2ra-178/20 — anularea actului juridic, recunoasterea dreptului de proprietate

2ra-178/20 — anularea actului juridic, recunoasterea dreptului de proprietate (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2ra-178/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani (jud.: L. Pruteanu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud.: L. Bulgac, G. Dașchevici, A. Panov)

Î N C H E I E R E

22 ianuarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

Judecători Victor Burduh

Nina Vascan

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Maria Harea,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de către Maria

Harea împotriva Svetlanei Sîrghii, Instituției Publice „Agenția Servicii Publice” și

Primăriei mun. Chișinău, intervenient accesoriu notarul public Olga Mihailic cu

privire la anularea actului juridic, anularea actului administrativ, recunoașterea

dreptului de proprietate, radierea și înregistrarea modificărilor în Registrul bunurilor

imobile, precum și încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 22 august 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-a respins apelul declarat de Maria Harea și s-a menținut hotărârea din 28 martie

2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani,

c o n s t a t ă :

La 19 august 2015, Maria Harea a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Svetlanei Sîrghii, Instituției Publice „Agenția Servicii Publice” și

Primăriei mun. Chișinău, intervenient accesoriu notarul public Olga Mihailic cu

privire la anularea actului juridic, anularea actului administrativ, recunoașterea

dreptului de proprietate, radierea și înregistrarea modificărilor în Registrul bunurilor

imobile, precum și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta a indicat că, la 23 martie 1974 a fost

înregistrată căsătoria între Ivan Harea și Maria Mirca, la moment fiind Maria Harea.

După căsătorie locuiește în mun. Chișinău, str. Călărași 22 de aproximativ 40 de ani.

Ulterior, împreună cu soțul fiind motivați de propunerea părinților acestuia, au

construit mai multe anexe alături de casa soacrei Anastasia Harea și anume spațiul

locativ casa de locuit, beci și garaj.

Maria Harea a relatat că în timpul vieții, soacra sa Anastasia Harea a încheiat

cu Svetlana Sîrghii contractul nr. 1858 din 26 aprilie 2007 privind înstrăinarea

bunului imobil cu condiția de întreținere pe viață a Anastasiei Harea.

Reclamanta a specificat că în perioada când a fost construită casa și anexele,

legislația în vigoare nu impunea cerințe legate de obținerea certificatului de

urbanism, a autorizației de construcție și alte documente de proprietate, construcțiile

1

fiind efectuate cu acordul soțului său, fără autorizații. Faptul posesiei și folosinței

bunului imobil enunțat se confirmă prin contractele încheiate cu prestatorii de

servicii comunale și facturile primite de aceste instituții.

Mai mult, Maria Harea a indicat că după efectuarea modificărilor în legislație

privind dreptul de proprietate și regimul juridic al construcțiilor a apărut necesitatea

perfectării actelor pentru recepția finală a casei de locuit și anexelor. Astfel, deoarece

proprietarul pământului la acel moment era Anastasia Harea, împreună cu soțul fiind

proprietari de facto a unei părți din bunul imobil, au fost duși în eroare de către pârâta

Svetlana Sîrghii prin sugerarea de către ea de a înregistra dreptul de proprietate

asupra bunului imobil pe dânsa, Svetlana Sîrghii obligându-se de a efectua separarea

bunului imobil prin transmiterea părții construite de Maria Harea în proprietatea

acesteia.

Reclamanta a specificat că după discuțiile cu Svetlana Sîrghii, ultima i-a

argumentat că nu există o altă cale de legalizare a construcțiilor efectuate de ea și

soțul său decât pe numele pârâtei. Svetlana Sîrghii având intenția de a-i induce în

eroare prin utilizarea mijloacelor viclene și pentru a-i determina ca împreună cu

defunctul Ivan Harea să semneze acte juridice ce ar duce la dobândirea în proprietate

a bunurilor imobile construite de Maria Harea și Ivan Harea, au fost întocmite la

notarul public Olga Mihailic procurile nr. 162 din 18 ianuarie 2011, nr. 1499 din 28

august 2008 și 3391 din 09 octombrie 2009. Ulterior, profitând de credibilitatea sa

și a defunctului Ivan Harea, Svetlana Sîrghii i-a determinat pe ambii să meargă la

OCT Chișinău și la alte instituții să perfecteze toate actele necesare pentru recepția

finală a casei de locuit cu nr. cadastral 0100507.408.01, construcție cu nr. cadastral

0100507.408.02, construcție cu nr. cadastral 0100507.408.03, cheltuielile fiind

suportate de reclamantă.

Maria Harea a relatat că, la 17 decembrie 2009 în baza procesului-verbal de

recepție finală nr. 1324, construcțiile menționate supra au fost date în exploatare și

înregistrat dreptul de proprietate pe numele Svetlanei Sîrghii. Ulterior, după decesul

soacrei Anastasiei Harea a reluat discuțiile cu Svetlana Sîrghii despre perfectarea

actelor pentru înregistrarea dreptului de proprietate pe numele său, însă pârâta a

insistat să extindă termenul până la sărbătorile de iarnă, după care până la sărbătorile

de paști. După sărbători Svetlana Sîrghii i-a zis să meargă la OCT Chișinău să

perfecteze un act pentru a începe procedura de înregistrare a construcțiilor.

Suplimentar, reclamanta a invocat că în luna aprilie 2015 a aflat că întregul bun

îi aparține pârâtei Svetlana Sîrghii și la insistențele sale de fi separat bunul imobil,

din partea pârâtei a primit răspunsuri evazive și promisiuni că bunul pe care îl posedă

și de care se folosește se va realiza în viitor. Maria Harea a menționat că, la 13 mai

2015, a expediat pârâtei o somație prin care a solicitat soluționarea litigiului pe cale

amiabilă, însă nu a primit niciun răspuns.

Astfel, reclamanta a considerat necesar de a menționa prevederile art. 228 alin

(1) din Codul civil, care stipulează că actul juridic a cărui încheiere a fost

determinată de comportamentul dolosiv sau viclean al uneia din părți poate fi

declarat nul de instanța de judecată chiar și în cazul în care autorul dolului estima că

actul juridic este avantajos pentru cealaltă parte.

Mai mult, Maria Harea a specificat că este evident că fără utilizarea de către

Svetlana Sîrghii a mijloacelor viclene, ea și soțul său Ivan Harea nu și-ar fi dat

2

acordul ca să primească prin procură împuterniciri și să acționeze în organele

competente pentru a efectua recepția finală a construcțiilor pe numele pârâtei.

Maria Harea a solicitat anularea procurilor nr. 162 din 18 ianuarie 2011, 1499

din 28 martie 2008, nr. 3391 din 09 octombrie 2009, autentificate de notarul public

Olga Mihailic.

- Separarea bunului imobil casa individuală de locuit cu nr. cadastral

0100507.408.01 și recunoașterea dreptului de proprietate după Maria Harea pentru

încăperile separate prin lit. A3 și A5, precum și garajul cu nr. cadastral

0100507.408.03.

- Recunoașterea după Maria Harea a dreptului de proprietate asupra bunurilor

imobile: casa individuală cu nr. cadastral 0100507.408.01 pentru încăperile separate

lit. A3 și A5, precum și garajul cu nr. cadastral 0100507.408.03.

- Obligarea Oficiului Cadastral Teritorial Chișinău să radieze din registrul

bunurilor imobile, inscripția privind dreptul de proprietate pe numele Svetlanei

Sîrghii pentru bunurile imobile cu nr. Cadastral 0100507.408.01, construcție

accesorie cu nr. cadastral 0100507.408.02 și garajul cu nr. cadastral

0100507.408.03.

- Anularea și modificarea parțială a procesului-verbal cu privire la recepția

finală nr. 1324 din 17 decembrie 2009, prin indicarea Mariei Harea ca beneficiar al

bunurilor imobile lit. A3 și A5, garajul nr. 7 și beciul nr. 3.

- Încasarea din contul Svetlanei Sîrghii a cheltuielilor de judecată, asigurarea

acțiunii și scutirea de la plata taxei de stat.

Pe parcursul examinării cauzei, Maria Harea a depus cerere de concretizare a

cerințelor în temeiul art. 60 din Codul de procedură civilă, indicând ca pârât doar pe

Svetlana Sîrghii și a solicitat suplimentar recunoașterea prin uzucapiune a dreptului

de proprietate după Maria Harea, asupra bunurilor imobile: casă individuală de

locuit cu nr. cadastral 0100507.408.01 și încăperilor separate prin lit. A3 și A5,

precum și asupra garajului cu nr. cadastral 0100507.408.03 (vol. II, f.d. 2-3).

În motivarea cerinței, reclamanta a invocat că potrivit art. 332 din Codul civilă,

dacă o persoană, fără să fi dobândit dreptul de proprietate, a posedat cu bună-credință

sub nume de proprietar un bun imobil pe parcursul a 15 ani, aceasta devine

proprietarul bunului respectiv.

Astfel, Maria Harea a relatat că a construit și posedat cu bună-credință imobilul,

deoarece posesiunea este exercitată de 40 de ani și a fost întrunită condiția de

exercitare a posesiunii timp de 15 ani. Posesiunea realizată de ea a fost utilă timp de

15 ani, până la înregistrarea dreptului de proprietate după Svetlana Sîrghii,

posesiunea fiind utilă și la momentul depunerii cererii de chemare în judecată.

Ulterior, Maria Harea a depus a cerere de completare a cererii de chemare în

judecată și a cererii de concretizare a cerințelor, solicitând atragerea în calitate de

pârât a Primăriei mun. Chișinău și atragerea în calitate de intervenient accesoriu a

notarului public Olga Mihailic (vo. II, f.d. 78-80).

Prin încheierea din 28 martie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani,

cerința Mariei Harea cu privire la anularea și modificarea parțială a procesului-

verbal cu privire la recepțiea finală nr. 1324 din 17 decembrie 2009, prin indicarea

Mariei Harea ca beneficiar al bunurilor imobile lit. A3 și A5, garajul nr. 7 și beciul

nr. 3, a fost scoasă de pe rol, deoarece pretenția se raportează la Legea contenciosului

administrativ (vol. II, f.d. 123-126).

3

Prin hotărârea din 28 martie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani,

acțiunea formulată de Maria Harea s-a respins, ca neîntemeiată (vol. II, f.d. 127, 137-

150).

Cu referire la pretenția reclamatei cu privire la anularea procurilor nr. 162 din

18 ianuarie 2011, 1499 din 28 martie 2008, nr. 3391 din 09 octombrie 2009,

autentificate de notarul public Olga Mihailic, prima instanță a menționat că cerința

urmează a fi respinsă, deoarece Maria Harea nu a demonstrat că i s-ar fi încălcat

careva drepturi prin autentificarea procurilor contestate și la examinarea cauzei s-a

constatat că procurile sunt nule de drept prin faptul că termenul de valabilitate a

expirat.

Referitor la solicitarea de separare a bunului imobil casa individuală de locuit

cu nr. cadastral 0100507.408.01 și recunoașterea dreptului de proprietate după Maria

Harea pentru încăperile separate prin lit. A3 și A5, precum și garajul cu nr. cadastral

0100507.408.03, instanța de fond a relatat că urmează a fi respinsă pretenția,

deoarece în cadrul examinării cauzei s-a constatat că bunurile imobile la care

pretinde reclamanta au fost construite de către bunicii pârâtei Pavel Harea și

Anastasia Harea (vol. I, f.d. 152-153), iar dreptul de proprietate al Svetlanei Sîrghii

a fost înregistrat în baza procesului-verbal de recepție finală, fiind garantat prin lege,

contrariul nefiind demonstrat de către reclamantă.

Prima instanță a mai menționat că pentru a-și demonstra temeinicia pretențiilor

înaintate, reclamanta a invocat proba cu martori și nu au putut fi reținute declarațiile

martorilor, precum că pârâta i-ar fi promis Mariei Harea că va separa și va înregistra

dreptul de proprietate după reclamantă, deoarece niciunul din martori nu au

confirmat că au asistat la astfel de convorbiri între reclamantă și pârâtă.

Cu privire la cerința de recunoaștere prin uzucapiune a dreptului de proprietate

după Maria Harea, asupra bunurilor imobile: casă individuală de locuit cu nr.

cadastral 0100507.408.01 și încăperilor separate prin lit. A3 și A5, precum și asupra

garajului cu nr. cadastral 0100507.408.03, Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani a

relatat că reclamanta nu a confirmat prin probe dreptul de posesie asupra bunului

imobil, iar în cadrul examinării cauzei s-a constatat că între pârâtă și reclamantă a

avut loc un conflict din motiv că Maria Harea nu eliberează construcțiile ce-i aparțin

cu drept de proprietate Svetlana Sîrghii, fiind confirmat și prin declarațiile

martorului Svetlana Rotaru (vol. II, f.d. 26), de aici rezultă că posesiunea nu a fost

utilă cum afirmă reclamanta, cerință care a fost respinsă.

Referitor la pretenția de obligare a Oficiului Cadastral Teritorial Chișinău să

radieze din registrul bunurilor imobile, inscripția privind dreptul de proprietate pe

numele Svetlanei Sîrghii pentru bunurile imobile cu nr. Cadastral 0100507.408.01,

construcție accesorie cu nr. cadastral 0100507.408.02 și garajul cu nr. cadastral

0100507.408.03, prima instanță a respins și acest capăt de cerere, deoarece reclamata

nu a prezentat probe care ar fi demonstrat ilegalitatea acțiunilor registratorului

organului cadastral la înregistrarea dreptului de proprietate după Svetlana Sîrghii.

Luând în considerare că toate cerințele reclamantei a fost respinse, prima

instanță a respins și solicitarea de încasare a cheltuielilor de judecată.

La 20 aprilie 2018, Maria Harea a declarat apel împotriva hotărârii primei

instanțe, solicitând admiterea apelului, scutirea de la plata taxei de stat, casarea

hotărârii din 28 martie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, cu pronunțarea

unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.

4

Prin încheierea din 13 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău s-a admis cererea

de scutire de la plata taxei de stat depusă de Maria Harea (vol. III, f.d. 155).

Prin decizia din 22 august 2019 a Curții de Apel Chișinău s-a respins cererea

de apel depusă de Maria Harea și s-a menținut hotărârea din 28 martie 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani (vol. III, f.d. 83-97).

Referitor la procesul de luare a acestei soluții, instanța de apel a constatat că

hotărârea primei instanțe este una fondată și legală, nefiind stabilite nici un temei

expres prevăzut de lege, care ar impune casarea hotărârii. Argumentele apelantei au

fost reiterate din cererea de chemare în judecată, fiind cercetate și apreciate corect

de prima instanță.

La 14 noiembrie 2019, Maria Harea a declarat recurs împotriva deciziei din 22

august 2019 Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia, cu restituirea

cauzei spre rejudecare în instanța de apel.

În motivarea ilegalității deciziei contestate, recurenta a afirmat că există motive

de casare a deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanței, deoarece normele

de drept procesual au fost încălcate și aplicate eronat prin soluționarea problemei

care afectează drepturile unor persoane care nu au fost implicate în proces.

Maria Harea a relatat că în mun. Chișinău, str. Călărași 22 mai locuiesc și au

posedat imobilul pe o perioadă mai mare de 15 ani copiii săi Aliona Bulbu (Harea)

și Evghenii Harea. În ședința de judecată din 22 august 2019, Aliona Bulbu a declarat

că împreună cu părinții și fratele ei Evghenii Harea au construit și posedat imobilul

aflat în litigiu, iar instanța de fond fără a informa părțile a luat o hotărâre care

afectează drepturile ei și a fratelui.

Mai mult, recurenta a menționat că atât instanța de fond, cât și instanța de apel

respingând cerința de recunoaștere a dreptului de proprietate prin uzucapiune au

pronunțat o hotărâre care poate afecta interesele Alionei Bulbu și ale lui Evgheni

Harea, moștenitorii legali ale lui Ivan Harea, care au posedat cu bună-credință timp

de 15 ani spațiul locativ, beciul și garajul.

Maria Harea a considerat că neantrenarea în proces a persoanelor a căror

drepturi sunt lezate, reprezintă o violare a drepturilor la un proces echitabil, garantat

de art. 6 CEDO și constituie un temei legal de casare a deciziei, cu restituirea cauzei

spre rejudecare.

Suplimentar, recurenta a invocat că instanța de apel a dat o interpretare

restrânsă și greșită a prevederilor art. 334 din Codul civil, din care rezultă că în

cadrul termenului necesar uzucapiunii urmează a fi inclusă și perioada de posesiune

a predecesorului, dacă ultimul a posedat bunul cu respectarea condițiilor necesare

uzucapiunii. Totodată, a apreciat decizia instanței de apel ca nemotivată, concluziile

fiind expuse într-o formă evazivă, incertă, neavând putere de convingere, fără a fi

dată o apreciere cuvenită pretențiilor formulate în raport cu actele anexate.

Recurenta a relatat că instanța de apel, judecând apelul a trecut în mod

superficial asupra circumstanțelor cauzei, referindu-se în mod selectiv la unele

constatări reținute la adoptarea hotărârii de prima instanță, fără a examina legalitatea

și temeinicia hotărârii și a omis faptul că ea locuiește în mun. Chișinău, str. Călărași

22 de aproximativ 40 de ani, deoarece a fost probat faptul posesiunii și folosinței

bunului imobil.

5

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

După cum denotă materialele cauzei, copia deciziei motivate din 22 august

2019 a Curții de Apel Chișinău a fost expediată avocatului recurentei Arina Țurcan-

Donțu, prin intermediului poștei electronice, la 04 octombrie 2019, conform

informației anexate la materialele cauzei (vol. III, f.d. 99), însă date despre

recepționarea deciziei contestate nu sunt la materialele cauzei.

În aceste circumstanțe, instanța de recurs consideră că recursul declarat de către

Maria Harea la 14 noiembrie 2019, este depus cu respectarea termenului indicat la

art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă.

La 11 decembrie 2019, în adresa intimaților Svetlana Sîrghii, Agenției Servicii

Publice, Primăriei mun. Chișinău și notarului public Olga Mihailic a fost expediată

copia recursului declarat de Maria Harea (vol. III, f.d. 133).

La 13 ianuarie 2020, Svetlana Sîrghii, reprezentată de avocatul Petru Coșleț a

depus referință asupra cererii de recurs, solicitând declararea cererii de recurs depusă

de Maria Harea, ca inadmisibilă (vol. III, f.d. 136-142).

La 16 ianuarie 2020, IP „Agenția Servicii Publice, reprezentată de Vera

Șuparscaia a depus referință asupra cererii de recurs, solicitând declararea cererii de

recurs depusă de Maria Harea, ca inadmisibilă (vol. III, f.d. 143-144).

Până la data stabilită pentru examinarea chestiunii admisibilității recursului, în

adresa Curții Supreme de Justiție nu a parvenit referința prin care Primăriei mun.

Chișinău și notarului public Olga Mihailic să-și expună poziția față de temeiurile

recursurilor.

Examinând temeiurile recursului declarat de către Maria Harea, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție îl consideră inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că, normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că, săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească

a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

Respectiv, instanța de recurs reține că, examinarea admisibilității recursului

presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs, cu

temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat de Maria Harea, se referă la

dezacordul recurentei cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă

6

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu

constituie temei de casare a deciziei recurate.

Subsidiar, se menționează că, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a,

Capitolul XXXVIII din Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv, numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție accentuează că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a

din Capitolul XXXVIII al Codului de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică

modul de apreciere a probelor de către instanța de apel. Forța atribuită unei probe

sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se

invocă că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură civilă,

sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului. Din recursul declarat de Maria Harea nu rezultă că instanța

a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO, în jurisprudența sa, a constatat că, dreptul de acces la

instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise (cauza Golder

împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230).

Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin

însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această

privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un

apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat

că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor în fața instanțelor ierarhic

superioare, depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective. Trebuie

ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul

instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (Botten împotriva Norvegiei, hotărâre

din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile, care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei

hotărâre din 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1-11) din Codul de procedură civilă, în cazul

în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 din Codul de procedură civilă

și nu conține nicio referire cu privire la fondul recursului.

Încheierea privind inadmisibilitatea recursului se plasează pe pagina web a

Curții Supreme de Justiție la data emiterii și se transmite tuturor participanților la

proces și reprezentanților acestora.

În asemenea circumstanțe, completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul

7

declarat de către Maria Harea nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), 440 alin. (1) din Codul

de procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Maria Harea împotriva

deciziei din 22 august 2019 a Curții de Apel Chișinău, în cauza civilă intentată la

cererea de chemare în judecată depusă de către Maria Harea împotriva Svetlanei

Sîrghii, Instituției Publice „Agenția Servicii Publice” și Primăriei mun. Chișinău,

intervenient accesoriu notarul public Olga Mihailic cu privire la anularea actului

juridic, anularea actului administrativ, recunoașterea dreptului de proprietate,

radierea și înregistrarea modificărilor în Registrul bunurilor imobile, precum și

încasarea cheltuielilor de judecată.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

Judecătorii Victor Burduh

Nina Vascan

8