3ra-9/20 — contestarea actului administrativ

3ra-9/20 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 3ra-9/20

Prima instanță: Judecătoria Bălți, sediul Central (jud: E. Balan)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud: E. Grumeza, N. Chircu, S. Procopciuc)

ÎNCHEIERE

22 ianuarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Mariana Pitic

examinând admisibilitatea cererii de recurs depusă de Societatea pe Acțiuni

„Basarabia-Nord”,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

Societatea pe Acțiuni „Basarabia-Nord” împotriva Biroului Vamal Nord cu privire la

contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei din 12 martie 2019 a Curții de Apel Bălți, prin care a fost

respins apelul declarat de Societatea pe Acțiuni „Basarabia-Nord” și a fost menținută

hotărârea din 17 octombrie 2018 a Judecătoriei Bălți, sediul Central,

c o n s t a t ă:

La data de 11 iulie 2018, SA „Basarabia-Nord” a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Biroului Vamal Nord cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii reclamanta a invocat că în baza contractului de vânzare-

cumpărare încheiat cu compania „Interdel Handelsgesellschaft” m.b.h. nr. 153Av/18 din

07 mai 2018 a fost importată marfa – carne de porc conform proforma-invoice nr.

91800410 în valoare de 49 471,23 Euro (975 834,85 lei).

A indicat că întru executarea legislației în vigoare la importul mărfurilor, a

declarat valoarea în vamă în conformitate cu art. VII a GATT (Acordul privind aplicarea

articolului VII al Acordului General pentru Tarife vamale și Comerț 1994) al

Organizației Mondiale a Comerțului, la care Republica Moldova a aderat la data de 01

iunie 2001, art. 214 din Codul vamal, Legea cu privire la tariful vamal nr. 1380 din 20

noiembrie 1997 și Hotărârea Guvernului nr. 974 din 15 august 2016 cu privire la

aprobarea Regulamentului privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor

introduse pe teritoriul RM și a prezentat actele de însoțire a mărfurilor, care au stat la

baza operării importului efectuat și care atestă totalitatea cheltuielilor suportate în scopul

1

determinării valorii în vamă a mărfurilor importate în baza valorii tranzacției, respectiv

în baza prețului efectiv plătit sau de plătit.

A menționat că la declararea valorii în vamă la mărfurile introduse pe teritoriul

vamal al Republicii Moldova, SA „Basarabia-Nord” a utilizat metoda determinării

valorii în vamă în baza prețului efectiv, fapt confirmat prin cumulul de acte prezentat,

inclusiv ordinul de plată nr. 875 din 07 mai 2018. Astfel, la Declarația vamală nr. I 7378

din 15 mai 2018 au fost prezentate următoarele documente: contractul de vânzare-

cumpărare, scrisoarea de trăsură internațională, factura comercială (invoice), certificatul

veterinar, scrisori ale agenților economici (oferta, specificația), calculația cheltuielilor

de transport, certificatul de origine, acordul adițional la contractul de vânzare-cumpărare

și dispoziția de plată.

Necătând la faptul prezentării tuturor actelor ce atestă corectitudinea în executarea

procedurii de determinare a valorii în vamă, Biroul Vamal Nord, contrar prevederilor

Legii cu privire la tariful vamal, Hotărârii Guvernului nr. 974 din 15 august 2016 și

procedurii stabilite, arbitrar și nemotivat a emis actul de inspecție-vizualizare nr. 1170

din 16 mai 2018, cu obligațiunea de a majora valoarea în vamă a mărfii importate cu

suma de 455 294, 43 de lei, ceea ce constituie 47 % din valoarea mărfii importate.

Consideră că pârâtul a aplicat contrar legii direct metoda de rezervă, invocând

eronat faptul nerespectării pct. 34 din Hotărârea Guvernului nr. 974 din 15 august 2016,

fără o motivare adecvată, precisă și în lipsa dovezilor care ar justifica în mod rezonabil

pretinsa suspiciune de subevaluare a costului mărfii importate. Pentru a decide astfel,

Biroul Vamal Nord a invocat discrepanțe între prețul declarat și valoarea mărfurilor

identice și similare anterior importate, fără a motiva și confirma în vreun fel concluzia

dată, necătând la faptul că prețurile la materia primă în cauză corespund prețurilor medii

de piață.

A afirmat că pârâtul, la emiterea actului contestat, nu a ținut cont nici de actele

prezentate în vederea confirmării valorii mărfurilor importate, nu a negat veridicitatea

datelor ce atestă valoarea în vamă a mărfurilor importate din Uniunea Europeană și

contrar procedurii stabilite de lege, a decis majorarea valorii în vamă cu 45 % prin

simplul fapt al necorespunderii prețului mărfii importate cu prețul mărfurilor identice și

concomitent similare importate anterior.

Prin urmare, în cazul în care au fost prezentate toate actele ce permit determinarea

valorii în vamă conform metodei nr. 1, nu poate și este ilegală aplicarea directă a metodei

de rezervă din simplul motiv al invocării de către organul vamal a faptului că prețul

mărfurilor importate nu este același cu mărfurile identice și similare importate anterior.

De asemenea, au fost invocate discrepanțe privind condițiile de livrare stipulate în

contractul de vânzare-cumpărare și factura invoice, fără însă a se ține cont de prevederile

acordului adițional din 07 mai 2018, conform căruia condițiile de livrare se stabilesc în

invoice proforma și/sau în specificație.

Reclamanta a susținut că, mizând pe faptul că marfa importată – carne în stare

proaspătă refrigerată, este un produs ușor alterabil, pentru a tergiversa vămuirea mărfii

și a determina în acest fel declarantul să accepte aplicarea metodei de rezervă, prin actul

contestat, contrar prevederilor pct. 5, 9, 29 din Regulamentul privind modul de declarare

2

a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova, aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr. 974 din 15 august 2016, de către organul vamal au fost

solicitate neîntemeiat un șir de acte, unele dintre care inexistente, iar altele în esență sunt

aceleași acte care deja au fost prezentate odată cu declarația vamală și care nu constituie

o dovadă în plus a valorii în vamă declarate.

Astfel, prin actul de inspecție de către autoritatea vamală a fost solicitată într-o

manieră generală și abstractă prezentarea următoarelor acte: orice acord posibil între

vânzător și cumpărător care afectează valoarea în vamă a mărfurilor, comenzile de

livrare, corespondența comercială purtată în vederea încheierii și negocierii prețului,

oferta de preț de la producător, copia declarației de export prevăzut în contractul nr.

153/18 din 07 mai 2018; costul încărcării, descărcării și transbordării mărfii, costul

paleților și ambalajului, partea din venitul de la orice revânzare, transmitere sau utilizare

ulterioară a mărfii care ar reveni direct sau indirect vânzătorului, alte documente care

sunt în măsură să dovedească realitatea documentelor prezentate.

SA „Basarabia-Nord” a declarat că solicitarea prezentării actelor care ar confirma

costul încărcării, transbordării mărfurilor și a costului ambalajului este neîntemeiată, or,

conform acordului adițional și specificației atașate, condițiile de livrare a mărfurilor au

fost stabilite conform regulilor Incoterms 2010 – CPT mun. Bălți, ceea ce presupune că

vânzătorul plătește pentru transportul mărfii la destinația cuvenită, adică până la locul

indicat de cumpărător, fiind confirmată prin calculația cheltuielilor de transport. Iar,

referitor la costul ambalajului, acesta este un atribut inerent mărfurilor vândute,

constituind parte integrantă a prețului acestora.

De asemenea, ilegalitatea și netemeinicia solicitării informațiilor respective

rezultă și din prevederile pct. 5 din Regulamentul sus-citat, conform cărora prețul efectiv

plătit sau de plătit este format din suma plăților efectuate sau care trebuie efectuate de

cumpărător către sau în beneficiul vânzătorului pentru mărfurile importate și include

toate plățile efectuate sau care trebuie efectuate ca o condiție a vânzării mărfurilor

importate de către cumpărător către vânzător sau de către cumpărător către o terță parte

pentru a îndeplini o obligație a vânzătorului.

Conform prevederilor menționate, SA „Basarabia-Nord” în calitatea sa de

cumpărător nu are obligația de a deține și respectiv, nu deține și nu poate obține

informații despre partea din venitul de la orice revânzare, transmitere sau utilizare

ulterioară a mărfii, care ar reveni direct sau indirect vânzătorului străin al mărfii în

raporturile acestuia cu terții și care nu acceptă oferirea și divulgarea unor asemenea date

ce constituie secretul său comercial.

A invocat că la 23 mai 2018, în conformitate cu art. 286 și 287 din Codul vamal,

a contestat actul de inspecție-vizualizare nr. 1170 din 16 mai 2018 la organul ierarhic

superior Serviciul Vamal al RM, contestația fiind respinsă prin răspunsul nr. 28/11-9349

din 19 iunie 2018, recepționat la 26 iunie 2018.

A solicitat recunoașterea ca fiind ilegale a acțiunilor Biroului Vamal Nord în

vederea majorării în vamă a mărfurilor importate conform declarației vamale în detaliu

nr. I 7378 din 16 mai 2018, anularea actului de inspecție-vizualizare nr. 1170 din 16 mai

2018 emis la declarația vamală nr. I 7378 din 16 mai 2018 și obligarea Biroului Vamal

3

Nord să restituie SA „Basarabia-Nord” suma drepturilor de import încasate suplimentar

în valoare de 91 423,12 lei TVA și 1821,18 lei – taxe pentru proceduri vamale.

Prin hotărârea din 17 octombrie 2018 a Judecătoriei Bălți, sediul Central, acțiunea

depusă de SA „Basarabia-Nord” a fost respinsă.

Prin decizia din 12 martie 2019 a Curții de Apel Bălți, a fost respins apelul declarat

de SA „Basarabia-Nord” și a fost menținută hotărârea din 17 octombrie 2018 a

Judecătoriei Bălți, sediul Central.

Pentru a decide astfel, instanțele ierarhic inferioare au constatat că între datele

incluse în declarația vamală și actele specificate de SA „Basarabia-Nord” există

discrepanțe referitor la condiția de livrare, care în declarația vamală este CPT, iar în

contractul nr. 153/18 din 08 mai 2018 condiția de livrare este stabilită FCA, la fel și în

CMR nr. 0225378 este indicată altă condiție – EXW. De asemenea, în declarația vamală

inițială este declarată carne refrigerată, dezosată de animale din specia porcine domestice

SPINARI 4D – 14961 kg (609 cutii cart., 19 palete), GÂT – 5001 kg (209 cutii carton,

6 palete); cotlet – 1010 kg (41 cutii cart., 1 palet), însă în actele prezentate era indicat

spete „4D” – 14961 kg (609 cutii cart., 19 palete), ceafă – 5001 kg (209 cutii carton, 6

palete) și cotlet – 1010 kg (41 cutii cart., 1 palet).

De asemenea, au fost stabilite neconcordanțe referitor la suma tranzacției, indicată

în ordinul de plată în valută străină - 50470 euro și declarația vamală primară – 49471,23

euro și suma indicată în invoice-ul documentar din 11 mai 2018 – 49 471, 23 euro, la fel

invoice-ul este datat cu 26 aprilie 2018, dată anterioară întocmirii ordinului de plată din

07 mai 2018.

În consecință, instanțele de judecată au concluzionat că solicitarea organului

vamal de prezentare a unor acte suplimentare pentru confirmarea valorii în vamă a mărfii

este una justificată. Iar, ca urmare a neprezentării în volum integral de către declarant a

informației solicitate de organul vamal, constatând imposibilitatea aplicării în calitate de

metode de determinare a valorii în vamă metodele I-V, Biroul Vamal Nord a aplicat

metoda VI (metoda de rezervă).

La data de 11 iunie 2019, SA „Basarabia-Nord” a depus cerere de recurs împotriva

deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei din 12 martie

2019 a Curții de Apel Bălți și hotărârii din 17 octombrie 2018 a Judecătoriei Bălți, sediul

Central, cu pronunțarea unei hotărâri noi de admitere a acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că decizia instanței de apel și hotărârea primei

instanțe sunt neîntemeiate și ilegale, fiind emise cu interpretarea eronată și aplicarea

greșită a normelor de drept material, care reglementează temeiurile și procedura conform

căreia organul vamal este în drept să nu accepte valoarea declarată conform prețului

plătit sau de plătit și să solicite acte suplimentare în vederea confirmării valorii declarate.

A invocat că atât intimatul, cât și instanțele ierarhic inferioare nu au motivat cu

referire la probe și prevederile legale aplicabile, în ce măsură pretinsele discrepanțe

reținute ar duce la neacceptarea valorii în vamă și respectiv, la majorarea acesteia cu 47

%.

Recurenta a menționat că sunt arbitrare și contrare legii concluziile instanțelor

expuse în hotărârile contestate cu privire la recunoașterea ca fiind justificată a solicitării

4

organului vamal de prezentare a unor acte suplimentare pentru confirmarea valorii în

vamă a mărfii, fără a supune analizei actele solicitate și a motiva în vreun fel temeinicia

solicitării acestora și în ce măsură actele vizează înlăturarea pretinselor discrepanțe în

raport cu cele prezentate deja.

La data de 26 iunie 2019, intimatului Biroul Vamal Nord i-a fost notificată cererea

de recurs (f.d. 167), cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței.

Prin referința depusă la 31 iulie 2019, Biroul Vamal Nord a solicitat declararea

recursului ca inadmisibil.

Examinând admisibilitatea cererii de recurs, Completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează următoarele.

Prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018 a fost adoptat Codul administrativ al

Republicii Moldova.

În conformitate cu art. 257 alin. (1) din Codul administrativ, prezentul cod intră

în vigoare la 01 aprilie 2019.

În conformitate cu art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de

contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor

examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform prevederilor

prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în contenciosul

administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la intrarea în vigoare a

prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica corespunzător pentru

procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a încheierilor judecătorești.

Din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale.

Prin urmare, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție va aprecia condițiile de admisibilitate a recursului în conformitate

cu prevederile art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, adică conform reglementărilor

anterioare intrării în vigoare a Codului administrativ.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Bălți a pronunțat decizia contestată la data de 12 martie 2019.

Decizia instanței de apel redactată integral a fost expediată în adresa SA

„Basarabia-Nord” la 11 aprilie 2019 și a fost recepționată la 15 aprilie 2019 (f.d. 152-

153).

Astfel, recursul, depus la data de 11 iunie 2019 de SA „Basarabia-Nord”, este în

termen.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile, Completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că,

recursul este inadmisibil din următoarele motive.

5

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că recursul depus de SA „Basarabia-Nord” nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura admisibilității constă în

6

verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în

art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Totodată, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie

efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel

recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza

Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul depus de SA „Basarabia-

Nord” asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, Completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara recursul

depus de SA „Basarabia-Nord”, ca inadmisibil.

În conformitate cu art.193, 195, 230 și 258 alin. (3) din Codul administrativ și art.

270 din Codul de procedură civilă, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de Societatea pe Acțiuni „Basarabia-Nord” se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Mariana Pitic

7