2ra-101/20 — cu privire la încasarea sumei prestației ca urmare a neîndeplinirii corespunzătoare a obligațiilor privind prestarea serviciilor poștale, a penalității și repararea prejudiciului moral

Dosarul nr. 2ra-101/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău sediul Rîșcani (jud. C. Vârlan)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. N. Budăi, I. Secrieru, I. Muruianu)

ÎNCHEIERE

15 ianuarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Galina Stratulat

Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Iurie

Cuznețov

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Iurie Cuznețov

împotriva Întreprinderii de Stat „Poșta Moldovei” cu privire la încasarea sumei

prestației ca urmare a neîndeplinirii corespunzătoare a obligațiilor privind prestarea

serviciilor poștale, a penalității și repararea prejudiciului moral

împotriva deciziei din 20 iunie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de Iurie Cuznețov și menținută hotărârea din

24 septembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani, prin care acțiunea a fost

respinsă

constată:

La 2 iunie 2017, Iurie Cuznețov a depus cerere de chemare în judecată

împotriva ÎS „Poșta Moldovei” cu privire la încasarea sumei prestației ca urmare a

neîndeplinirii corespunzătoare a obligațiilor privind prestarea serviciilor poștale, a

penalității și repararea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii a invocat că la 20 decembrie 2016, dânsul a trimis în

Italia (XXXXX) un colet RB206849087MD cu cadouri de Anul Nou și Crăciun

(set veselă cadou, două jucării de Anul Nou, felicitare) prin intermediului ÎS „Poșta

Moldovei”.

A menționat că timpul de circulație a coletelor în Italia este de 5 zile, timpul

de perfectare a procedurilor vamale pentru colete în Italia este de 15 zile, zile libere

și sărbători în Italia în perioada respectivă sunt 10 zile, astfel, termenul maxim de

sosire a coletului la destinatar era 19 ianuarie 2017, însă livrarea coletului

destinatarului a fost la 13 martie 2017, prin urmare, depășirea termenului de

prestare a serviciului poștal a constituit 53 de zile.

1

A relatat că a depus reclamația nr. 8 din 23 februarie 2017 către ÎS „Poșta

Moldovei” pentru restituirea cheltuielilor și pagubelor pentru serviciile

necalitative, iar prin răspunsul nr. 321 din 14 martie 2017 pârâtul a refuzat

restituirea cheltuielilor fără explicații.

Ca urmare, dânsul s-a adresat cu plângerea nr. C-35 din 20 martie 2017 către

Agenția Națională pentru Reglementare în Comunicații Electronice și Tehnologia

Informației, astfel prin răspunsul nr. 02-SPU DMC/517 din 2 mai 2017, fiindu-i

explicat că recuperarea daunelor se face conform hotărârii judecătorești.

A considerat că refuzul pârâtului este unul formal, fără a fi adusă careva

dovadă că ÎS „Poșta Moldovei” nu este responsabilă în caz de reținere a trimiterii

poștale.

Așadar, a remarcat că la folosirea de servicii poștale a fost înșelat, iar prin

înșelăciune pârâtul i-a adus un prejudiciu considerabil ca rezultat al discriminării

sale în societate și încălcării drepturilor legitime în calitate de consumator.

Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor Legii privind protecția

consumatorilor, Hotărârii Guvernului nr. 798 din 18 iunie 2002 pentru aprobarea

Regulilor privind prestarea serviciilor poștale.

A solicitat admiterea acțiunii, restituirea sumei de 242 de lei, despăgubirea

constituie 4 % din suma taxelor de expediere pentru fiecare zi de reținere a

trimiterii poștale, însă nu mai mult de suma totală a taxelor de expediere, a

penalității în mărime de 1 282,60 de lei și a prejudiciului moral în mărime de 1 000

de lei.

Prin hotărârea din 24 septembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău sediul

Rîșcani, a fost respinsă acțiunea ca nefondată.

Prin decizia din 20 iunie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de Iurie Cuznețov și menținută hotărârea primei instanțe.

Prima instanță și instanța de apel au constatat că cererea de chemare în

judecată urmează a fi respinsă ca nefondată, or, la caz nu a fost stabilit că ÎS „Poșta

Moldovei” este responsabilă pentru livrarea întârziată a coletului, iar înscrisurile

prezentate de însăși reclamant atestă faptul că ÎS „Poșta Moldovei” a executat în

termen rapid livrarea, întârzierile în livrare fiind în seama și sarcina autorităților

italiene pentru care ÎS „Poșta Moldovei” nu poate fi responsabilă.

Prin urmare, instanțele de judecată ierarhic inferioare au considerat că

pretențiile din cererea de chemare în judecată sunt contrare prevederilor art. 1398

Cod civil care reglementează temeiul și condițiile generale ale răspunderii

delictuale, deci acțiunea nu are niciun suport juridic.

Cu referire la prevederile art. 6 alin. (2) Cod civil, instanța de apel a conchis

că prima instanță corect a aplicat legea nouă și anume, Regulile privind prestarea

serviciilor poștale, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1457 din 30 decembrie

2016, or, în speță este întrunită o situație juridică în curs de realizare la data intrării

în vigoare a legii noi și anume, a Regulilor privind prestarea serviciilor poștale,

aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1457 din 30 decembrie 2016, care au intrat

în vigoare la 1 februarie 2017, ținând cont inclusiv și de faptul că depunerea cererii

2

de căutare a trimiterii poștale a fost efectuată la 23 februarie 2017, iar plângerea la

ANRCETI a fost depusă la 20 martie 2017.

Totodată, instanța de apel a reținut că trimiterea poștală

nr. RB206849087MD a fost expediată din Republica Moldova spre Republica

Italia la 23 decembrie 2016 și a parvenit la punctul de schimb internațional din

Italia la 27 decembrie 2016, astfel responsabilitatea ÎS „Poșta Moldovei” în raport

cu trimiterea poștală nr. RB206849087MD a încetat la 24 decembrie 2016,

deoarece a fost expediată în țara de destinație.

La 19 octombrie 2019, prin intermediul Oficiului Poștal, Iurie Cuznețov a

declarat recurs împotriva deciziei din 20 iunie 2019 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei instanței de apel și a

hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a

acțiunii.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată,

considerând-o lipsită de temei legal și pasibilă de a fi anulată.

Cu referire la prevederile Convenției Poștale Universale, a menționat că

responsabilitatea ANRCETI este limitată la hotarele Republicii Moldova, însă

aceasta a afirmat despre volumul majorat de lucru în Oficiile Poștale din Italia și

nu a prezentat notificările/explicațiile oficiale ale operatorului Poștei Italiene.

Astfel, a considerat că la caz au fost aplicate eronat normele de drept

material și interpretată în mod eronat legea.

A învederat că potrivit condițiilor contractului individual încheiat la

20 decembrie 2016 dintre el și ÎS „Poșta Moldovei”, termenul maxim de înmânarea

coletului destinatarului era la 19 ianuarie 2017, iar efectele încălcării termenului de

livrare a trimiterii poștale destinatarului s-au produs la 20 ianuarie 2017, dar nu din

data depunerii reclamației.

A precizat că în vigoare la acel moment era Hotărârea Guvernului nr. 798

din 18 iunie 2002 pentru aprobarea Regulilor privind prestarea serviciilor poștale,

astfel, instanța de apel a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată, care a

menționat că în speță este aplicabilă Hotărârea Guvernului nr. 1457 din

30 decembrie 2016 pentru aprobarea Regulilor privind prestarea serviciilor poștale

(în vigoare din 1 februarie 2017).

La 11 decembrie 2019, ÎS „Poșta Moldovei” a depus referință la recursul

declarat de Iurie Cuznețov, solicitând declararea recursului ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată

în adresa părților la 13 august 2019, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire

(f. d. 193), însă careva date care ar confirma recepționarea acesteia de către

recurent la materialele dosarului lipsesc.

Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a

declarat recursul la 19 octombrie 2019 în termenul legal.

3

Examinând temeiurile recursului declarat de Iurie Cuznețov, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Iurie Cuznețov, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv

nu constituie temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Distinct de aceste constatări, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII CPC, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) CPC, instanța de recurs poate interveni în

materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța

de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de

apreciere a probelor stabilite în art. 130 CPC, însă, din recursul declarat nu rezultă

argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

4

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes

(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului,

25 februarie 1995, nr. 26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că recursul declarat

de Iurie Cuznețov urmează a fi considerat ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Iurie Cuznețov.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Galina Stratulat

Mariana Pitic

5