2ra-871/21 — determinarea domiciliului copilului minor

Dosarul nr. 2ra-871/21

Prima instanță: (Judecătoria Cahul, sediul Central) D. Bosîi

Instanța de apel: (Curtea de Apel Cahul) R. Petrov, N. Bondarenco, S. Pilipenco

Î N C H E I E R E

26 mai 2021 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Mariana Pitic

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de către de avocatul Cotea

Svetlana în interesele lui Acriș Ion,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Rotari Victoria

împotriva lui Acriș Ion, intervenient accesoriu Direcția Generală Asistență Socială

și Protecție a Familiei Cahul cu privire la determinarea domiciliului copilului

minor,

împotriva deciziei Curții de Apel Cahul din 23 decembrie 2020,

c o n s t a t ă :

La 23 iulie 2018, Rotari Victoria a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Acriș Ion, intervenient accesoriu Direcția Generală Asistență Socială

și Protecție a Familiei Cahul cu privire la determinarea domiciliului copilului

minor.

În motivarea acțiunii, Rotari Victoria a menționat că s-a aflat în relații de

concubinaj cu Acriș Ion în perioada octombrie 2010 – iunie 2014.

La fel, a specificat că prin hotărârea Judecătoriei Cahul, sediul Central din 21

aprilie 2018, a fost încasată de la Acriș Ion pensia pentru întreținerea copilului

minor, XXXXX, în sumă bănească fixă de 1 000 lei lunar, începând cu 12

februarie 2018 până la atingerea majoratului de către copil.

Reclamanta Rotari Victoria a solicitat determinarea domiciliului copilului

minor, XXXXX, cu mama Rotari Victoria.

Prin hotărârea Judecătoriei Cahul, sediul Central din 28 iulie 2020, s-a admis

cererea de chemare în judecată depusă de Rotari Victoria.

S-a determinat domiciliul copilului minor XXXXX, cu mama, Rotari

Victoria.

1

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță cu referire la circumstanțele cauzei

a reținut că copilul minor, XXXXX, locuiește cu mama și se află la întreținerea,

educația și îngrijirea exclusivă a reclamantei, circumstanță care a fost confirmată și

de autoritatea tutelară prin Avizul-Concluzie din 25 octombrie 2018.

La fel, instanța de fond a constatat că potrivit declarației notariale din

23 ianuarie 2019 semnată de Acriș Ion, ultimul și-a exprimat acordul ca copilul

minor să locuiască cu mama, Rotari Victoria.

Astfel, prima instanță a concluzionat că declarația semnată de pârât poate fi

retrasă în orice moment, astfel prin respingerea acțiunii, reclamanta va fi privată de

siguranța că în momente importante pentru viața copilului în ce privește acțiuni de

deplasare, acte de stare civilă, pârâtul nu-și va retrage declarația respectivă.

Totodată, instanța de judecată a reținut că pe parcursul examinării cauzei,

pârâtul nu s-a manifestat ca un tată care ar dori ca copilul să locuiască cu el.

Prin urmare, instanța a ajuns la concluzia temeiniciei acțiunii înaintată de

Rotari Victoria.

Prin decizia Curții de Apel Cahul din 23 decembrie 2020, s-a respins apelul

declarat de avocatul Cotea Svetlana în interesele lui Acriș Ion și s-a menținut

hotărârea Judecătoriei Cahul, sediul Central din 28 iulie 2020.

La 26 martie 2021, prin intermediul oficiului poștal, avocatul Cotea Svetlana,

a declarat în interesele lui Acriș Ion recurs împotriva deciziei instanței de apel, prin

care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor judecătorești cu emiterea

unei noi hotărâri, prin care acțiunea să fie respinsă.

Recurentul Acriș Ion, în motivarea recursului a invocat că la examinarea

cauzei nu au fost constatate și elucidate pe deplin circumstanțele care au

importanță pentru soluționarea cauzei în fond, concluziile expuse în hotărâre sunt

în contradicție cu circumstanțele cauzei, precum și faptul că au fost încălcate

normele de drept material și procedural.

Astfel a menționat că instanțele de judecată nu au ținut cont de existența

declarației notariale, prin care și-a exprimat acordul ca copilul minor să locuiască

cu mama, Rotaru Victoria.

Deci, a reiterat că deși prin semnarea declarației notariale a fost probată lipsa

litigiului, instanța de judecată a dispus admiterea acțiunii.

Prin urmare, a specificat că hotărârea judecătorească nu are suport legal, or,

declarația nu prevede valabilitate restrânsă.

La 26 aprilie 2021, instanța de recurs a expediat în adresa intimaților copia

recursului, fiind recepționat de către Rotari Victoria și Direcția Generală Asistență

Socială și Protecție a Familiei Cahul la 28 aprilie 2021, conform avizelor de

recepție (f.d. 120-121).

La 05 mai 2021, prin intermediul oficiului poștal, Rotari Victoria a depus

referință la recursul declarat de Acriș Ion, prin care a solicitat să fie considerat

inadmisibil.

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs

menționează că, Curtea de Apel Cahul a emis dispozitivul deciziei la 23 decembrie

2020, însă date referitor la recepționarea de către părți a deciziei motivate, la

materialele cauzei lipsesc.

2

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Recursul a fost declarat la 26 martie 2021, respectiv se consideră depus în

termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a

temeiurilor invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de

judecată instituit în conformitate cu alin. (2).

Examinînd temeiurile recursului completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din

Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură

civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

3

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, p.38; Stanev împotriva

Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a

unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea

statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo

împotriva Italiei, p. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai

stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept

național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten

v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de avocatul Cotea

Svetlana în interesele lui Acriș Ion, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare, este

inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se declară inadmisibil recursul înaintat de avocatul Cotea Svetlana în

interesele lui Acriș Ion.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Mariana Pitic

Dumitru Mardari

4