2r-725/19 — Cu privire la încasarea datoriei

2r-725/19 — Cu privire la încasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 2r-725/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (Jud: C. Vârlan)

Instanța de apel: Curtea de apel Chișinău (Jud: M. Anton, V. Cotorobai, I. Țurcan)

D E C I Z I E

24 decembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Maria Ghervas

Judecătorii Galina Stratulat

Nina Vascan

examinând recursul declarat de către Alexandru Mițcul,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Alexandru Mițcul

împotriva lui Ion Slobodzeanu cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de

judecată,

împotriva încheierii din 24 septembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin

care s-a restituit cererea de apel depusă de către Alexandru Mițcul,

c o n s t a t ă :

La 24 august 2018, Alexandru Mițcul a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Ion Slobodzeanu cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de

judecată.

Reclamantul Alexandru Mițcul a solicitat recunoașterea existenței datoriei în

sumă de 600 euro și 600 dolari SUA, încasarea din contul pârâtului Ion Slobodzeanu

în beneficiul său a datoriei în sumă de 600 euro și 600 dolari SUA, a taxei de stat în

sumă de 600 lei și a cheltuielilor pentru asistența juridică.

Prin hotărârea din 21 ianuarie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

acțiunea înaintată de Alexandru Mițcul a fost respinsă, ca neîntemeiată.

S-a dispus încasarea din contul lui Alexandru Mițcul în beneficiul statului a

taxei de stat în sumă de 660 lei, echivalentul a 18 euro și 18 dolari SUA, covertiți în

lei moldovenești potrivit cursului Băncii Naționale a Moldovei.

La 18 februarie 2019, Alexandru Mițcul a depus cerere de apel nemotivată,

solicitând admiterea apelului, scutirea de la plata taxei de stat, casarea hotărârii din

21 ianuarie 2019 a primei instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care cererea

de chemare în judecată să fie admisă.

Prin încheierea din 28 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău s-a respins

cererea de scutire de la plata taxei de stat și nu s-a dat curs cererii de apel depusă de

Alexandru Mițcul. S-a comunicat apelantului despre necesitatea prezentării cererii

de apel motivate și a bonului de plată a taxei de stat în sumă de 495 de lei, fiindu-i

acordat un termen de 7 zile din momentul recepționării încheierii. S-a explicat

apelantului că dacă nu va lichida neajunsurile menționate, cererea de apel nu va fi

considerată depusă și va fi restituită.

1

La 08 mai 2019, Alexandru Mițcul a depus cerere suplimentară, prin care a

solicitat anularea încheierii din 28 martie 2019 și eșalonarea achitării taxei de stat.

În susținerea solicitării de eșalonare a plății taxei de stat, Alexandru Mițcul a

prezentat copia legitimației de pensionar seria CA, nr. 170235, care confirmă faptul

că apelantul beneficiază de pensie în sumă de 2344 lei (f.d. 44), certificatele nr. 4383

din 02 mai 2019 și nr. 4384 din 02 mai 2019, eliberate pentru Alexandru Mițcul și

Marina Mițcul de către Casa Națională de Asigurări Sociale, ce confirmă lipsa

datelor în Registrul evidenței individuale în sistemul public de asigurări sociale

(f.d. 46) și copia contului eliberat pe numele Marinei Cerempei cu privire la

declarațiile anuale, trimestriale și lunare (f.d. 47). Totodată, Alexandru Mițcul a

menționat că trăiește împreună cu fiica Marina Mițcul și trei copii ai ei, dar

certificatul cu privire la componența familiei îl va prezenta ulterior.

Prin încheierea din 23 mai 2019 a Curții de Apel Chișinău s-a respins cererea

cu privire la eșalonarea plății taxei de stat și nu s-a dat curs cererii de apel depusă de

Alexandru Mițcul. S-a comunicat apelantului despre necesitatea prezentării cererii

de apel motivate, și a bonului de plată a taxei de stat în sumă de 495 de lei, fiindu-i

acordat un termen de 10 zile din momentul recepționării încheierii. S-a explicat

apelantului că dacă nu va lichida neajunsurile menționate, cererea de apel nu va fi

considerată depusă și va fi restituită.

Prin încheierea din 24 septembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău s-a restituit

cererea de apel depusă de Alexandru Mițcul, din motivul că apelantul nu a îndeplinit

în termen indicațiile instanței de apel.

La 06 noiembrie 2019, Alexandru Mițcul, prin intermediul oficiului poștal a

declarat recurs împotriva încheierii din 24 septembrie 2019 a Curții de Apel

Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii recurate, cu trimiterea

cauzei la rejudecare în instanța de apel.

În motivarea recursului, Alexandru Mițcul a invocat că starea materială a sa

este foarte dificilă, iar după tratamentele medicale, inclusiv și în staționar, starea

materială s-a înrăutățit și mai tare, fiind în imposibilitate de a achita taxa de stat.

În conformitate cu art. 425 din Codul de procedură civilă, termenul de

declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea

încheierii.

Prin scrisoarea din 22 octombrie 2019, Curtea de Apel Chișinău a expediat

participanților la proces încheierea din 24 septembrie 2019 (f.d. 60), însă date despre

recepționarea încheierii la materialele cauzei lipsesc.

Astfel, instanța de recurs consideră că cererea de recurs depusă de Alexandru

Mițcul este în termen.

În conformitate cu art. 426 alin. (3) din Codul de procedură civilă, recursul

împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3

judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului

și a referinței la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea părților.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele dosarului, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție îl

consideră neîntemeiat și care urmează a fi respins, cu menținerea încheierii din

24 septembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău.

În favoarea concluziei enunțate se invocă următoarele argumente.

2

În conformitate cu art. 427 lit. a) din Codul de procedură civilă, instanța de

recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă

recursul și să mențină încheierea.

Din materialele dosarului rezultă că, la 24 august 2018, reclamantul

Alexandru Mițcul a depus cerere de chemare în judecată împotriva pârâtului Ion

Slobodzeanu cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată.

Fiind investită cu examinarea prezentei cauze, Judecătoriei Chișinău, sediul

Rîșcani prin hotărârea din 21 ianuarie 2019, a respins acțiunea înaintată de

Alexandru Mițcul (f.d. 17, 26-30).

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 18 februarie 2019, Alexandru

Mițcul a depus cerere de apel nemotivată, solicitând admiterea apelului, scutirea de

la plata taxei de stat, casarea hotărârii din 21 ianuarie 2019 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Rîșcani, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care cererea de chemare în

judecată să fie admisă (f.d. 25, 37).

În conformitate cu art. 364 alin. (1) din Codul de procedură civilă, cererea de

apel se depune în scris la instanța judecătorească a cărei hotărâre se atacă, cu plata

taxei de stat în cazul în care apelul se impune cu taxă, în condițiile legii.

În corespundere cu art. 368 alin. (1) din Codul de procedură civilă, dacă

cererea de apel nu întrunește condițiile prevăzute la art.364 și 365 și dacă cererea

este depusă fără plata taxei de stat, instanța de apel, în termen de 10 zile de la

repartizarea dosarului, dispune printr-o încheiere, fără înștiințarea participanților la

proces, să nu se dea curs cererii, acordând apelantului un termen pentru lichidarea

neajunsurilor.

Prin încheierea din 28 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău s-a respins

cererea de scutire de la plata taxei de stat și nu s-a dat curs cererii de apel depusă de

Alexandru Mițcul. S-a comunicat apelantului despre necesitatea prezentării cererii

de apel motivate și a bonului de plată a taxei de stat în sumă de 495 de lei, fiindu-i

acordat un termen de 7 zile din momentul recepționării încheierii. S-a explicat

apelantului că dacă nu va lichida neajunsurile menționate, cererea de apel nu va fi

considerată depusă și va fi restituită (f.d 38-40).

Potrivit scrisorii de însoțire din 18 aprilie 2019, se confirmă faptul că instanța

de apel a expediat apelantului copia încheierii din 28 martie 2019 (f.d. 41), fiind

recepționată de Alexandru Mițcul la 02 mai 2019 (f.d. 42).

Ulterior, la 08 mai 2019, Alexandru Mițcul a depus cerere suplimentară, prin

care a solicitat anularea încheierii din 28 martie 2019 și eșalonarea achitării taxei de

stat pentru depunerea cererii de apel (f.d. 43).

Prin încheierea din 23 mai 2019 a Curții de Apel Chișinău s-a respins cererea

cu privire la eșalonarea plății taxei de stat și nu s-a dat curs cererii de apel depusă de

Alexandru Mițcul. S-a comunicat apelantului despre necesitatea prezentării cererii

de apel motivate și a bonului de plată a taxei de stat în sumă de 495 de lei, fiindu-i

acordat un termen de 10 zile din momentul recepționării încheierii. S-a explicat

apelantului că dacă nu va lichida neajunsurile menționate, cererea de apel nu va fi

considerată depusă și va fi restituită (f.d. 51-53).

Conform scrisorii de însoțire, se atestă faptul că instanța de apel a expediat

apelantului Alexandru Mițcul copia încheierii din 23 mai 2019 (f.d. 54), însă plicul

însoțit de avizul de recepție a fost restituit cu mențiunea „nereclamat” (f.d. 55).

3

Suplimentar, instanța de recurs menționează că la 23 iulie 2019, Alexandru

Mițcul, prin intermediul oficiului poștal a înaintat o nouă cerere cu privire la

eșalonarea taxei de stat (f.d. 56).

Prin încheierea din 24 septembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău s-a restituit

cererea de apel depusă de Alexandru Mițcul, din motivul că apelantul nu a îndeplinit

în termen indicațiile instanței de apel (f.d. 57-59).

Din conținutul încheierii recurate rezultă că restituirea cererii de apel a fost

generată de faptul că apelantul Alexandru Mițcul nu a îndeplinit în termen indicațiile

instanței, referitor la prezentarea cererii de apel motivate și a dovezii de plată a taxei

de stat.

Sub acest aspect, Colegiul consideră că, încheierea instanței de apel este emisă

în conformitate cu prevederile legislației în vigoare. Or, în temeiul art. 369 alin. (1)

lit. a) din Codul de procedură civilă, instanța de apel restituie, printr-o încheiere,

cererea dacă apelantul nu a îndeplinit în termen indicațiile instanței de apel din

încheierea emisă în conformitate cu art.368 alin.(1).

În conformitate cu art. 110 din Codul de procedură civilă, termen de procedură

este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia

instanța (judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea

instanței trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un

ansamblu de acte.

Instanța de recurs menționează că recurentul Alexandru Mițcul a beneficiat de

termen suficient pentru a înlătura neajunsurile și urma să întreprindă toate măsurile

necesare, după cum sugerează și jurisprudența CEDO (cauza Van Harn versus

Germany, nr. 7557/03 din 11 septembrie 2007), de a-și asigura drepturile sale de

acces la instanță, fapt însă, ignorat cu desăvârșire de către ultimul.

În conformitate cu art. 100 alin (1) din Codul de procedură civilă, cererea de

chemare în judecată și actele de procedură se comunică participanților la proces și

persoanelor interesate, contra semnătură, prin intermediul persoanei împuternicite,

prin poștă, cu scrisoare recomandată și cu aviz de primire, prin intermediul biroului

executorului judecătoresc, la adresa electronică indicată în cererea de chemare în

judecată sau înregistrată prin intermediul Programului integrat de gestionare a

dosarelor, sau prin alte mijloace care să asigure transmiterea textului cuprins în act

și confirmarea primirii lui, precum și prin delegație judiciară.

Instanța de recurs constată că potrivit scrisorii de însoțire, Curtea de Apel

Chișinău a expediat recurentului Alexandru Mițcul copia încheierii din 23 mai 2019

prin care nu s-a dat curs cererii de apel (f.d. 54), însă plicul a fost restituit instanței

cu mențiunea „nereclamat” (f.d. 55). Prin urmare, recurentul/apelantul trebuia să

întreprindă toate măsurile necesare, de a a-și verifica poșta și de a-și proteja

drepturile sale de acces la instanță în termenele prevăzute de lege. Or, faptul că

încheierea din 28 martie 2019 a fost recepționată, iar încheierea din 23 mai 2019 nu

a fost recepționată, demonstrează că recurentul s-a folosit cu rea credință de

drepturile sale și a încercat să tergiverseze examinarea cauzei.

Mai mult, Colegiul judiciar menționează că prevederile art. 107 alin. (1) din

Codul de procedură civilă indică asupra faptul că dacă își schimbă domiciliul sau

sediul după pornirea procesului, partea sau reprezentantul ei este obligat să

comunice instanței noua adresă. În lipsa unei astfel de comunicări, citația sau

înștiințarea se trimite la ultima adresă cunoscută instanței și se consideră

4

recepționată chiar dacă destinatarul nu mai locuiește sau nu își are sediul acolo.

Astfel, în cazul în care recurentul/apelantul nu a informat instanța despre o altă

adresă unde urmează a fi expediate actele de procedură, se consideră că actele

expediate urmează a fi recepționate la adresa indicată în cererea de apel, iar în caz

de nerecepționare demonstrează lipsa de responsabilitate din partea acestuia.

Suplimentar, instanța de recurs stipulează prevederile capitolului IV, pct. 75

din Hotărârea de Guvern nr. 1457 din 30 decembrie 2016 pentru aprobarea Regulilor

privind prestarea serviciilor poștale, care stipulează că trimiterile poștale sosite în

oficiile poștale de destinație se distribuie destinatarului la domiciliu (la parterul

sediului persoanei juridice) conform adresei sau se înmânează la ghișeul oficiului

poștal în aceeași zi, dar nu mai târziu de a doua zi de la sosire, ceea ce demonstrează

că din 30 iulie 2019 (data indicată pe avizul de recepție) și până la 16 august 2019

(data restituirii adeverinței) (f.d. 55), recurentul Alexandru Mițcul a avut termen

suficient pentru a monitoriza procesul dat, fiind conștient că personal a înaintat

cerere de eșalonare a taxei de stat.

Cu privire la argumentul recurentului despre faptul că starea sa materială este

foarte dificilă, instanța menționează prevederile art. 85 alin (4) din Codul de

procedură civilă, care stipulează că în funcție de situația materială și de probele

prezentate în acest sens, persoana fizică sau juridică este scutită de către judecător

(de către instanța judecătorească) de plata taxei de stat sau de plata unei părți a ei,

precum și art. 86 alin (1) din Codul de procedură civilă, care indică faptul că

judecătorul, pînă la acceptarea cererii de chemare în judecată, soluționează cererile

părților privind amînarea sau eșalonarea plății taxei de stat ținînd cont de situația lor

materială. Dacă reclamantul nu a plătit în termen taxa de stat, instanța scoate cererea

de pe rol.

Prin urmare, probele prezentate întru susținerea solicitării de eșalonare a plății

taxei de stat nu sunt suficiente pentru a convinge instanța că într-adevăr starea sa

materială este dificilă, deoarece nu au fost prezentate informații suplimentare, cum

ar fi existența sau inexistența și situația conturilor bancare, documente sau înscrisuri

cu privire la deținerea în proprietate a bunurilor imobile, mobile, cote de participare

în întreprinderi, ce nu poate servi drept temei pentru admiterea cererii de eșalonare.

Mai mult, Colegiul învederează că suma de 495 de lei pentru plata taxei de

stat la depunerea cererii de apel nu este exagerată, luând în considerare pensia

recurentului Alexandru Mițcul în sumă de 2344 lei și obiectul acțiunii, dar și

prevederile Codului de procedură civilă menționate supra, prin care legiuitorul

identifică faptul că pentru scutirea sau eșalonarea de la plata taxei de stat, solicitantul

trebuie să prezinte probe pertinente, care să confirme că este în imposibilitate de a

achita taxa de stat. La caz, recurentul Alexandru Mițcul nu a prezentat probe

plauzibile prin care să convingă instanța despre starea materială dificilă.

În acest context, instanța de recurs conchide că recurentul s-a folosit cu rea

credință de drepturile procedurale, fiind conștient de faptul că la 18 februarie 2019

a depus cererea de apel nemotivată și trebuia să întreprindă toate măsurile necesare,

de a proteja drepturile sale de acces la instanță și anume depunerea cererii de apel

motivate și a dovezii de plată a taxei de stat.

În conformitate cu art. 56 alin. (3) din Codul de procedură civilă, participanții

la proces sunt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor

5

procedurale. În cazul abuzului de aceste drepturi sau al nerespectării obligațiilor

procedurale, se aplică sancțiunile prevăzute de legislația procedurală civilă.

În corespundere cu art. 61 alin. (1) din Codul de procedură civilă, participanții

la proces sânt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor

procedurale. Instanța judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă

prin abuz se urmărește tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare.

Colegiul consideră că instanța de apel a creat posibilități egale, suficiente și

adecvate în folosirea mijloacelor procedurale întru susținerea poziției ambelor părți

și nu a defavorizat nicio parte.

În această ordine de idei, Colegiul conchide că argumentele invocate în

cererea de recurs, indică direct la nerespectarea de către recurent a drepturilor sale

procedurale și eschivarea de la îndeplinirea actelor de procedură, în măsura stabilită

de normele de drept procedural și nu pot fi acceptate de către instanța de recurs în

vederea casării actului judecătoresc contestat.

Astfel, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că o asemenea soluție este compatibilă cu

standardele înserate în textul art. 6§1 din Convenția Europeană pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, Curtea Europeană a Drepturilor

Omului, stabilind în jurisprudența degajată că în situația în care legislația procesuală

permite declararea apelului împotriva hotărârii instanței de fond, instanța superioară

poate restricționa dreptul la apel doar dacă constată că apelul respectiv nu

corespunde cerințelor legale aplicabile (speța Tudor-Comerț c. Moldovei, hotărârea

din 04 noiembrie 2008, definitivă din 04 februarie 2009).

Din considerentele menționate și având în vedere că încheierea contestată este

întemeiată și emisă cu respectarea cadrului legal, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia că recursul

depus către Alexandru Mițcul împotriva încheierii din 24 septembrie 2019 a Curții

de Apel Chișinău este neîntemeiat și necesită să fie respins, cu menținerea încheierii

contestate.

În conformitate cu art. 427 lit. a), 428 din Codul de procedură civilă, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se respinge recursul declarat de către Alexandru Mițcul.

Se menține încheierea din 24 septembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, în

cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Alexandru Mițcul împotriva

lui Ion Slobodzeanu cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței, judecătorul Maria Ghervas

Judecătorii Galina Stratulat

Nina Vascan

6