2ra-777/23 — încasarea salariului și penalităților
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- încasarea salariului şi penalităţilor
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
2ra-777/23 — încasarea salariului și penalităților (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului declarat de Tonciuc Vasile,
în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Tașciuc
Galina către SA „Bălcolcom”, în calitate de intervenienți accesorii Tonciuc
Vasile, Fuiarovskaia Svetlana și Gross Elizabeth privind încasarea salariului
și penalităților,
împotriva deciziei din 20 decembrie 2022 a Curții de Apel Bălți
(Dosarul nr. 2ra-777/23
2-21010232-01-2ra-06062023)
Admisibilitatea recursului depus până la 1 septembrie 2023; Art. 432 din Codul
de procedură civilă (versiunea până la 1 septembrie 2023); Temeiurile
recursului, Temeiurile inadmisibilității recursului
Judecătoria Bălți, sediul Central, judecător – S. Dubceac
Curtea de Apel Bălți, judecător – S. Procopciuc, E. Grumeza, N. Chircu
12 martie 2025
0
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului declarat de
Tonciuc Vasile,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Ion Malanciuc, Președinte,
Oxana Parfeni,
Lilia Roic-Botezatu, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 20 ianuarie 2021, Tașciuc Galina a înaintat cerere de chemare în
judecată împotriva SA „Bălcolcom” privind încasarea datoriei salariale în
mările de 613 136 de lei, a penalității și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, începând cu 1 martie
2011 și până în prezent, activează la SA „Bălcolcom” în calitate de
jurisconsult, fapt ce se confirmă prin ordinul nr. 6 din 10 februarie 2011, cât
și prin contractul individual de muncă nr.1 din 10 februarie 2011. Contractul
individual de muncă menționat a fost semnat pe un termen nelimitat (p.1.1.).
Conform pct. 8 al contractului, din start a fost stabilit un salariu lunar de 2
000 de lei, care mai apoi, începând cu 1 ianuarie 2012, prin ordinul nr.8 din
01 ianuarie 2012, a fost stabilit în sumă de 5 492 de lei.
A menționat că, începând cu 1 martie 2011 și până la data înaintării
prezentei acțiuni a participat din numele întreprinderii la multiple ședințe de
judecată, începând cu cauza civilă SRL „Hostex Establishment” către SA
„Bălcolcom” nr. S care a fost examinată și executată hotărârea timp de 5 ani
și de 2 ori a ajuns la CSJ, continuând cu cauzele civile Primăria mun.Bălți
către SA „Bălcolcom”, SA ”Bălcolcom” către Inspectoratul Fiscal Teritorial
Bălți, Gross Elisabeth către SA „Bălcolcom” privind dizolvarea
întreprinderii și finisând cu cauza administrativă SA „Bălcolcom” către
Banca Națională a Moldovei privind anularea actului administrativ, cauză la
care participă până în prezent și care la moment va fi examinată de către
Curtea de Apel Chișinău.
Pentru participarea la aceste cauze, atât de către fostul administrator
Tonciuc Vasile cât și de către actualul administrator Melnic Vitalie au fost
eliberate mai multe procuri, ceea ce dovedește faptul de facto activării la SA
„Bălcolcom”, începând cu 2011 și până în prezent. Mai mult ca atât, faptul
activării este recunoscut și de către instanțele de judecată la ședințele cărora
participa în calitate de reprezentant al SA „Bălcolcom”.
A relevat că, pârâtul nici nu neagă angajarea ei la SA „Bălcolcom” în
calitate de jurisconsult și respectiv activitatea până în prezent.
1
A mai indicat că până la înaintarea prezentei acțiuni salariul nu i-a fost
achitat.
Astfel, la momentul înaintării prezentei acțiuni în judecată datoria
salariată a SA „Bălcolcom” față de reclamantă constituie 613 136 de lei: 2
000 de lei x 10 luni (01.03.2011-31.12.2011)=20 000 de lei, 5 492 de lei x
108 luni (01.01.2012-31.12.2020) = 593 136 de lei.
Totodată partea reclamantă a mai specificat că consideră oportun de a
fi calculată penalitatea prevăzută de art.330 Codul muncii. Suma penalității
calculate va fi prezentată suplimentar în ședința de judecată.
În cadrul ședinței de judecată din 17 mai 2021, reclamanta Tașciuc
Galina a depus cerere de concretizare a pretențiilor, în care a indicat că
înaintează pretenții pentru neachitarea salariului pentru perioada decembrie
2015 - aprilie 2021, adică pentru 65 de luni. Salariul de funcție stabilit de
părți, reieșind din durata zilei de muncă de 8 ore și 5 zile în săptămână
constituie 5 492 de lei.
Reclamanta a solicitat încasarea din contul SA „Bălcolcom” în
beneficiul său a datoriei salariale în mărime de 178 490 de lei, a penalității
în sumă de 519 480,04 lei și a cheltuielilor de judecată.
Prin încheierea din 23 aprilie 2021 a Judecătoriei Bălți, sediul Central
au fost atrași în proces, în calitate de intervenienți accesorii Tonciuc Vasile,
Fuiarovskaia Svetlana și Gross Elizabeth (f.d. 75-77, vol.I).
Prin hotărârea din 5 iulie 2022 a Judecătoriei Bălți, sediul Central, s-a
admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Tașciuc Galina și s-
a încasat de la SA „Bălcolcom” în beneficiul lui Tașciuc Galina suma de 101
602 lei cu titlu de datorie la plata salariului. În rest pretențiile au fost respinse
ca neîntemeiate.
La 8 iulie 2022, Fuiarovskaia Svetlana, reprezentată de avocatul Sorin
Brumă, a depus cerere de apel împotriva hotărârii din 05 iulie 2022 a
Judecătoriei Bălți, sediul Central, prin care a solicitat casarea parțială a
hotărârii instanței de fond cu emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea să
fie respinsă integral (f.d. 234, vol. II).
Cu respectarea termenului acordat de instanță pentru înlăturarea
neajunsurilor la depunerea cererii de apel, la 12 octombrie 2022 a fost depusă
cererea de apel motivată (f.d.19-21, vol. III).
Invocând ilegalitatea și netemeinicia hotărârii Judecătoriei Bălți,
sediul central din 5 iulie 2022, la 20 iulie 2022, a contestat-o cu apel Tonciuc
Vasile, solicitând casarea parțială a hotărârii instanței de fond cu emiterea
unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie respinsă integral (f.d.237-238, vol.
II). Cu respectarea termenului acordat de instanță pentru înlăturarea
neajunsurilor la depunerea cererii de apel, la 14 octombrie 2022 a depus
cererea de apel motivată (f.d.14-17, vol. III).
2
La04 august 2022, a contestat cu apel hotărârea primei instanțe,
Tașciuc Galina, prin care a solicitat casarea parțială a hotărârii instanței de
fond cu emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie admisă integral
(f.d. 240, vol. II) .
Prin decizia din 20 decembrie 2022 a Curții de Apel Bălți, s-au respins
cererile de apel declarate de Tașciuc Galina, Fuiarovskaia Svetlana prin
intermediul avocatului Brumă Sorin și de către Tonciuc Vasile și s-a
menținut hotărârea din 05 iulie 2022 a Judecătoriei Bălți, sediul Central (f.d.
74, 75-84 verso,vol.III).
Pentru a decide astfel, instanța de apel a indicat că, soluția instanței de
fond în partea pretenției contestate este una corectă, rezultată din aprecierea
corectă a materialului probator și interpretarea justă a normelor de drept
material.
Astfel, a concluzionat că, instanța de fond just a hotărât încasarea
datoriei salariale începând cu 01.04.2018-30.04.2021 în mărime de 101 602
lei, după calculul 104 348 de lei (suma datoriilor salariale pentru perioada
martie 2018-aprilie 2021 recunoscută de către lichidatorul Melnic Vitalie)-
2746 lei (salariul pentru luna martie 2018), respectiv perioada pentru care a
fost încasată datoria salarială este indicată expres în partea motivată a
hotărârii contestate.
În context, a reținut că nu poate admite alegațiile părții apelante,
Fuiarovskaia Svetlana precum că Tașciuc Galina nu a fost tabelată și nici nu
putea fi tabelată deoarece în intervalul de timp 2013-2018 aceasta cunoștea
despre faptul că SA „Bălcolcom” nu are organe de conducere, cunoștea
despre inițierea procedurii de dizolvare a SA „Bălcolcom” și despre
neachitarea sumelor cu titlu de salariu ceea ce dovedește acestor apelanți,
manifestarea unui comportament de rea-credință din partea reclamantei, or,
prima instanță a respins pretențiile reclamantei privind încasarea datoriei
salariale pentru perioada decembrie 2015-martie 2018, iar pentru perioada
2013- noiembrie 2015 reclamanta nu a înaintat pretenții privind încasarea
salariului.
Instanța de apel a considerat că nu va fi reținut nici argumentul
apelantului Tonciuc Vasile precum că lichidatorul Melnic Vitalii a ascuns și
nu a prezentat instanței de judecată bilanțul provizoriu pe care l-a prezentat
în dosarul de dizolvare a SA „Bălcolcom”, în care nu sunt indicate careva
datorii față de buget care urmează a fi încasate dintr-un careva salariu a cuiva
dintre angajații SA „Bălcolcom”, or, apelantul în situația în care considera
că înscrisul respectiv are relevanță avea posibilitatea să-l prezinte personal,
Tonciuc Vasile având calitatea de participant în proces în cadrul cauzei de
lichidare a SA „Bălcolcom”.
Cu referire la solicitarea apelantei Tașciuc Galina privind încasarea
compensației în mărime de 0,3% din suma neplătită a salariului pentru
3
fiecare zi de întârziere, instanța de apel a considerat că instanța de fond just
a respins-o ca fiind neîntemeiată, întrucât cerințele Galinei Tașciuc în acest
sens, nu se încadrează în dispozițiile art. 330 alin. (2) din Codul muncii.
În context, a reținut că mențiunea apelantei Tașciuc Galina precum că
societatea nu se află în situație financiar dificilă este combătută de
materialele dosarului, or, pe bunurile întreprinderii este aplicat sechestru,
întreprinderea de facto nu activează încă din anii 2005 fapt constat prin
hotărârea Judecătoriei Bălți, sediul central din 23 februarie 2018 (nr.09-2-
6663-28062017) /f.d.42, verso, vol.II/, totodată pe conturile bancare ale
pârâtului și bunurile acestuia sunt aplicate sechestre prin încheieri
judecătorești /f.d.199, 205-206 vol. I/, astfel întreprinderea a fost în
imposibilitate de a achita în termen salariul reclamantei independent de
voința sa.
La 2 mai 2023, Tonciuc Vasile, a depus, prin intermediul poștei
terestre, cerere de recurs împotriva deciziei din 20 decembrie 2022 a Curții
de Apel Bălți.
În motivarea recursului a fost reiterată poziția lui Tonciuc Vasile,
expusă în cererea de apel.
La 7 iunie 2023, Curtea Supremă de Justiție a expediat copia cererii
de recurs participanților la proces (f.d. 108, vol. III).
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Potrivit art. XI alin. (3) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 (în vigoare
din 1 septembrie 2023),
„Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a
prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.”
Art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă prevede că:
„Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a
deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel”.
Art. 432 din Codul de procedură civilă (până la modificările operate
prin Legea nr. 246 din 31 iulie 2023, în vigoare din 01 septembrie 2023)
reglementează că:
”(1) Părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în
care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau
a normelor de drept procedural.
(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat
în cazul în care instanța judecătorească:
a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;
b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;
b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;
4
c) a interpretat în mod eronat legea;
d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.
(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat
în cazul în care:
a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea
ei;
b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a
comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;
c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a
procesului;
d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate
în proces;
e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;
f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.
(4) Săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de
declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce
la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că
aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care
erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.”
Art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă (până la modificările
operate prin Legea nr. 246 din 31 iulie 2023, în vigoare din 1 septembrie
2023) prevede că:
„Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se
încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură
civilă.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de declarare a recursului, Completul de judecată
al Curții Supreme de Justiție atestă că, decizia Curții de Apel Bălți a fost
pronunțată la 20 decembrie 2022, fiind expediată participanților la prces la 3
martie 2023 (f.d. 85, vol. III). Dat fiind faptul că la materialele cauzei este
anexat plicul restituit instanței din adresa lui Tonciuc Vasile cu mențiunea
„nereclamat” (f.d. 95, vol.III), iar recurentul în cererea de recurs indică
decizia i-a fost comunicată la 3 martie 2023, Completul de judecată
consideră că recursul depus la 2 mai 2023, este în termen.
Potrivit jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să
fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede
puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri. Completul de judecată
al Curții Supreme de Justiție menționează că, recursul declarat de Tonciuc
Vasile, conține obiecții de fapt și de drept, similare celor expuse anterior în
cadrul examinării cauzei, care au fost analizate de către instanța de apel, fiind
apreciate corespunzător.
5
În consecință, nu există aparența unei încălcări a drepturilor recurentei
la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în
modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în
sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera
netemeinicia hotărârii și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432
alin. (1) din Codul de procedură civilă. Nu este suficientă simpla expunere a
circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu
indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și
dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea
nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea
tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a
pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Recursul nu se poate limita la o simplă
indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate
instanței de apel și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum
și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici.
Drept urmare, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
reține că argumentele invocate de către recurentă nu pot constitui temei de
admisibilitate a recursului, și respectiv, nu constituie temei de casare a
deciziei recurate.
De asemenea, completul de judecată accentuează că admisibilitatea
recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței
judecătorești supreme care constă, în special în asigurarea și interpretarea
uniformă a legilor la examinarea cauzelor. Astfel, motivarea oricărei cereri
de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea
succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul
de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder
împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.
230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,
întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care
se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo
împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi
mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva
Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6
procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile
speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea
procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic
superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie
1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO,
6
procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care
implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu
cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991,
, Seria A, nr. 212-A).
În circumstanțele menționate, completul de judecată ajunge la
concluzia de a declara inadmisibil recursul înaintat de Tonciuc Vasile.
În conformitate cu art. 432, art. 433, art. 440 alin. (1) din Codul de
procedură civilă,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară ca inadmisibil recursul înaintat de Tonciuc Vasile.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Ion Malanciuc
Judecători Oxana Parfeni
Lilia Roic-Botezatu
7