3ra-13/20 — contestarea actului administrativ

3ra-13/20 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 3ra-13/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul central (jud. R. Țurcanu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. B. Bîrca, O. Cojocaru, S. Iorgov)

DECIZIE

22 ianuarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Maria Ghervas

Nina Vascan

Victor Burduh

Mariana Pitic

examinând recursul depus de către Inspectoratul General al Poliției,

în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă

de către Adrian Gamco împotriva Inspectoratului General al Poliției cu privire la

contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei din 12 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de către Inspectoratul General al Poliției și a fost

menținută hotărârea din 30 iulie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul central,

constată:

La data de 24 aprilie 2018 Adrian Gamco a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Inspectoratului General al Poliției cu privire la contestarea

actului administrativ.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la data de 26 martie 2018

Inspectoratul General al Poliției i-a adus la cunoștință ordinul nr. 142 ef. din 23

martie 2018, prin care a fost sancționat disciplinar cu mustrare aspră pentru

încălcarea prevederilor art. 19 alin. (1) și (2), 56 alin. (2), 254 alin. (1) și 263 alin.(7)

din Codul de procedură penală, ale art. 13 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 333-XVI din

10 noiembrie 2006 privind statutul ofițerului de urmărire penală, ale art. 19 lit. d) și

26 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 320 din 27 decembrie 2012 cu privire la

activitatea Poliției și statutul polițistului, ale pct. 7 subpct. 2), 4), 8) și 11) din Statutul

disciplinar al funcționarului public cu statut special din cadrul Ministerului

Afacerilor Interne, aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr. 409 din 07 iunie 2017

și ale pct. 1, 2 și 5 Capitolul II din fișa postului a șefului Secției urmărire penală a

Inspectoratului de poliție Briceni, inacțiuni manifestate prin neasigurarea

înregistrării și organizării pentru examinarea în modul stabilit a sesizărilor despre

săvârșirea infracțiunilor, neexaminarea plângerilor din 15 septembrie 2017 și 13

1

octombrie 2017 ale Nataliei Vișnevscaia, fapt ce a dus la încălcarea gravă a

drepturilor părților la un proces echitabil și diminuarea imaginii poliției în fața

societății.

A menționat că, a fost sancționat disciplinar pentru faptul că, în zilele de 11

octombrie 2017 și 16 octombrie 2017 neîntemeiat a acceptat conexarea cererilor

Nataliei Vișnevscaia la materialele cauzei penale nr. 2017070401, care au fost

anterior înregistrate în Registrul de evidență a altor informații cu privire la infracțiuni

și incidente cu nr. 3333 din 18 septembrie 2017 și cu nr. 3648 din 13 octombrie

2017, deoarece faptele invocate de către petiționar în cererile nominalizate nu pot

constitui obiect de cercetare în cadrul cauzei enunțate pornită pe faptul pretinsei

violări de domiciliu.

A considerat că, ordinul pârâtul enunțat este ilegal în fond ca fiind emis

contrar prevederilor legii și cu încălcarea procedurii stabilite.

A susținut că, conform art. 208 alin. (2) din Codul muncii, în cadrul anchetei,

salariatul are dreptul să-și explice atitudinea și să prezinte persoanei abilitate cu

efectuarea anchetei toate probele și justificările pe care le consideră necesare, însă,

de fapt, cu concluzia anchetei de serviciu a făcut cunoștință abia la data de 10 aprilie

2018, după ce a fost emis ordinul de sancționare, respectiv, nu a avut posibilitate de

a înainta obiecții, probe și justificări, prin ce s-a încălcat procedura efectuării

cercetării de serviciu.

A afirmat că, pârâtul a încălcat prevederile art. 209 alin. (1) din Codul muncii,

deoarece pretinsa abatere disciplinară a fost constatată, prin raport, la data de 17

ianuarie 2018, iar la data de 26 ianuarie 2018 (10 zile) ancheta de serviciu a fost

suspendată în legătură cu faptul că, se afla în concediu anual de odihnă, fiind reluată

la data de 02 martie 2018 și la data de 23 martie 2018 (22 zile) a fost emis ordinul

de sancționare, adică sancțiunea disciplinară a fost aplicată peste 31 zile, de la

momentul constatării abaterii.

A relevat că, la emiterea ordinului enunțat, pârâtul nu a ținut cont de

prevederile art. 2111 din Codul muncii, deoarece în conținutul ordinului de

sancționare nejustificat s-a indicat că, a comis o încălcare gravă, care, de fapt, nu a

fost argumentată sub aspectul acestor prevederi.

A declarat că, pârâtul a ignorat prevederile art. 7 din Legea privind statutul

ofițerului de urmărire penală și ale art. 52 pct. 3) și 4) din Codul de procedură penală,

deoarece și-a asumat neîntemeiat unele competențe ale procurorului, de control a

dispozițiilor legale, or, conform art. 56 din Codul de procedură penală, noțiunea de

organ de urmărire penală ierarhic superior a fost exclusă, inclus nici prin alte norme

procesual-penale nu este abilitat cu dreptul de a controla activitatea de urmărire

penală.

A notat că, la data de 05 decembrie 2017, 15 ianuarie 2018 și 12 februarie

2018, la cauza penală enunțată, la indicația procurorului, au fost anexate alte trei

petiții ale Nataliei Vișnevscaia, în conținutul cărora, printre altele, au fost descrise

aceleași acțiuni pretinse ilegale de amenințare cu omor și deteriorare.

A specificat că, în această situație, procurorii au acceptat examinarea

alegațiilor petiționarului într-o procedură unică, or, odată cu examinarea acestor

petiții a fost verificat cu titlu de control și dosarul penal.

2

În acest sens, a considerat că, ancheta de serviciu a fost efectuată neîntemeiat,

concluzia fiind aprobată de către o persoană care nu este abilitată cu dreptul de a

aprecia sub aspect legal procesul de urmărire penală, în consecință, producând efect

asupra actului administrativ de sancționare pasibil anulării ca fiind ilegal emis.

A relatat că, conform ordinului menționat, a fost pretins că, a încălcat

prevederile art. 19 alin. (1)și (2), 56 alin. (2), 254 alin. (l) și 263 alin. (7) din Codul

de procedură penală, ale art. 13 alin. (l) lit. e) din Legea nr. 333-XVI din 10

noiembrie 2006 privind statutul ofițerului de urmărire penală, ale art. 19 lit. d) și 26

alin. (1) lit. b) și c) din Legea cu privire activitatea Poliției și statutul polițistului

nr.320 din 27 decembrie 2012, ale pct. 7 subpct. 2), 4), 8) și 11) din Statutul

disciplinar al funcționarului public cu statut special din cadrul Ministerului

Afacerilor Interne, aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr. 409 din 07 iunie 2017

și ale pct. 1, 2 și 5 Capitolul II din fișa postului a șefului Secției urmărire penală a

Inspectoratului de poliție Briceni, fapt cu care nu este de acord, deoarece aceste

norme, în esența cazului, nu prevăd expres cum ar trebui să fi acționat și nici nu

interzic acțiunile, pentru care a fost sancționat.

A menționat că, de fapt, modul de primire, înregistrare, evidență și examinare

a sesizărilor și a altor informații despre infracțiuni este prevăzut și reglementat

expres de Instrucțiunile (anexa 1) aprobate prin ordinul interdepartamental

nr.121/254/286-0/95 din 18 iulie 2008 „Cu privire la evidența unică a infracțiunilor,

a cauzelor penale și a persoanelor care au săvârșit acțiuni”, însă în ordinul de

sancționare nu s-a făcut referire la acest act normativ departamental, respectiv, a

considerat că, este incompatibil de a se indica pretinsa abatere de la normele

generale, fără a se lua în considerație unele norme speciale.

În același timp, a considerat că, în acest caz, a respectat și prevederile

Instrucțiunilor enunțate, deoarece din pct. 18 și 28 rezultă că, în caz dacă pe două

sau mai multe sesizări se emite o singură decizie, acestea se anexează

la prima sesizare înregistrată, iar în rubrica corespunzătoare al Registrului nr. 2 se

fac mențiunile cu indicarea numărului de înregistrare a sesizării sau a informației

anterior înregistrate.

A relevat că, la momentul repartizării, la solicitarea șefului de post, a

materialelor altei informații cu privire la infracțiuni și incidente înregistrate cu

nr.3333 din 18 septembrie 2017, în baza plângerii Nataliei Vișnevscaia, pentru a fi

examinate de ofițerul de urmărire penală în cadrul cauzei penale nr. 2017070401, el

anume a respectat prevederile art. 19 alin. (3), 55 alin. (4), 56 alin. (2), 57 alin. (2)

pct. l), 64 alin. (2) pct. 13), 93 alin. (2) pct. 1) și 5), 95 alin. (2), 96 alin. (1) pct. 1)

și 6) , 100 alin. (3) și 254 alin. (l) din Codul de procedură penală, deoarece cauza

penală a fost pornită la data de 03 octombrie 2017, referitor la o bănuială rezonabilă

despre comiterea infracțiunii prevăzută de art. 179 alin. (l) din Codul penal, adică a

faptului de violare a domiciliului.

A declarat că, din materialele altei informații cu privire la infracțiuni anexate

la raportul angajatului poliției, prin care a solicitat comasarea acestora la cauza

penală, nu rezultă o bănuială rezonabilă despre comiterea unei infracțiuni concrete,

actele întocmite nici nu corespundeau prevederilor art. 262-265 CPC, iar contrar

3

acestor norme, nu era în drept să dispună înregistrarea unei infracțiuni. Cu toate

acestea, din conținutul acestor materiale se relevă unele informații (date) importante

pentru stabilirea adevărului în cadrul cauzei penale enunțate, care erau relevante de

a constata motivul, cauzele și condițiile săvârșirii infracțiunii sau cauzele care

înlătură caracterul penal al faptei. Din acest motiv, l-a determinat să accepte

comasarea acestor cazuri într-o procedură unică.

A solicitat anularea ordinului pârâtului nr. 142 ef. din 23 martie 2018, prin

care a fost sancționat disciplinar cu mustrare aspră, repunerea în drepturi, cu

recuperarea indemnizațiilor, premiilor și a altor plăți salariale, care nu i-au fost

achitate ca urmare a aplicării sancțiunii disciplinare și obligarea conducerii Direcției

generale urmărire penală a Inspectoratului General al Poliției de a informa toate

subdiviziunile Inspectoratului General al Poliției, în care a fost remis ordinul de

sancționare, despre anularea acestuia și motivele anulării.

Prin hotărârea din 30 iulie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul central

acțiunea depusă de către Adrian Gamco a fost admisă, a fost revocat ordinul

Inspectoratului General al Poliției nr. 142 ef. din 23 martie 2018, prin care Adrian

Gamco a fost sancționat disciplinar cu mustrare aspră, ca fiind ilegal în fond și emis

contrar prevederilor legii, a fost repus Adrian Gamco în drepturi, cu recuperarea

indemnizațiilor, premiilor și altor plăți salariale care au fost afectate urmare aplicării

sancțiunii disciplinare și a fost obligată conducerea Direcției generale urmărire

penală a Inspectoratului General al Poliției să informeze toate subdiviziunile

Inspectoratului General al Poliției, în care a fost remis ordinul de sancționare, despre

anularea acestuia și motivele anulării.

Prin decizia din 12 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul

declarat de către Inspectoratul General al Poliției și a fost menținută hotărârea primei

instanțe.

La data de 24 iunie 2019 Inspectoratul General al Poliției a depus recurs

împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei

instanței de apel și hotărârii primei instanțe și pronunțarea unei noi hotărâri cu privire

la respingerea acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că, nu este de acord cu decizia instanței de

apel și hotărârea primei instanțe.

A menționat că, absolut eronat instanțele judecătorești au considerat ilegală

efectuarea anchetei de serviciu de către Direcția generală urmărire penală, precum

și a deciziei de anexare a cererilor la materialele cauzei penale, concluzia fiind

aprobată de o persoană care nu este abilitată cu dreptul de a aprecia sub aspect legal

procesul de urmărire penală, care și-a asumat neîntemeiat unele competențe ale

procurorului, invocând și faptul că, la indicația procurorului, au fost anexate alte trei

petiții ale Nataliei Vișnevscaia, în conținutul cărora, printre altele se descriu aceleași

acțiuni.

A susținut că, conform pct. 20 și 27 din ordinul șefului Inspectoratului General

al Poliției nr. 138 din 11 noiembrie 2013 privind aprobarea Instrucțiunilor referitoare

la organizarea activității de urmărire penală în cadrul Inspectoratului General al

Poliției, pct. 10 din Regulamentul privind organizarea și funcționarea Direcției

generale urmărire penală, aprobat prin ordinul ministrului afacerilor interne nr. 349

4

din 11 noiembrie 2013, art. 56 alin. (2) CPP și art. 25 alin. (2) din Legea privind

statutul ofițerului de urmărire penală, verificarea de către Direcția generală urmărire

penală a modului de exercitare a activității de serviciu nu poate fi interpretată ca o

imixtiune în activitatea de urmărire penală. Mai mult ca atât, procurorul, adjunct al

procurorului-șef al raionului Briceni, prin scrisoarea nr. 544 din 13 februarie 2018,

a solicitat să fie informat despre rezultatele anchetei de serviciu inițiate în privința

conducătorului organului de urmărire penală al Inspectoratului de poliție Briceni,

comisar principal Adrian Gamco.

A afirmat că, intimatul a indicat că, anterior, la indicația procurorului, alte trei

petiții ale Nataliei Vișnevscaia cu același conținut, au fost anexate la materialele

cauzei penale, procedând analogic cu cele două cereri în litigiu, însă conform

jurisprudenței naționale, dreptul prin analogie nu se aplică.

A declarat că, intimatul Adrian Gamco, conform prevederilor art. 56 alin.(2)

din Codul de procedură penală, urma, în calitate de conducător al organului de

urmărire penală, să asigure înregistrarea separată a noii sesizări referitoare la o nouă

presupusă infracțiune, care trebuia să fie examinată separat de materialele cauzei

penale, care au alt obiect de cercetare.

A relevat că, decizia de anexare a cererii cu privire la pretinsa distrugere a

dictafonului la materialele cauzei penale a fost neîntemeiată. Or, din conținutul

acesteia rezulta o bănuială că, a fost săvârșită o contravenție, fapt demonstrat de

inițierea, la data de 13 februarie 2018, a procedurii contravenționale în privința lui

Vasile Gumeniuc, în baza art. 104 din Codul contravențional, ca urmare ultimul a

fost sancționat contravențional, respectându-se principiul accesului liber la justiție

al Nataliei Vișnevscaia.

A mai relevat că, la intervenția Direcției generale urmărire penală, plângerea

Nataliei Vișnevscaia referitoare la pretinsa agresare fizică și amenințare cu omor, la

data de 12 februarie 2018, a fost înregistrată în REI-1 al Inspectoratului de poliție

Briceni și examinată în ordinea art. 274 din Codul de procedură penală, pe care, la

data de 05 martie 2018, de către Procuratura raionului Briceni a fost dispusă

neînceperea urmăririi penale, din motiv că, fapta nu întrunește elementele

infracțiunii.

A notat că, intimatul Adrian Gamco, fiind responsabil de înregistrarea și

evidența deplină a sesizărilor și a altor informații referitoare la infracțiuni, urma să

asigure înregistrarea și examinarea în modul stabilit a sesizărilor despre săvârșirea

infracțiunilor, în conformitate cu prevederile pct. 176 din ordinul Inspectoratului

General al Poliției nr. 138 din 11 noiembrie 2013 privind aprobarea Instrucțiunilor

referitoare la organizarea activității de urmărire penală în cadrul Inspectoratului

General al Poliției.

A considerat absolut eronată constatarea instanțelor judecătorești precum că,

în ordinul de sancționare s-a făcut referire la pretinsele abateri de la normele

generale, fără a se lua în calcul unele norme speciale prevăzute de anexa nr. l la

ordinul interdepartamental nr. 121/254/286-0/95 din 18 iulie 2008, deoarece

conform art. 16 alin. (2) din Legea nr. 100 din 22 decembrie 2017 cu privire la actele

normative, actele normative ale autorităților administrației publice centrale de

specialitate și ale autorităților publice autonome sunt emise sau aprobate numai în

5

temeiul și pentru executarea legilor și a hotărârilor Parlamentului, a decretelor

Președintelui Republicii Moldova, a hotărârilor și ordonanțelor Guvernului.

A notat că, concluziile instanțelor judecătorești precum că, prin anexarea

cererilor Nataliei Vișnevscaia la cauza penală, nu i-au fost lezate careva drepturi sau

garanții fundamentale, sunt lipsite de temei și contravin circumstanțelor de fapt

stabilite, dat fiind faptul că, aceasta s-a adresat de patru ori pe parcursul anilor 2017-

2018 la Direcția generală urmărire penală, solicitând intervenția în soluționarea

legală a cererilor în referință.

A relatat că, Adrian Gamco nu a asigurat înregistrarea, în modul stabilit, a

cererilor înaintate de Natalia Vișnevscaia, deși din conținutul acestora rezulta o

bănuială cu privire la pretinsa agresare fizică și amenințare cu omor, dar le-a anexat

neîntemeiat la materialele cauzei penale, fiind lăsate în nelucrare, fără examinare pe

parcursul a 4 luni (18 septembrie 2017-19 ianuarie 2018), în așa mod, fiindu-i

îngrădit dreptul la accesul liber la justiție.

A specificat că, ofițerul de urmărire penală, care investiga cauza penală în care

Natalia Vișnevscaia avea calitatea de bănuită, reprezenta partea acuzării și,

respectiv, era interesat în proces. Așadar, prin acceptarea comasării cazurilor într-o

procedură unică, Adrian Gamco a admis încălcarea principiului accesului liber la

justiție al participanților la procesul penal, fiind obligat pe viza de repartizare să

indice un alt ofițer de urmărire penală pentru instrumentarea cazului.

A menționat că, instanțele inferioare au interpretat eronat art. 262 din Codul

de procedură penală, argumentând că, doar organul de urmărire penală poate fi

sesizat despre săvârșirea sau pregătirea pentru săvârșirea unei infracțiuni prevăzute

de Codul penal, deoarece în dispoziția articolului nominalizat lipsește cuvântul

„doar”, care ar putea atribui organului de urmărire penală calitatea de singurul organ

care poate fi sesizat despre săvârșirea sau pregătirea pentru săvârșirea unei

infracțiuni prevăzute de Codul penal.

A afirmat că, instanțele inferioare au susținut greșit precum că, în ancheta de

serviciu și în ordinul de sancționare s-au invocat date eronate, bazându-se pe

rapoartele adresate șefului Inspectoratului de poliție Briceni, Valentin Pleșca, din

conținutul cărora rezultă că, s-a solicitat conexarea materialului R-2 nr. 3425 din 25

septembrie 2017 la materialul R-2 nr. 3333 din 15 septembrie 2017.

A susținut că, conform certificatului din 16 martie 2018, eliberat de către șeful

Inspectoratul de poliție Briceni, Valentin Pleșca, Adrian Gamco s-a aflat în concediu

medical în perioada 13 septembrie 2017 – 01 octombrie 2017 și, astfel, la data de 15

septembrie 2017 și 25 septembrie 2017 nu putea să accepte conexarea materialului.

A considerat că, concluziile instanțelor inferioare sunt absolut irelevante și

nefondate, deoarece atât în ancheta de serviciu, cât și în ordinul de sancționare este

indicat că, la data de 18 septembrie 2017, în Registrul de evidență a altor informații

cu privire la infracțiuni și incidente al Inspectoratului de poliție Briceni, cu nr. 3333

a fost înregistrată cererea Nataliei Vișnevscaia cu privire la pretinsa amenințare,

agresare și distrugere a dictafonului. De asemenea, la data de 25 septembrie 2017,

în Registrul de evidență a altor informații cu privire la infracțiuni și incidente al

Inspectoratului de poliție Briceni, cu nr. 3425, a fost înregistrată cererea Nataliei

Vișnevscaia cu același conținut, care la data de 29 septembrie 2017 a fost conexată

6

la materialele de constatare cu nr. 3333 din 18 septembrie 2017.

A relevat că, ulterior, la data de 11 octombrie 2017 Adrian Gamco, care deja

exercita atribuțiile de serviciu, a acceptat incorect conexarea materialelor

nominalizate la cauza penală, fapt confirmat prin copia autentificată a raportului

reprezentantului organului de constatare din 11 octombrie 2017, cu rezoluția șefului

Secției urmărire penală a Inspectoratului de poliție Briceni, Adrian Gamco, tot din

11 octombrie 2017.

A declarat că, Direcția generală urmărire penală, în cadrul anchetei de

serviciu, a examinat acțiunile/inacțiunile lui Adrian Gamco prin prisma art. 56

alin.(2) din Codul de procedură penală, referitoare doar la modul de asigurare a

înregistrării sesizărilor despre săvârșirea infracțiunilor.

A notat că, instanțele inferioare au considerat absolut eronat că, reprezentanții

Direcției generale urmărire penală, în urma examinării unei petiții sau în alt mod,

când depistează pretinse abateri de la lege, mai întâi ar trebui să se adreseze către

procuror pentru a solicita verificarea legalității unei anumite activități procesuale, și

mai apoi, în cazul în care ultimul confirmă anumite ilegalități printr-un act procesual

(ordonanța de inițiere a procedurii disciplinare), să propună sancțiunea disciplinară.

A specificat că, persoana împuternicită să desfășoare ancheta de serviciu a

acționat absolut corect, conducându-se de prevederile pct. 20 subpct. 9), 21 și 50

subpct.5) din Statutul disciplinar al funcționarului public cu statut special din cadrul

Ministerului Afacerilor Interne, aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr. 409 din

07 iunie 2017. Totodată, se prezumă că, legalitatea acțiunilor angajaților Direcției a

fost verificată de către Procuratura raionului Briceni prin emiterea, la data de 05

martie 2018, a ordonanței de neîncepere a urmăririi penale în baza plângerii Nataliei

Vișnevscaia înregistrată, la intervenția Direcției generale, în REI-1 al Inspectoratului

de poliție Briceni pentru examinare în ordinea art. 274 din Codul de procedură

penală, precum și prin faptul că, procurorul, adjunct al procurorului-șef al raionului

Briceni a solicitat să fie informat despre rezultatele anchetei de serviciu inițiate în

privința conducătorului organului de urmărire penală al Inspectoratului de poliție

Briceni, comisar principal Adrian Gamco.

A relatat că, nu sunt relevante explicațiile intimatului precum că, în cadrul

anchetei de serviciu, a fost încălcat termenul de 30 zile pentru aplicarea sancțiunii

disciplinare, conform prevederilor art. 209 din Codul muncii, deoarece conform

prevederilor pct. 73 din Statutul disciplinar al funcționarului public cu statut special

din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, aprobat prin Hotărârea Guvernului RM

nr. 409 din 07 iunie 2017, abaterea disciplinară se consideră constatată în ziua

aprobării concluziei (încheierii) privind abaterea admisă, iar conform pct. 74 din

același Statut, sancțiunea disciplinară se aplică prin ordinul angajatorului/ministrului

sau al persoanei împuternicite de acesta, în maximum 30 de zile de la momentul

constatării abaterii disciplinare. Prin urmare, abaterea disciplinară a fost constatată

la data de 20 martie 2018 (ziua aprobării încheierii), iar ordinul de sancționare a fost

emis la data de 23 martie 2018. Respectiv, procedura și termenul pentru aplicarea

sancțiunii disciplinare au fost emise în strictă conformitate cu legislația în vigoare.

A considerat că, materialul probator acumulat în cadrul anchetei de serviciu

denotă cu certitudine că, toate elementele unei abateri disciplinare menționate sunt

7

întrunite, Adrian Gamco fiind legal sancționat cu mustrare aspră.

Prin notificarea Curții Supreme de Justiție din 16 iulie 2019 a fost expediată

în adresa lui Adrian Gamco copia recursului, fiind informat despre posibilitatea

depunerii referinței, însă ultimul nu a depus referință (f. d. 48, vol. II).

Prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018 a fost adoptat Codul administrativ al

Republicii Moldova.

În conformitate cu art. 257 alin. (1) din Codul administrativ, prezentul cod

intră în vigoare la 01 aprilie 2019.

În conformitate cu art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de

contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor

examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform

prevederilor prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni de

acțiuni în contenciosul administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până

la intrarea în vigoare a prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica

corespunzător pentru procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a

încheierilor judecătorești.

Din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale.

Prin urmare, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție va aprecia condițiile de admisibilitate a recursului în

conformitate cu prevederile art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, adică conform

reglementărilor anterioare intrării în vigoare a Codului administrativ.

În conformitate cu art. 247 din Codul administrativ, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces.

În conformitate cu art. 248 alin. (1) lit. c) din Codul administrativ, examinând

recursul, Curtea Supremă de Justiție adoptă una dintre următoarele decizii: casează

integral decizia instanței de apel și emite o nouă decizie.

Studiind materialele dosarului, Completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a casa integral

decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe și de a emite o nouă decizie cu

privire la respingerea acțiunii din următoarele considerente.

Pe parcursul judecării cauzei s-a constatat că, prin ordinul Inspectoratului

General al Poliției nr. 142 ef. din 23 martie 2018 șeful Secției urmărire penală a

Inspectoratului de poliție Briceni, comisar principal Adrian Gamco a fost sancționat

disciplinar cu mustrare aspră pentru încălcarea prevederilor art. 19 alin. (1) și (2), 56

alin. (2), 254 alin. (1) și 263 alin.(7) din Codul de procedură penală, ale art. 13

alin.(1) lit. e) din Legea nr. 333-XVI din 10 noiembrie 2006 privind statutul

ofițerului de urmărire penală, ale art. 19 lit. d) și 26 alin. (1) lit. b) și c) din Legea

nr.320 din 27 decembrie 2012 cu privire la activitatea Poliției și statutul polițistului,

ale pct. 7 subpct. 2), 4), 8) și 11) din Statutul disciplinar al funcționarului public cu

statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, aprobat prin Hotărârea

Guvernului RM nr. 409 din 07 iunie 2017 și ale pct. 1, 2 și 5 Capitolul II din fișa

postului a șefului Secției urmărire penală a Inspectoratului de poliție Briceni,

8

inacțiuni manifestate prin neasigurarea înregistrării și organizării pentru examinarea

în modul stabilit a sesizărilor despre săvârșirea infracțiunilor, neexaminarea

plângerilor din 15 septembrie 2017 și 13 octombrie 2017 ale Nataliei Vișnevscaia,

fapt ce a dus la încălcarea gravă a drepturilor părților la un proces echitabil și

diminuarea imaginii poliției în fața societății.

Înaintând prezenta cerere de chemare în judecată, Adrian Gamco a solicitat

anularea ordinului Inspectoratului General al Poliției nr. 142 ef. din 23 martie 2018,

prin care a fost sancționat disciplinar cu mustrare aspră, repunerea în drepturi, cu

recuperarea indemnizațiilor, premiilor și a altor plăți salariale, care nu i-au fost

achitate ca urmare a aplicării sancțiunii disciplinare și obligarea conducerii Direcției

generale urmărire penală a Inspectoratului General al Poliției de a informa toate

subdiviziunile Inspectoratului General al Poliției, în care a fost remis ordinul de

sancționare, despre anularea acestuia și motivele anulării.

Prima instanță, fiind învestită cu judecarea prezentei cauze, a ajuns la

concluzia temeiniciei acțiunii, revocând ordinul Inspectoratului General al Poliției

nr.142 ef. din 23 martie 2018, prin care Adrian Gamco a fost sancționat disciplinar

cu mustrare aspră, ca fiind ilegal în fond și emis contrar prevederilor legii,

repunându-l pe Adrian Gamco în drepturi, cu recuperarea indemnizațiilor, premiilor

și altor plăți salariale care au fost afectate urmare aplicării sancțiunii disciplinare și

obligând conducerea Direcției generale urmărire penală a Inspectoratului General al

Poliției să informeze toate subdiviziunile Inspectoratului General al Poliției, în care

a fost remis ordinul de sancționare, despre anularea acestuia și motivele anulării.

Ulterior, instanța de apel, fiind învestită cu judecarea apelului declarat de către

Inspectoratul General al Poliției, a ajuns la concluzia netemeiniciei acestuia,

menținând hotărârea primei instanțe, pe care a considerat-o întemeiată și legală.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție, analizând materialele anexate la dosar, în coraport cu

legislația în vigoare ce guvernează raportul juridic litigios, a ajuns la concluzia că,

soluția dată de către instanțele judecătorești este greșită.

Din materialele dosarului rezultă că, la data de 17 ianuarie 2018, în

Secretariatul Direcției generale urmărire penală a Inspectoratului General al Poliției

a fost înregistrat raportul ofițerului principal de urmărire penală al Direcției dirijare

și control a urmăririi penale, Eduard Marin, în care a fost menționat cererile depuse

de către Natalia Vișnevscaia cu nr. V-173/17 și nr. 1579 din 15 septembrie 2017,

precum și cererile cu nr. V-190 și V-191 din 13 octombrie 2017 au fost anexate

neîntemeiat la materialele cauzei penale nr. 2017070401, pornită în legătură cu

bănuiala rezonabilă de violarea a domiciliului Ingăi Popov și a solicitat inițierea

anchetei de serviciu în scopul verificării temeiniciei anexării cererilor menționate la

cauza penală nr. 20170700401.

Ulterior, pe marginea raportului enunțat, șeful adjunct al Direcției generale

urmărire penală a dispus efectuarea anchetei de serviciu.

Astfel, în cadrul anchetei de serviciu s-a constatat că, dosarul penal

nr.2017070401 a fost pornit la data de 03 octombrie 2017 de către organul de

urmărire penală al Secției urmărire penală a Inspectoratului de poliție Briceni, în

9

temeiul unei bănuieli rezonabile de săvârșire a infracțiunii prevăzute de art. 179

alin.(1) din Codul penal, în privința Nataliei Vișnevscaia pe faptul violării de

domiciliu al Ingăi Popov.

La data de 15 septembrie 2017, prin intermediul Secretariatului

Inspectoratului de polițe Briceni, cu nr. V-173/17, a parvenit cererea Nataliei

Vișnevscaia cu privire la pretinsa amenințare, agresare și distrugere a dictafonului

de către Inga Popov, care a fost înregistrată la data de 18 septembrie 2017 în

Registrul de evidență a altor informații cu privire la infracțiuni și incidente al

Inspectoratului de poliție Briceni cu nr. 3333.

De asemenea, la data de 25 septembrie 2017, în Registrul de evidență a altor

informații cu privire la infracțiuni și incidente al Inspectoratului de poliție Briceni,

cu nr.3425, a fost înregistrată cererea Nataliei Vișnevscaia cu același conținut, care,

la data de 29 septembrie 2017, a fost conexată la materialele de constatare cu nr.3333

din 18 septembrie 2017.

Ulterior, la data de 11 octombrie 2017 șeful de post al Inspectoratului de

poliție Briceni, Dumitru Cucereavîi, căruia i-au fost transmise spre examinare

cererile enunțate, a depus un raport, prin care a solicitat anexarea acestora la cauza

penală menționată, pornită în legătură cu bănuiala rezonabilă de violare a

domiciliului Ingăi Popov, deoarece evenimentele se referă la aceeași faptă,

prezentându-le conducătorului organului de urmărire penală al Secției urmărire

penală a Inspectoratului de poliție Briceni, Adrian Gamco.

Respectiv, șeful Secției urmărire penală a Inspectoratului de poliție Briceni,

Adrian Gamco, neîntemeiat, a acceptat conexarea cererilor vizate la materialele

cauzei penale nr. 2017070401. Or, faptele invocate de către Natalia Vișnevscaia în

cererile nominalizate nu pot constitui obiect de cercetare în cadrul cauzei menționate

pornită pe faptul pretinsei violări de domiciliu al Ingăi Popov.

Totodată, s-a stabilit că, la data de 13 octombrie 2017, prin intermediul

Secretariatului Inspectoratului de poliție Briceni, cu nr. V-190/17 și V-191/17, a

parvenit cererea Nataliei Vișnevscaia cu conținut analogic, care a fost înregistrată în

aceeași zi în Registrul de evidență a altor informații cu privire la infracțiuni și

incidente al Inspectoratului de poliție Briceni, cu nr. 3648.

La data de 16 octombrie 2017 șeful de post al Inspectoratului de poliție

Briceni, Dumitru Cucereavîi, căruia i-a fost transmisă spre examinare cererea

respectivă, a depus un raport similar, prin care a solicitat anexarea cererii la cauza

penală menționată, prezentându-le conducătorului organului de urmărire penală al

Secției urmărire penală a Inspectoratului de poliție Briceni, Adrian Gamco.

În așa mod, șeful Secției urmărire penală a Inspectoratului de poliție Briceni,

Adrian Gamco incorect a acceptat conexarea cererii vizate la materialele cauzei

penale nr. 2017070401, în pofida faptului că, aceasta urma a fi examinată în mod

separat.

Actele cauzei denotă faptul că, pe faptul dat, Adrian Gamco a explicat că, de

către organul de urmărire penală al Inspectoratului de poliție Briceni, la data de 03

octombrie 2017, a fost pornită cauza penală nr. 2017070401, în baza art. 179 alin.(1)

din Codul penal, pe faptul violării de domiciliu al Ingăi Popov de către Natalia

Vișnevscaia. A considerat anexarea acestor cereri, deoarece dosarul penal a fost

10

pornit cu referire la constatarea bănuielii rezonabile despre comiterea actului de

violare a domiciliului Ingăi Popov, în temeiul plângerii ultimei și actelor de

constatare întocmite. Astfel, s-a constatat că, între Inga Popov și Natalia Vișnevscaia

au apărut unele neînțelegeri sau conflicte manifestate prin ceartă, în urma cărora, pe

de o parte, Inga Popov susținea că, i-a fost violat domiciliul, iar, pe de altă parte,

Natalia Vișnevscaia, la rîndul ei, afirma că, a fost amenințată cu omor, fiindu-i

deteriorat dictafonul. Deci, evenimentele au avut loc în același loc și timp, având ca

scop executarea titlului executoriu. În acest proces au apărut deja pretinsele acțiuni

ilegale dintre Inga Popov și Natalia Vișnevscaia.

La data de 26 ianuarie 2018, conform prevederilor pct. 51 și 60 din Statutul

disciplinar al funcționarului public cu statut special din cadrul Ministerului

Afacerilor Interne, aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr. 409 din 07 iunie 2017,

ancheta de serviciu a fost suspendată în legătură cu aflarea lui Adrian Gamco în

concediu anual de odihnă, iar la data de 02 martie 2018, ancheta de serviciu a fost

reluată, deoarece au decăzut motivele și temeiurile suspendării.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție reține că, în urma efectuării anchetei de serviciu s-a

propus ca Adrian Gamco să fie sancționat disciplinar cu mustrare aspră pentru

atitudinea iresponsabilă față de exercitarea atribuțiilor de serviciu, neluarea tuturor

măsurilor prevăzute de lege pentru cercetarea sub toate aspectele, completă și

obiectivă a circumstanțelor cauzei pentru stabilirea adevărului, neasigurarea

înregistrării și organizării pentru examinarea în modul stabilit a sesizărilor despre

săvârșirea infracțiunilor, abateri care au generat tergiversarea examinării plângerilor

Nataliei Vișnevscaia și încălcarea gravă a drepturilor părților la un proces echitabil,

acțiuni care au diminuat imaginea poliției în fața societății.

Conform pct. 20 din ordinul șefului Inspectoratului General al Poliției nr. 138

din 11 noiembrie 2013 privind aprobarea instrucțiunilor referitoare la organizarea

activității de urmărire penală în cadrul Inspectoratului General al Poliției, Direcția

generală urmărire penală dispune de atribuții ale organului de urmărire penală

ierarhic superior.

Respectiv, conform pct. 27 din ordinul enunțat, precum și pct. 10 din

Regulamentul privind organizarea și funcționarea Direcției generale urmărire

penală, aprobat prin ordinul ministrului afacerilor interne nr. 349 din 11 noiembrie

2013, șeful Direcției generale urmărire penală coordonează și exercită controlul

exclusiv asupra activității procesuale a tuturor subdiviziunilor de urmărire penală

ierarhic inferioare.

Conform art. 25 alin. (2) din Legea privind statutul ofițerului de urmărire

penală, sancțiunile disciplinare se aplică în baza unei anchete de serviciu efectuată

de organul de urmărire penală sau cu participarea lui.

Astfel, verificarea de către Direcția generală urmărire penală a modului de

exercitare a activității de serviciu nu poate fi interpretată ca o imixtiune în activitatea

de urmărire penală. Mai mult ca atât, procurorul, adjunct al procurorului-șef al

raionului Briceni, prin scrisoarea nr. 544 din 13.02.2018, a solicitat să fie informat

despre rezultatele anchetei de serviciu inițiate în privința conducătorului organului

11

de urmărire penală al Inspectoratului de poliție Briceni, comisar principal Adrian

Gamco.

Actele cauzei denotă faptul că, intimatul a invocat că, anterior, la indicația

procurorului, alte trei petiții ale Nataliei Vișnevscaia cu același conținut au fost

anexate la materialele cauzei penale, procedând analogic cu cele două cereri în

litigiu.

Conform art. 56 alin. (2) din Codul de procedură penală, conducătorul

organului de urmărire penală exercită controlul asupra efectuării la timp a acțiunilor

de descoperire și prevenire a infracțiunilor și asigură înregistrarea, în modul stabilit,

a sesizărilor despre săvârșirea infracțiunilor.

Prin urmare, Adrian Gamco urma ca, în calitate de conducător al organului de

urmărire penală, să asigure înregistrarea separată a noii sesizări referitoare la o nouă

presupusă infracțiune, care urma să fie examinată separat de materialele cauzei

penale, care au alt obiect de cercetare.

Conform pct. 4 din anexa nr. 1 la ordinului interdepartamental

nr.121/254/286-0/95 din 18 iulie 2008, sesizările cu privire la infracțiuni se

înregistrează în Registrul de evidență a sesizărilor cu privire la infracțiuni (Registrul

nr. 1), iar conform pct. 6 din ordinul menționat, categoric se interzice transmiterea

către executori pentru examinare a sesizărilor despre infracțiuni neînregistrate în

modul stabilit de prezentele instrucțiuni.

Astfel, decizia de anexare a cererii cu privire la pretinsa distrugere a

dictafonului la materialele cauzei penale a fost neîntemeiată. Or, din conținutul

acesteia rezulta o bănuială că, a fost săvârșită o contravenție, fapt demonstrat de

inițierea, la data de 13 februarie 2018, a procedurii contravenționale în privința

cetățeanului Vasile Gumeniuc, în baza art. 104 din Codul contravențional, ca urmare

ultimul a fost sancționat contravențional, respectându-se principiul accesului liber la

justiție al Nataliei Vișnevscaia.

Mai mult decît atât, la intervenția Direcției generale urmărire penală,

plângerea Nataliei Vișnevscaia referitoare la pretinsa agresare fizică și amenințare

cu omor, la data de 12 februarie 2018, a fost înregistrată în REI-1 al Inspectoratului

de poliție Briceni și examinată în ordinea art. 274 din Codul de procedură penală, pe

care, la data de 05 martie 2018, de către Procuratura raionului Briceni a fost dispusă

neînceperea urmăririi penale, din motiv că fapta nu întrunește elementele

infracțiunii.

Totodată, este de menționat că, intimatul Adrian Gamco, fiind responsabil de

înregistrarea și evidența deplină a sesizărilor și a altor informații referitoare la

infracțiuni, urma să asigure înregistrarea și examinarea în modul stabilit a sesizărilor

despre săvârșirea infracțiunilor.

Conform pct. 176 din ordinului Inspectoratului General al Poliției nr. 138 din

11 noiembrie 2013 privind aprobarea instrucțiunilor referitoare la organizarea

activității de urmărire penală în cadrul Inspectoratului General al Poliției, în cazul

repartizării spre examinare o cerere, plângere, denunț sau autodenunț cu caracter

general, despre infracțiune, însă care, după formă și conținut nu corespunde

cerințelor legale, ofițerul de urmărire penală, mai întâi de toate, va întocmi un

proces-verbal cu privire la recepționarea de la solicitant a unei sesizări cu privire la

12

infracțiune, sau dacă sesizarea inițială, însăși conține o bănuială rezonabilă cu privire

la săvârșirea unei infracțiuni, se va autosesiza în conformitate cu legea, apoi, în

ambele cazuri, imediat va dispune înregistrarea sesizării recepționate suplimentar

sau autosesizării in Registrul nr. 1 și doar după aceasta va purcede la examinarea în

fond și soluționarea cazului. Aceste acțiuni vor fi realizate consecvent imediat, fără

vreo întrerupere, tărăgănare sau amânare.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție consideră că, este eronată concluzia instanțelor

judecătorești inferioare precum că, în ordinul de sancționare s-a făcut referire la

pretinsele abateri de la normele generale, fără a se lua în calcul unele norme speciale

prevăzute de anexa nr. 1 la ordinul interdepartamental nr. 121/254/286-0/95 din 18

iulie 2008, deoarece prevederile ordinului nominalizat nu reglementează modul de

comasare sau conexare a sesizărilor cu privire la săvârșirea infracțiunii, doar

stipulează în pct. 18 al anexei indicate că, sesizările înregistrate repetat sunt anexate

la materialele acumulate pe prima sesizare. Or, evenimentele descrise în cererile

Nataliei Vișnevscaia nu se refereau la acțiunile examinate în cadrul cauzei penale în

care aceasta avea calitatea de bănuit, dar dimpotrivă se invocau acțiuni pretins

ilegale săvârșite în privința sa și, prin urmare, acestea urmau a fi examinate separat.

La fel, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție consideră că, concluziile instanțelor judecătorești

inferioare precum că, prin anexarea cererilor Nataliei Vișnevscaia la cauza penală

nu i-au fost lezate careva drepturi sau garanții fundamentale, sunt lipsite de temei și

contravin circumstanțelor de fapt stabilite, dat fiind faptul că, aceasta s-a adresat de

patru ori pe parcursul anilor 2017-2018 la Direcția generală urmărire penală,

solicitând intervenția în soluționarea legală a cererilor enunțate.

Intimatul Adrian Gamco nu a asigurat înregistrarea, în modul stabilit, a

cererilor înaintate de către Natalia Vișnevscaia, deși din conținutul acestora rezulta

o bănuială cu privire la pretinsa agresare fizică și amenințare cu omor, dar le-a anexat

neîntemeiat la materialele cauzei penale, fiind lăsate în nelucrare, fără examinare pe

parcursul a 4 luni (18 septembrie 2017 – 19 ianuarie 2018), în așa mod, fiindu-i

îngrădit dreptul la accesul liber la justiție.

La caz, se mai reține că, instanțele judecătorești inferioare au interpretat eronat

dispoziția art. 262 din Codul de procedură penală, argumentând că, doar organul de

urmărire penală poate fi sesizat despre săvârșirea sau pregătirea pentru săvârșirea

unei infracțiuni prevăzute de Codul penal, deoarece în dispoziția articolului

nominalizat lipsește cuvântul „doar”, care ar putea atribui organului de urmărire

penală calitatea de singurul organ, care poate fi sesizat despre săvârșirea sau

pregătirea pentru săvârșirea unei infracțiuni prevăzute de Codul penal.

Dispoziția acestui articol reglementează modalitatea prin care poate fi sesizat

organul de urmărire penală despre săvârșirea sau pregătirea pentru săvârșirea unei

infracțiuni prevăzute de Codul penal (plângere, denunț).

Mai mult, conform art. 265 alin. (3) din Codul de procedură penală,

colaboratorul organelor de constatare menționate la art. 273 alin. (1) lit. a) - c), dacă

13

a depistat o infracțiune ori a constatat o bănuială rezonabilă cu privire la o infracțiune

comisă întocmește un proces-verbal în care consemnează cele constatate și

concomitent dispune înregistrarea imediată a autosesizării pentru a începe urmărirea

penală. Respectiv, rezultă că plângerea este un act, prin care poate fi depistată o

infracțiune ori constatată o bănuială rezonabilă cu privire la o infracțiune comisă.

Totodată, una din atribuțiile poliției, conform art. 19 lit. d) din Legea nr. 320

din 27 decembrie 2012 cu privire la activitatea Poliției și statutul polițistului, este

asigurarea reacționării prompte la sesizările despre infracțiuni.

Iar conform art. 273 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală, organele

de constatare sunt poliția - pentru infracțiuni ce nu sunt date prin lege în competența

altor organe de constatare. Respectiv, reprezentanții organului de constatare sunt în

drept de a consemna plângerea penală.

De asemenea, instanțele judecătorești inferioare greșit au concluzionat că, în

ancheta de serviciu și în ordinul de sancționare s-au invocat date eronate, bazându-

se pe rapoartele adresate șefului Inspectoratului de poliție Briceni, Valentin Pleșca,

din conținutul cărora reiese că, s-a solicitat conexarea materialului R-2 nr. 3425 din

25 septembrie 2017 la materialul R-2 nr. 3333 din 15 septembrie 2017, precum și

conform certificatului din 16 martie 2018, eliberat de către șeful Inspectoratului de

poliție Briceni, Valentin Pleșca, Adrian Gamco s-a aflat în concediu medical în

perioada 13 septembrie 2017 – 01 octombrie 2017 și, astfel, la data de 15 septembrie

2017 și 25 septembrie 2017 nu putea să accepte conexarea materialului.

Din materialele dosarului rezultă că, atât în încheierea pe rezultatele anchetei

de serviciu, cât și în ordinul de sancționare este indicat că, la data de 18 septembrie

2017, în Registrul de evidență a altor informații cu privire la infracțiuni și incidente

al Inspectoratului de poliție Briceni, cu nr. 3333 a fost înregistrată cererea Nataliei

Vișnevscaia cu privire la pretinsa amenințare, agresare și distrugere a dictafonului.

De asemenea, la data de 25 septembrie 2017, în Registrul de evidență a altor

informații cu privire la infracțiuni și incidente al Inspectoratului de poliție Briceni,

cu nr. 3425, a fost înregistrată cererea Nataliei Vișnevscaia cu același conținut, care

la data de 29 septembrie 2017 a fost conexată la materialele de constatare cu nr. 3333

din 18 septembrie 2017.

Ulterior, la data de 11 octombrie 2017 Adrian Gamco, care deja exercita

atribuțiile de serviciu, a acceptat incorect conexarea materialelor nominalizate la

cauza penală, fapt confirmat prin copia autentificată a raportului reprezentantului

organului de constatare din 11 octombrie 2017, cu rezoluția șefului Secției urmărire

penală a Inspectoratului de poliție Briceni, Adrian Gamco tot din 11 octombrie 2017.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție consideră că, instanțele judecătorești inferioare eronat au

concluzionat că, reprezentanții Direcției generale urmărire penală, în urma

examinării unei petiții sau în alt mod, când depistează pretinse abateri de la lege, mai

întâi ar trebui să se adreseze către procuror pentru a solicita verificarea legalității

unei anumite activități procesuale și mai apoi, în cazul în care ultimul confirmă

anumite ilegalități printr-un act procesual (ordonanța de inițiere a procedurii

disciplinare), în temeiul acesteia să propună sancțiunea disciplinară.

14

Pe parcursul judecării cauzei s-a constatat că, persoana împuternicită să

desfășoare ancheta de serviciu a acționat absolut corect, conducându-se de

prevederile pct. 20 subpct. 9), 21 și 50 subpct. 5) din Statutul disciplinar al

funcționarului public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne,

aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr. 409 din 07 iunie 2017, care stipulează că,

conducătorul este obligat să reacționeze prompt la orice abatere de la disciplina de

serviciu, precum și să asigure aplicarea sancțiunilor disciplinare subalternilor care

comit abateri disciplinare, dau dovadă de toleranță și nepăsare față de nerespectarea

prevederilor legislației în vigoare și a instrucțiunilor de serviciu; în cazul încălcării

disciplinei de serviciu și prevederilor legislației în vigoare de către un subaltern, este

în drept de a desfășura personal sau a dispune unui angajat din subordine

desfășurarea anchetei de serviciu pentru examinarea multiaspectuală, completă și

obiectivă a circumstanțelor încălcării, iar dacă subalternului i se stabilește vinovăția-

să propună, în funcție de gravitatea abaterii disciplinare și gradul vinovăției, o

sancțiune disciplinară, în cazul dat temeiul de inițiere și efectuare a anchetei de

serviciu a fost comunicarea angajatului Ministerului Afacerilor Interne, raportul

reprezentantului Direcției generale urmărire penală.

Totodată, se prezumă că, legalitatea acțiunilor angajaților Direcției a fost

verificată de către Procuratura raionului Briceni prin emiterea, la data de 05 martie

2018, a ordonanței de neîncepere a urmăririi penale în baza plângerii Nataliei

Vișnevscaia înregistrată, la intervenția Direcției generale, în REI-1 al Inspectoratului

de poliție Briceni pentru examinare în ordinea art. 274 din Codul de procedură

penală, precum și prin faptul că procurorul, adjunct al procurorului-șef al raionului

Briceni a solicitat să fie informat despre rezultatele anchetei de serviciu inițiate în

privința conducătorului organului de urmărire penală al Inspectoratului de poliție

Briceni, comisar principal Adrian Gamco.

Conform pct. 73 din Statutul disciplinar al funcționalului public cu statut

special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, aprobat prin Hotărârea

Guvernului RM nr. 409 din 07 iunie 2017, abaterea disciplinară se consideră

constatată în ziua aprobării concluziei (încheierii) privind abaterea admisă.

Conform pct. 74 din Statutul enunțat, sancțiunea disciplinară se aplică prin

ordinul angajatorului/ministrului sau al persoanei împuternicite de acesta, în

maximum 30 de zile de la momentul constatării abaterii disciplinare.

Prin urmare, abaterea disciplinară a fost constatată la data de 20 martie 2018

(ziua aprobării încheierii), iar ordinul de sancționare a fost emis la data de 23 martie

fost respectate.

La materialele anchetei de serviciu sunt anexate extrasele din ordinul nr. 72ef.

din 22 decembrie 2017, în care este stipulat expres perioada în care intimatului

Adrian Gamco i-a fost acordat concediu de odihnă anual plătit, în conformitate cu

prevederile art. 40 alin. (2) din Legea nr. 288 din 16 decembrie 2016 privind

funcționarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne,

pentru perioada de activitate 01 ianuarie 2013 – 31 decembrie 2013 - 30 zile

calendaristice, de la 28 decembrie 2017 până la 29 ianuarie 2018 și pentru perioada

15

de activitate 01 ianuarie 2014-31 decembrie 2014 - 15 zile calendaristice, de la 30

ianuarie 2018 până la 13 decembrie 2018.

Ulterior, i-a fost acordat concediu de odihnă anual suplimentar plătit, în

conformitate cu prevederile art. 121 alin. (5) din Codul muncii, pentru perioada de

activitate 01 ianuarie 2017-31 decembrie 2017 - 07 zile calendaristice, de la 20

decembrie 2017 până la 27 decembrie 2017.

Mai apoi, conform ordinului nr. 5 ef din 02 februarie 2018 intimatului i-a fost

acordat concediu de odihnă pentru perioada de activitate 01 ianuarie 2013-31

decembrie 2013 - 16 zile calendaristice, de la 14 februarie 2018 până la 01 martie

2018, baza fiind raportul lui Adrian Gamco din 29 ianuarie 2018 și certificatul de

concediu medical nr.082539 din 29 ianuarie 2018, iar pe perioada respectivă ancheta

de serviciu a fost suspendată în conformitate cu prevederile pct. 51 și 60 al Statutului

disciplinar al funcționarului public cu statut special din cadrul Ministerului

Afacerilor Interne aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr. 409 din 07 iunie 2017

și, respectiv, reluată la data de 02 martie 2018 după decăderea motivelor și

temeiurilor suspendării, deci fiind realizat cu respectarea termenului.

În această ordine de idei, se menționează că, intimatul nu a prezentat persoanei

care a efectuat ancheta de serviciu probe pe care le consideră necesare, în vederea

demonstrării nevinovăției lui sau care au putut influenta la neaplicarea unei sancțiuni

disciplinare, altfel spus, nu și-a realizat dreptul de a participa la constatarea

adevărului, rezumându-se la depunerea doar a explicației, fără să conteste acțiunile

persoanei care a desfășurat ancheta de serviciu în privința lui, precum și nu a depus

un demers (cerere) expres în vederea luării de cunoștință cu materialele anchetei de

serviciu.

Prin urmare, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție consideră că, ordinul Inspectoratul General al Poliției

nr.142 ef din 23 martie 2018 este legal și temeiuri pentru anularea acestuia nu sunt.

Astfel, din considerentele menționate, Completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

de a casa integral decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe și de a emite

o nouă decizie, prin care acțiunea depusă de către Adrian Gamco împotriva

Inspectoratului General al Poliției cu privire la contestarea actului administrativ de

respins.

În conformitate cu art. 248 alin. (1) lit. c) din Codul administrativ, Completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

decide:

Se admite recursul depus de către Inspectoratul General al Poliției.

Se casează integral decizia din 12 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău și

hotărârea din 30 iulie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediu central în cauza de

contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă de către Adrian

16

Gamco împotriva Inspectoratului General al Poliției cu privire la contestarea actului

administrativ și se emite o nouă decizie, prin care:

Se respinge acțiunea depusă de către Adrian Gamco împotriva Inspectoratului

General al Poliției cu privire la contestarea actului administrativ.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Maria Ghervas

Nina Vascan

Victor Burduh

Mariana Pitic

17