2ra-1294/20 — rezilierea contractului de instrăinare

2ra-1294/20 — rezilierea contractului de instrăinare (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2ra-1294/2020

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul centru (jud. R. Berdilo)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Panov, I. Dutca, I. Țurcan)

ÎNCHEIERE

23 septembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Ruslan

Erohin, reprezentat de avocatul Iurie Chifiac,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Marina Lihaciova,

succesorul ei în drepturi Aliona Urecheanu împotriva lui Ruslan Erohin cu privire la

rezilierea contractului de înstrăinare a apartamentului cu condiția întreținerii pe

viață,

împotriva deciziei din 25 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de Ruslan Erohin și a fost menținută hotărârea din 12

iulie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, prin care acțiunea a fost admisă,

c o n s t a t ă:

La 26 mai 2010 Marina Lihaciova a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Ruslan Erohin cu privire la rezilierea contractului de înstrăinare a

apartamentului cu condiția întreținerii pe viață.

În motivarea acțiunii a indicat că, potrivit contractului de înstrăinare a bunului

imobil cu condiția întreținerii pe viață nr.5216, încheiat la 22 iulie 2009, i-a

transmis în proprietate lui Ruslan Erohin, apartamentul nr. xxxxxx, specificând că

conform pct. 4 din contract, „dobânditorul” - Ruslan Erohin s-a obligat să o întrețină

pe viață, să o asigure cu hrană și îmbrăcăminte, să-i procure medicamente, să

efectueze reparația cuvenită, să-i ofere spațiu pentru locuit și să-i achite toate

datoriile și lunar plățile comunale.

A menționat că la început, pârâtul își onora obligațiunile contractuale, însă mai

bine de zece luni, nu le mai îndeplinește, specificând că s-a comportat frumos cu

dânsa până au plecat la notar, însă după încheierea contractului, a uitat de dânsa și

de obligațiile asumate prin contract.

Prin hotărârea din 18 octombrie 2010, pe dosarul 2-2756/2010, a Judecătoriei

Centru, mun. Chișinău a fost admisă acțiunea reclamantei Marina Lihaciova și a

fost rezoluționat contractul de înstrăinare a imobilului cu condiția întreținerii pe

viață nr. 5216 încheiat între Marina Lihaciova și Ruslan Erohin la data de 22 iulie

2009 cu aducerea părților la poziția inițială (f.d.27-28, vol.I).

Prin decizia din 20 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost admis

apelul declarat de Ruslan Erohin și a fost casată hotărârea din 18 octombrie 2010,

pe dosarul 2- 2756/2010, a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău, cu trimiterea cauzei

spre rejudecare în alt complet de judecată (f.d.102, vol.I).

Pe parcursul examinării cauzei după transmiterea cauzei spre rejudecare,

Aliona Urecheanu - succesorul în drepturile procedurale ale reclamantei Marina

Lihaciova, a susținut cererea de chemare în judecată pe motivele de fapt și drept

invocate, solicitând admiterea integrală a acesteia.

A explicat că Marina Lihaciova a decedat în martie 2010 în casă, fiind

depistată de către vecini. Ea a venit peste vreo 2 luni și a aflat de la vecini că Marina

Lihaciova a decedat și se află la Centrul de Medicină Legală pe parcursul acestor 2

luni. A achitat plățile necesare și a comandat funerariile, l-a sunat pe Ruslan Erohin,

care nu avea idee despre decesul Marinei Lihaciova.

Suplimentar, succesorul Aliona Urecheanu, a comunicat că pârâtul, potrivit

prevederilor contractuale avea obligația de a suporta inclusiv și cheltuielile de

înmormântare, însă acestea au fost achitate de către dânsa.

A mai precizat, că reclamanta Marina Lihaciova a avut în proprietate un

depozit și un apartament cu două odăi, care inițial erau date în chirie, iar ulterior au

fost vândute, specificând că ultima primea pensie și avea surse de existență

suficiente.

Prin hotărârea din 12 iulie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru a fost

admisă acțiunea depusă de Aliona Urecheanu, succesorul în drepturi a Marinei

Lihaciova, a fost rezoluționat contractul de înstrăinare a apartamentului cu condiția

întreținerii pe viață încheiat între Marina Lihaciova (beneficiarul întreținerii) și

Ruslan Erohin (dobânditor), înregistrat cu nr. 5216 la 22 iulie 2009, autentificat de

notarul privat Lidia Snegur. A fost încasată de la Ruslan Erohin în bugetul de stat,

taxa de stat în sumă de 100 de lei.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 29 iulie 2019, Ruslan Erohin

a depus cererea de apel împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din

12 iulie 2019, solicitând admiterea apelului, casarea integrală a hotărârii primei

instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de respingere integrală a acțiunii.

Prin decizia din 25 februarie 2020 a fost respins apelul declarat de Ruslan

Erohin și a fost menținută hotărârea din 12 iulie 2019 a judecătoriei Chișinău, sediul

Centru.

În susținerea soluției sale instanța de apel s-a bazat pe prevederile art. 8 alin.

(1), 514, 572, 602 alin. (1), 839 alin. (1) Codul civil, în vigoare pînă la 01 martie

2019, și a constatat că la 22 iulie 2009, între Marina Lihaciova, denumită

„beneficiarul întreținerii” și Erohin Ruslan, denumit „dobânditor”, a fost încheiat

contractul de înstrăinare a apartamentului cu condiția întreținerii pe viață,

autentificat de notarul Snegur Lidia, înregistrat cu nr.5216. Contractul a fost tradus

verbal în limba rusă de către notarul privat Lidia Snegur și a fost semnat de Marina

Lihaciova și Ruslan Erohin (f.d.4, vol.I).

Potrivit pct.1 al acestui contract, Marina Lihaciova i-a atribuit în proprietate lui

Ruslan Erohin, apartamentul nr. 13, ce constă din 1 (una) odaie, cu suprafața totală

de 30,4 m.p., inclusiv suprafața locativă de 18,2 m.p., xxxxx, ce-i aparținea cu drept

de proprietate.

Conform pct. 2 al contractului, dreptul de proprietate asupra imobilului se

dobândește de către „dobânditor” la data înscrierii în Registrul bunurilor imobile,

iar de fapt va intra la decesul „beneficiarului întreținerii”.

2

Conform pct.4, Ruslan Erohin s-a obligat să o întrețină pe viață pe Marina

Lihaciova, să o asigure cu hrană și cu îmbrăcăminte, să-i procure medicamente, să

efectueze reparația cuvenită, să-i ofere spațiu pentru locuit, totodată să achite toate

datoriile și lunar plățile comunale, precum și înmormântarea, apartamentul nr. 13

rămânând în folosința dnei Marina Lihaciova.

Conform pct. 7 al contractului, Ruslan Erohin a declarat că este de acord cu

prevederile acestui contract și își asumă obligația să le respecte.

Dând o apreciere prevederilor contractuale menționate, Colegiul instanței de

apel a atestat că Ruslan Erohin a avut obligația să o întrețină pe Marina Lihaciova,

să o asigure cu hrană, cu îmbrăcăminte, să-i procure medicamente, să-i efectueze

reparația cuvenită, să achite toate datoriile și lunar plățile comunale, să suporte

cheltuielile de înmormântare.

A mai stabilit instanța de apel că după încheierea contractului cu Ruslan

Erohin la 22 iulie 2009, Marina Lihaciova, peste 10 luni și 4 zile s-a adresat în

instanță cu cererea de reziliere a contractului de înstrăinare a imobilului cu condiția

întreținerii pe viață nr.5216 încheiat între Marina Lihaciova și Erohin Ruslan la data

de 22 iulie 2009.

Iar prin hotărârea din 18 octombrie 2010, pe dosarul 2-2756/2010, a

Judecătoriei Centru, mun. Chișinău, s-a admis acțiunea reclamantei Marina

Lihaciova și s-a reziliat contractul de înstrăinare a imobilului cu condiția întreținerii

pe viață nr. 5216 încheiat între Marina Lihaciova și Erohin Ruslan la data de 22

iulie 2009 cu aducerea părților la poziția inițială (f.d.27-28, Vol.I).

Colegiul instanței de apel a remarcat că conform certificatului de deces

nr.1435256, eliberat la data de 27 mai 2016, Marina Lihaciova a decedat la data de

xxxxx (f.d.67, Vol.I).

Iar la data de 28 octombrie 2016, peste 7 luni de la decesul reclamantei, Ruslan

Erohin, a contestat cu apel hotărârea din 18 octombrie 2010 a Judecătoriei Centru,

mun. Chișinău, abia peste aproape 6 ani de la pronunțare.

Concomitent, Colegiul a reținut că potrivit certificatului de moștenitor legal

nr.5669 din 04 octombrie 2016, eliberat de notarul public Zinaida Volimbovscaia,

moștenitor al averii cet. Marina Lihaciova, care a decedat la data de xxxxxx, este

strănepoata Urecheanu Aliona, averea succesorală constând din apartamentul nr. 13

situat în xxxxxx, cu suprafața totală de 30,4 m.p., inclusiv suprafața locativă de 18,2

m.p., care îi aparținea cu drept de proprietate defunctei (f.d.80, Vol.I).

Prin decizia din 20 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost admis

apelul declarat de Erohin Ruslan și a fost casată hotărârea din 18 octombrie 2010,

pe dosarul 2- 2756/2010, a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău, cu trimiterea cauzei

spre rejudecare în alt complet de judecată, pe motivul necitării legale a

apelantului/pârât Erohin Ruslan (f.d.97-102, Vol.I).

Distinct din cele constatate, instanța de apel a atestat că prin încheierea la 22

iulie 2009 a contractului de înstrăinare a apartamentului cu condiția întreținerii pe

viață, reclamanta Marina Lihaciova și-a îndeplinit obligația și a dat în proprietate lui

Erohin Ruslan, apartamentul nr. 13 xxxxxx, fapt stipulat expres în punctul 1 al

contractului (f.d.4, vol.I). Marina Lihaciova, fiind beneficiarul întreținerii, a

executat în modul corespunzător, cu bună-credință, la locul și în momentul stabilit,

unica obligație asumată, iar pârâtul de fapt nici nu a invocat neexecutarea din partea

beneficiarului întreținerii.

3

Instanța de apel a notat că conform pct.2 al contractului, dreptul de proprietate

asupra imobilului se dobândește de către „dobânditor” la data înscrierii în Registrul

bunurilor imobile, iar de fapt va intra la decesul „beneficiarului întreținerii”.

La acest compartiment, Colegiul instanței de apel a remarcat că contractul de

înstrăinare a apartamentului cu condiția întreținerii pe viață încheiat între Marina

Lihaciova și Ruslan Erohin, nu a fost înscris în Registrul bunurilor imobile pe

parcursul vieții reclamantei Marinei Lihaciova, dar a fost înscris de către Ruslan

Erohin, abia la 25 mai 2016, peste două săptămâni de la înmormântarea reclamantei

(f.d.38, Vol.I).

Sub acest aspect Colegiul instanței de apel a notat că Erohin Ruslan nu a

demonstrat în conformitate cu prevederile art.118 CPC, precum că dânsul și-a

executat obligațiile asumate prin contractul de înstrăinare a apartamentului cu

condiția întreținerii pe viață, încheiat cu Marina Lihaciova la 22 iulie 2009.

Or, apelantul-pârât Ruslan Erohin urma să dovedească toate circumstanțele

care le invocă drept temei al obiecțiilor sale, în caz contrar acestea se consideră

nedemonstrate, și anume, să dovedească faptul îndeplinirii obligațiilor asumate prin

contractul de înstrăinare a apartamentului cu condiția întreținerii pe viață, încheiat

cu Marina Lihaciova la 22 iulie 2009, indicate expres în punctul 4 al contractului,

care constau în obligația de a o întreține pe viață, să o asigure cu hrană și

îmbrăcăminte, să-i procure medicamente, să efectueze reparația cuvenită, să-i ofere

spațiu pentru locuit, totodată să achite toate datoriile și lunar plățile comunale,

precum și înmormântarea, însă actele cauzei demonstrează faptul că intimatul nu a

respectat prevederile contractului de înstrăinare a bunului cu condiția întreținerii pe

viață.

La 17 iulie 2020 Ruslan Erohin, reprezentat de avocatul Iurie Chifiac, a

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului,

casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi

hotărârii de respingere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că nu este de acord cu decizia instanței de

apel și hotărârea primei instanțe deoarece la examinarea cauzei nu a fost aplicată

legea care trebuia să fie aplicată, a fost interpretată în mod eronat legea, iar erorile

comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

A susținut că în motivarea soluției sale instanța de fond nu a reflectat motivele

concluziilor sale privind admiterea probelor reclamantului și succesorului lui și

respingerea probelor prezentate de Ruslan Erohin, deși era obligată să o facă

conform art. 130 CPC. Iar instanța de apel nu a ținut cont de prevederile art. 373,

386 și 387 CPC și nu a verificat legalitatea hotărârii instanței de fond și nu a reținut

faptul, că prima instanță la pronunțarea hotărârii nu a apreciat probele și nu a

determinat circumstanțele care au importanță pentru soluționarea pricinii, adică a

omis faptul că concluziile primei instanțe, expuse în hotărâre sunt în circumstanțele

pricinii.

Prin notificarea din 11 august 2020, Curtea Supremă de Justiție în conformitate

cu art. 439 alin. (2) CPC a expediat intimatei copia recursului și a înștiințat-o despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia.

La 18 septembrie 2020, prin intermediul poștei electronice, Aliona Urecheanu,

reprezentată de avocatul Vitalie Zama a depus referință prin care a solicitat de a

4

considera inadmisibil recursul declarat de Ruslan Erohin, reprezentat de avocatul

Iurie Chiriac.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Materialele dosarului atestă că decizia Curții de Apel Chișinău din 25 februarie

2020 a fost expediată părților la 25 martie 2020, dar la actele cauzei lipsesc date

prin care s-ar confirma recepționarea acesteia de către recurent.

Astfel, recursul declarat la 17 iulie 2020 de către Ruslan Erohin, reprezentat de

avocatul Iurie Chiriac, se consideră a fi depus în termen.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Ruslan Erohin, reprezentat de

avocatul Iurie Chiriac, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2),

(3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Astfel, în sensul dat, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultînd din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu

se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

5

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr.26561/1995).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ține să menționeze că potrivit jurisprudenței CEDO, recursul

trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri (cauza Asito vs Republica Moldova, 10 iulie 2010, Meyer vs Germania, 22

martie 2016), însă motivele recursului, invocare în speță sunt similare celor invocate

în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

Astfel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de

Ruslan Erohin, reprezentat de avocatul Iurie Chiriac, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a) și 440 alin. (1) Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Ruslan Erohin, reprezentat de avocatul Iurie Chiriac, se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

6