2ra-2270/18 — incasarea prejudiciului material si moral

Dosarul nr.2ra-2270/2018

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (Gh. Stratulat)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (Iu. Cimpoi, A. Danilov, I. Secrieru )

Î N C H E I E R E

14 noiembrie 2018 mun.Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

judecătorii Galina Stratulat

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de Vasile Spînu,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Vasile Spînu

împotriva Întreprinderii de Stat „Poșta Moldovei” privind recuperarea prejudiciului

material și moral,

împotriva deciziei din 22 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La data de 19 iulie 2017, Vasile Spînu a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Întreprinderii de Stat „Poșta Moldovei” privind încasarea prejudiciului

material în mărime de 16 lei și prejudiciului moral în mărime de 5000 lei.

În motivarea acțiunii a indicat că fiind abonat permanent la diferite ziare, la

data de 22 iunie 2016 s-a abonat la ziarul „Молдавские Ведомости”, pentru lunile

septembrie – decembrie a.2016, pentru ce a achitat suma de 61 lei.

În luna decembrie a.2016, nu a primit două numere a ziarului indicat, iar cînd

s-a abonat pentru a.2017, poștașul de la Oficiul poștal nr.2, Grigore Larisa, a

încasat în plus costul a două numere de ziar, 8 lei necătînd la faptul că această

sumă a fost încasată anterior.

La 09 decembrie 2016, s-a abonat la același ziar pentru prima jumătate a

a.2017 și a achitat 123 lei.

La data de 17 februarie 2017, ziarul nu i s-a adus, iar la pretenția sa înaintată

către șefa Oficiul poștal nr.2, Anton Elena, ultima i-a promis că va soluționa

pretenția pozitiv.

În dimineața zilei de 18 februarie 2017, a găsit în cutia poștală ziarul care însă

era rupt în două jumătăți.

A menționat că a achitat dublu pentru 3 numere de ziare, suma prejudiciului

material constituind 12 lei, și nu a primit ziarul cu nr.24 din 23 iunie 2017, astfel

costul prejudiciului material în total fiind de 16 lei.

1

A susținut că prin acțiunile pîrîtului precum și prin faptul că a primit ziarul

rupt în două jumătăți, i-a fost încălcat grav drepturile sale ca abonat prin ce i s-a

cauzat suferințe psihice, astfel, fiindu-i cauzat prejudiciu moral.

Pe parcursul examinării cauzei, la data de 25 august 2017, reclamantul a depus

cerere de concretizare a cerințelor din acțiune solicitînd încasarea prejudiciului

moral în mărime de 10 000 lei.

La data de 24 octombrie 2017, reclamantul a depus cerere de concretizare a

cerințelor solicitînd încasarea prejudiciului material în mărime de 48,50 lei.

La data de 17 ianuarie 2018, reclamantul și-a concretizat cerințele din acțiune

solicitînd încasarea prejudiciului material în mărime de 65,50 lei și a prejudiciului

moral în mărime de 15 000 lei.

Prin cererea din 23 ianuarie 2018, reclamantul și-a majorat cerințele din acțiune

solicitînd suplimentar încasarea prejudiciului material în mărime de 10,50 lei,

pentru nerecepționarea pe parcursul lunii ianuarie a.2018 a revistei „Комунист”.

Prin hotărîrea din 26 ianuarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a

respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de Vasile Spînu

împotriva Întreprinderii de Stat „Poșta Moldovei” privind încasarea prejudiciului

material în sumă de 65 lei și a prejudiciului moral în mărime de 15 000 lei.

Prin decizia din 22 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul

declarat de Vasile Spînu și s-a menținut hotărîrea din 26 ianuarie 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Pentru a decide astfel, instanța de apel, cu referire la circumstanțele cauzei, a

constatat că instanța de fond a dat o apreciere corectă raportului juridic stabilit între

părți, a constatat și a elucidat pe deplin circumstanțele importante pentru

soluționarea cauzei, concluziile instanței de fond fiind în corespundere cu probele

administrate, iar normele de drept material au fost aplicate corect.

A stabilit că concluzia instanței de fond cu privire la netemeinicia pretenției de

reparare a prejudiciului moral este justă or, în condițiile în care s-a dovedit cu

certitudine că intimatul nu a acționat cu rea-credință față de Vasile Spînu și nu s-a

dovedit vinovăția Întreprinderii de Stat „Poșta Moldovei”, este neîntemeiată

pretenția cu privire la repararea prejudiciului moral.

La data de 13 august 2018, Vasile Spînu a declarat recurs, solicitând casarea

integrală a deciziei din 22 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău și a hotărîrii din 26

ianuarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, cu emiterea unei noi hotărîri

de admitere a acțiunii.

În motivarea recursului a indicat dezacordul său cu deciziile adoptate de

instanțele ierarhic inferioare și a menționat că instanța de fond eronat și incorect a

ajuns la concluzia de a respinge cererea de chemare în judecată. Incorect a apreciat

și suferințele psihice exprimate prin nenumărate adresări cu plîngeri față de

serviciile necalitative oferite de oficiul poștal, iar fiind pensionar și invalid a fost

nevoit să se folosească de serviciile „taxi” pentru a se deplasa la ședințele de

judecată.

A menționat că concluziile expuse de prima instanță sunt în contradicție cu

circumstanțele pricinii.

În conformitate cu art.434 alin.(1) Cod de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

2

Materialele dosarului atestă faptul că decizia din 22 mai 2018 a Curții de Apel

Chișinău a fost expediată pentru cunoștință participanților la proces la 15 iunie

2018 (f.d.110), în circumstanțele menționate, recursul declarat de Vasile Spînu

expediat la data de 10 august 2018 și înregistrat la 13 august 2018, se consideră a fi

depus în termenul prevăzut de lege.

În conformitate cu art.439 alin.(2), (3) Cod de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit,

admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin.(2).

Examinând admisibilitatea recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Vasile Spînu, este inadmisibil

din următoarele considerente.

În conformitate cu art.432 Cod de procedură civilă, părțile și alți participanți

la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de

drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,

sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art.433 lit.a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

3

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Vasile Spînu, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

Or, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurentului cu

soluția pronunțată de către instanțele ierarhic inferioare și nu redă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept

procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate și urmează a

fi respinse.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a

are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității constă în

verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art.432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei se precizează că, în contextul normelor procedurale

din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficientă

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art.432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art.130 Cod de procedură

civilă, însă din recursul declarat nu rezultă încălcarea flagrantă a regulilor de

apreciere a probelor.

Cît privește dreptul justițiabilului „de a fi auzit de o instanță”, garantat de art.

6 § 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, instanța notează că obligația

de a motiva o hotărîre judecătorească poate varia în funcție de natura deciziei în

cauză (a se vedea inter alia, Helle v.Finlanda, 19 decembrie 1997, parag.55;

Latourniere v.Franța, 10 decembrie 2002, parag.2; Hansen v.Norvegia, 2

octombrie 2014, parag.71-74). De fapt în concepția instanței europene, articolul 6 §

1 nu impune motivarea detaliată a deciziei unei instanțe de recurs care, întemeindu-

se pe dispozițiile legale specificate, respinge un recurs ca fiind „lipsit de șanse de

succes”, ceea ce s-a constatat în cazul de față (a se vedea, mutatis mutandis,

Kukkonen vs Finlanda (nr.2), 13 ianuarie 2009, parag.24; Papaioannou vs Grecia,

2 iunie 2016, parag.45 sau Baydar vs Olanda, 24 aprilie 2018, parag.46).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Vasile Spînu.

În conformitate cu art.art.270, 433 lit.a), 440 alin.(1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

4

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Vasile Spînu.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

judecătorii Galina Stratulat

Victor Burduh

5