2ra-169/20 — repararea prejudiciului moral

Dosarul nr. 2ra-2380/2019

nr. 2ra-169/2020

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani (jud: R. Pascari)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Bostan, V. Negru, A. Pahopol)

Î N C H E I E R E

29 ianuarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de Ministerul Justiției,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Holbaș Semion

împotriva Ministerului Justiției cu privire la repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 11 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 28 iulie 2017, Holbaș Semion a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției cu privire la repararea prejudiciului moral în

mărime de 1 000 000 de lei.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, prin decizia din 05 iulie 2016 a

Curții de Apel Chișinău, măsura preventivă - arestul, aplicată în privința

inculpatului Holbaș Semion a fost anulată. Totodată, a specificat reclamantul că

pedeapsa sub formă de privațiune de libertate pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 186 Cod Penal, stabilită în luna iunie 2014 de către Judecătoria

Anenii Noi a fost executată integral.

A mai menționat Holbaș Semion că la moment nu are aplicat în privința sa

măsura preventivă - arestul, acesta fiind anulat la 05 iulie 2016, iar pedeapsa

stabilită pentru cauza anterioară a fost executată integral în luna decembrie 2015.

Cu referire la prevederile art. 198 alin. (2) Cod de executare, a susținut Holbaș

Semion că norma respectivă și nici o altă normă nu prevede că în perioada în care

condamnatului i se aplică arestul pentru o altă cauză, se suspendă termenul de

executare a pedepsei pentru fapta săvârșită anterior.

Cu toate acestea, a susținut reclamantul că a fost privat ilegal de libertate pe o

perioadă de 3 luni și 20 zile, și aceasta din motiv că doar la 25 octombrie 2016,

prin încheierea Judecătoriei Centru mun. Chișinău a fost dispusă admiterea parțială

a cererii avocatului Ion Gherțescu, depusă în interesele condamnatului Semion

Holbaș, cu obligarea administrației Penitenciarului Nr. 13 să-1 elibereze.

Consideră reclamantul că în situația dată, organele de drept, care au o

obligație primordială de a respecta și apăra drepturile omului, l-au prejudiciat

1

moral, prin privarea ilegală de libertate și deținerea sa în condiții de penitenciar,

astfel, cauzându-i suferințe psihice. Or, dreptul la libertate, este un drept primordial

și nimeni nu poate priva ilegal persoana de libertate.

Holbaș Semion a indicat că evaluează prejudiciul moral cauzat la suma de 1

000 000 lei.

În drept și-a întemeiat acțiunea pe prevederile art. 3 alin. (l) lit. c) a Legii nr.

1545 din 25 februarie 1998 privind repararea prejudiciului cauzat prin acțiunile

ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor

judecătorești.

Prin hotărârea din 25 ianuarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani

cererea de chemare în judecată depusă de Holbaș Semion împotriva Ministerului

Justiției cu privire la repararea prejudiciului moral, a fost admisă parțial.

S-a încasat din bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Justiției, în

beneficiul lui Holbaș Semion cu titlu de prejudiciu moral suma de 55 000 de lei

În rest, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 09 februarie 2018, Holbaș

Semion a depus apel (nemotivat) împotriva hotărârii din 25 ianuarie 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani și a solicitat casarea acesteia în partea în

care pretențiile au fost respinse, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală

a acțiunii înaintate.

Prin încheierea din 03 iulie 2018 a Curții de Apel Chișinău, cererea de apel

declarată de Holbaș Semion a fost restituită în temeiul art. 369 alin. (1) lit. a) Codul

de procedură civilă.

Prin decizia din 28 noiembrie 2018 a Curții Supreme de Justiție a fost respins

recursul declarat de Holbaș Semion și s-a menținut încheierea din 03 iulie 2018 a

Curții de Apel Chișinău.

Invocând ilegalitatea hotărârii primei instanțe, la 26 ianuarie 2018, Ministerului

Justiției a depus apel și a solicitat casarea acesteia cu pronunțarea unei noi hotărâri

de respingere integrală a acțiunii înaintate.

Prin decizia din 11 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost respins

apelul declarat de Ministerului Justiție și s-a menținut hotărârea din 25 ianuarie

2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani.

Pentru a decide astfel, instanța de apel prin prisma art. 1, 2, 3 alin. (1) și (2), 6,

10 și 11 din Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998 privind repararea prejudiciului

cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale

instanțelor judecătorești, art. 3 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art.

524 din Codul de procedură penală, art. 198 alin. (2) Cod de executare și art. 1405

alin. (1), 1422 alin. (1) și 1423 din Codul Civil (în vigoare la data relevantă speței),

a considerat ca fiind întemeiată hotărârea primei instanțe și emisă conform

normelor materiale și procedurale.

Așadar, Colegiul a învederat că depunând prezenta acțiune, reclamantul a

invocat că prin decizia din 05 iulie 2016 a Curții de Apel Chișinău, măsura

preventivă - arestul, aplicată în privința inculpatului Holbaș Semion a fost anulată.

Totodată, a specificat reclamantul că pedeapsa de privațiune de libertate pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 186 Cod Penal, stabilită în luna iunie 2014

de către Judecătoria Anenii Noi a fost executată integral.

2

Analizând actele cauzei, materialul probatoriu, Colegiul a conchis că, prima

instanță corect a ajuns la concluzia temeinicii acțiunii, și corect a determinat

mărimea compensației pentru prejudiciul moral cauzat lui Holbaș Semion ca

urmare a acțiunilor ilegale a organului de urmărire penală.

Colegiul a menționat că consideră suma de 55 000 de lei, care a fost dispusă

de către instanța de fond spre încasare din contul Ministerului Justiției, ca fiind o

compensare ce ar aduce satisfacție echitabilă și suficientă pentru repararea

prejudiciului moral cauzat persoanei vătămate.

Mai mult, instanța de apel, a indicat că la caz s-a confirmat cu certitudine că

prin deținerea ilegală în stare de arest, Holbaș Semion, a fost privat ilegal de

libertate pentru o perioadă de 3 luni și 20 de zile.

Având în vedere cele menționate, Colegiul a concluzionat că, hotărârea

instanței de fond este legală și întemeiată, iar argumentele invocate de către

Ministerul Justiției în cererea de apel poartă un caracter pur formal.

La 31 octombrie 2019, Ministerului Justiției a declarat recurs, prin care a

solicitat casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu pronunțarea

unei noi decizii de respingere a acțiunii ca neîntemeiată.

În motivarea recursului a invocat că instanța de apel a aplicat eronat și

încălcat normele de drept material și procedural ce au dus la soluționarea greșită a

cauzei, au fost apreciate arbitrar probele, iar erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Recurentul în susținerea cererii de recurs a invocat argumente de fapt și de

drept similare celor expuse pe parcursul examinării cauzei în instanțele inferioare.

În contextul prevederilor art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 11 decembrie 2018.

Materialele cauzei atestă expedierea participanților la proces a copiei deciziei

motivate prin scrisoarea de însoțire din 15 ianuarie 2019 (f.d. 172), dar la

materialele cauzei lipsește dovada de recepționare a acesteia de către recurent.

Astfel, recursul declarat la 31 octombrie 2019, este în termen.

La 10 decembrie 2019 în adresa lui Holbaș Semion a fost expediată copia

recursului depus de către Ministerul Justiției, cu înștiințarea despre posibilitatea

depunerii referinței, recepționată de intimată la 14 decembrie 2019 (f.d. 182, 184).

De către Holbaș Semion referință nu a fost depusă.

Examinând temeiurile recursului declarat de Ministerul Justiției, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră recursul ca inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

3

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Ministerul Justiției nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu

constituie temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursurile declarate nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a

regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes

(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25

februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

recunoaște recursul declarat de Ministerul Justiției, ca fiind inadmisibil.

4

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Ministerul Justiției, împotriva

deciziei din 11 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

5