2rac-467/19 — încasarea despăgubirii de asigurare

2rac-467/19 — încasarea despăgubirii de asigurare (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 2rac-467/19

Prima instanță - (Judecătoria Chișinău, sediul Centru) jud: L. Bagrin

Instanța de apel - (Curtea de Apel Chișinău) jud: M. Anton, V. Cotorobai, I. Țurcan

ÎNCHEIERE

24 decembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Victor Burduh

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de Societatea cu Răspundere

Limitată „Adenosar”,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea

cu Răspundere Limitată „Adenosar” împotriva Companiei de Asigurări „Asterra

Grup” Societate pe Acțiuni, intervenienți accesorii Ion Vladicescu și Societatea cu

Răspundere Limitată „Universaltubi Protectors”, cu privire la încasarea despăgubirii

de asigurare și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 17 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-a admis apelul declarat de Compania de Asigurări „Asterra Grup” Societate pe

Acțiuni, s-a casat hotărârea din 28 mai 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru

și s-a emis o hotărâre nouă prin care cererea de chemare în judecată s-a respins ca

neîntemeiată,

c o n s t a t ă:

La 25 iulie 2017 SRL „Adenosar” a depus cerere de chemare în judecată

împotriva CA „Asterra Grup” SA, solicitând încasarea sumei de 45 594,46 de euro

cu titlu de despăgubire de asigurare și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii s-a indicat că la 25 noiembrie 2015 CA „Asterra Grup”

SA, în calitate de asigurător și SRL„Adenosar”, în calitate de asigurat, au încheiat

contractul general cu nr.05/15/AS de asigurare a răspunderii transportatorului auto

și expeditorului.

Potrivit pct. 1 din contract, CA „Asterra Grup” preia asupra sa obligația de

asigurare a răspunderii transportatorilor și expeditorilor, care poate apărea în timpul

desfășurării activității de transportare a încărcăturii conform clauzelor Convenției

referitoare la contractul internațional de transportare auto a încărcăturilor.

Astfel, contractul pune în evidență că obiect de asigurare îl constituie interesele

patrimoniale ale asiguraților legate de îndeplinirea obligațiilor conform contractului

de transportare și expediere a încărcăturii.

1

La 3 iunie 2016, în perioada de valabilitate a contractului de asigurare încheiat

cu CA „Asterra Grup”SA, reclamanta a semnat cu SRL „Universaltubi Protectors”

comanda-contract nr. 846, în calitate de client, cu privire la transportul

mărfii/încărcăturii conform rutei Moldova-Germana-Franța-Scoția (pct. 1 din

comanda-contract nr. 849).

În conformitate cu pct.19 din comanda-contract nr. 849, transportul încărcăturii

se realiza cu camionul și semiremorca CPX 780-C 850 RA, avînd eliberată de către

CA „Asterra Grup” SA polița de asigurare nr. 05/13/15/AS cu perioada de asigurare

4 decembrie 2015-3 decembrie 2016.

În cursul comenzii de transport, la 9 iunie 2016 în Germania-Quiddelbach,

camionul și semiremorca CPX 780-C 850 RA, conduse de șoferul Ion Vladicescu, a

fost implicat în accident rutier. Urmare a accidentului, încărcătura clientului SRL

„Universaltubi Protectors” a fost afectată, fiind cauzat prejudiciu material.

Despre survenirea cazului asigurat a fost anunțat pârâtul prin notificarea nr.

52/06 din 10 iunie 2016, urmând a se implica pentru gestionarea cazului asigurat.

Pentru colectarea mărfii și eliberarea traseului în special a locului unde s-a

produs accidentul rutier punctul Quiddelbach, a intervenit entitatea germană

Abschleppdienst Bongard, care a îndeplinit acest serviciu contra sumei de 10 000

euro, iar reambalarea pentru transport – 1 500 euro.

Prin adresarea nr. 77/06 din 14 iunie 2016, reclamantul a cerut acordul pârâtului

la transportarea mărfii deteriorate la locul inițial de producere pentru estimarea

pagubei, însă nu s-a luat nici o atitudine de implicare.

Evenimentul produs la 9 iunie 2016 a generat anumite cheltuieli pentru SRL

„Universaltubi Protectors”, astfel că la data de 12 august 2016 a solicitat ca pârâtul

în calitate de asigurător, să recupereze prejudiciul.

La această cerere de despăgubire pârâtul a expediat un răspuns la 25 octombrie

2016, care este unul confuz, tardiv și contrar Legii cu privire la asigurări și în

contradicție cu raportul contractual dintre părți.

CA„Asterra Grup”SA urma să asigure protecție transportatorului/expeditorului

pentru riscurile ce rezultă din activitatea sa, urmând ca la producerea cazului asigurat

asigurătorul să plătească asiguratului sau terțului, în calitate de beneficiar al

asigurării - SRL „Universaltubi Protectors”, despăgubirea de asigurare.

La constatarea daunei în mărime de 45 594,46 euro, au fost în cunoștință de

cauză părțile, prejudiciul urmărit fiind format din: 10 000 euro - cheltuieli de

colectare a mărfii de pe carosabil; 1500 euro - reambalare pentru transportare; 3 000

euro - transport și staționare; 31 094,46 euro - valoarea mărfii deteriorate.

În concluzie, reclamantul a remarcat că motivul de refuz al CA „Asterra Grup”

SA de a acorda despăgubirea de asigurare pentru faptul că încărcătura nu a fost fixată

corect, este un argument străin speței.

La fel în susținerea transportării corespunzătoare a încărcăturii sunt și

concluziile expertului expuse în pct. 2 din Raportul de expertiză nr. 103 din 23 martie

2017, ce indică la corespunderea transportului de încărcătură normelor de siguranță

a acesteia.

Or, în mod logic, în cazul în care încărcătura ar fi fost plasată necorespunzător

la răsturnarea camionului, aceasta nu ar fi fost în locul imediat al accidentului, ci ar

fi avut un perimetru mare de împrăștiere.

2

În situația în care cauza accidentului ar fi fost încărcătura necorespunzătoare,

atunci acest incident s-ar fi produs până la Quiddelbach (Germania), având în vedere

distanța parcursă de către cărăuș (inclusiv prin zone muntoase, localități, curbe, etc).

Prezența cazului fortuit și lipsa de informare prin indicatoare rutiere este cauza

accidentului rutier.

S-a menționat că în răspunsul său pârâtul a indicat că șoferul conducea prea

rapid și această constatare este motivul de refuz în acordarea despăgubirii.

Aprecierea vitezei „prea rapid” este calificativul care nu este regăsit în normele

transportului și regulilor circulației rutiere, astfel că angajarea culpei persoanei se

produce doar atunci când persoana a încălcat anumite norme imperative și acest

lucru a fost constatat în mod exact.

În speță, nu există acte care ar constata că viteza de deplasare a camionului este

depășită, or viteza camionului este regulamentară.

Din Raportul de expertiză nr.103 din 23 martie 2017 rezultă că în această

porțiune de șosea nu există limitatoare de viteză, care ar stabili o viteză de deplasare

sub limita regulii generale. Prin urmare, concluzia CA „Asterra Grup” SA de

deplasare „prea repede” nu are acoperire.

Constatarea făcută în Raportul de expertiză nr. 103 din 23 martie 2017, potrivit

căreia porțiunea de traseu nu este dirijată de indicatoare rutiere (că în apropiere este

curbă periculoasă și pentru angajare ar fi necesară o anumită viteză) și lipsa

informării participantului la trafic, este cauza care au determinat producerea

accidentului rutier.

Aceste argumente au fost expuse în cererea din 31 martie 2017, la care a primit

răspunsul din 12 mai 2017 prin care pârâtul a refuzat acordarea despăgubirii de

asigurare.

Prin încheierea protocolară din 24 mai 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru, s-au atras în proces, în calitate de intervenienți accesorii Ion Vladicescu și

SRL „Universaltubi Protectors”.

Prin hotărârea din 28 mai 2019 Judecătoriei Chișinău sediul Centru, s-a admis

acțiunea.

S-a încasat de la CA „Asterra Grup” SA în beneficiul SRL „Adenosar” suma

de 45 594,46 de euro, în lei moldovenești conform cursului oficial al BNM la

momentul executării hotărârii judecătorești cu titlu de despăgubire de asigurare și

suma de 28 881,34 de lei cu titlu de taxă de stat.

La 18 iunie 2019, CA „Asterra Grup” SA a declarat apel împotriva hotărârii

instanței de fond, solicitând casarea ei și emiterea unei hotărâri noi de respingere a

acțiunii ca fiind neîntemeiată.

Prin deciziei din 17 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis apelul

declarat de CA „Asterra Grup” SA.

S-a casat hotărârea din 28 mai 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și s-

a emis o hotărâre nouă prin care:

Cererea de chemare în judecată cererea de chemare în judecată depusă de SRL

„Adenosar” împotriva CA „Asterra Grup” SA, intervenienți accesorii Ion

Vladicescu și SRL „Universaltubi Protectors”, cu privire la încasarea despăgubirii

de asigurare și compensarea cheltuielilor de judecată, s-a respins ca neîntemeiată.

3

În motivarea soluției, instanța de apel a conchis, că la caz nu se întrunesc

temeiurile legale ce ar institui obligația de plată a despăgubirii pretinsă de SRL

„Adenosar”, motiv pentru care pretențiile înaintate sunt neîntemeiate.

În sensul dat, instanța de apel a concluzionat că asigurătorul a fost în drept să

refuze achitarea despăgubirii de asigurare.

Or, materialele cauzei confirmă că SRL „Adenosar” nu a respectat condițiile

tehnice care condiționează fixarea încărcăturii, de asemenea nu a respectat nici

obligația de a nu săvîrși pagube prin acțiunii intenționate.

A reținut că SRL „Adenosar” nu s-a conformat angajamentelor asumate prin

încheierea contractului de asigurare, or șoferul acestuia a condus cu încălcarea

regulilor de circulație rutieră și prin nefixarea mărfii, expunînd astfel cu bună-știință

obiectul asigurării unor riscuri mai mari.

În acest context a remarcat că potrivit informației eliberate de poliția locală de

la locul accidentului, camionul s-a răsturnat din motiv că șoferul nu a fixat în mod

corespunzător încărcătura, în combinație cu conducerea prea rapidă.

Potrivit aceleași informații șoferul a încălcat §22 al Legii germane privind

circulația, pentru ce a achitat amendă + taxele la postul de poliție local.

Instanța de apel a susținut că aplicabile speței sunt prevederile art. 705 alin.(1)

din Cod civil, în conformitate cu care, persoana obligată în baza unui contract

sinalagmatic este în drept să refuze executarea propriei obligații în măsura în care

cealaltă parte nu-și execută obligația corelativă dacă nu s-a obligat să execute prima

sau dacă această obligație nu rezultă din lege sau din natura obligației.

A menționat că, potrivit concluziilor raportului de expertiză nr. 103 din 23

martie 2016, întocmit de Centrul de expertize independente SRL „Cexin”, viteza de

deplasare a automobilului cu încărcătură, în locul comiterii accidentului, nu

corespundeau regulilor de circulație prevăzute de §3 (1) din Regulamentul circulației

rutiere Germane.

La fel, cu trimitere la același raport de expertiză, în opinia instanței de apel,

lipsa informației pentru șofer sub forma indicatoarelor rutiere precum 103 „Curbă

abruptă” și/sau 274 „Limitarea vitezei pînă la 40 km” nu este un motiv pentru a nu

conduce cu viteză redusă, or însuși existența unei curbe abrupte impune o atenție

sporită și o viteză redusă, avînd în vedere și greutatea mărfii transportate.

La 21 octombrie 2019, de SRL „Adenosar” a declarat recurs împotriva deciziei

din 17 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului,

casarea deciziei instanței de apel, menținerea hotărârii primei instanțe și

compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea recursului, reiterând circumstanțele de fapt ale cauzei și

argumentele invocate în instanțele de judecată ierarhic inferioare, recurentul a

exprimat dezacordul cu decizia instanței de apel, invocând că este neîntemeiată și

pasibilă de a fi casată.

Astfel, a relatat că instanța de apel a interpretat eronat legea, reținând lipsa

dreptului de a pretinde despăgubire de asigurare, în condițiile în care obligația

asigurătorului, la survenirea cazului asigurai, este să despăgubească asiguratul (SRL

„Adenosar”) sau terțului, în calitate de beneficiar al asigurării (SRL „Universaltubi

Protectors”), conform art.1301 din Codul civil (în redacția în vigoare la data nașterii

raportului juridic litigios).

4

Dauna survenită ca urmare a cazului asigurat respectă condițiile de legalitate,

fiind un prejudiciu cert și real de existență (art.14 din Codul civil), urmând ca

intimata să efectueze plata despăgubirii de asigurare fără condiții.

A susținut că instanța de apel a neconsiderat cauza sau scopul contractului de

asigurare, în condițiile în care asigurătorul dispune de dreptul de a prelua drepturile

asiguratului (art. 1329 din Codul civil) în raport cu terțul responsabil de producerea

pagubei.

Refuzul de plată este neîntemeiat, făcut în lipsă de temei legal sau contractual.

Motivele de refuz au la fundament argumente neverosimile și contrare înscrisurilor

administrate.

Consideră că motivul de refuz al CA „Asterra Grup” SA în acordarea

despăgubirii de asigurare, pentru faptul că încărcătura nu a fost „fixată corect” este

un argument impropriu, întrucât prin scrisorile de transport internațional CMR nr.

0256543 - 0256547, se conține mențiunea cu privire la regimul/condițiile de

transportare a mărfii, fiind prohibite centurile de fixare (mențiunea în limba engleză:

„without security belts” (fără centuri de siguranță).

La fel, în susținerea transportării corespunzătoare a încărcăturii sunt și

concluziile expertului expuse în pct. 2 din Raportul de expertiză nr. 103 din 23 martie

2017, ce indică la corespunderea transportului de încărcătură cu normelor de

siguranță a acesteia.

La caz, nu există acte care ar constata că limita de viteza a deplasării camionului

a fost depășită.

Totodată, din Raportul de expertiză nr. 103 din 23 martie 2017 rezultă că în

această porțiune de șosea nu există limitatoare de viteză, care ar stabili o viteză de

deplasare sub limita regulii generale.

În Raportul de expertiză nr.103 din 23.03.2017, se menționează că în

conformitate cu Regulile de Circulație Rutieră din Germania, viteza de deplasare pe

astfel de porțiune de drum este de 60 km/h (pag.3 din raport).

Având în vedere datele cartografice, materialul video rezultă că până la locul

accidentului nu existau indicatoare care ar limita viteza de deplasare.

În speță, viteza nominală de deplasare a camionului constituia 49 km/h, care

raportat la condițiile cazului este viteză legală.

Prin urmare, a remarcat recurentul, concluzia CA „Asterra Grup” SA privind

deplasarea prea rapidă, este neîntemeiată.

Constatarea făcută în Raportul de expertiză nr.103 din 23.03.2017, potrivit

căreia porțiunea de traseu nu este dirijată de indicatoare rutiere (că în apropiere este

curbă periculoasă și pentru angajare ar fi necesară o anumită viteză) și lipsa

informării participantului la trafic, este cauza care au determinat producerea

accidentului rutier.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Colegiul constată că cererea de recurs împotriva deciziei din 17 octombrie 2019

a Curții de Apel Chișinău a fost depusă la 21 octombrie 2019, în termen.

5

În conformitate cu art. din 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă,

după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

La 27 noiembrie 2019 în adresa intimaților a fost expediată copia cererii de

recurs depuse SRL „Adenosar”, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

obligatorii a referinței la recurs.

Prin referința din 6 decembrie 2019, intimatul CA „Asterra Grup” SA, a

solicitat declararea recursului ca fiind inadmisibil, menționând că argumentele

invocate de recurent nu pot constitui temei de admisibilitate a recursului, deoarece

nu denotă încălcarea sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept

procedural.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de

recurs cu temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării cauzei, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei probe

sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se

invocă că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă, sau în

cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

6

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces

la instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza Golder

împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230].

Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin

însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această

privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel

(Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea

Botten împotriva Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141,

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire

cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse, Colegiul consideră că recursul declarat de CA

„Asterra Grup” SA nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3)

și (4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Societatea cu Răspundere Limitată

„Adenosar”.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele ședinței, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Victor Burduh

Dumitru Mardari

7