2ra-29/21 — rezolutiunea contractelor de înstrăinare cu conditia întretinerii pe viată

2ra-29/21 — rezolutiunea contractelor de înstrăinare cu conditia întretinerii pe viată (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra-29/21

Prima instanță: Judecătoria Drochia, sediul central (jud. R. Chistruga)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud. A. Corcenco, D. Corolevschi, D. Stănilă)

DECIZIE

31 martie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Maria Ghervas

Nina Vascan

Victor Burduh

Mariana Pitic

examinând recursul declarat de către Evdochia Zeican, reprezentată de către

avocatul Valeriu Gâscă,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Evdochia

Zeican împotriva lui Valentin Crutoguz cu privire la rezoluțiunea contractelor de

înstrăinare a bunului cu condiția întreținerii pe viață,

împotriva deciziei din 11 iunie 2020 a Curții de Apel Bălți, prin care a fost

respins apelul declarat de către Evdochia Zeican, reprezentată de către avocatul

Valeriu Gâscă și a fost menținută hotărârea din 04 februarie 2019 a Judecătoriei

Drochia, sediul central,

constată:

La 25 octombrie 2018 Evdochia Zeican a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Valentin Crutoguz cu privire la rezoluțiunea contractelor de înstrăinare

a bunului cu condiția întreținerii pe viață.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, în anul 2005 a încheiat cu

Valentin Crutoguz două contracte de înstrăinare a bunurilor imobile cu condiția

întreținerii pe viață nr. 12457 și 12458, prin care i-a transmis în proprietate și posesie

imobilul compus din: apartamentul nr. 4, cu suprafața de 53,3 m. p., inclusiv cu

suprafața locativă de 32,2 m. p., 1/12 parte din sarai - 1; 1/12 parte din beci - 5; 1/12

parte din gard - I; 1/12 parte din gard - II; 1/12 parte din pavaj – III, care se află în

xxxx, precum și garajul nr. 17, situat în xxxx.

A menționat că, aceste imobile îi aparțin cu drept de proprietate personală în

temeiul certificatului cu privire la dreptul de proprietate asupra cotei-părți din

proprietatea comună nr. 1529 din 27 septembrie 2005 și certificatului de moștenitor

legal nr. 1530 din 27 septembrie 2005, autentificate de notar și înregistrate la oficiul

1

Drochia al OCT Soroca la 29 septembrie 2005.

A susținut că, conform contractelor menționate, Valentin Crutoguz și-a

asumat obligațiunea să o întrețină pe tot restul vieții sale și să suporte cheltuielile de

înmormântare după decesul ei. Întreținerea prevăzută de contract constă în:

asigurarea hranei zilnice, îmbrăcămintei, încălțămintei, a ajutorului necesar și

dreptul de a locui și a se folosi de imobilul înstrăinat pe tot parcursul vieții.

A relevat că, pârâtul nu îndeplinește niciuna dintre condițiile contractelor

enunțate, dimpotrivă este plecat peste hotarele țării mai bine de un an, acțiuni prin

care se face imposibilă executarea obligațiilor asumate.

A solicitat rezoluțiunea contractelor de înstrăinare a bunurilor imobile cu

condiția întreținerii pe viață nr. 12457 și 12458 din 19 decembrie 2005, încheiate

între ea și pârât.

Prin hotărârea din 04 februarie 2019 a Judecătoriei Drochia, sediul central a

fost respinsă acțiunea depusă de către Evdochia Zeican ca neîntemeiată.

La 26 februarie 2019, prin intermediul oficiului poștal, Evdochia Zeican,

reprezentată de către avocatul Valeriu Gâscă, a declarat apel nemotivat, iar la 27 mai

2019 a declarat apel motivat împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând admiterea

acestuia, casarea integrală a hotărârii primei instanțe și pronunțarea unei noi hotărâri

cu privire la admiterea acțiunii.

Prin decizia din 03 octombrie 2019 a Curții de Apel Bălți, a fost admis apelul

declarat de către Evdochia Zeican, reprezentată de către avocatul Valeriu Gâscă, a

fost casată integral decizia instanței de apel și a fost dispusă scoaterea de pe rol a

cererii de chemare în judecată depusă de către Evdochia Zeican.

Prin decizia din 19 februarie 2020 a Curții Supreme de Justiție, a fost admis

recursul declarat de către Evdochia Zeican, reprezentată de către avocatul Valeriu

Gâscă, a fost casată decizia instanței de apel și a fost restituită cauza spre rejudecare

în instanța de apel.

Prin decizia din 11 iunie 2020 a Curții de Apel Bălți, a fost respins apelul

declarat de către Evdochia Zeican, reprezentată de către avocatul Valeriu Gâscă și a

fost menținută hotărârea primei instanțe.

La 12 august 2020 Evdochia Zeican, reprezentată de către avocatul Valeriu

Gâscă, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea

acestuia, casarea integrală a deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe și

emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingerea acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că, nu este de acord cu hotărârile

judecătorești.

A menționat că, în prima instanță au fost prezentate probe suficiente, care au

confirmat că, intimatul de mai bine de 4 ani s-a stabilit cu traiul în Germania și nu-

și mai onorează obligațiunile contractuale.

A susținut că, probe, ce ar confirma că, intimatul și-a onorat obligațiunile

contractuale față de recurentă, urmau să fie prezentate de către intimat, dar instanța

a pus această sarcină pe seama recurentei.

A afirmat că, în decizia contestată, instanța de apel a indicat că, în ședința

instanței de apel nu s-au prezentat participanții la proces, fapt ce nu corespunde

adevărului.

2

A relevat că, la ora stabilită a fost prezent în Curtea de Apel Bălți și grefierul

i-a declarat că, părțile nu au acces în sala de ședință din cauza pandemiei, cerându-i

să scrie o cerere cu privire la examinarea cauzei în lipsa sa.

A notat că, cererea a fost scrisă pe răspunsul primit de la Poliția de Frontieră

în privința lui Valentin Crutoguz.

A declarat că, instanța de apel nu a dorit sau nu a vrut să intre în esența acestui

litigiu, făcând referire la prevederile art. 118 alin. (1) CPC.

A invocat că, a prezentat instanței răspunsul de la Poliția de Frontieră în

privința traversării hotarului țării de către intimat, prin care i-a fost refuzat, deoarece

sunt date cu caracter personal.

A mai invocat că, recurenta are 92 de ani și nu are bani pentru achitarea taxelor

solicitate.

A menționat că, instanța de judecată nu acumulează probe, dar urma să-i

elibereze la solicitarea sa un demers adresat Poliției de Frontieră.

Prin notificarea din 15 septembrie 2020 Curtea Supremă de Justiție a expediat

în adresa intimatului copia recursului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

obligatorii a referinței, însă ultimul nu și-a valorificat acest drept și nu a depus

referință (f. d. 173).

În conformitate cu art. 440 alin. (2) Codul de procedură civilă, completul din

3 judecători prin încheierea din 09 decembrie 2020 a considerat recursul admisibil și

a dispus examinarea fondului de un complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înștiințarea

participanților la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul întemeiat și care

urmează a fi admis cu casarea integrală a deciziei instanței de apel și hotărârii primei

instanțe și pronunțarea unei noi hotărâri cu privire la admiterea acțiunii din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanța, după ce judecă

recursul, este în drept să admită recursul și să caseze integral sau parțial decizia

instanței de apel și hotărârea primei instanțe, pronunțând o nouă hotărâre.

Pe parcursul judecării cauzei s-a constatat că, la 19 decembrie 2005, între

Evdochia Zeican și Valentin Crutoguz a fost încheiat contractul de înstrăinare cu

condiția întreținerii pe viață.

Conform pct. 1 din contractul menționat, Evdochia Zeican a transmis lui

Valentin Crutoguz în proprietate și posesie imobilul compus din: apartamentul nr. 4

cu suprafața de 53,3 m. p., inclusiv cu suprafața locativă de 32,2 m. p., 1/12 parte

din sarai - 1; 1/12 parte din beci - 5; 1/12 parte din gard - I; 1/12 parte din gard - II;

1/12 parte din pavaj – III, care se află în xxxx.

De asemenea, s-a constatat că, la 19 decembrie 2005, între Evdochia Zeican

și Valentin Crutoguz a mai fost încheiat un contract de înstrăinare cu condiția

întreținerii pe viață.

Conform pct. 1 din contractul menționat, Evdochia Zeican a transmis lui

Valentin Crutoguz în proprietate și posesie garajul nr. 17, situat în xxxx.

3

Conform pct. 3 din contractele menționate, prețul acestor înstrăinări constituie

întreținerea, pe care o va acorda Valentin Crutoguz cetățenei Evdochia Zeican pe tot

restul vieții ei și după va suporta cheltuielile de înmormântare potrivit obiceiului

locului. Întreținerea constă din: asigurarea hranei zilnice, îmbrăcămintei,

încălțămintei, tot ajutorul și dreptul de a locui și de a se folosi de tot imobilul

înstrăinat pe tot parcursul vieții beneficiarului întreținerii.

Înaintând prezenta cerere de chemare în judecată, Evdochia Zeican a solicitat

rezoluțiunea contractelor de înstrăinare a bunurilor imobile cu condiția întreținerii

pe viață nr. 12457 și 12458 din 19 decembrie 2005, încheiate între ea și Valentin

Crutoguz.

Prima instanță, fiind învestită cu judecarea prezentei cauze, a ajuns la

concluzia netemeiniciei acțiunii, reținând în acest sens că, recurenta Evdochia

Zeican nu a prezentat careva probe admisibile și pertinente, care ar confirma că,

intimatul Valentin Crutoguz nu respectă obligațiile de prestare a întreținerii în

limitele condițiilor indicate în contractele de înstrăinare a bunului cu condiția

întreținerii pe viață din 19 decembrie 2005.

Ulterior, instanța de apel, fiind învestită cu judecarea apelului declarat de

Evdochia Zeican, reprezentată de către avocatul Valeriu Gâscă, a ajuns la concluzia

netemeiniciei acestuia, menținând hotărârea primei instanțe, pe care a considerat-o

întemeiată și legală.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții de

Supreme de Justiție, analizând materialele anexate la dosar, în coraport cu legislația

în vigoare ce guvernează raportul juridic litigios, a ajuns la concluzia că, soluția dată

de către instanțele judecătorești este greșită.

Conform art. 839 alin. (1) din Codul civil (în redacția pînă la 01 martie 2019),

în baza contractului de înstrăinare a bunului cu condiția întreținerii pe viață, o parte

(beneficiarul întreținerii) se obligă să dea celeilalte părți (dobânditor) în proprietate

un bun imobil sau mobil, iar dobânditorul se obligă să asigure beneficiarului

întreținere în natură – locuință, hrană, îngrijire și ajutorul necesar pe timpul cît va

trăi, precum și înmormântare.

Astfel, la încheierea unei astfel de convenții, scopul părților contractante este

reciproc și constă în dobândirea dreptului de proprietate asupra unui bun în schimbul

întreținerii pe viață. Or, în aceste aspecte se reflectă și destinația acestui contract.

Având în vedere că, actul juridic de întreținere pe viață este un contract cu

titlu oneros, obiectul contractului constă din două părți componente, în principiu

echivalente și, anume, transmiterea în proprietate a unui bun imobil în schimbul

întreținerii beneficiarului de către dobânditor cu locuință, hrană, îngrijire, ajutor

necesar, etc., iar toate acestea în cumul reprezintă costul întreținerii pe viață.

Conform art. 844 alin. (1) din Codul civil, beneficiarul întreținerii este în drept

să ceară rezoluțiunea contractului în cazul nerespectării obligațiunilor contractuale

de către dobânditor.

Conform art. 602 alin. (2) din Codul civil, neexecutarea include orice

încălcare a obligațiilor, inclusiv executarea necorespunzătoare sau tardivă.

În sensul normei enunțate se reține că, o parte poate rezolvi contractul dacă

există o neexecutare esențială din partea celeilalte părți.

4

Din cererea de chemare în judecată rezultă că, recurenta Evdochia Zeican a

solicitat rezoluțiunea contractelor de înstrăinare cu condiția întreținerii pe viață din

19 decembrie 2005 încheiate între ea și Valentin Crutoguz, invocând că, ultimul nu-

și onorează obligațiunile de întreținere stipulate în contracte.

Instanța de recurs consideră că, sarcina probațiunii în executarea obligațiilor

contractuale îi aparține intimatului Valentin Crutoguz, astfel, acesta nu a prezentat

probe pertinente și concludente, care ar confirma faptul executării obligațiunii de

întreținere.

Mai mult, faptul că, intimatul nu respectă obligațiunile contractuale față de

beneficiarul întreținerii rezultă și din înscrisul de pe avizul de recepție a citației, în

care se indică „nereclamat” din motivul plecării acestuia (f. d. 144).

În conformitate cu art. 117 alin. (1) și (2) CPC, probe în cauze civile sunt

elementele de fapt, dobândite în modul prevăzut de lege, care servesc la constatarea

circumstanțelor ce justifică pretențiile și obiecțiile părților, precum și altor

circumstanțe importante pentru justa soluționare a cauzei.

În calitate de probe în cauze civile se admit elementele de fapt constatate din

explicațiile părților și ale altor persoane interesate în soluționarea cauzei, din

depozițiile martorilor, din înscrisuri, probe materiale, înregistrări audio-video, din

concluziile experților.

În conformitate cu art. 118 alin. (1) CPC, fiecare parte trebuie să dovedească

circumstanțele pe care le invocă drept temei al pretențiilor și obiecțiilor sale dacă

legea nu prevede altfel.

Reieșind din prevederile legale enunțate, este evident faptul că, intimatul urma

să prezinte acte și înscrisuri justificative, care ar fi confirmat faptul că, și-a executat

obligațiunile de întreținere asumate prin contractele de înstrăinare a bunului cu

condiția întreținerii pe viață din 19 decembrie 2005.

În asemenea împrejurări, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a rezoluționa

contractele de înstrăinare cu condiția întreținerii pe viață din 19 decembrie 2005,

încheiate între Evdochia Zeican și Valentin Crutoguz.

Astfel, din considerentele menționate, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

admite recursul, de a casa integral decizia instanței de apel și hotărârea primei

instanțe și de a emite o nouă hotărâre, prin care acțiunea depusă de către Evdochia

Zeican împotriva lui Valentin Crutoguz cu privire la rezoluțiunea contractelor de

înstrăinare a bunului cu condiția întreținerii pe viață de admis, cu rezoluțiunea

contractelor de înstrăinare cu condiția întreținerii pe viață din 19 decembrie 2005,

încheiate între Evdochia Zeican și Valentin Crutoguz.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

decide:

Se admite recursul declarat de către Evdochia Zeican, reprezentată de către

avocatul Valeriu Gâscă.

5

Se casează integral decizia din 11 iunie 2020 a Curții de Apel Bălți și hotărârea

din 04 februarie 2019 a Judecătoriei Drochia, sediul central în cauza civilă, la cererea

de chemare în judecată depusă de către Evdochia Zeican împotriva lui Valentin

Crutoguz cu privire la rezoluțiunea contractelor de înstrăinare a bunului cu condiția

întreținerii pe viață și se pronunță o nouă hotărâre, prin care:

Se admite acțiunea depusă de către Evdochia Zeican împotriva lui Valentin

Crutoguz cu privire la rezoluțiunea contractelor de înstrăinare a bunului cu condiția

întreținerii pe viață.

Se rezoluționează contractele de înstrăinare cu condiția întreținerii pe viață

din 19 decembrie 2005, încheiate între Evdochia Zeican și Valentin Crutoguz.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței, Ala Cobăneanu

judecătorul

judecătorii Maria Ghervas

Nina Vascan

Victor Burduh

Mariana Pitic

6