2ra-176/20 — protectia consumatorului, incasarea sumei, dobanzii de intarziere si cheltuielilor de judecata

Dosarul nr. 2ra-176/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău sediul Centru (jud. N. Lupașcu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud.L. Bulgac, Gr. Dașchevici. A. Panov)

ÎNCHEIERE

15 ianuarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Galina Stratulat

Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de

Societatea Comercială „Vasigur Grup” Societate cu Răspundere Limitată

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Sergiu Lopotenco și

Nataliei Lopotenco împotriva Societății Comerciale „Vasigur Grup” Societate cu

Răspundere Limitată cu privire la protecția consumatorului, încasarea sumei,

dobânzii de întârziere și cheltuielilor de judecată

împotriva deciziei din 12 septembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost admis apelul declarat de Sergiu Lopotenco și Natalia Lopotenco, reprezentați

de avocatul Serghei Sandu, casată hotărârea din 28 ianuarie 2019 a Judecătoriei

Chișinău sediul Centru și emisă o nouă hotărâre de admitere parțială a acțiunii

constată:

La 10 august 2018, Sergiu Lopotenco și Natalia Lopotenco au depus cerere de

chemare în judecată împotriva SC „Vasigur Grup” SRL cu privire la protecția

consumatorului, încasarea sumei, dobânzii de întârziere și cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii au indicat că la data de 13 octombrie 2017, Natalia

Lopotenco, în calitate de beneficiar, a încheiat cu SC „Vasigur Grup” SRL, în

calitate de executor, contractul de rezervare nr. 13, având ca obiect apartamentul nr.

XXXXX cu suprafața totală de 50,73 m2, amplasat în XXXXX, urmând să fie achitat

prețul de 39000 de euro, adică câte 768,77 de euro/ m2.

Ulterior, la data de 27 octombrie 2017, Sergiu Lopotenco, în calitate de

cumpărător, și SC „Vasigur Grup” SRL, în calitate de vânzător, au încheiat

contractul de vânzare-cumpărare a apartamentului nr. XXXXX din XXXXX, nr.

8141.

1

Au susținut că după încheierea contractului de vânzare-cumpărare au depistat

că suprafața indicată în contract nu corespunde cu suprafața de facto al

apartamentului și pentru care a fost achitat prețul, această diferență constitituind

3,73 m2, în valoare de 2867,51 de euro.

La data de 12 iulie 2018 au expediat în adresa pârâtei o somație prin care au

solicitat restituirea diferenței de cost al apartamentului procurat, însă nu au primit

niciun răspuns.

Au considerat că prin acțiunile ilegale admise de către SC „Vasigur Grup”

SRL, ultima le-a cauzat un prejudiciu considerabil, fiind deposedați ilegal de suma

de 2867, 51 de euro, care a fost achitată fără temei la încheierea contractului de

vânzare-cumpărare a apartamentului.

Pentru achitarea prețului apartamentului, au contractat un credit de la Banca

Comercială Română, suportând cheltuieli sub formă de dobânzi, comisioane, astfel,

în urma inacțiunilor ilegale ale SC „Vasigur Grup” SRL de nerestituire a sumei

încasate greșit, au suportat un prejudiciu material.

Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 10, 11, 572, 575, 602, 603,

610, 611, 619, 620, 13, 14, 15, 16, 1389, 1398, 1399 Cod civil, art. 1, 2, 6, 31 din

Legea privind protecția consumatorului.

La 17 ianuarie 2019, Sergiu Lopotenco și Natalia Lopotenco au depus cerere

de concretizare a pretențiilor, solicitând încasarea de la SC „Vasigur Grup” SRL în

beneficiul lor a sumei de 2867, 51 de euro cu titlu de prestație obținută fără justă

cauză prin practică comercială înșelătoare, sumei de 542,06 de euro cu titlu de

dobândă de întârziere și compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 28 ianuarie 2019 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru a

fost respinsă acțiunea ca fiind neîntemeiată.

Pentru a decide astfel, instanța de fond a stabilit că raporturile juridice dintre

Natalia Lopotenco cu SC „Vasigur Grup” SRL, la încheierea antecontractului, nu se

extind asupra raporturilor juridice dintre Sergiu Lopotenco cu SC „Vasigur Grup”

SRL, întrucât sunt reglementate de diferite tipuri de contracte și dintre diferiți

subiecți. Instanța a notat că antecontractul încheiat între Natalia Lopotenco și SC

„Vasigur Grup” SRL avea drept scop ca părțile respective să intre în viitor într-un

raport contractual de vânzare-cumpărare, pe când contractul de vânzare-cumpărare

încheiat între Sergiu Lopotenco și SC „Vasigur Grup” SRL stabilește un raport

contractual ce naște obligații și drepturi între respectivele părți ce nu pot fi extinse

terților.

În același timp, instanța de fond a constatat că la materialele dosarului nu au

fost prezentate probe sau înscrisuri care să ateste că la momentul acceptării ofertei

de procurare a apartamentului nr. XXXXX amplasat în XXXXX, avea o anumită

suprafață, iar după încheierea contractului de vânzare-cumpărare acesta indică o

diferență de metraj, în condițiile în care antecontractul din 13 octombrie 2017 are ca

obiect un bun imobil diferit de cel înserat în contractul de vânzare-cumpărare din 27

octombrie 2017 și nu poate fi folosit la compararea suprafețelor acestora.

Prin decizia din 12 septembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis

apelul declarat de către Sergiu Lopotenco și Natalia Lopotenco, reprezentați de

2

avocatul Serghei Sandu, casată hotărârea din 28 ianuarie 2019 a Judecătoriei

Chișinău sediul Centru și emisă o nouă hotărâre, prin care a fost admisă parțial

acțiunea, fiind încasată din contul SC „Vasigur Grup” SRL în beneficiul lui Sergiu

Lopotenco și Nataliei Lopotenco suma de 2867, 51 de euro, pentru asistența juridică

suma de 2500 de lei.

A fost încasată de la SC „Vasigur Grup” SRL în beneficiul statului taxa de

stat în mărime de 1652 de lei.

În rest acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Instanța de apel a stabilit că soții Sergiu Lopotenco și Natalia Lopotenco au

acționat în comun la încheierea antecontractului din 13 octombrie 2017 și

contractului de vânzare-cumpărare nr. 8141 din 27 octombrie 2017, fiind o familie,

au participat la relațiile contractuale cu un singur scop de a procura apartamentul în

litigiu, prețul căruia a fost achitat din mijloace financiare comune.

Totodată, instanța de apel a stabilit că deși în contractul de rezervare nr. 13

din 13 octombrie 2017 și în contractul de vânzare-cumpărare nr. 8141 din

27 octombrie 2017 sunt indicate apartamente diferite, aceasta constituie o eroare

comisă de către SC „Vasigur Grup” SRL și nu poate fi imputată soților Lopotenco,

având în vedere că compania nu a avut un alt apartament pe adresa indicată greșit.

Astfel, instanța de apel a conchis necesitatea încasării de la SC „Vasigur

Grup” SRL în beneficiul lui Sergiu Lopotenco și Nataliei Lopotenco a diferenței de

plată în sumă de 2857,51 de euro.

La 8 noiembrie 2019, SC „Vasigur Grup” SRL a declarat recurs împotriva

deciziei din 12 septembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea

acestuia, casarea deciziei instanței de apel, cu menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului a indicat că contractul de rezervare încheiat cu Natalia

Lopotenco nu naște careva obligațiuni, în condițiile art. 643 alin. (2) Cod civil,

potrivit căruia după semnarea contractului de vânzare-cumpărare, autorizat de către

notarul public, stinge toate obligațiile din contractul de rezervare, din motivul că

creditorul a acceptat o altă executare.

Astfel, instanța de apel a aplicat eronat legea și nu a aplicat legea care urmează

a fi aplicată în cazul speței.

A evidențiat că au fost aplicate eronat recomandările nr. 11 din 2008 al

Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni și art. 6 din Convenția Europeană

pentru Drepturile Omului, din motivul că obiectul litigiului este stipulat în contractul

de vânzare-cumpărare din 27 octombrie 2017, la încheierea căruia notarul public a

explicat cumpărătorului Sergiu Lopotenco condițiile contractului, obiectul

tranzacției, inclusiv și suprafața imobilului cumpărat și toate aspectele tranzacției.

La 10 ianuarie 2020, Sergiu Lopotenco și Natalia Lopotenco, reprezentați de

avocatul Serghei Sandu, au depus referință la recursul declarat de către SC „Vasigur

Grup” SRL, prin care au solicitat respingerea acestuia ca fiind neîntemeiat.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede

altfel.

3

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în

adresa părților la 15 octombrie 2019, fapt confirmat prin scrisoarea de însoțire

(f. d. 84), însă careva date care ar confirma recepționarea copiei deciziei de către

recurentă la materialele dosarului lipsesc.

Astfel, se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recursul în termenul legal.

Examinând temeiurile recursului declarat de SC „Vasigur Grup” SRL,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de SC „Vasigur Grup” SRL nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentei cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Distinct de aceste constatări, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII CPC, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

4

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) CPC, instanța de recurs poate interveni în materia

probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a

apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a

probelor stabilite în art. 130 CPC, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul

privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr. 26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că recursul declarat

de SC „Vasigur Grup” SRL urmează a fi considerat ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Societatea Comercială „Vasigur

Grup” Societate cu Răspundere Limitată.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Galina Stratulat

Mariana Pitic

5