2ra-1646/18 — incasarea despagubirii de asigurare

2ra-1646/18 — incasarea despagubirii de asigurare (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 2ra-1646/18

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud: V. Jomiru-Niculiță)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: M. Anton, V. Cotorobai, A. Panov)

Î N C H E I E R E

26 septembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Dumitru Mardari

Tamara Chișca-Doneva

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Ruslan Cazacu,

reprezentat de avocatul Igor Litvinenco,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Ruslan Cazacu

împotriva Companiei de Asigurări ,,Asterra Grupʼʼ Societate pe Acțiuni,

intervenient accesoriu Grișca Petru și Întreprinderea Municipală ,,Regia Transport

Electricʼʼ cu privire la încasarea despăgubirii de asigurare și a cheltuielilor de

judecată,

împotriva deciziei din 15 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-

a respins apelul declarat de către Ruslan Cazacu, s-a admis apelul declarat de

Compania de Asigurări ,,Asterra Grupʼʼ Societate pe Acțiuni, s-a casat hotărârea din

12 octombrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani și s-a emis o nouă hotărâre

de respingere a acțiunii,

c o n s t a t ă :

La 24 aprilie 2016 Ruslan Cazacu a depus o cerere de chemare în judecată

împotriva CA „Asterra Grup” SA, intervenient accesoriu Grișca Petru cu privire la

încasarea despăgubirii de asigurare și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat, că la 21 octombrie 2015 la

intersecția str. Ismail și bd. Ștefan cel Mare din mun. Chișinău a avut loc accidentul

rutier, în urma căruia automobilul de model „Kia Carens” n/î XXXX a fost deteriorat

considerabil.

A comunicat că potrivit procesului-verbal cu privire la contravenție nr. MAI

195020 din 22 octombrie 2015, vinovat de producerea accidentului rutier a fost

recunoscut Petru Grișca, fiind sancționat cu 50 unități convenționale și 6 puncte de

penalizare.

Potrivit poliței de asigurare nr. BCAOO 1296604 din 15 ianuarie 2015,

autoturismul condus de Petru Grișca era asigurat la CA „Asterra Grup” SA.

Reclamantul a afirmat că despre producerea accidentului rutier, CA „Asterra

Grup” SA a fost anunțată în aceiași zi, ca urmare pârâtul a deschis dosar de daune.

1

La 16 decembrie 2015, Ruslan Cazacu a prezentat pârâtului ultimul document

solicitat, însă până în prezent nu au fost întreprinse acțiuni din partea pârâtului.

Ruslan Cazacu a susținut că indiferența totală a CA „Asterra Grup” SA în

examinarea dosarului de daune, lipsa de colaborare, neprezentarea deciziei privind

suma admisă spre compensare, a creat premise pentru a solicita o expertiză

independentă asupra automobilului deteriorat. Citarea pârâtului a fost asigurată.

Potrivit raportului de constatare tehnico-științifică nr.1839 din 16 decembrie

2015, efectuat de Centrul Național de Expertize Judiciare s-a constatat că prejudiciul

material cauzat reclamantului, ținând cont de uzura pieselor de schimb constituie

suma de 100 413 de lei.

La 16 februarie 2016, fără a expedia un răspuns la multiplele solicitări ale

reclamantului, CA „Asterra Grup” SA a transferat în contul reclamantului suma de

49 082 de lei.

Suplimentar la suma prejudiciului reclamantul se consideră în drept de a solicita

încasarea cheltuielilor de transportare a automobilului deteriorat în mărime de 700

de lei și cheltuielile pentru comandarea raportului de expertiză în mărime de 1 004

lei.

Totodată, ținând cont de faptul că termenul limită pentru achitarea despăgubirii

a fost la 10 ianuarie 2016, iar pârâtul nu și-a onorat obligația de plată în termenul

stabilit, reclamantul se consideră în drept de a solicita și încasarea penalității.

Prin cererea de chemare în judecată inițială și cererea de concretizare a

pretențiilor Ruslan Cazacu a solicitat încasarea de la CA „Asterra Grup” SA în

beneficiul său suma de 49 610 de lei cu titlu de despăgubire de asigurare, penalitatea

în sumă de 20 436,36 lei, cheltuielile legate de efectuarea expertizei în dumă de

1 004 lei și cheltuielile de asistență juridică în mărime de 5 000 de lei.

Prin încheierea protocolară din 24 iulie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Râșcani a fost admisă cererea reprezentantului pârâtului și a fost atras în proces în

calitate de intervenient accesoriu ÎM ,,Regia Transport Electricʼʼ.

Prin hotărârea din 12 octombrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

acțiunea a fost admisă parțial. S-a încasat de la CA „Asterra Grup” SA în beneficiul

lui Ruslan Cazacu suma de 48 810 de lei cu titlu de despăgubire de asigurare,

penalitatea în sumă de 1 749,45 de lei și alte cheltuieli de judecată în sumă de 4 004

lei, în total suma de 54 563,45 de lei. În rest, acțiunea a fost respinsă. S-a încasat de

la CA „Asterra Grup” SA în beneficiul statului suma de 1 516,78 de lei ca taxă de

stat neachitată la data depunerii acțiunii.

Prin decizia din 15 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de către Ruslan Cazacu, a fost admis apelul declarat de CA „Asterra

Grup” SA, casată hotărârea din 12 octombrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Râșcani și a fost emisă o nouă hotărâre de respingere a acțiunii, ca neîntemeiată. S-

a încasat de la Ruslan Cazacu în beneficiul CA „Asterra Grup” SA cheltuielile de

judecată legate de achitarea taxei de stat în sumă de 1 138 de lei.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că în conformitate cu

prevederile art. 23 alin. (11) al Legii nr. 414 din 22 decembrie 2006, mărimea

despăgubirii de asigurare se stabilește luând în calcul prețurile medii pentru

manopera și pentru materialele aferente reparației practicate de minimum 3 unități

de specialitate.

2

În acest context, în perioada 2 - 25 noiembrie 2015 autovehiculul de marca

,,KIA Carens”, cu numărul de înmatriculare XXXX a fost evaluat de 3 unități de

specialitate în vederea determinării prejudiciului cauzat automobilului, după cum

urmează: -Unitatea de specialitate SRL „Safari Grup” prin Raportul de evaluare nr.

1887/R710/2015 a constatat că valoarea prejudiciului cauzat reclamantului în urma

accidentului constituie 49 083 de lei; -Unitatea de specialitate SRL „SV-Drive”, prin

raportul de evaluare nr. 1887/R/10/2015 a constatat că valoarea prejudiciului cauzat

în urma accidentului constituie 45 092 de lei; -Unitatea de specialitate SRL

„Nicounex”, prin actul de evaluare nr. 1533/R a constatat că valoarea prejudiciului

cauzat intimatului în urma accidentului constituie 49 082,66 lei.

Instanța de apel a remarcat că din actele anexate la dosar și din constatările

instanței de judecată rezultă că reclamantul a fost de acord cu actele de constatare a

pagubelor, însă acesta a solicitat efectuarea raportului de constatare tehnico-

științifică de Centru Național de Expertiză Judiciară care în raportul întocmit indică

că valoarea costului reparației constituie suma de 100 413 de lei, sumă ce depășește

suma stabilită de unitatea de specialitate acceptată de părți.

Acest fapt contravine prevederilor art. 23 alin. (13) al Legii nr. 414 din 22

decembrie 2006 și anume că doar în cazul unui dezacord între părți în privința

alegerii expertului independent sau a unității de specialitate ce trebuie să stabilească

costul reparației părților componente sau a pieselor avariate, costul lucrărilor de

reparație, valoarea autovehiculului la momentul accidentului sau valoarea rămasă,

părțile urmează să menționeze acest fapt în dosarul de daune, fiind îndreptățite legal

să apeleze individual la serviciile experților independenți sau ale unităților de

specialitate pentru stabilirea pagubelor.

În acest context, odată ce reclamantul nu a obiectat împotriva actelor de

expertiză acesta nu avea dreptul de a se adresa la un expert independent, în vederea

constatării prejudiciului, se prezumă că este de acord cu constatările efectuate, în

baza cărora compania de asigurări a stabilit mărimea despăgubirii de asigurare.

Totodată, conform art.23 alin. (l1) al Legii nr. 414 din 22 decembrie 2006,

indiferent de vechimea de exploatare a autovehiculului și parcursul acestuia, în cazul

în care despăgubirea de asigurare se solicită în numerar sau prin virament în contul

bancar al persoanei păgubite, cuantumul despăgubirii de asigurare se stabilește luând

în calcul prețurile medii practicate de minimum trei unități de specialitate acceptate

de părți -pentru manopera și pentru materialele aferente reparației sau înlocuirii

părților componente și pieselor avariate, precum și pentru părți componente și piese

noi fabricate în bază de licență sau originale foste în folosință care corespund

cerințelor tehnice și de securitate rutieră, iar conform alin. (12) aceluiași articol

indică, că actele de evaluare a despăgubirii de asigurare întocmite fără respectarea

prevederilor prezentului articol nu pot servi drept temei pentru achitarea

despăgubirii de asigurare.

Reieșind din cele menționate, Curtea de Apel Chișinău a ajuns la concluzia că

acțiunea este neîntemeiată și urmează a fi respinsă.

La 18 mai 2018 Ruslan Cazacu, reprezentat de avocatul Igor Litvinenco a

declarat recurs împotriva deciziei din 15 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău.

În motivarea recursului a indicat că a reparat integral automobilul deteriorat în

accidentul rutier în mod exclusiv din surse proprii.

3

A menționat că instanța de apel a omis să aprecieze faptul că unitatea de

transport deteriorată ca urmare a accidentului rutier a fost reparată la unitatea de

specialitate integral, fapt confirmat prin copiile facturii fiscale nr. JV9336349 din 29

decembrie 2016 și a bonului fiscal nr. 001 și a facturii fiscale nr. FB9184773 din 29

august 2016 și a bonului fiscal nr. 0010.

A remarcat că odată ce unitatea de transport a fost reparată, instanța de judecată

urma să aplice prevederile art. 23 alin. (2) al Legii nr. 414 din 22 decembrie 2006 cu

privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagubele produse de

autovehicule, care prevede că în cazul daunei parțiale, valoarea pagubei real

suportate este egală cu costul reparației părților componente sau a pieselor avariate

ori cu costul de înlocuire a acestora, inclusiv cheltuielile pentru materiale, pentru

lucrările de demontare și montare aferente reparațiilor și înlocuirilor necesare.

A susținut că instanța de apel a aplicat prevederile art. 23 alin. (11) al Legii nr.

414 din 22 decembrie 2006, însă nu a apreciat faptul că în Acordul privind stabilirea

și modalitatea de achitare a despăgubirilor de asigurare din 21 octombrie 2015 nu

există acordul reclamantului, deși faptul dat a fost reflectate în referință și în

susținerile verbale în instanța de apel.

A mai comunicat că instanța de apel a făcut trimitere la existența a 3 rapoarte

de evaluare a prejudiciului cauzat, însă acestea nu au fost prezentate de către pârât

în instanța de fond.

Prin urmare, Curtea de Apel Chișinău a administrat probe noi în instanța de

apel, însă în conformitate cu prevederile art. 372 alin. (11) al Codului de procedură

civilă, nu avea dreptul.

Ruslan Cazacu, reprezentat de avocatul Igor Litvinenco a solicitat admiterea

recursului, casarea deciziei instanței de apel cu menținerea hotărârii instanței de

fond.

În conformitate cu art. 434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 15 februarie 2018,

dar date care ar confirma recepționarea acesteia de către recurent la dosar lipsesc.

Astfel, recursul declarat la 18 mai 2018, este în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de către Ruslan Cazacu, reprezentat

de avocatul Igor Litvinenco, în raport cu materialele cauzei civile, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră că recursul este inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

4

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu prevederile art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea

de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Ruslan Cazacu,

reprezentat de avocatul Igor Litvinenco nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentei cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

În conformitate cu art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă,

însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a

regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate

de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de către Ruslan Cazacu, reprezentat de

avocatul Igor Litvinenco.

5

În conformitate cu art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Ruslan Cazacu, reprezentat de avocatul Igor

Litvinenco, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Dumitru Mardari

Tamara Chișca-Doneva

6