2ra-84/20 — reyolutiunea contractului de instrainare cu conditia intretinerii pe viata

2ra-84/20 — reyolutiunea contractului de instrainare cu conditia intretinerii pe viata (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2ra-84/2020

Prima instanță: Judecătoria Bălți, sediul Central (A. Donos)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (S. Procopciuc, N. Chircu, E. Grumeza)

ÎNCHEIERE

22 ianuarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

Judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Elizaveta Ivanova,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Smolenco Vera,

înlocuită cu succesorul în drepturi Ivanova Elizaveta împotriva Valentinei Maruneac,

intervenient accesoriu Stepan Maruneac cu privire la rezoluțiunea contractului de

înstrăinare cu condiția întreținerii pe viață,

și cererea reconvențională depusă de Valentina Maruneac împotriva Elizavetei

Ivanova cu privire la evacuare,

împotriva deciziei din 29 august 2019 a Curții de Apel Bălți,

c o n s t a t ă :

La 13 martie 2017 Vera Smolenco, prin intermediul avocatului Rodica Paladi a

înaintat cerere de chemare în judecată împotriva Valentinei Maruneac prin care a

solicitat rezoluțiunea contractului de înstrăinare cu condiția întreținerii pe viață din

29.01.2007 încheiat între părți și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamanta a invocat că la data de 29 ianuarie 2007

Smolenco Vasili și Smolenco Vera au mers la notar și au perfectat contract de

înstrăinare cu condiția întreținerii pe viață cu Maruneac Valentina. Conform pct.1 al

contractului, ambii au transmis cu titlu gratuit în proprietatea Valentinei Maruneac

terenul și construcțiile situate în XXX, nr. cadastral XXX. Conform punctului 2 al

contractului Maruneac Valentina era obligată să întrețină ambele persoane până la

sfârșitul vieții, oferindu-le hrană, haine, medicamente, în caz de boală sa fie vizitați, de

a-i înmormânta cu suportarea tuturor cheltuielilor, păstrând dreptul de a locui în casa

înstrăinată până la sfârșitul vieții.

A indicat reclamanta că din momentul când au perfectat contractul și până la

înaintarea acțiunii, Maruneac Valentina nu și-a respectat obligațiunile contractuale. La

data de XXX a decedat soțul - Smolenco Vasili, iar Maruneac Valentina nu și-a

îndeplinit obligațiunile integral or, o parte din cheltuieli, inclusiv cele de înmormântare

a soțului său au fost suportate de către cealaltă fiică.

1

Reclamanta a susținut că începând cu luna iulie 2016 Maruneac Valentina, deși

locuiește într-o ogradă, nu a vizitat-o nici o dată pe Smolenco Vera, care a pierdut

vederea și se deplasa greu, nu avea posibilitate de a-și purta de grijă de sine stătător, de

a-și pregăti mâncare și era în imposibilitate de a achita serviciile comunale, ceia ce este

foarte greu pentru o persoană de vârstă înaintată cu o pensie mică.

A menționat reclamanta că toate obligațiunile, inclusiv cheltuielile de întreținere

și reparație în odaia unde locuia Smolenco Vera au fost suportate de către nepoata

acesteia Ivanova Irina.

Prin încheierea protocolară din 21 noiembrie 2017 reclamanta Vera Smolenco,

decedată la XXX, a fost înlocuită cu succesorul ei Elizaveta Ivanova.

La 25 mai 2018 pârâta Valentina Maruneac prin intermediul avocatului său Ion

Țurcanu a depus cerere reconvențională împotriva Elizavetei Ivanova prin care a

solicitat evacuarea ultimei din bunul imobil situat pe str. XXX cu radierea acesteia din

Registrul de evidentă a populației.

În motivarea cererii reconvenționale a indicat că conform contractului de

înstrăinare cu condiția întreținerii pe viață nr. 633 din 29.01.2007, după decesul mamei

sale Smolenco Vera, la XXX, a devenit proprietară cu drepturi depline a imobilului din

XXX.

Elizaveta Ivanova, care este și sora ei, aproape cu un an până la decesul mamei și

cu acordul mamei s-a stabilit cu traiul în imobilul menționat. Astfel, reclamanta nu a

putut merge împotriva voinței mamei și a fost de acord. După decesul mamei pârâta

refuză să părăsească benevol imobilul și a început a duce din casă lucruri mobile.

Prin încheierea protocolară din 29 iunie 2018 în proces a fost atras în calitate de

intervenient accesoriu Stepan Maruneac.

Prin hotărârea din 21 decembrie 2018 a Judecătoriei Bălți, sediul Central, a fost

admisă cererea de chemare în judecată înaintată de Vera Smolenco înlocuită cu

succesorul Elizaveta Ivanova împotriva Valentinei Maruneac cu privire la rezoluțiunea

contractului de înstrăinare cu condiția întreținerii pe viață și a fost reziliat contractul de

înstrăinare cu condiția întreținerii pe viață din 29 ianuarie 2007 încheiat între Smolenco

Vera și Maruneac Valentina, iar cererea reconvențională înaintată de Valentina

Maruneac împotriva Elizavetei Ivanova privind evacuarea din imobil și radierea din

registru de evidență a populației, a fost respinsă ca neîntemeiată.

Pentru a concluziona astfel instanța de fond a reținut că acțiunea înaintată de

Smolenco Vera a fost condiționată de neîndeplinirea corespunzătoare de către

Maruneac Valentina a obligației de întreținere, fapt ce s-a confirmat prin declarațiile

martorilor audiați în ședința de judecată, care au declarat că după încheierea

contractului de înstrăinare cu condiția întreținerii pe viață, Maruneac Valentina a plecat

peste hotarele țării și a revenit în țară la înmormântarea lui Smolenco Vasilii, iar în

această perioadă de timp Smolenco Vasilii avea grijă de Smolenco Vera. Faptul

neexecutării de către Maruneac Valentina a obligațiilor asumate prin contractul de

înstrăinare cu condiția întreținerii pe viață, rezultă și din facturile de plată pentru

serviciile comunale, anexate la materialele dosarului, care au fost achitate de către

Smolenco Vera și bonurile de plată care confirmă că Ivanova Elizaveta a suportat

cheltuieli pentru înmormântare. Totodată, Ivanova Elizaveta, fiica reclamantei

Smolenco Vera, a locuit permanent pe XXX.

2

A mai menționat instanța de fond că contractul de înstrăinare a bunului cu condiția

întreținerii pe viață pentru oamenii în etate, bolnavi, invalizi, reprezintă anume

întreținerea în natură - locuință, hrană, îngrijire și ajutorul necesar pe parcursul întregii

vieți până la deces, inclusiv și înmormântare. La caz, pîrîta nu și-a onorat obligațiunile

asumate prin contractul de înstrăinare cu condiția întreținerii pe viață și nu a acordat

întreținerea în natură în condițiile stipulate în contract.

Cu referire la cererea reconvențională instanța de judecată a reținut că potrivit

declarației de acceptare a succesiunii depusă la 06.07.2017, Ivanova Elizaveta a

acceptat succesiunea legală rămasă după decesul mamei Smolenco Vera, survenit la

XXX. Patrimoniul succesoral fiind constituit din cota-parte ideală din terenul cu

numărul cadastral XXX, cota-parte ideală din construcția cu numărul cadastral XXX

și cota-parte ideală din construcția cu numărul cadastral XXX, situate în XXX (f.d. 51).

Conform certificatului de calitate de moștenitor din 06 iulie 2017, eliberat de notarul

Dimitriu Svetlana, Ivanova Elizaveta are calitatea de moștenitor al averii Smolenco

Vera, decedată la XXX (f.d.50).

Astfel instanța de fond a constatat că argumentele invocate în cererea

reconvențională poartă un caracter declarativ, nefiind prezentate probe pertinente,

concludente și utile întru confirmarea pretențiilor înaintate de Maruneac Valentina.

Prin decizia din 29 august 2019 a Curții de Apel Bălți, a fost admisă cererea de

apel depusă de Valentina Maruneac, reprezentată de avocatul Ion Țurcanu și a fost

casată integral hotărârea din 21 decembrie 2018 a Judecătoriei Bălți, sediul Central și

emisă o hotărâre nouă prin care a fost respinsă cererea de chemare în judecată depusă

de Vera Smolenco înlocuită cu succesorul Elizaveta Ivanova împotriva Valentinei

Maruneac cu privire la rezoluțiunea contractului de înstrăinare cu condiția de

întreținere pe viață.

S-a admis în parte cererea reconvențională înaintată de Valentina Maruneac

împotriva Elizavetei Ivanova privind evacuarea din imobil și radierea din registru de

evidență a populației.

S-a evacuat Elizaveta Ivanova din imobilul situat pe XXX.

S-a respins cerința Valentinei Maruneac împotriva Elizavetei Ivanova cu privire

la radierea din registrul de evidență a populației.

Pentru a concluziona astfel instanța de apel a reținut că instanța de fond în mod

eronat a ajuns la concluzia că faptul neexecutării de către Valentina Maruneac a

obligațiilor contractuale este confirmat și prin facturile de plată pentru serviciile

comunale care erau achitate de defuncta Vera Smolenco or, după cum rezultă din

afirmațiile/argumentele din cererea de chemare în judecată, reclamanta-defuncta Vera

Smolenco și-a pierdut vederea și nu era în stare să achite personal facturile de plată

pentru serviciile comunale.

Colegiul civil al Curții de Apel Bălți a reținut că în cauza dată nu s-a constatat

faptul că apelanta-pârâta Valentina Maruneac nu și-a executat obligațiile de întreținere

asumate prin contractul de înstrăinare cu condiția întreținerii pe viață încheiat la 29

ianuarie 2007 între Vasili Smolenco, Vera Smolenco și Valentina Maruneac.

A relatat că prin cererea reconvențională înaintată, Valentina Maruneac a solicitat

evacuarea intimatei, Elizaveta Ivanova, din bunul imobil situat pe XXX. Din suportul

probator anexat la materialele cauzei rezultă că, apelanta Valentina Maruneac și Stepan

Maruneac sunt proprietarii bunului imobil cu nr. cadastral XXX amplasat în XXX, fapt

3

confirmat prin extrasul din Registrul bunurilor imobile (f.d.9-10, 82). Astfel, apelanta

Valentina Maruneac și intervenientul accesoriu Stepan Maruneac au dobândit dreptul

de proprietate asupra bunului imobil nominalizat cu cota-parte de 1.0, în baza

contractului de întreținere pe viață nr. 633 din 29.01.2007.

Instanța de apel a mai reținut că intimata, Elizaveta Ivanova, a locuit în bunul

imobil amplasat în XXX cu acordul defunctei, Vera Smolenco și a apelantei, Valentina

Maruneac, până la apariția conflictului și neînțelegerilor fără a fi încheiat un careva

contract de locațiune, iar din 2016-2017 părțile se află în relații de conflict și respectiv

apelanta Valentina Maruneac ca proprietara acestui bun imobil a solicitat evacuarea

intimatei din proprietatea sa.

Ca urmare a celor menționate supra, ținând cont de faptul că intimata, Elizaveta

Ivanova, fără careva temei legal locuiește în bunul imobil amplasat în XXX, astfel fiind

încălcat dreptul de proprietate a apelantei Valentina Maruneac or, intimatei s-a permis

să locuiască în bunul imobil temporar, instanța de apel a ajuns la concluzia de a dispune

evacuarea intimatei Elizaveta Ivanova din imobilul situat în XXX.

Cu referire la solicitarea Valentinei Maruneac privind radierea ultimei din

Registrul de evidentă a populației, Colegiul civil al Curții de Apel Bălți a considerat că

aceasta urmează a fi respinsă ca fiind înaintată față de un pârât necorespunzător. Astfel,

s-a reținut că Valentina Maruneac a înaintat cerința privind radierea Elizavetei Ivanova

din Registrul de evidență a populației, pe când urma să înainteze cerința dată pe cale

extrajudiciară IP „Agenției Servicii Publice” or, radierea vizei de reședință intră în

obligația IP „Agenției Servicii Publice”.

La 28 octombrie 2019, conform sigiliului aplicat pe plicul poștal, Ivanova

Elizaveta, a declarat recurs împotriva deciziei din 29 august 2019 a Curții de Apel

Bălți, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei contestate și pronunțarea unei

hotărâri noi prin care să fie menținută hotărârea instanței de fond.

În motivarea recursului s-a invocat că instanța de apel nu a aplicat legea care urma

să fie aplicată, a interpretat în mod eronat legea și a analizat superficial înscrisurile

anexate la materialele cauzei. Astfel, la cererea de chemare în judecată au fost anexate

probe pe care instanța de apel le-a ignorat și anume: bonuri de plată pentru produse

alimentare procurate de Smolenco Vera; bonuri de plată a serviciilor comunale achitate

de succesorul în drepturi Ivanova Elizaveta; bonuri de plată și facturi achitate de către

Ivanov Elizaveta și soțul ei, V. Ivanov la decesul lui Smolenco Vasilii și Smolenco

Vera.

A mai indicat recurenta că instanța de apel eronat a reținut ca i-a fost permis să

locuiască temporar în bunul imobil amplasat în XXX or, din simpla vizualizare a

buletinului de identitate al acesteia, domiciliul este înregistrat la această adresă la data

de 16.11.2004, precum și din declarațiile tuturor martorilor audiați în instanța de fond

Ivanova Elizaveta a locuit împreuna cu părinții permanent până la decesul mamei sale

Smolenco Vera. Fără careva argumente au rămas și motivele invocate de Smolenco

Vera în cererea de chemare în judecata precum că reparație în casa în care locuia, a fost

efectuata de recurentă împreuna cu una din nepoatele acesteia. Mai mult, din

declarațiile date în instanța de fond si menținute de instanța de apel, Maruneac

Valentina a recunoscut că au fost plecați peste hotare R.Moldova și au revenit după

decesul lui Smolenco Vasilii.

4

La fel, în opinia recurentei, instanța de apel nu a ținut cont și de faptul că atât

Smolenco Vasilii, cât și Smolenco Vera erau persoane în etate primul avea aproximativ

82 ani la deces, iar Smolenco Vera 85 ani, respectiv nu era posibil ca aceste persoane

să se descurce singure, fără ajutor material și să nu necesite sprijin în acel moment când

Maruneac Valentina cu soțul ei se aflau peste hotarele țării.

Consideră recurenta că instanța de apel nu s-a expus argumentat asupra tuturor

faptelor invocate în cauză de către Smolenco Vera, Ivanova Elizaveta, L. Semeniuta,

declarațiile controversate ale lui T. Zeabliuc și S. Cosolapov, făcând referire doar la

unele declarații ale martorilor audiați în prima instanță, ignorând alte informații expuse

de aceiași martori care nu sunt în favoarea Valentinei Maruneac.

În contextul prevederilor art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Materialele dosarului confirmă faptul că decizia din 29 august 2019 a Curții de

Apel Bălți a fost expediată pentru cunoștință părților la proces la 03 octombrie 2019

(f.d. 170), însă lipsește confirmarea recepționării acesteia.

Prin urmare, recursul declarat de Ivanova Elizaveta, la 28 octombrie 2019, conform

sigiliului aplicat pe plicul poștal, a fost depus în termenul prevăzut de lege.

În conformitate cu art. 439 alin. (2), (3) Cod de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune

expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul neprezentării

referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate

în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate

cu alin.(2).

Examinând admisibilitatea recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție consideră că recursul declarat de Elizaveta Ivanova, este inadmisibil din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 Cod de procedură civilă, părțile și alți participanți la

proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

5

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Elizaveta Ivanova, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

Or, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurentului cu soluția

pronunțată de către instanțele ierarhic inferioare și nu redă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu

constituie temei de casare a deciziei recurate și urmează a fi respinse.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității constă în verificarea

faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432

alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei se precizează că, în contextul normelor procedurale din

Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de recurs nu

verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța

atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și

concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă din

recursul declarat nu rezultă încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

Cît privește dreptul justițiabilului „de a fi auzit de o instanță”, garantat de art. 6 §

1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, instanța notează că obligația de a

motiva o hotărîre judecătorească poate varia în funcție de natura deciziei în cauză (a se

vedea inter alia, Helle vs Finlanda, 19 decembrie 1997, parag.55; Hansen vs Norvegia,

2 octombrie 2014, parag.71-74).

De fapt în concepția instanței europene, articolul 6 § 1 nu impune motivarea

6

detaliată a deciziei unei instanțe de recurs, care întemeindu-se pe dispozițiile legale

specificate, respinge un recurs ca fiind „lipsit de șanse de succes”, ceea ce s-a constatat

în cazul de față (a se vedea, mutatis mutandis, Kukkonen vs Finlanda (nr.2), 13 ianuarie

2009, parag.24; Baydar vs Olanda, 24 aprilie 2018, parag.46).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de către Elizaveta Ivanova.

În conformitate cu art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Elizaveta Ivanova.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

7