterea

unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

Prin decizia din 21 martie 2019 a Curții de Apel Bălți a fost respins apelul

declarat de Feodor Prodan și a fost menținută hotărârea din 29 noiembrie 2018 a

Judecătoriei Soroca, sediul Central.

Pentru a decide astfel, instanța de apel prin prisma art. 208, 212, 214, 1432,

1516 din Codul civil, a considerat ca fiind întemeiată, hotărârea primei instanțe,

emisă ca urmare a aprecierii multiaspectuală a probelor în coroborare cu normele

materiale aplicabile speței.

Așadar, între altele Colegiul a învederat că Feodor Prodan nu a depus

declarație de acceptare a succesiunii după decesul mamei sale, nu a locuit în

gospodăria mamei sale la momentul deschiderii succesiunii, și nici nu a posedat

nimic din averea ei, timp de 6 luni după decesul acesteia.

Suplimentar a menționat că apelantul nu și-a manifestat voința în nici un mod

timp de nouăsprezece ani și nu a căpătat potrivit art. 1432 Cod civil, calitatea de

succesor și dreptul la averea succesorală.

Mai mult, Colegiul a considerat că la eliberarea certificatului de moștenitor

legal din 14 noiembrie 2000, întocmit pe numele lui Vasile Prodan a fost respectată

forma actului juridic prevăzută la art. 212, 214, 1557 alin. (1) Cod civil și nu sunt

prezente nici una din condițiile de nulitate a actului juridic prevăzute la art. 216-

223 Cod civil.

La 12 iunie 2019, Feodor Prodan, prin intermediul oficiului poștal, a declarat

recurs și a solicitat casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu

trimiterea cauzei spre rejudecare, în alt complet.

În motivarea recursului a invocat că instanțele de judecată au aplicat eronat și

încălcat normele de drept material și procedural ce au dus la soluționarea greșită a

cauzei, au fost apreciate arbitrar probele, iar erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului

Totodată, recurentul a invocat în susținerea cererii de recurs argumente de

fapt și de drept similare celor expuse pe parcursul examinării cauzei în instanțele

inferioare.

2

În contextul prevederilor art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Bălți a pronunțat decizia contestată la 21 martie 2019.

Materialele cauzei atestă expedierea participanților la proces a copiei deciziei

motivate prin scrisoarea de însoțire din 15 aprilie 2019 (f.d. 104), care a fost

recepționată de recurent la 18 aprilie 2019, fapt confirmat prin avizul de recepție

(f.d. 105).

Astfel, recursul declarat la 12 iunie 2019, este în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de Feodor Prodan, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră recursul ca inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Feodor Prodan nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv

nu constituie temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

3

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursurile declarate nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a

regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes

(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25

februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

recunoaște recursul declarat de Feodor Prodan, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Feodor Prodan, împotriva

deciziei din 21 martie 2019 a Curții de Apel Bălți.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Victor Burduh

Galina Stratulat

4