2rac-129/20 — Încasarea prejudiciului cauzat

2rac-129/20 — Încasarea prejudiciului cauzat (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr.2rac-129/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani, judecător: V. Hadîrca

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători: Gr. Dașchevici, A. Panov, L. Bulgac

ÎNCHEIERE

08 iulie 2020 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de

Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de SC „ProEuroConsult” SRL,

reprezentată de avocatul Marin Baltă,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a SC „ProEuroConsult” SRL

către CA „Asterra Grup” SA cu privire la declararea nulității clauzelor contractuale,

încasarea despăgubirii de asigurare, a penalității, a dobânzii de întârziere și a

cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 12 septembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost admis apelul declarat de CA „Asterra Grup” SA și casată hotărârea din 15

ianuarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, prin care acțiunea a fost

admisă,

c o n s t a t ă:

La 07.04.2017, avocatul Efrim Oleg, în interesele SC „ProEuroConsult” SRL, a

depus cerere de chemare în judecată, ulterior, cerere de completare a cerințelor

împotriva CA „Asterra Grup” SA, prin care a solicitat încasarea din contul CA

„Asterra Grup” SA în beneficiul SC „ProEuroConsult” SRL a despăgubirii de

asigurare în mărime de 566 261,00 de lei, a penalității legale în valoare de 162522, 36

de lei, a dobânzii de întârziere în valoare de 79866 de lei și a cheltuielilor de judecată

ce se compun din taxa de stat în mărime de 24259, 48 de lei și cheltuielile de asistență

juridică în mărime de 21096, 30 de lei.

La 13.10.2017, a depus cerere de completare a cererii de chemare în judecată,

prin care a solicitat recunoașterea nulității prevederilor „sau din neglijență” de la

primul punct (liniuța) al Clauzei 7.2, precum și a prevederilor de la liniuța a 3 a clauzei

7.2 „s-a dezis de dreptul de a cere de la persoanele vinovate sau realizarea acestor

drepturi nu a fost posibilă din vina sa” din contractul de asigurare CS 0322/16AG2,

semnat între SC „ProEuroConsult” SRL și CA „Asterra Grup” SA, drept contrare

prevederilor imperative ale legii (f. d. 148-151).

În motivarea cererii de chemare în judecată a indicat că, la 19.10.2016, între SC

„ProEuroConsult” SRL, în calitate de asigurat și CA „Asterra Grup” SA în calitate de

asigurător, a fost încheiat contractul de asigurare facultativă a autovehiculelor nr.

0322/16AG2.

Potrivit contractului, CA „Asterra Grup” SA s-a obligat, în caz de survenire a

cazului asigurat, să achite despăgubiri de asigurare asiguratului SC „ProEuroConsult”

SRL până la nivelul sumei de 36 475 de Euro.

La 29.11.2016, s-a produs accidentul rutier constatat prin procesul-verbal cu

privire la contravenție seria MAI nr. 02073429 din 01.12.2016, în urma căruia a fost

avariat autovehiculul asigurat.

SC „ProEuroConsult” SRL a executat toate formalitățile, conform prevederilor

contractului de asigurare.

Potrivit evaluării daunei realizate de Toyota Centru (SRL „Continent”) valoarea

daunei este de 566261,00 de lei în baza facturii nr. 2937 din 27.12.2016.

La 06.12.2016, SC „ProEuroConsult” SRL a adresat o cerere pârâtului prin care a

solicitat plata despăgubirii de asigurare în cuantum de 566 261,00 de lei, pentru

daunele produse autovehiculului asigurat.

La 28.12.2016, CA „Asterra Grup” SA a respins solicitarea reclamantului,

invocând temeiul prevăzut de punctul 7.1.9 din contract „Asigurătorul este în drept să

refuze parțial sau total achitarea despăgubirii de asigurare în cazul prezentării de

informații eronate despre împrejurările care au un rol definitoriu în stabilirea gradului

de risc asigurat sau nu a informat asigurătorul despre schimbările esențiale în gradul de

risc”.

Ulterior, la 26.01.2017, pârâtul a expediat un răspuns suplimentar la cererea din

06.12.2016 prin care a modificat temeiul de drept pe care și-a motivat respingerea

solicitării de a achita despăgubirea de asigurare, invocând deja punctul 7.1.8 din

contract conform căruia „asigurătorul este în drept să refuze parțial sau total achitarea

despăgubirii de asigurare în cazul neîntreprinderii măsurilor dependente de asigurat

pentru salvarea sau păstrarea autovehiculului asigurat”.

La 16.02.2017, SC „ProEuroConsult” SRL a trimis o cerere repetată în adresa

pârâtului, prin care a solicitat achitarea despăgubirii de asigurare în cuantum de 566

261,00 de lei, inclusiv cu propunerea de a remedia amiabil această situație, cu o

reexaminare eficientă a dosarului de daune.

Prin scrisoarea din 21.02.2017, CA „Asterra Grup” SA a menținut decizia de

refuz în achitarea despăgubirilor de asigurare, făcând trimitere la aceleași norme de

drept din contractul de asigurare.

În scopul soluționării litigiului pe cale amiabilă, la 29.03.2017, reclamantul a

înaintat în adresa pârâtului o somație, prin care a solicitat achitarea în termen de 7 zile

a despăgubirii de asigurare în mărime de 566 261,00 de lei, survenite în baza

contractului de asigurare facultativă nr. 0322/16AG2 din 19.10.2016. Somația a fost

recepționată în aceeași zi, însă pârâtul nu a întreprins nicio acțiune în ceea ce privește

stingerea creanței.

Potrivit punctului 3.1.1 lit. a) din Contractul de asigurare facultativă nr.

0322/16AG2 din 19.10.2016 „riscuri asigurate sunt considerate prejudiciile materiale

cauzate asiguratului prin deteriorarea sau distrugerea autovehiculului și/sau a

echipamentului suplimentar ca urmare a accidentelor de circulație, inclusiv tamponarea

cu obiecte mobile sau imobile (construcții, obstacole, animale, etc.)”. Iar conform

punctului 6.1.1 din contract „asiguratul are dreptul să încaseze despăgubirea de

asigurare în mărimea pagubei reale suportate, în limitele sumei de asigurare, ținându-

se cont de condițiile concrete stipulate în contractul de asigurare”.

Astfel, riscul asigurat a survenit la data producerii accidentului rutier și asiguratul

și-a îndeplinit toate obligațiile prevăzute de Contract, or, nicio prevedere contractuală

sau legală nu justifică refuzul pârâtului de a achita despăgubirile de asigurare.

Totodată, pentru perioada dintre 27.12.2016 și până la 06.04.2017, pârâtul

urmează să achite în beneficiul reclamantului o dobândă de întârziere în mărime de 27

925,2 de lei, în temeiul art. 619 Codul civil.

În partea încasării cheltuielilor de judecată, s-au invocat prevederile art. 94 și 96

Cod de procedură civilă, fiind prezentate probe privind achitarea taxei de stat, precum

și cheltuieli de asistență juridică.

În continuare, reclamantul a mai indicat că, pct.7.2 al contractului prevede că

despăgubirea de asigurare nu se achită, iar acțiunea contractului poate fi întreruptă

dacă asiguratul intenționat sau din neglijență a comis sau a admis acțiunea

(inacțiunea), ce a dus la apariția prejudiciului; a indus intenționat în eroare asigurătorul

sau reprezentantul lui la determinarea sumei asigurate, cauzele și/sau mărimii

prejudiciului; s-a dezis de dreptul de a cere de la persoanele vinovate sau realizarea

acestor drepturi nu a fost posibilă din vina sa.

Prevederile „sau din neglijență”, „s-a dezis de dreptul de a cere de la persoanele

vinovate sau realizarea acestor drepturi nu a fost posibilă din vina sa” din pct.7.2 al

contractului sunt contrare prevederilor art. 17 alin. (l) din Legea nr.407/2006 cu privire

la asigurări, care prin normele imperative stabilește exhaustiv cazurile când

asigurătorul este în drept să refuze total sau parțial la achitarea despăgubirii de

asigurare, prin urmare consideră că ele urmează a fi declarate nule.

Prin hotărârea din 15 ianuarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, a

fost admisă cererea de chemare în judecată înaintată de avocatul Oleg Efrim, în

interesele SC „ProEuroConsult” SRL împotriva CA „Asterra Grup” SA cu privire la

declararea nulității clauzelor contractuale, încasarea despăgubirii de asigurare,

penalității, dobânzii de întârziere și a cheltuielilor de judecată; au fost declarate nule

prevederile „sau din neglijență” de la prima liniuță a clauzei 7.2 și a prevederilor de la

liniuța 4 a clauzei 7.2 „s-a dezis de dreptul de a cere de la persoanele vinovate sau

realizarea acestor drepturi nu a fost posibilă din vina sa” din contractul de asigurare

facultativă a autovehiculelor, echipamentului suplimentar, conducătorului auto și

pasagerilor de accidente CS0322/16AG2, semnat între SC „ProEuroConsult” SRL și

CA „Asterra Grup” SA, la 19.10.2016.

A fost încasat de la CA „Asterra Grup” SA în beneficiul SC „ProEuroConsult”

SRL suma bănească în mărime de 566261,00 de lei cu titlu de despăgubire de

asigurare, penalitatea în sumă de 162522,36 de lei, dobânda de întârziere în mărime

de 79866,00 de lei, cu titlu de cheltuieli de taxă de stat achitată suma de 24259,48 de

lei și cheltuieli pentru asistența juridică suma în mărime de 21096,30 de lei.

La 07 februarie 2018, CA „Asterra Grup” SA a depus cerere de apel, solicitând

admiterea cererii, casarea integrală a hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani

nr. 2rc-432/17 din 15 ianuarie 2018 și emiterea unei noi hotărâri privind respingerea

integrală a cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

După rejudecarea cauzei, dispusă prin decizia din 07 iunie 2019 a Curții Supreme

de Justiție, la 12 septembrie 2019, Curtea de Apel Chișinău a admis apelul declarat de

către CA „Asterra Grup” SA și a casat hotărârea primei instanțe, pronunțând o nouă

hotărâre prin care a respins cererea de chemare în judecată.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a indicat că concluzia primei instanțe vizavi

de temeinicia pretențiilor înaintate de SC „ProEuroConsult” SRL, Colegiul o consideră

greșită, deoarece contravine circumstanțelor de fapt stabilite, rezultă din aprecierea

incorectă a probelor administrate și aplicarea eronată a normelor de drept material care

guvernează raportul juridic litigios.

Totodată, instanța de apel a indicat că, în opinia Colegiului, la caz, refuzul

asigurătorului de a achita despăgubirea de asigurare este întemeiat, reieșind din

următoarele considerente.

Cazurile în care asigurătorul nu achită sau este în drept să refuze deplin sau

parțial asiguratului despăgubirea de asigurare în asigurările de bunuri sunt expres

prevăzute de art.15 și art. 17 din Legea nr. 407- XVI din 21 decembrie 2006.

În baza principiului libertății contractuale, părțile pot include, în mod liber, în

contractul de asigurare clauze contractuale și stabili conținutul acestora în limitele

normelor imperative de drept. Or, art. 13 alin. (2) din Legea nr. 407-XVI din 21

decembrie 2006 specifică elementele necesare pentru a asigura valabilitatea unui atare

act juridic civil. În mod concret, contractul de asigurare trebuie să conțină clauzele

obligatorii specificate la lit. a) și k). La fel, conform lit. 1), contractul poate cuprinde

alte clauze stabilite prin lege sau prin acordul părților. La caz, instanța de apel

consideră, că preluarea și transpunerea în contractul de asigurare facultativă a art. 1329

alin. (2) din Codul civil corespunde principiului sus-menționat.

În așa circumstanțe, Colegiul a considerat, clauza contractuală inserată în punctul

7.2 din contractul de asigurare facultativă a autovehiculelor nr. 0322/16AG2 din 19

octombrie 2016 este similară cu art. 1329 alin. (2) din Codul civil. Respectiv, nu există

motive de a declara nulă clauză contractuală din pct.7.2 din contractul nominalizat, și

anume a sintagmei „sau din neglijență” (de la primul punct (liniuță), precum și a

sintagmei cu conținutul „s-a dezis de dreptul de a cere de la persoanele vinovate sau

realizarea acestor drepturi nu a fost posibilă din vina sa”. Pretențiile invocate de SC

„ProEuroConsult” SRL, în acest sens instanța de apel le-a considerat neîntemeiate.

Pe cale de consecință, nefondate sunt și cerințele prin care SC „ProEuroConsult”

SRL pretinde la încasarea despăgubirii de asigurare, penalității, dobânzii de întârziere

și compensarea cheltuielilor de judecată, or, aceste capete de cerere rezultă din cea

menționată mai sus (nulitatea clauzelor contractule).

La 06.04.2020, SC „ProEuroConsult” SRL, reprezentată de avocatul Marin Baltă,

a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel.

În motivarea recursului a indicat că decizia instanței de apel nu conține o

motivare completă a soluției instanței și nici nu oferă un răspuns recurentului de ce

argumentele sale au fost respinse de către instanța de apel. Instanța de apel doar a

preluat unele din argumentele apelantului CA „Asterra Grup” SA și în rest, instanța a

lăsat fără apreciere și a ignorat argumentele aduse de către recurent în referința sa

depusă în instanța de apel. O asemenea hotărâre de judecată nu corespunde rigorilor

impuse de legislația națională și cea internațională cu privire la motivarea hotărârii de

judecată.

Astfel, a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel,

menținerea hotărârii primei instanțe, cu admiterea cerințelor prezentate în instanța de

apel cu privire la încasarea sumelor legate de dobânzile de întârziere, de penalitate și

cheltuielile de judecată.

La 10.06.2020, CA „Asterra Grup” SA a depus referință la cererea de recurs, prin

care a solicitat ca recursul declarat să fie considerat inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) al Codului de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că decizia recurată a fost pronunțată la 12

septembrie 2019 și comunicată participanților la proces la 10 octombrie 2019 (f. d.

129, vol. II), iar recursul a fost declarat la 06 aprilie 2020. Date despre recepționarea

deciziei contestate la materialele dosarului lipsesc, astfel, se constată că recurenta s-a

conformat prevederilor legale și a declarat recursul împotriva deciziei din 12

septembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, în termen.

Examinând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

cauzei și prevederile legale, Completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de către SC

„ProEuroConsult” SRL, reprezentată de avocatul Marin Baltă, neîntemeiat și care

urmează a fi declarat inadmisibil, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) al Codului de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură

civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții

de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al Codului de

procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind din

prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) al Codului de procedură civilă, în sarcina

recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării

acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea

eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de SC „ProEuroConsult” SRL, reprezentată de

avocatul Marin Baltă, nu pot duce la admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi

reținute prin prisma art. 432 al Codului de procedură civilă, în condițiile în care se

insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul

evidențierii ilegalității soluției instanței de apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de instanța de apel,

precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere faptul că,

rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de legalitate a

deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict prevăzute de

art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

Or, nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind

necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de nelegalitate pe

care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului înseamnă nu doar

exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea

tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o

hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la o simplă indicare a

textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implicând

determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o minimă argumentare a

criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează.

Abordarea recurentei, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul acesteia

cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit identificarea

omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea recursului ca fiind admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată în

cererea de recurs depusă de către SC „ProEuroConsult” SRL, reprezentată de avocatul

Marin Baltă.

Astfel, Completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea declarării

recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) ale

Codului de procedură civilă, Completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către SC „ProEuroConsult” SRL,

reprezentată de avocatul Marin Baltă.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru