2ra-179/20 — cu privire la evacuarea din bunul imobil și încasarea cheltuielilor de judecată

Dosarul nr. 2ra-179/20

Prima instanță: Judecătoria Bălți sediul central (jud. S. Ghercavii)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud. S. Procopciuc, E. Grumeza, N. Chircu)

ÎNCHEIERE

22 ianuarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Vera

Frolova

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Veaceslav Ermaliuc

împotriva Verei Frolova cu privire la evacuarea din bunul imobil și încasarea

cheltuielilor de judecată

împotriva deciziei din 8 octombrie 2019 a Curții de Apel Bălți, prin care a

fost respins apelul declarat de Vera Frolova și menținută hotărârea din 30 ianuarie

2019 a Judecătoriei Bălți sediul central, prin care acțiunea a fost admisă

constată:

La 2 iulie 2018, Veaceslav Ermaliuc a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Verei Frolova cu privire la evacuarea din bunul imobil și încasarea

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a invocat că la 27 februarie 2017, în baza contractului

de stabilire a cotei-părți și donație nr. 801, dânsul a devenit proprietarul a 1.0 cotă-

parte din bunul imobil cu nr. cadastral XXXXX, ce constă din apartamentul nr. X

din str. XXXXX mun. XXXXX.

Ulterior, la 2 martie 2017, a înregistrat la OCT Bălți dreptul său de

proprietate asupra imobilului menționat.

A comunicat reclamantul că, până la încheierea contractului de donație, a

fost căsătorit cu Vera Frolova și după căsătorie a început a locui în apartamentul

nominalizat.

Prin hotărârea judecătorească din 10 noiembrie 2009, a fost desfăcută

căsătoria dintre el și Vera Frolova. După desfacerea căsătoriei Vera Frolova

continua să locuiască în apartamentul dat, unde locuiește și până în prezent.

A precizat că dânsul a rugat-o pe pârâtă de nenumărate ori să elibereze

imobilul, deoarece locuirea în același apartament a devenit insuportabilă.

1

Totodată, a invocat că a încercat să discute cu Vera Frolova despre situația

creată, însă ultima categoric a refuzat și i-a spus că nu va pleca din acest

apartament.

Având în vedere prevederile art. 312 alin. (1) și 374 alin. (1) Cod civil, a

remarcat că bunul imobil menționat îi aparține în exclusivitate cu drept de

proprietate, însă Vera Frolova îi îngrădește dreptul de a se folosi de apartament,

refuzând categoric să elibereze imobilul dat.

Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 312, 374 Cod civil,

art. 147 Cod de executare, art. 47 din Legea cu privire la locuințe, art. 5, 12, 166,

167 CPC.

A solicitat admiterea acțiunii, evacuarea Verei Frolova, cu bunurile ce îi

aparțin, fără acordarea altui spațiu locativ, din apartamentul nr. X din str. XXXXX

mun. XXXXX, nr. cadastral XXXXX și încasarea de la Vera Frolova în beneficiul

lui a cheltuielilor suportate în cadrul examinării cauzei în fond.

Prin hotărârea din 30 ianuarie 2019 a Judecătoriei Bălți sediul central, a fost

admisă acțiunea.

A fost evacuată Vera Frolova, cu toate bunurile ce îi aparțin, fără acordarea

altui spațiu locativ, din bunul imobil – apartamentul nr. X din str. XXXXX

mun. XXXXX, cadastral XXXXX, care aparține cu drept de proprietate lui

Veaceslav Ermaliuc.

A fost încasată de la Vera Frolov în beneficiul lui Veaceslav Ermaliuc cu

titlu de cheltuieli de judecată suma de 150 de lei.

Prin decizia din 8 octombrie 2019 a Curții de Apel Bălți, a fost respins

apelul declarat de Vera Frolova și menținută hotărârea primei instanțe.

Prima instanță și instanța de apel au constatat că, potrivit mențiunilor

cadastrale operate în Registrul bunurilor imobile se reține că, contractul nr. 801 din

27 februarie 2017 a fost înregistrat la cadastru la 2 martie 2017 și începând cu

această dată Veaceslav Ermaliuc a devenit proprietarul bunului imobil.

Astfel, instanțele de judecată ierarhic inferioare au conchis că reclamantul a

dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului indicat din momentul înscrierii în

Registrul bunurilor imobile, iar pârâta nelegitim posedă și se folosește de bunul din

litigiu.

Totodată, instanțele de judecată ierarhic inferioare au precizat că Vera

Frolova nu a prezentat nicio probă contrară celor invocate de către Veaceslav

Ermaliuc, lipsind orice temei legal de aflare a acesteia în apartamentul numit.

La 19 octombrie 2019, prin intermediul Oficiului Poștal, Vera Frolova a

declarat recurs preventiv împotriva deciziei din 8 octombrie 2019 a Curții de Apel

Bălți, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii

primei instanțe, cu respingerea acțiunii.

La 30 noiembrie 2019, prin intermediul Oficiului Poștal, Vera Frolova a

depus cerere de recurs motivată împotriva deciziei din 8 octombrie 2019 a Curții

de Apel Bălți, prin care la fel a solicitat admiterea acesteia, casarea deciziei

instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu respingerea acțiunii.

2

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel,

menționând că la examinarea cauzei nu s-a ținut cont de faptul că dânsa a fost

instalată în apartamentul nr. X din str. XXXXX mun. XXXXX în calitate de

membru al familiei lui Veaceslav Ermaliuc și că nu dispune de un alt spațiu

locativ.

A susținut că împreună cu Veaceslav Ermaliuc au un copil comun și în acest

apartament dânsa a locuit pe parcursul a 18 ani.

Instanța de apel a făcut trimitere la dreptul de proprietate prevăzut de

art. 320 și 321 Cod civil, care însă nu poate fi invocat la cazul dat, deoarece dânsa

nu a solicitat recunoașterea dreptului asupra acestui apartament și nu a creat

obstacole lui Veaceslav Ermaliuc în folosirea acestui drept asupra apartamentului

în cauză.

La fel, instanța de apel a indicat despre desfacerea căsătoriei între dânsa și

Veaceslav Ermaliuc fără a ține cont de faptul că divorțul existent nu a fost un

impediment în locuirea ei în acest apartament, or, dânsa a locuit în calitate de

membru al familiei lui Veaceslav Ermaliuc până la desfacerea căsătoriei, precum și

după desfacerea căsătoriei.

A obiectat că instanța de apel nu a ținut cont nici de faptul că în

apartamentul litigios mai locuiește și Elena Ermaliuc care este în XXXXX și

practic dânsa are grijă de această persoană necătând la faptul că este mama lui

Veaceslav Ermaliuc.

Astfel, atât ea, cât și Elena Ermaliuc au fost acceptate în acest apartament în

calitate de membri ai familiei lui Veaceslav Ermaliuc și în situația în care dânsa

creează obstacole lui Veaceslav Ermaliuc în folosirea dreptului de proprietate tot în

așa mod creează obstacole și Elena Ermaliuc.

A mai notat că instanța de apel a făcut trimitere la art. 374 alin. (1) Cod civil,

însă norma dată nu este aplicabilă cazului, deoarece apartamentul unde la moment

locuiește nu se află în posesia sa nelegitimă, ea fiind acceptată în acest apartament

cu acordul proprietarului și dispune în acest apartament doar de dreptul de abitație

și nu de folosință și proprietate.

Având în vedere art. 5 din Legea cu privire la locuințe, a pretins că dispune

de dreptul de a locui în apartamentul menționat, deoarece a fost acceptată de către

proprietarul Veaceslav Ermaliuc în calitate de membru al familiei.

A remarcat că și din conținutul art. 102 Codul cu privire la locuințe din

1983, dânsa are dreptul de a locui în apartamentul ce aparține lui Veaceslav

Ermaliuc în calitatea sa de membru al familiei, or, nu a comis nicio acțiune

prevăzută la noma menționată.

A precizat că, deși Codul cu privire la locuințe este abrogate și nu este

aplicabil de la abrogare, norma data este valabilă situației create, deoarece dânsa a

dobândit calitatea de membru al familiei lui Veaceslav Ermaliuc și a fost acceptată

de a locui în apartament cu mult înainte de a fi abrogat Codul cu privire la locuințe.

La 16 ianuarie 2020, Veaceslav Ermaliuc a depus referință la recursul

declarat de Vera Frolova, solicitând declararea recursului inadmisibil.

3

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

Astfel, se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale și a

declarat recursul la 19 octombrie 2019 împotriva deciziei din 8 octombrie 2019 a

Curții de Apel Bălți în termenul legal.

Examinând temeiurile recursului declarat de Vera Frolova, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Vera Frolova, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentei cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Distinct de aceste constatări, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII CPC, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

4

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) CPC, instanța de recurs poate interveni în

materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța

de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de

apreciere a probelor stabilite în art. 130 CPC, însă, din recursul declarat nu rezultă

argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes

(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului,

25 februarie 1995, nr. 26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că recursul declarat

de Vera Frolova urmează a fi considerat ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Vera Frolova.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

5