2ra-90/20 — cu privire la încasarea salariului și a altor plăți salariale neachitate în termen, a prejudiciului și a cheltuielilor de judecată

2ra-90/20 — cu privire la încasarea salariului și a altor plăți salariale neachitate în termen, a prejudiciului și a cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2ra-90/20

Instanța de fond: Judecătoria Bălți, sediul Central – A. Donos

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți – S. Procopciuc, E. Grumeza, N. Chicu

DECIZIE

29 ianuarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

Nicolae Craiu

Iurie Bejenaru

judecând cererile de recurs declarate de către lichidatorul Societății pe Acțiuni

„Bălcolcom”, Vitalie Melnic și de către Vasile Tonciuc,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Vasile Tonciuc

împotriva Societății pe Acțiuni „Bălcolcom” cu privire la încasarea salariului și a altor

plăți salariale neachitate în termen, a prejudiciului și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din data de 13 august 2019 a Curții de Apel Bălți, prin care s-

a respins apelul declarat de către Vasile Tonciuc, s-a admis apelul declarat de către

lichidatorul Societății pe Acțiuni „Bălcolcom”, Vitalie Melnic, s-a casat parțial

hotărârea din data de 15 octombrie 2018 a Judecătoriei Bălți, sediul Central cu emiterea

în această parte a unei noi hotărâri,

constată:

La 09 noiembrie 2017 Vasile Tonciuc a depus cerere de chemare în judecată,

concretizată ulterior, împotriva Societății pe Acțiuni „Bălcolcom” (în continuare SA

„Bălcolcom”), prin care a solicitat încasarea salariului restant pentru perioada 2008-

30 aprilie 2013 în mărime de 285 096 lei, prejudiciului cauzat pentru neachitarea în

termen a salariului în mărime de 437 907,46 lei, încasarea sumei de 669 560 lei cu titlu

de compensarea cheltuielilor suportate pentru paza bunului imobil al societății pârâte

și încasarea cheltuielilor de judecată. (f.d. 2-4,90-91, vol.I)

În motivarea cererii de chemare în judecată Vasile Tonciuc a indicat că prin

decizia adunării generale a acționarilor, la 08 august 1995 a fost numit în funcția de

administrator al SA „Bălcolcom”. Pe parcursul perioadei de la 08 august 1995 până la

30 aprilie 2013 a activat în funcția de administrator la societatea pârâtă.

La 18 martie 2013 s-a adresat cu cerere față de acționarii societății pârâte de a fi

demis din funcția de administrator, cerere care a fost admisă prin decizia adunării

generale a acționarilor din 30 aprilie 2013. La eliberarea din funcție lui Vasile Tonciuc

nu i s-a achitat salariul restant. Astfel, la 30 aprilie 2013 datoria SA „Bălcolcom” față

de Vasile Tonciuc constituie suma de 285 096 lei.

1

Reclamantul a menționat că la momentul demisiei nu și-a putut ridica salariul,

deoarece SA „Bălcolcom” nu avea bani în cont, ulterior banii din contul bancar al

întreprinderii au fost sechestrați prin hotărârea Judecătoriei Comerciale de

Circumscripție privind inițierea procedurii de lichidare a întreprinderii.

Vasile Tonciuc a mai menționat că deși în privința SA „Bălcolcom” a fost inițiată

procedura de lichidare, la momentul depunerii cererii de chemare în judecată nu este o

hotărâre în acest sens.

Astfel, în legătură că societatea pârâtă nu i-a achitat restanțele salariale, se

consideră îndreptățit de a înainta prezenta cerere de chemare în judecată și de a solicita

încasarea în mod silit suma de 285 096 lei cu titlul de salariu neachitat în perioada

2008- 30 aprilie 2013.

De asemenea, Vasile Tonciuc a mai indicat că după demisia acestuia nu a fost

numit un alt administrator al întreprinderii. Astfel, în perioada ianuarie 2010 -

octombrie 2017 a continuat să asigure paza bunurilor imobile din mun. Bălți, str.

Bulgară 21, ce aparțin SA „Bălcolcom” și din surse financiare proprii a achitat salariul

a 4 paznici. În acest context, se consideră îndreptățit de a solicita încasarea salariului

minimal stabilit pe republică pentru plata muncii necalificate, ceea ce constituie 669

560 lei.

Reclamantul s-a adresat de mai multe ori către societatea pârâtă cu cerere privind

încasarea salariului și compensarea cheltuielilor de pază. Ultima cerere pentru

încasarea sumelor restante a înaintat-o acționarilor întreprinderii la 11 septembrie

2017, însă întreprinderea nu a achitat datoriile.

Vasile Tonciuc a considerat oportun de a fi aplicate sancțiunile prevăzute de

Codul muncii, dat fiind faptul că SA „Bălcolcom” nu achită restanța salarială ce

constituie 285 096 lei. Astfel, în perioada 29 aprilie 2013 – 20 iulie 2018 societatea

pârâtă urmează să-i achite prejudiciul cauzat pentru neplata salariului ca administrator

al întreprinderii, ceea ce constituie suma de 437 907,46 lei.

Prin hotărârea din data de 15 octombrie 2018 a Judecătoriei Bălți, sediul Central

s-a admis parțial cererea de chemare în judecată, s-a încasat din contul SA „Bălcolcom”

în beneficiul lui Vasile Tonciuc salariul restant în mărime de 285 096 lei și prejudiciul

pentru neachitarea în termen a salariului în mărime de 437 907,46 lei, în rest s-a respins

cererea de chemare în judecată. (f.d. 114,123-128, vol.I)

Curtea de Apel Bălți prin decizia din data de 13 august 2019 a respins apelul

declarat de către Vasile Tonciuc, a admis apelul declarat de către lichidatorul SA

„Bălcolcom”, Vitalie Melnic, a casat parțial hotărârea din data de 15 octombrie 2018 a

Judecătoriei Bălți, sediul Central cu emiterea în această parte a unei noi hotărâri, prin

care a respins pretenția lui Vasile Tonciuc cu privire la încasarea restanței salariale ca

fiind tardivă, în rest a menținut hotărârea din data de 15 octombrie 2018 a Judecătoriei

Bălți, sediul Central. ( f.d. 207,208-217, vol.I)

Împotriva deciziei instanței de apel, la 31 octombrie 2019 lichidatorul SA

„Bălcolcom”, Vitalie Melnic a depus recurs, prin care a solicitat admiterea recursului,

casarea parțială a deciziei instanței de apel în partea respingerii pretenției cu privire la

încasarea cheltuielilor de judecată și în această parte a emite o nouă hotărâre privind

încasarea de la Vasile Tonciuc în beneficiul SA „Bălcolcom” a cheltuielilor de judecată

în mărime de 16 268,0 lei cu titlu de taxă de stat. ( f.d. 2-5, vol.II)

2

În motivarea recursului lichidatorul SA „Bălcolcom”, Vitalie Melnic a indicat că

instanța de apel a interpretat eronat prevederile art. 350, lit. c) din Codul muncii și

neîntemeiat a respins solicitarea privind încasarea de la Vasile Tonciuc a sumei de

16 268,0 lei achitată de către SA „Bălcolcom” pentru plata taxei de stat la depunerea

cererii de apel.

La 04 noiembrie 2019 Vasile Tonciuc a depus recurs împotriva deciziei instanței

de apel, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel în

partea admiterii apelului lui SA „Bălcolcom” cu menținerea în această parte a hotărârii

instanței de fond. ( f.d. 8-14, vol.II)

În motivarea recursului Vasile Tonciuc a indicat că instanța de apel eronat a

constatat faptul încălcării termenului de prescripție, ori în speță nu a fost încălcat acest

termen, instanța din oficiu a modificat obiectul acțiunii, ori acțiunea a fost înaintată în

realizarea drepturilor salariale, iar instanța de apel a modificat acțiunea în constatarea

drepturilor salariale.

Mai mult, cererea de apel a fost depusă de către o persoană neîmputernicită, ori

Vitalie Melnic nu avea împuterniciri de a reprezenta întreprinderea.

La 19 decembrie 2019 lichidatorul SA „Bălcolcom”, Vitalie Melnic a depus

referință în întâmpinarea recursului înaintat de către Vasile Tonciuc, solicitând

respingerea acestuia ca inadmisibil, ori acesta nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432, alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă ( f.d. 38-40, vol.II).

În procedura de filtru, prevăzută de articolul 440, alin. (2) din Codul de procedură

civilă, completul de judecată a constatat că obiectul prezentelor cereri de recurs se

referă la decizia din data de 13 august 2019 a Curții de Apel Bălți, care intră în categoria

de acte specificate în articolul 429, alin. (1) din Codul de procedură civilă.

De asemenea, s-a constatat că cererile de recurs au fost depuse de către

reclamantul Vasile Tonciuc și de către lichidatorul SA „Bălcolcom”, Vitalie Melnic,

ultimul fiind desemnat în calitate de lichidator prin hotărârea din data de 23 februarie

2018 a Judecătorie Bălți sediul Central, adică de subiecții cărora li s-a conferit dreptul

dat în baza art. 430, lit. a) din Codul de procedură civilă. În același timp, materialele

cauzei au confirmat că cererile nu a fost examinate anterior.

Cu privire la termenul de declarare a recursurilor, completul de admisibilitate a

stabilit că decizia contestată a fost publicată pe portalul instanțelor naționale de

judecată la 30 august 2019, expediată participanților la proces la 02 septembrie 2019.

(f.d. 218, vol.I)

Potrivit avizelor de recepție Vasile Tonciuc a recepționat decizia contestată la 05

septembrie 2019, iar lichidatorul SA „Bălcolcom”, Vitalie Melnic la 07 septembrie

Recursurile împotriva deciziei instanței de apel au fost înregistrate la grefa Curții

Supreme de Justiție la 31 octombrie 2019 și 04 noiembrie 2019. Reieșind din aceste

împrejurări, completul de filtru a considerat că cererile de recurs au fost formulate în

limitele de 2 luni, prevăzute de articolul 434, alin. (1) din Codul de procedură civilă.

În vederea respectării articolului 432, alin. (5) din Codul de procedură civilă,

instanța de judecată nu a identificat niciun indiciu care, la prima vedere, ar putea ridica

probleme de drept de ordine publică specificate la alin. (3) din articolul citat. Mai mult,

recurenții Vasile Tonciuc și lichidatorul SA „Bălcolcom”, Vitalie Melnic nu au

prezentat obiecții în privința acestui aspect procedural.

3

În aceeași ordine de idei, completul de filtru a verificat esența și temeiurile

recursurilor, inclusiv dacă argumentele recurenților referitoare la ilegalitatea deciziei

atacate întrunesc criteriile formale din articolul 432, alin. (2) și (4) din Codul de

procedură civilă.

Pe baza celor analizate, prin încheierea din 24 decembrie 2019 a Curții Supreme

de Justiție, cererile de recurs înaintate de către lichidatorul SA „Bălcolcom”, Vitalie

Melnic și de către Vasile Tonciuc s-au considerat admisibile pentru examinarea în

fond.

În conformitate cu articolele 441 și 444 din Codul de procedură civilă, recursurile

se examinează de un complet de 5 judecători, fără înștiințarea participanților la proces,

însă data și ora ședinței a fost plasată pe pagina web a Curții Supreme de Justiție. Astfel,

Colegiul a decis inoportună invitarea acestora, întrucât argumentele expuse în cererile

de recurs și referință au fost formulate cu suficientă precizie pentru a permite instanței

verificarea legalității hotărârii atacate. Totodată, toate punctele de drept care puteau

exista în această cauză pot fi cercetate și soluționate în mod adecvat pe baza

înscrisurilor prezente la dosar. În esență, Vasile Tonciuc și lichidatorul SA

„Bălcolcom”, Vitalie Melnic au avut posibilitatea să își prezinte poziția în scris și să

răspundă la concluziile părții adverse. Cu titlu subsidiar, nici un participant nu a

solicitat audierea publică a cauzei sale (a se vedea, mutatis mutandis, Auza Vilho

Eskelinen și alții vs Finlanda, 19 aprilie 2007, parag. 72 – 75, Eriksson vs Suedia, 12

aprilie 2012, parag. 66, 72, Pönkä vs Estonia, 8 noiembrie 2016, parag. 33 – 34, decizia

nr. 95 din 19 decembrie 2016 a Curții Constituționale, parag. 26 – 27).

Verificând decizia din 13 august 2019 a Curții de Apel Bălți în limitele controlului

de legalitate, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție constată că se impune admiterea recursurilor, casarea deciziei

contestate cu trimiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel, în alt complet de

judecată, pentru motivele ce succed.

În conformitate cu articolul 445, alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă,

instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral

decizia instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de apel dacă

eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Colegiul judiciar consideră necesar să menționeze că nu va formula un răspuns

detaliat pentru fiecare argument al recurenților, ci va analiza doar motivele decisive

pentru soluționarea prezentei cauze (a se vedea cauza García Ruiz vs Spania (Marea

Cameră), 21 ianuarie 1999, parag. 26; Moreira Ferreira vs Portugalia (nr. 2) (Marea

Cameră); 11 iulie 2017, parag. 84).

Prin prisma art. 432, alin. (4) și (5) din Codul de procedură civilă rezultă că

săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a

recursului doar în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului și se iau în considerare de către instanță din oficiu.

Pentru început, instanța de recurs recapitulează esența litigiului. Astfel, pe baza

constatărilor instanțelor ierarhic inferioare, se observă că Vasile Tonciuc a depus la 09

noiembrie 2017 cerere de chemare în judecată împotriva SA „Bălcolcom”, prin care a

solicitat încasarea salariului restant pentru perioada 2008 - 30 aprilie 2013 în mărime

de 285 096 lei, prejudiciului cauzat în perioada 29 aprilie 2013 – 20 iulie 2018 pentru

neachitarea în termen a salariului în mărime de 437 907,46 lei, încasarea sumei de 669

4

560 lei cu titlu de compensarea cheltuielilor de pază a bunului imobil al societății pârâte

și încasarea cheltuielilor de judecată.

Colegiul lărgit amintește că prima instanță a admis parțial acțiunea, în special,

aceasta a statuat de a încasa din contul SA „Bălcolcom” în beneficiul lui Vasile Tonciuc

salariul restant în mărime de 285 096 lei și prejudiciul pentru neachitarea în termen a

salariului în mărime de 437 907,46 lei, în rest a respins cererea de chemare în judecată.

Împotriva acestui act judecătoresc, Vasile Tonciuc și SA „Bălcolcom” au

formulat cereri de apel. SA „Bălcolcom” a invocat că cererea de chemare în judecată

este depusă cu depășirea termenului de prescripție.

După judecarea cauzei, Curtea de Apel Bălți a pronunțat decizia din 13 august

Tonciuc a fost respinsă, iar cererea de apel declarată de către lichidatorul SA

„Bălcolcom”, Vitalie Melnic a fost admisă, casată parțial hotărârea primei instanțe și

adoptată în această parte o nouă hotărâre, prin care s-a respins pretenția lui Vasile

Tonciuc cu privire la încasarea restanței salariale ca fiind tardivă, în rest s-a menținut

hotărârea din data de 15 octombrie 2018 a Judecătoriei Bălți, sediul Central. (f.d.

207,208-217, vol.I)

Instanța de recurs ridică o problemă de drept procedural în ceea ce privește

soluționarea de către instanța de apel a litigiului, ori deși instanța de apel a aplicat

prevederile art. 355, alin. (1), lit. b) din Codul muncii, reținând că pretenția cu privire

la încasarea restanțelor salariale este depusă cu depășirea termenului de prescripție, a

menținut hotărârea primei instanțe prin care s-a dispus încasarea prejudiciului cauzat

pentru neachitarea în termen a salariului. Astfel, avem în speță o soluție contradictorie.

Pentru a elucida aspectele abordate, Colegiul lărgit a considerat că trebuie să

opereze cu prevederile art. 390, alin. (1), lit. e) și f) din Codul de procedură civilă. În

conformitate cu aceste dispoziții legale procedurale, decizia instanței de apel trebuie să

conțină: motivele concluziilor instanței de apel și referirea la legea guvernantă, precum

și concluziile instanței de apel în urma examinării apelului.

În aceeași ordine de idei, potrivit jurisprudenței stabilite, Curtea Europeană a

Drepturilor Omului a învederat că unul din principiile legate de administrarea corectă

a justiției se referă la hotărârile instanțelor de judecată, care ar trebui să explice în mod

adecvat raționamentele pe care se bazează. Măsura în care se aplică această obligație

de motivare poate varia în funcție de natura deciziei și trebuie determinată în funcție

de circumstanțele cauzei (a se vedea Moreira Ferreira, ibidem, parag. 84; Orlen Lietuva

LTD. vs Lituania, 29 ianuarie 2019, parag. 82).

Cu titlu de principiu, o decizie judiciară nu poate fi calificată ca fiind arbitrară

până la constatarea unui prejudiciu efectiv adus corectitudinii generale a procedurii

judiciare, cu excepția cazului în care nu sunt prezentate motive pentru adoptarea

acesteia sau motivele date se bazează pe o eroare de fapt sau de drept evidentă

manifestată de instanța internă, rezultând în o „negare a justiției” (a se vedea

Andelkovic vs Serbia, 9 aprilie 2013, parag. 27; Bochan vs Ucraina (nr. 2), Marea

Cameră, 5 februarie 2015, parag. 61 – 63; Gelenidze vs Georgia, 7 noiembrie 2019,

parag. 28). Logica aflată la baza noțiunii de „eroare evidentă de apreciere”, astfel cum

este utilizată în contextul art. 6 § 1 din Convenție, este fără îndoială aceea că, având în

vedere că eroarea de fapt sau de drept comisă de instanța națională este atât de vădită

încât este calificată drept „evidentă” – în sensul că nu ar fi putut fi comisă de niciun

5

magistrat rezonabil – este posibil ca aceasta să fi adus atingere echității procesului (a

se vedea Dulaurans vs Franța, 21 martie 2000, parag. 33 – 34). Totodată, o hotărâre

judecătorească care nu are niciun temei legal în dreptul intern și nu permite realizarea

unei legături între faptele stabilite, dreptul aplicabil și rezultatul procesului, avea, în

plus, un caracter arbitrar și trebuia interpretată drept o „denegare de justiție” (a se vedea

Andelkovic, pre-citat, parag. 27).

Procedând la examinarea fondului recursului, Colegiul lărgit învederează că

exigența motivării hotărârii judecătorești este o garanție a caracterului echitabil al

procedurii și împotriva arbitrariului instanței de judecată. În acest caz, instanța de apel

are obligația de a indica motivele raționamentelor sale și să facă referire la legea

guvernantă a speței. Pe baza acestei analize juridice, instanța de apel trebuie să tragă

concluziile de rigoare în urma examinării cererilor de apel. Etapele menționate trebuie

să fie consecutive și să se afle într-o strânsă legătură logică, ceea ce consolidează

ipoteza că soluția finală a instanței de judecată urmează să rezulte din partea motivată

a hotărârii judecătorești.

În speță, Colegiul de control judiciar reține că Vasile Tonciuc a solicitat apărarea

drepturilor sale salariale prin încasarea salariului restant pentru perioada 2008- 30

aprilie 2013, încasarea prejudiciului cauzat pentru neachitarea în termen a salariului

pentru perioada 29 aprilie 2013 – 20 iulie 2018, compensarea cheltuielilor de pază a

bunului imobil al societății pârâte și încasarea cheltuielilor de judecată. (f.d. 2-4,90-91,

vol.I)

Instanța de fond a concluzionat că pretențiile lui Vasile Tonciuc cu privire la

încasarea restanței salariale și a prejudiciului cauzat pentru neachitarea în termen a

salariului sunt întemeiate, ori Vasile Tonciuc și SA „Bălcolcom” în perioada 2008-30

aprilie 2013 s-a aflat în relații de muncă, iar angajatorul nu și-a onorat obligațiunile și

nu a achitat salariul cuvenit salariatului, drept urmare, în temeiul art.330, alin, (2) din

Codul muncii salariatului i se achită suplimentar pentru fiecare zi de întârziere 0,1 la

sută din suma neplătită în termen.

Referitor la pretenția cu privire la compensarea cheltuielilor de pază a imobilului

ce aparține SA „Bălcolcom” instanța de fond a conchis că Vasile Tonciuc nu a probat

în conformitate cu art. 118, alin. (1) din Codul de procedură civilă că a suportat aceste

cheltuieli.

Instanța de apel, rejudecând cauza, prin prisma art. 355, alin. (1), lit. b) din Codul

muncii a respins ca fiind tardivă pretenția lui Vasile Tonciuc cu privire la încasarea

restanței salariale, menținând în rest hotărârea instanței de fond.

La acest capitol, instanța de recurs urmează să verifice dacă instanța de apel s-a

expus asupra tuturor argumentelor înaintate, atât de către Vasile Tonciuc, cât și de către

lichidatorul SA „Bălcolcom”, Vitalie Melnic și dacă motivarea deciziei nu este

contradictorie cu soluția adoptată.

Din lecturarea părții motivate a deciziei contestate, Colegiul lărgit observă că

instanța de apel a casat hotărârea instanței de fond în partea încasării salariului restant

și în această parte a respins acțiunea ca tardivă, în rest a menținut hotărârea primei

instanțe, ceea ce rezultă că a fost menținută hotărârea și în partea încasării prejudiciului

în mărime de 437 907,46 lei, care de fapt constituie penalitatea pentru neachitarea

salariului restant în mărime de 285 096 lei.

6

Instanța de recurs reține că prin prisma art. 330, alin. (2) din Codul muncii (în

vigoare la momentul apariției dreptului) angajatorul este obligat de a repara prejudiciul

cauzat salariatului în cazul reținerii salariului pentru fiecare zi de întârziere, 0,1 la sută

din suma neplătită în termen.

Prin urmare, decizia instanței de apel este contradictorie, ori deși, a reținut că este

tardivă pretenția cu privire la încasarea restanței salariate, ceea ce rezultă că nu a

examinat fondul cauzei și nu a constatat încălcarea de către SA „Bălcolcom” a

drepturilor salariatului Vasile Tonciuc, a menținut hotărârea instanței de fond în partea

încasării prejudiciului pentru neachitarea în termen a salariului.

În ansamblu, ținând cont de natura litigiului și de marja de apreciere a instanței de

judecată, Colegiul judiciar opinează că a examinat principalele întrebări juridice

stabilite și că nu este necesar să se pronunțe separat în privința motivelor cu privire la

fondul cauzei civile. De fapt, acestea poartă un caracter secundar și nu au forță juridică

de a influența decisiv considerentele de mai sus (a se vedea, printre alte autorități,

Kamil Uzun vs Turcia, 10 mai 2007, parag. 64 din 10 mai 2007; Centrul pentru Resurse

Juridice în numele lui Valentin Câmpeanu vs România (Marea Cameră), 17 iulie 2014,

parag. 156).

Drept consecință, instanța de recurs conchide că decizia din 13 august 2019 a

Curții de Apel Bălți este una contradictorie, de vreme ce pe de o parte reține ca fiind

tardivă pretenția lui Vasile Tonciuc cu privire la încasarea restanțelor salariale, pe de

altă parte menține hotărârea primei instanțe în partea dispunerii încasării prejudiciului

cauzat în legătură cu neachitarea în termen a salariului. Efectul acestor încălcări de

legalitate, și anume, devierile procedurale afectează echitatea procedurii în ansamblu

și calitatea hotărârii judecătorești pronunțate în apel în acord cu art. 239 și art. 390,

alin. (1), lit. e) și f) din Codul de procedură civilă. Or, la deliberarea deciziei, Curtea

de Apel Bălți nu a apreciat corect concluzia în urma examinării apelurilor deduse

judecății.

Considerațiile de mai sus sunt suficiente pentru a confirma incidența temeiului

indicat la articolul 432, alin. (4) din Codul de procedură civilă și a stabili că erorile

judiciare analizate în speță sunt esențiale.

Cu titlu de remarcă, judecarea recursului, exercitat conform rigorilor impuse de

articolul 432, alin. (1) din Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai

pentru problemele de drept material și procedural. Curtea Supremă de Justiție verifică

doar legalitatea deciziei, nu și temeinicia ei în fapt. În acest caz, luând în considerare

că instanța de apel a săvârșit o încălcare gravă procedurală, instanța de recurs opinează

că singura soluție legală și rezonabilă este casarea deciziei contestate și trimiterea

cauzei spre rejudecare. Din motivul unei opinii contradictorii promovate de Curtea de

Apel Bălți, instanța de recurs nu are pârghii de a verifica care soluție a fost aleasă până

la urmă de către completul de judecată.

Așadar, Colegiul lărgit notează că greșelile procedurale nu pot fi corectate în

ordine de recurs, din cauza specificului acestora. De altfel, atât Vasile Tonciuc, cât și

SA „Bălcolcom” trebuie să aibă posibilitatea reală să-și prezinte apărarea și să fie

audiați de o instanță de apel, care va fi competentă de a examina toate chestiunile de

fapt și de drept relevante litigiului (a se vedea A. Menarini Diagnostics S.R.L. vs Italia,

27 septembrie 2011, parag. 59; Akaki Tchaghiashvili, 2 septembrie 2014, parag. 34,

Samardžić, ibidem, parag. 31, Gohe și alții vs Franța, 3 iulie 2018, parag. 41 - 43).

7

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că s-a constatat o eroare

judiciară, care nu poate fi corectată de către instanța de recurs, Colegiul lărgit ajunge

la concluzia de a casa decizia din data de 13 august 2019 a Curții de Apel Bălți și de a

restitui prezenta cauză civilă la rejudecare la Curtea de Apel Bălți, în alt complet de

judecători în acord cu articolul 445, alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă.

Astfel, ținând cont de rolul specific al instanței de recurs și de preeminența

dreptului, este imperios, ca la reexaminarea cauzei în ordine de apel, să fie remediate

neajunsurile procedurii inițiale (a se vedea cauzele Baka vs Ungaria (Marea Cameră),

23 iunie 2016, parag. 117; Zubac vs Croația (Marea Cameră), 5 aprilie 2018, parag.

123 – 125). Pe această cale, cauza civilă urmează a fi judecată în întregime în cadrul

unor proceduri noi, în cadrul căreia instanța de apel va avea sarcina de a stabili o

legătură clară între faptele speței, dispozițiile legale aplicabile și concluziile la care a

ajuns. În funcție de rezultatul aprecierii juridice, instanța de apel va trebuie să constate

temeinicia sau lipsa unui temei legal a cererilor de apel formulate de către Vasile

Tonciuc și lichidatorul SA „Bălcolcom” (a se vedea, spre exemplu, importanța

rejudecării cauzei de către instanțele ierarhic inferioare în baza considerentelor unei

instanțe de recurs, Victor Harovschi vs Moldova, 18 noiembrie 2008; Dimitar

Yordanov vs Bulgaria, 6 septembrie 2018, parag. 52 – 53).

În conformitate cu articolul 445, alin. (1), lit. c) din Codul de procedură civilă,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție

decide:

Se admit recursurile declarate de către lichidatorul Societății pe Acțiuni

„Bălcolcom”, Vitalie Melnic și de către Vasile Tonciuc.

Se casează decizia din 13 august 2019 a Curții de Apel Bălți, adoptată în cauza

civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Vasile Tonciuc împotriva

Societății pe Acțiuni „Bălcolcom” cu privire la încasarea salariului și a altor plăți

salariale neachitate în termen, a prejudiciului și a cheltuielilor de judecată, cu remiterea

cauzei la rejudecare la Curtea de Apel Bălți, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

Nicolae Craiu

Iurie Bejenaru

8