2ra-81/20 — stabilirea domiciliului copilului minor, incasarea pensiei de intretinere a copilului minor, permiterea perfectarii actelor

2ra-81/20 — stabilirea domiciliului copilului minor, incasarea pensiei de intretinere a copilului minor, permiterea perfectarii actelor (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2ra-81/2020

Prima instanță: Judecătoria Cahul, sediul Central (D. Bosîi)

Instanța de apel: Curtea de Apel Cahul (G. Vavrin, I. Dănăilă, T. Berdilă)

Î N C H E I E R E

22 ianuarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

Judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Vasile Daghi,

reprezentat de avocatul Sergiu Puică,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Evelina Buzdugan

împotriva lui Vasile Daghi, intervenient accesoriu Direcția Generală Asistență

Socială și Protecția Familiei Cahul cu privire la stabilirea domiciliului copilului

minor, încasarea pensiei de întreținere a copilului minor, perfectarea actelor de stare

civilă și de călătorie pe numele copilului minor, fără acordul autentificat notarial al

tatălui,

împotriva deciziei din 20 august 2019 a Curții de Apel Cahul,

c o n s t a t ă :

La 08 decembrie 2017 Evelina Buzdugan, reprezentată de avocatul Svetlana

Bagrin, a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Vasile Daghi, solicitând

stabilirea locului de trai al copilului minor XXX, născută la XXX împreună cu mama

Evelina Buzdugan; încasarea în beneficiul reclamantei a pensiei de întreținere pentru

copilul minor, în sumă fixă de 1500 de lei lunar din salariu și/sau alte venituri ale

pârâtului, cît și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că din relațiile de concubinaj cu

pârâtul, la XXX s-a născut fiica XXX.

Evelina Buzdugan a menționat că viața în comun cu pârâtul a eșuat. Împreună

cu copilul minor locuiesc separat de pârât, deoarece acesta a manifestat o atitudine

rezervată la educarea și supravegherea copilului. Creându-i impedimente în

educarea și dezvoltarea copilului, s-a adresat autorităților competente din Bolognia,

Italia pentru a interveni în soluționarea acestei situații.

Partea reclamantă a mai menționat că pârâtul nu contribuie sub nici un fel la

întreținerea și educarea copilului, iar reieșind din comportamentul agresiv al

pârâtului nu au putut ajunge la un consens în vederea determinării domiciliului

1

copilului minor, din care motiv s-a adresat cu prezenta acțiune în instanța de

judecată.

Ulterior, Evelina Buzdugan, reprezentată de avocatul Svetlana Bagrin, a depus

cerere de completare a pretențiilor din acțiune, solicitând și permiterea perfectării

actelor de stare civilă și de călătorie pe numele copilului minor XXX, născută la

XXX, fără acordul tatălui.

Prin hotărârea din 05 februarie 2019 a Judecătoriei Cahul, sediul Central a fost

admisă parțial cererea de chemare în judecată depusă de Evelina Buzdugan, s-a

determinat domiciliul copilului minor comun XXX, născută la XXX, cu mama

Evelina Buzdugan; s-a încasat de la Vasile Daghi în beneficiul Evelinei Buzdugan

pensia pentru întreținerea copilului minor XXX, născută la XXX, în sumă fixă de

1000 de lei lunar din salariu sau alte venituri de la data depunerii acțiunii 08

decembrie 2017 și până la atingerea majoratului de către copil; s-a permis Evelinei

Buzdugan perfectarea actelor de stare civilă și de călătorie pe numele copilului minor

XXX, născută la XXX, în lipsa acordului tatălui, Vasile Daghi; cât și s-a încasat de

la Vasile Daghi în beneficiul Evelinei Buzdugan cheltuielile pentru achitarea taxei

de stat în sumă de 100 de lei.

Prin hotărârea suplimentară din 04 martie 2019 a Judecătoriei Cahul, sediul

Central s-a dispus încasarea de la Evelina Buzugan în beneficiul statului taxa de stat

în mărime de 100 de lei, iar de la Vasile Daghi s-a încasat în beneficiul statului taxa

de stat de la care a fost scutită reclamanta în sumă de 360 de lei.

Prin decizia din 20 august 2019 a Curții de Apel Cahul s-a admis apelul declarat

de Vasile Daghi, reprezentat de avocatul Sergiu Puică.

S-a casat parțial hotărârea din 05 februarie 2019 a Judecătoriei Cahul, sediul

Central, în partea pretenției privind perfectarea actelor de stare civilă și de călătorie

pe numele copilului minor fără acordul autentificat notarial al tatălui, cu emiterea în

acesta parte a unei hotărâri noi de respingere a cerinței, în rest, hotărârea din 05

februarie 2019 a Judecătoriei Cahul, sediul Central, a fost menținută fără modificări.

S-a încasat de la Vasile Daghi în beneficiul Evelinei Buzdugan suma de 1250

de lei cu titlu de cheltuieli de judecată în instanța de apel.

Pentru a decide astfel instanța de apel a menționat că, deoarece în cererea de

apel depusă de către Vasile Daghi, reprezentat de avocatul Puică Sergiu, se contestă

hotărârea primei instanțe doar în partea stabilirii domiciliului copilului minor cu

intimata și perfectarea actelor de stare civilă și de călătorie pe numele copilului

minor, fără acordul autentificat notarial al tatălui, instanța se va expune doar asupra

pretențiilor asupra căror și-a exprimat dezacordul apelantul Daghi Vasile.

Cu referire la obiecția apelantului referitor la dezacordul cu hotărârea primei

instanțe în partea stabilirii domiciliului copilului minor cu intimata, instanța de apel

a susținut că instanța de fond a elucidat pe deplin toate circumstanțele importante

pentru justa soluționare a cauzei, apreciind probele cu respectarea prevederilor art.

130 Cod de procedură civilă, adoptând soluția corectă asupra pretenției date.

Instanța de apel a reținut calitățile personale a părților, în vederea verificării

corectitudinii stabilirii domiciliului copilului minor, și anume a specificat că potrivit

cererii de chemare în judecată unul din motivele de bază pentru care Evelina

Buzdugan s-a separat de Vasile Daghi este comportament agresiv al acestuia față de

ea și copilul ei din prima căsătorie. Faptul comportamentului agresiv al apelantului

2

se confirmă prin ordonanța de protecție eliberată Evelinei Buzdugan și copilului

minor, în privința lui Daghi Vasile, eliberată de către autoritățile competente din

Italia. La fel, s-a stabilit că în cadrul examinării cauzei de către instanța de fond a

fost solicitat avizul Direcției Generale Asistență Socială și Protecția Familiei Cahul,

potrivit căruia s-a constatat că XXX este atașată de mama sa și ținând cont de vârsta

fragedă a acesteia este necesar de stabilit domiciliul cu Evelina Buzdugan (f.d. 44).

Mai mult, însăși reprezentantul apelantului, Daghi Vasile, avocatul Puică Sergiu, a

menționat în mod expres că apelantul nu este împotrivă ca copilul minor comun să

locuiască în Italia împreună cu Evelina Buzdugan. Or, la materialele dosarului nu se

regăsesc probe care ar demonstra existența unui litigiu dintre părți pe teritoriul

Italiei, precum și nu se regăsește nicio hotărâre a autorităților statului respectiv în

acest sens.

Instanța de apel a reținut prevederile art. 3 alin. (2), (5) al Legii cu privire la

ieșirea și intrarea în Republica Moldova nr. 269-XIII din 09 noiembrie 1994, în

vigoare din 26 ianuarie 1995, cu modificările ulterioare, care statuează că copiilor în

vârstă de până la 18 ani și persoanelor supuse măsurii de ocrotire judiciare sub forma

tutelei li se eliberează pașapoarte în temeiul cererii unuia dintre reprezentanții lor

legali. În cazul în care unul dintre părinții copiilor în vârstă de până la 18 ani nu

acceptă ieșirea acestora din Republica Moldova, refuzul se contestă în instanța

judecătorească de drept comun competentă. Deci, din norma legală sus menționată

rezultă expres că pentru perfectarea pașapoartelor copiilor în vârsta de până la 18 ani

este necesară doar cererea unuia dintre părinți. Astfel, pentru perfectarea actelor de

călătorie pe numele copilului minor XXX, Evelina Buzdugan nu necesită acordul

autentificat notarial al apelantului Vasile Daghi.

Instanța de apel a mai indicat că modalitatea de ieșire și de intrare pe teritoriul

Republicii Moldova este reglementată de lege, care stabilește că în cazul refuzului

unui părinte de a permite copilului să iasă de pe teritoriul Republicii Moldova, acest

refuz se contestă în instanța de judecată.

La caz, Evelina Buzdugan nu a prezentat refuzul apelantului Vasile Daghi

privind perfectarea actelor de stare civilă și de călătorie pe numele copilului minor

XXX și nici nu a probat că s-ar fi adresat către apelant în acest sens, iar prevederile

legale enunțate supra nu prevăd adresarea directă în instanța de judecată pentru

perfectarea actelor de stare civilă și de călătorie pe numele copilului minor, fără

acordul autentificat notarial al tatălui. Or, pentru înaintarea unei asemenea acțiuni

este necesar refuzul unui părinte de a permite perfectarea actelor de stare civilă pe

numele copilului minor sau de a ieși de pe teritoriul Republicii Moldova.

În acest context, instanța de apel a conchis că pretenția invocată de către

Evelina Buzdugan, privind perfectarea actelor de stare civilă și de călătorie pe

numele copilului minor XXX, fără acordul autentificat al tatălui nu și-a găsit

confirmare în cadrul examinării apelului declarat, fapt pentru care aceasta s-a respins

ca neîntemeiată.

La 25 septembrie 2019, conform ștampilei aplicată pe plicul poștal (f.d. 147),

Vasile Daghi, reprezentat de avocatul Sergiu Puică, a declarat recurs împotriva

deciziei din 20 august 2019 a Curții de Apel Cahul solicitând casarea parțială a

deciziei contestate în partea admiterii cererii privind stabilirea domiciliului copilului

3

minor XXX, născută la 09.12.2015, cu mama Evelina Buzdugan, în rest de a menține

decizia instanțe de apel.

În motivarea recursului s-a indicat că decizia contestată este ilegală și

neîntemeiată, deoarece instanța de apel la judecarea apelului a aplicat eronat normele

de drept material și procedural, fapt ce a dus la soluționarea greșită a cauzei.

A indicat recurentul că examinarea cauzei a fost superficială, concluziile

instanței de apel fiind în contradicție cu circumstanțele pricinii pe capătul de cerere

privind stabilirea domiciliului copilului minor XXX, născută la data de XXX cu

mama sa Buzdugan Evelina și anume Daghi Vasile și Buzdugan Evelina împreună

cu copilul comun minor, XXX, locuiesc permanent în Italia. Direcția Generală

Asistență Socială și Protecție a Familiei Cahul nu cunoaște condițiile de trai ale

copilului minor Daghi Erika, în Italia, din acest motiv nu avea cum să emită un aviz-

concluzie care să susțină stabilirea locului de trai a copilului XXX, cu mama sa

Buzdugan Evelina.

Recurentul a menționat că copilul minor are acte de stare civilă eliberate de

Republica Italiană, a fost născută în Republica Italia, locuiește în or. Bologna,

Republica Italiană, merge la grădiniță tot în Italia, din acest motiv nu este de acord

cu avizul-concluzia eliberat de Direcția Generală Asistentă Socială și Protecție a

Familiei Cahul, or Autoritatea Tutelară Teritorială Cahul nu are cum să cunoască

condițiile de trai și locuința în care locuiește mama cu copilul minor.

În contextul prevederilor art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Cahul a pronunțat decizia contestată la data de 20 august 2019,

iar recursul a fost declarat de Vasile Daghi, reprezentat de avocatul Sergiu Puică, la

25 septembrie 2019, conform ștampilei aplicată pe plicul poștal (f.d. 147), în

termenul stabilit de lege.

În conformitate cu art. 439 alin. (2), (3) Cod de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea

recursului se decide în lipsa acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin.(2).

Examinând admisibilitatea recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Vasile Daghi, reprezentat de

avocatul Sergiu Puică, este inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 Cod de procedură civilă, părțile și alți participanți

la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

4

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul

în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Vasile Daghi, reprezentat de

avocatul Sergiu Puică, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2),

(3) și (4) Cod de procedură civilă.

Or, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurentului cu

soluția pronunțată de către instanțele ierarhic inferioare și nu redă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural,

respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate și urmează a fi respins.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității constă în

verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute

în art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei se precizează că, în contextul normelor procedurale

din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de recurs

nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța

atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și

5

concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă,

însă din recursul declarat nu rezultă încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a

probelor.

Cît privește dreptul justițiabilului „de a fi auzit de o instanță”, garantat de art.

6 § 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, instanța notează că obligația de

a motiva o hotărâre judecătorească poate varia în funcție de natura deciziei în cauză

(a se vedea inter alia, Helle vs Finlanda, 19 decembrie 1997, parag.55; Hansen vs

Norvegia, 2 octombrie 2014, parag.71-74).

De fapt în concepția instanței europene, articolul 6 § 1 nu impune motivarea

detaliată a deciziei unei instanțe de recurs, care întemeindu-se pe dispozițiile legale

specificate, respinge un recurs ca fiind „lipsit de șanse de succes”, ceea ce s-a

constatat în cazul de față (a se vedea, mutatis mutandis, Kukkonen vs Finlanda (nr.2),

13 ianuarie 2009, parag.24; Baydar vs Olanda, 24 aprilie 2018, parag.46).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Vasile Daghi, reprezentat de avocatul

Sergiu Puică.

În conformitate cu art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Vasile Daghi, reprezentat de

avocatul Sergiu Puică.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

6