2ra-1918/19 — cu privire la încasarea sumei, constatarea nulității absolute a contractului de împrumut, a acordului de modificare a contractului de împrumut și a actului de predare-primire

2ra-1918/19 — cu privire la încasarea sumei, constatarea nulității absolute a contractului de împrumut, a acordului de modificare a contractului de împrumut și a actului de predare-primire (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 2ra-1918/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud. L. Holevițcaia)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. M. Guzun, V. Buhnaci, L. Pruteanu)

DECIZIE

20 decembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Svetlana Filincova

Galina Stratulat

Victor Burduh

Nicolae Craiu

examinând în ședință publică recursul declarat de către Liliana Donțu,

reprezentată de avocatul Gheorghe Sclifos

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Vitali Calestru împotriva

lui Victor Volcinschi și Lilianei Donțu cu privire la încasarea sumei și

la cererea reconvențională a Lilianei Donțu împotriva lui Victor Volcinschi și

Vitali Calestru cu privire la constatarea nulității absolute a contractului de împrumut,

a acordului de modificare a contractului de împrumut și a actului de predare-primire

a mijloacelor bănești și încasarea cheltuielilor de judecată.

împotriva deciziei din 23 aprilie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost admis apelul declarat de Vitali Calestru, casată hotărârea din 22 octombrie 2018

a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani și emisă o nouă hotărâre

constată:

La 25 iulie 2014, Vitali Calestru a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Victor Volcinschi și Lilianei Donțu cu privire la încasarea sumei.

În motivarea acțiunii a indicat că prin contractul de împrumut din

3 august 2004 a transmis lui Victor Volcinschi suma în mărime de 900 000 de lei

pentru achitarea plăților la procurarea apartamentului nr. X din str. XXXXX mun.

XXXXX în temeiul contractului de investiție nr. I/K-1.07 din 1 august 2004,

încheiat între Victor Volcinschi și SRL „Iralina” ce avea drept obiect transmiterea

în proprietatea lui Victor Volcinschi apartamentul sus indicat după construcția

acestuia.

1

Faptul că banii împrumutați au fost folosiți pentru achitarea apartamentului se

confirmă și prin chitanțele de încasare a mijloacelor bănești în numerar de la pârâtul

Victor Volcinschi în contul SRL „Iralina”.

Banii în sumă totală de 900 000 de lei au fost transmiși în rate în perioada

3 august 2004 - 27 iunie 2005, fapt ce este stabilit prin actul de predare-primire a

mijloacelor bănești, care constituie parte integrantă al contractului de împrumut din

3 august 2004.

Potrivit extrasului din Registrul bunurilor imobile, la data de 9 februarie 2007

apartamentul nr. X din str. XXXXX mun. XXXXX , pentru procurarea căruia el a

acordat împrumutul, a fost înregistrat cu drept de proprietate comună în devălmășie

după ambii soți Victor Volcinschi și Liliana Donțu, în temeiul contractului de

investiție nr. I/K-1.07 din 1 august 2004, încheiat între Victor Volcinschi și SRL

„Iralina” și în temeiul actului de transmitere-primire din 6 februarie 2007.

Ulterior, până la data de 1 august 2011 pârâtul Victor Volcinschi i-a restituit

o parte din datorie în sumă de 300 000 lei, însă restul datoriei nu a fost achitată la

data scadenței obligației.

La multiplele adresări privind achitarea datoriei s-a răspuns că nu au surse

financiare pentru achitare. A mai menționat că nu există nici posibilitatea practică

de vânzare a apartamentului în vederea achitării datoriei, deoarece pe apartamentul

în cauză sunt înregistrate interdicții, motiv pentru care a fost cerut un termen

suplimentar pentru ridicarea de pe apartament a interdicțiilor în vederea vânzării lui

și achitării datoriei restante.

În legătură cu faptul că datoria nu era restituită în mod continuu, în luna august

2013 a intenționat să înainteze o cerere de chemare în judecată în vederea restituirii

datoriei, însă pârâtul Victor Volcinschi a comunicat că există deja un potențial

cumpărător la apartament și că împreună cu Liliana Donțu au încheiat la

25 aprilie 2013 un antecontract în vederea vânzării apartamentului la prețul de

120 000 de euro.

În aceste condiții, este necesar de mai așteptat puțin timp până la ridicarea

interdicțiilor de pe apartament și vânzarea acestuia, după care va fi restituită și

datoria apărută în baza contractului de împrumut din 3 august 2004.

A relatat că în luna aprilie 2014 a aflat că apartamentul în cauză a fost deja

vândut de pârâți la data de 13 martie 2014, dar datoria restantă așa și nu a mai fost

achitată.

A relevat că prin contractul de împrumut din 3 august 2004 a fost instituit un

raport obligațional de împrumut a sumei de 900 000 de lei pentru procurarea

apartamentului nr. X din str. XXXXX mun. XXXXX cu scadența obligației până

la data de 1 septembrie 2011.

Această obligație a fost executată doar parțial, în sumă de 300 000 de lei,

motiv pentru care el este îndreptățit să ceară prin intermediul instanței de judecată

executarea obligației neexecutate în mărime de 600 000 de lei.

Totodată, deși prin contractual de împrumut această obligație a fost asumată

doar de Victor Volcinschi, banii au fost luați în interesul familiei sale, sporind astfel

2

bunurile ambilor soți, fapt confirmat prin datele din Registrul bunurilor imobile,

care confirmă că la data de 9 februarie 2007 apartamentul nr. X din str. XXXXX.

mun. XXXXX a fost înregistrat după ambii soți Victor Volcinschi și Liliana Donțu.

Și-a întemeiat pretențiile în baza prevederilor art. 871 alin. (1) Cod civil,

art. 24 alin. (2) Codul familiei, art. 166, 167, 243 CPC.

Prin cererea de concretizare a pretențiilor, a solicitat admiterea acțiunii,

încasarea în mod solidar de la Victor Volcinschi și Liliana Donțu suma de 600000

de lei cu titlu de datorie și compensarea cheltuielilor de judecată.

La 21 februarie 2018, Liliana Donțu, prin intermediul avocatului Gheorghe

Sclifos, a depus cerere reconvențională împotriva lui Victor Volcinschi și Vitalie

Calestru cu privire la constatarea nulității absolute a contractului de împrumut.

În motivarea acțiunii reconvenționale a indicat că la data de

26 octombrie 1996, între ea și Victor Volcinschi a fot înregistrată căsătoria la

Primăria or. Cricova mun. Chișinău.

Din căsătoria comună au un copil XXXXX XXXXX, născut la XXXXX.

În timpul căsătoriei au fost dobândite bunuri imobile și anume, apartament cu

4 odăi cu suprafața de totală de 182,9 m.p. amplasat în mun. XXXXX str. XXXXX

cu nr. cadastral XXXXX și două parcări situate în subsolul aceleiași clădiri.

A menționat că împreună cu soțul au devenit proprietari ai bunurilor imobile

menționate în urma încheierii contractului de investiții și a actului de predare-primire

încheiat cu SRL „Iralina”.

În perioada anilor 2007-2010 relațiile între soți s-au înrăutățit, iar la data de

3 mai 2010, la inițiativa lui Victor Volcinschi a fost semnat contractul de partajare a

averii comune în fața notarului Elena Constantinescu, prin care lui Victor Volcinschi

i-au fost atribuite în proprietate: 100 % din capitalul statutar al SRL „Tir-Service &

CO”; 100 % din capitalul statutar al SRL „Iașaș-Amrita”; 100 % „Mochiru”, care la

acel moment era inclusă în lipsa agenților economici – contibuabili mari conform

ordinului IFSP nr. 545 din 29 decembrie 2008; automobil de model Mercedes GL

320; motocicletă Yamaha ZYF R6. Iar, dânsa, în baza contractului de partajare a

averii a primit: 10,70% din bunul imobil cu nr. cadastral XXXXX, ce constituie

parcarea aflată în subsolul casei de locuit ce se află pe str. XXXXX mun. XXXXX

; 4,99 % din bunul imobil cu nr. cadastral XXXXX, ce constituie o altă parcare aflată

în subsolul casei de locuit ce se află pe str. XXXXX mun. XXXXX ; 100% din

capitalul statutar al SRL „Proprius Grup”; automobilul de model Toyota Rav-4.

A evidențiat că, la momentul încheierii contractului de partajare a averii din

3 mai 2010 nu a fost partajat apartamentul nr. X format din 4 odăi cu suprafața totală

de 182, 9 m.p. situat în mun. XXXXX str. XXXXX din motiv că la acel momentul

bunul era ipotecat în favoarea BC „Eximbank Gruppo Veneto Banca” SA.

Ulterior, prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 23 iunie 2010,

la inițiativa ei a fost desfăcută căsătoria înregistrată la 26 octombrie 1996 fiind

stabilit totodată și domiciliul copilului minor cu mama.

Din cauza comportamentului agresiv al lui Victor Volcinschi, din luna martie

2011 a părăsit apartamentul nr. X situat în mun. XXXXX str. XXXXX .

3

Sub presiune psihologică a semnat și antecontractul de vânzare-cumpărare a

apartamentului menționat, cumpărătorul promitent fiind Eugeniu Cepraga –

partenerul de afaceri a fostului soț, Victor Volcinschi.

Astfel, a fost înșelată că dacă nu va semna antecontractul de vânzare-

cumpărare a apartamentului, există posibilitatea că instanța de judecată va admite

acțiunea bănicii cu privire la exercitarea dreptului de ipotecă.

În cele din urmă, acțiunea băncii a fost respinsă.

A menționat că la 31 octombrie 2013, Eugeniu Cepraga a înaintat o acțiune în

judecată împotriva lui Victor Volcinschi și altora cu privire la declararea valabilității

contractului de vânzare-cumpărare a imobilului, printre care și bunurile ce-i aparțin

cu drept de proprietate și anume, parcările situate în subsolul imobilului din str.

XXXXX , unde se află de fapt și apartamentul nr. X, în privința căruia, la acel

moment, a fost semnat antecontractul de vânzare-cumpărare din 25 aprilie 2013.

În calitate de circumstanțe de fapt care ar duce la admiterea acțiunii și

recunoașterea dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile nominalizate, s-a

invocat o declarație de arvună din 10 ianuarie 2010, semnată între Eugeniu Cepraga

și Victor Volcinschi, în baza prevederilor art. 213 alin. (2) Cod civil, care ar permite

recunoașterea dreptului de proprietate asupra parcărilor.

A indicat că eventuala declarație de arvună nu a fost semnată de către ea și

despre acțiunea în instanță, inclusiv existența eventualei declarații de arvună, a aflat

doar după semnarea antecontractului de vânzare-cumpărare al apartamentului din

25 aprilie 2013.

Prin hotărârea din 2 februarie 2016 a fost respinsă acțiunea înaintată de către

Eugen Cepraga, constatându-se că ea de fapt nu a cunoscut despre declarația de

arvună semnată precum a declarat Victor Volcinschi în fața instanței cu scopul

recunoașterii dreptului de proprietate asupra parcărilor; nu sunt aplicabile speței

prevederile art. 213 alin. (2) Cod civil, la caz fiind încheiată eventual o declarație de

arvună neexecutarea căreia generează efectele expres stabilite de lege și nu

recunoașterea dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile.

Mai mult, o circumstanță care demonstrează intenția de rea-credință a lui

Victor Volcinschi, susținută de către Eugeniu Cepraga este faptul că până la

momentul actual, cu toate că acțiunea a fost respinsă și hotărârea a devenit

irevocabilă, Eugeniu Cepraga nu a solicitat încasarea dublei arvune din contul lui

Victor Volcinschi.

A mai susținut că prin acțiunea înaintată de către Vitali Calestru, se urmărește

din partea fostului soț dobândirea dreptului de proprietate asupra bunurilor sale,

având în vedere recunoașterea acțiunii inițiale de către Victor Volcinschi, refuzul lui

Vitali Calestru de a se prezenta în instanță, depunerea spre executare a titlului

executoriu cu privire la aplicarea sechestrului asupra parcărilor în temeiul măsurii

de asigurare solicitate pe acțiunea depusă de Eugeniu Cepraga, a titlului de executare

privind încasarea pensiei de întreținere a copilului minor în cauza civilă la cererea

de chemare în judecată a lui Victor Volcinschi împotriva sa, la același executor

judecătoresc, precum și aplicarea sechestrului asupra parcărilor în prezenta cauză.

4

A concretizat că contractul de împrumut din 3 august 2004, încheiat între

Victor Volcinschi și Vitali Calestru este fictiv.

A susținut că, conform contractului pct. 1.1 Vitali Calestru se obligă să

transmită cu titlu de împrumut suma de 900 000 de lei cu destinația pentru achitarea

ratelor la procurarea apartamentului nr. X din str. XXXXX mun. XXXXX și pct.

3.2 din contract, prin care Victor Volcinschi se obligă să prezinte în termen de 5 zile

după fiecare sumă primită de la Vitali Calestru chitanța în original ce confirmă

folosirea banilor împrumutați pentru achitarea aprtamentului în cauză.

A relatat că numărul și adresa apartamentului nu puteau fi cunoscute la

momentul încheierii contractului de împrumut din 3 august 2004 din considerentele

că adresa Kiev 3/3 a fost atribuită cauzei abia la data de 26 noiembrie 2004 de către

Direcția generală arhitectură și urbanism.

Mai mult, cele indicate se confirmă inclusiv și prin autorizația de construcție

din 11 noiembrie 2004 și actul de transmitere în natură a terenului cu nr. XXXXX

din care este clar faptul că terenul indicat nu dispunea de o adresă poștală până la

acel moment.

Conform capitolul VI din contractul de împrumut din 3 august 2004, Vitalie

Calestru este identificat inclusiv prin adresa str. XXXXX ap. X mun. XXXXX, iar

conform informației oferite de ÎS CRIS Registru Vitali Calestru nu era înregistrat la

domiciliu/reședință pe teritoriul XXXXX XXXXX la 3 august 2004.

Faptul că împrumutul este unul fictiv se probează inclusiv din analiza

chitanțelor în coraport cu actul de primire-predare a mijloacelor bănești și anume,

conform chitanței din 30 noiembrie 2004 SRL „Iralina” a primit suma de 6060 de

euro pe când eventual a împrumutat Victor Volcinschi de la Vitali Calestru în aceeași

zi suma de 100 000 de lei, conform chitanței din 6 iunie 2005 SRL „Iralina” a primit

suma de 450 de euro și 2600 dolari SUA pe când eventual a împrumutat Victor

Volcinschi de la Vitali Calestru în aceeași zi suma de 30 000 de lei, conform chitanței

din 8 iunie 2005 SRL „Iralina” a primit suma de 2000 de euro pe când eventual a

împrumutat Victor Volcinschi de la Vitali Calestru în aceeași zi suma de 30 000 de

lei, conform chitanței din 15 iunie 2005 SRL „Iralina” a primit suma de 1000 de euro

pe cînd eventual a împrumutat Victor Volcinschi de la Vitali Calestru în aceiași zi

suma de 14 000 de lei.

Astfel, a considerat că este lipsit de orice logică economică primirea banilor

în lei și în aceeași zi convertirea acestora în valută străină cu transmiterea acestora

către SRL „Iralina”.

A mai menționat că la data de 1 august 2004 între SRL „Iralina” și Victor

Volcinschi a fost încheiat contractul de investiții nr. I/K-1.07 prin care executorul

SRL „Iralina” s-a obligat să construiască din contul investițiilor beneficiarului

Victor Volcinschi un apartament cu 4 odăi cu suprafața totală, inclusiv logiile și

mansardele de 178, 8 m.p. situat în blocul locativ din str. XXXXX.

A evidențiat că în contract era indicat numai strada nu și numărul imobilului.

Ulterior, după atribuirea adresei str. XXXXX de către Direcția generală

arhitectură și urbanism în aceeași dată, la 14 iulie 2005, a fost încheiat suplimentul

nr. 3, prin care deja investitorul BC „Eximbank Gruppo Veneto Banka” SA s-a

5

obligat să acorde mijloace bănești și să încheie un contract de credit cu beneficiarul

Victor Volcinschi pentru achitarea sumelor în folosul executorului SRL „Iralina”.

În așa mod, Victor Volcinschi a primit un credit de la BC „Eximbank Gruppo

Veneto Banka” în sumă de 650 000 de lei care la data de 19 iulie 2005 a fost virat

de pe contul personal al lui Victor Volcinschi SRL „Iralina”.

La momentul finisării construcției de către SRL „Iralina” si transmiterea în

proprietate către beneficiar în luna februarie 2007, s-a depistat că construcția faptică

a apartamentului a fost cu aproximativ 4 m.p. mai mult și Oficiul Cadastral Teritorial

nu putea efectua înregistrarea dreptului de proprietate fără identificarea bunului

imobil - la caz apartamentul nr. X din mun. XXXXX str. XXXXX.

Astfel, în luna februarie 2007 s-a decis de comun acord, între beneficiar și

executor, înlocuirea fizică a contractului de investiții I/K-1.07 din 1 august 2004 cu

un alt contract din acea dată prin care să fie identificat apartamentul nr. X din

str. XXXXX , locul de parcare și m.p. obținuți după construcția faptică și anume

pentru a facilita înregistrarea dreptului de proprietate a beneficiarului în Registrul de

stat al bunurilor imobile.

Aceste circumstanțe se probează inclusiv prin faptul că SRL „Iralina” până în

data de 25 februarie 2005 a dispus de un cod fiscal de nouă cifre și din data de

25 februarie 2005 acesteia i-a fost atribuit un cod fiscal cu treisprezece cifre.

Conform informațiilor prezentate de Camera înregistrării de Stat în perioada

anului 2004 administrator al SRL „Iralina” a fost Veaceslav Pavel, fiind înlocuit cu

Vladimir Reifman abia la data de 25 februarie 2005.

Mai mult, Victor Volcinschi și Vitali Calestru sunt vorbitori de limbă rusă, iar

în astfel de circumstanță contractele de împrumut, acordul, actul de primire-predare

au fost perfectate de către juriști/avocați care cunosc faptul că un contract, după

semnarea acestuia, nu se poate expune în redacție nouă și acesta se modifică prin

acord adițional.

Astfel, a considerat că este probat faptul intenției, deghizate prin contracte de

împrumut a lui Victor Volcinschi și Vitali Calestru de a o deposeda de bunuri, iar în

așa mod aceste acte sunt lovite de nulitate absolută ca fiind fictive.

Și-a întemeiat pretențiile în baza prevederilor art. 195, 216 alin. (1), 221

alin. (1) Cod civil, 172, 173 alin. (1) lit. b) CPC.

Prin cererea de concretizare a solicitat admiterea cererii reconvenționale,

respingerea cererii inițiale, declararea nulității contractului de împrumut din 3 august

2004 a acordului din 9 februarie 2007 de modificare a contractului de împrumut din

3 august 2004 și a actului de predare-primire a mijloacelor bănești în baza

contractului de împrumut din 3 august 2004 încheiate între Victor Volcinschi și

Vitali Calestru și încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 22 octombrie 2018 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani,

a fost respinsă acțiunea inițială ca fiind neîntemeiată.

A fost admisă acțiunea reconvențională, fiind constatată nulitatea absolută a

contractului de împrumut din 3 august 2004, a acordului din 9 februarie 2007 de

modificare a contractului de împrumut din 3 august 2004 și a actului de predare-

primire a mijloacelor bănești în baza contractului de împrumut din 3 august 2004.

6

A fost încasată în mod solidar de la Victor Volcinschi și Vitali Calestru în

beneficiul Lilianei Donțu suma de 18 000 de lei cu titlu de taxă de stat.

Prin decizia din 23 aprilie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis apelul

declarat de Vitali Calestru, casată hotărârea din 22 octombrie 2018 a Judecătoriei

Chișinău sediul Rîșcani și emisă o nouă hotărâre prin care a fost admisă integral

acțiunea depusă de Vitali Calestru împotriva lui Victor Volcinschi și Lilianei Donțu

cu privire la încasarea sumei.

A fost încasată de la Victor Volcinschi și Liliana Donțu în mod solidar în

beneficiul lui Vitali Calestru suma datoriei în baza contractului de împrumut din 3

august 2004 în mărime de 600 000 de lei.

A fost încasată de la Victor Volcinschi și Lilianei Donțu în mod solidar în

beneficiul lui Vitali Calestru cheltuielile de judecată suportate la examinarea cauzei

în instanța de fond în mărime de 18 000 de lei și în instanța de apel în mărime de

13500 de lei.

A fost respinsă acțiunea reconvențională ca fiind neîntemeiată.

La 9 august 2019, Liliana Donțu, reprezentată de avocatul Gheorghe Sclifos

a declarat recurs împotriva deciziei din 23 aprilie 2019 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel, cu menținerea

hotărârii primei instanțe și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel.

A specificat că în cererea reconvențională a atras atenția instanțelor de

judecată că din conținutul normelor juridice ce se referă la nulitatea actelor juridice

fictive se distinge că actele fictive au menirea să creeze o aparență juridică pentru

terți și implică o neconcordanță intenționată între voința reală și voința declarată,

care are ca scop înșelarea terților.

Astfel, la caz, prin intermediul actelor juridice fictive se urmărește de către

fostul soț Victor Volcinschi dobândirea parcărilor auto care i-au revenit în urma

partajării averii comune.

A relatat că Vitali Calestru niciodată nu a dispus de venituri reale care ar

permite acordarea cu împrumut a sumei de 900 000 de lei lui Victor Volcinschi,

având în vedere că conform informației furnizate de Serviciul Fiscal de Stat în

perioada 1998-2005 de către Vitali Calestru a fost declarat doar un venit de 256 de

lei în anul 1998.

A mai indicat că de fapt, apartamentul nr. X din mun. XXXXX str. XXXXX

a fost procurat din surse primite în calitate de credit bancar de la BC „Eximbank

Gruppo Veneto Banca” SA în valoare de 650 000 de lei, salarii și surse provenite

din activitatea economică efectuată prin intermediul SRL „Mochiru” și SRL „Iașas-

Amrita” - companii cu rulaje în perioada de referință de peste 19 milioane de lei.

Mai mult, sumele de bani extrase de pe conturile companii SRL „Iașas-Amrita”

coincide cu data achitării ratelor conform contractului de investiții.

A precizat că Victor Volcinschi pe tot parcursul vieții a condus afaceri

profitabile cum ar fi SRL „Mochiru” care a fost inclusă în lista celor mai mari

contribuabil din anul 2008 și dovadă servind inclusiv contractul de partaja averii

care atestă existența a încă 3 afaceri distincte.

7

Totodată, a invocat că dat fiind faptul că admiterea cererii reconvenționale

exclude admiterea cererii inițiale, Curtea de Apel urma să verifice argumentele

invocate de nulitate, să aprecieze probele corespunzător în acest sens, să indice în

decizia sa care sunt motivele neadmiterii probelor invocate și în dependență de

soluția pronunțată pe cererea reconvențională să admită și/sau să respingă cererea

inițială de chemare în judecată, or ea nu a negat că banii realizați din comercializarea

apartamentului au fost împărțiți în cote egale, ba chiar a confirmat acest fapt prin

cererea reconvențională, pledoarii și ulterior în fața instanței de apel prin referință.

La fel, instanța de apel a aplicat prevederile art. 123 alin. (3) CPC, articol care

se referă la o eventuală sentință pronunțată de instanța judecătorească într-o cauză

penală, iar o sentință la materiale cauzei lipsește.

A considerat că instanța de apel, greșit a aplicat prevederile art. 123 alin.

(3) CPC, apreciind greșit de fapt încheierea nr. 10-484/18 din 14 decembrie 2018 ca

fiind o sentință, or art. 6 punctele 12 și 42 din CPP definește clar noțiunea de

încheiere ca fiind hotărâre adoptată de către instanța de judecată până la darea

sentinței sau deciziei, și noțiunea de sentință ca fiind hotărâre prin care cauza penală

se soluționează în fond de instanța de judecată.

Mai mult ca atât, din examinarea detaliată a încheierii nr. 10-484/18 din

14 decembrie 2018 se deduce că procesul penal a fost încetat din motivul că s-a

constatat ca fiind imposibil de stabilit faptul că contractele prezentate de către Vitali

Calestru sunt false, or conform expertizei judiciare nr. 578, 579 595-609 din

22 septembrie 2017 s-a constatat că este imposibil de stabilit data întocmirii acestor

contracte/acte din cauza lipsei/nespecificării materialelor de referință și totodată din

motivul că contractul nu a fost declarat nul.

O astfel de abordare, bazată pe interpretarea eronată a normelor de drept

material și aplicarea necorespunzătoare a normelor de drept procedural este contrară

unui proces echitabil în cadrul unui dosar civil, or momentul adresării/înaintării

cererii reconvenționale ține de metodele de apărare adoptate de parte și schimbarea

metodei de apărare a fost dictată anume de imposibilitatea demonstrării datei

întocmirii actelor juridice prin intermediul expertizei grafoscopice. Explicit în

condițiile în care expertiza grafoscopică stabilea o altă dată decât cea indicată în

contracte și actele aferente, permitea eventual organului de urmărire penală

expedierea dosarului în instanța judecătorească pentru examinare în fond și cu

siguranță permitea instanței de judecată în ordine civilă având la bază o sentință

și/sau din oficiu să constate nulitatea actului juridic din perspectiva că contravine

ordinii publice și bunelor moravuri sau din perspectiva prevederilor art. 207 Cod

civil să nu recunoască efectele acestora.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede

altfel.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în

adresa părților la 12 iunie 2019, fapt confirmat prin scrisoarea de însoțire (f. d. 123

vol. III), însă careva date care ar confirma recepționarea acesteia de către recurentă

la materialele dosarului lipsesc.

8

Astfel, se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recursul la 9 august 2019 în termenul legal.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înștiințarea

participanților la proces.

Studiind materialele dosarului, audiind recurenta Liliana Donțu,

reprezentantul recurentei - avocatul Gheorghe Sclifos, reprezentantul intimatului

Vitali Calestru – avocatul Dumitru Barbăscumpă, intimatul Victor Volcinschi și

reprezentantul intimatului Victor Volcinschi - avocatul Ilie Mocanu, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

consideră necesar de a admite recursul, de a casa decizia instanței de apel și de a

menține hotărârea primei instanțe din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, instanța, după ce judecă

recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanței de apel și să

mențină hotărârea primei instanțe.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) lit. a) și c) CPC, se consideră că normele

de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța

judecătorească nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată și a interpretat în mod

eronat legea.

În conformitate cu art. 432 alin. (4) CPC, săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau

în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

După cum rezultă din materialele cauzei, Vitali Calestru înaintând acțiunea în

judecată împotriva lui Victor Volcinschi și Lilianei Donțu, cu ulterioarele

concretizări, a solicitat încasarea în mod solidar de la Victor Volcinschi și Liliana

Donțu suma de 600000 de lei cu titlu de datorie și compensarea cheltuielilor de

judecată.

La rândul său, Liliana Donțu înaintând acțiune reconvențională împotriva lui

Victor Volcinschi și Vitalie Calestru, cu ulterioarele concretizări, a solicitat

declararea nulității contractului de împrumut din 3 august 2004, a acordului din

9 februarie 2007 de modificare a contractului de împrumut din 3 august 2004 și a

actului de predare-primire a mijloacelor bănești în baza contractului de împrumut

din 3 august 2004 încheiate între Victor Volcinschi și Vitali Calestru și încasarea

cheltuielilor de judecată.

Fiind învestită cu judecarea cauzei, prima instanță a respins acțiunea inițială a

lui Vitali Calestru ca fiind neîntemeiată. A admis acțiunea reconvențională a Lilianei

Donțu și a constatat nulitatea absolută a contractului de împrumut din 3 august 2004,

a acordului din 9 februarie 2007 de modificare a contractului de împrumut din

3 august 2004 și a actului de predare-primire a mijloacelor bănești în baza

contractului de împrumut din 3 august 2004. A fost încasată în mod solidar de la

Victor Volcinschi și Vitali Calestru în beneficiul Lilianei Donțu suma de 18 000 de

lei cu titlu de taxă de stat.

9

Judecând apelul declarat de către Vitali Calestru a admis apelul, a casat

hotărârea din 22 octombrie 2018 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani și a emis o

nouă hotărâre prin care a admis integral acțiunea depusă de Vitali Calestru împotriva

lui Victor Volcinschi și Lilianei Donțu cu privire la încasarea sumei și a încasat de

la Victor Volcinschi și Liliana Donțu în mod solidar în beneficiul lui Vitali Calestru

suma datoriei în baza contractului de împrumut din 3 august 2004 în mărime de

600 000 de lei și cheltuielile de judecată suportate la examinarea cauzei în instanța

de fond în mărime de 18 000 de lei și în instanța de apel în mărime de 13500 de lei.

A fost respinsă acțiunea reconvențională ca fiind neîntemeiată.

La adoptarea unei asemenea soluții, instanța de apel a concluzionat că

contractul de împrumut din 3 august 2004 a fost încheiat legal, cu scopul de a

produce efecte juridice, luând la bază explicațiile lui Victor Volcinschi care a

recunoscut acțiunea, precum și probele existente la dosar.

Iar cu referire la acțiunea reconvențională, a considerat instanța de apel că, în

lipsa probelor ce ar confirma cele invocate, este neîntemeiată cerința de nulitate a

contractului de împrumut din 3 august 2004 și actele aferente acestuia.

Instanța de recurs constată, însă, că instanța de apel la adoptarea deciziei a

interpretat eronat legea și a dat o apreciere greșită materialului probator anexat la

dosar, pe când prima instanță, justificat, pronunțându-se asupra aspectelor

importante, având în susținere cadrul legal aplicabil în speță, a ajuns la concluzia

netemeiniciei acțiunii inițiale înaintate de către Vitali Calestru și temeiniciei acțiunii

reconvenționale înaintate de către Liliana Donțu.

Astfel, la caz, Vitali Calestru pretinde în acțiunea inițială că prin contractul de

împrumut din 3 august 2004 dintre Vitali Calestru, în calitate de împrumutător și

Victor Volcinschi, în calitate de îmrpumutat, a fost instituit un raport obligațional de

împrumut a sumei de 900000 de lei pentru procurarea de către Victor Volcinschi a

apartamentului nr. X din str. XXXXX mun. XXXXX , cu scadența obligației de

rambursare a împrumutului până la 1 septembrie 2011 și deoarece, obligația de

restituire a împrumutului a fost executată parțial, fiind restituită de către Victor

Volcinschi doar suma de 300000 de lei, Vitali Calestru, considerând că obligația

contractuală a fost asumat în interesul familiei, s-a adresat cu cerere de chemare în

judecată împotriva lui Victor Volcinschi și Liliana Donțu cu privire la încasarea

datoriei în sumă 600000 de lei.

Instanța de recurs relevă că, într-adevăr, în temeiul unui raport juridic

obligațional, creditorul conform art. 512 alin. (1) Cod civil, în vigoare la acel

moment, este în drept să pretindă de la debitor executarea unei prestații, iar debitorul

este ținut să o execute.

Cu toate acestea, prin prisma principiului forței obligatorii a contractului

instituit la art. 668 Cod civil, în vigoare la acel moment, doar actul juridic valabil

generează drepturi și obligații, care sunt obligatorii pentru părțile contractante.

Pornind de la aceste prevederi legale și premise de abordare, instanța de recurs

constată temeinicia concluziei primei instanțe precum că Vitali Calestru nu poate

pretinde încasarea datoriei în temeiul unui contract de împrumut încheiat fără

intenția de a produce efecte juridice, care este lovit de nulitate absolută.

10

În susținerea opiniei enunțate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție reține prevederile art. 867 alin. (1)

Cod civil, în vigoare la acel moment, potrivit cărora prin contractul de împrumut o

parte (împrumutător) se obligă să dea în proprietate celeilalte părți (împrumutatul)

bani sau alte bunuri fungibile, iar aceasta se obligă să restituie banii în aceeași sumă

sau bunuri de același gen, calitate și cantitate la expirarea termenului pentru care

i-au fost date.

Conform art. 217 alin. (1) Cod civil, în vigoare la acel moment, nulitatea

absolută a actului juridic poate fi invocată de orice persoană care are un interes

născut și actual. Instanța de judecată o invocă din oficiu.

Iar conform art. 221 alin. (1) Cod civil, în vigoare la acel moment, actul juridic

încheiat fără intenția de a produce efecte juridice (actul juridic fictiv) este nul.

În interpretarea corectă a normei enunțate, instanța de recurs relevă că actele

juridice fictive au menirea să creeze o aparență juridică pentru terți și implică o

neconcordanță intenționată între voința reală și voința declarată, care are ca scop

amăgirea terților.

Astfel, actul juridic încheiat fără intenția de a produce efecte juridice (actul

juridic fictiv) este lovit de nulitate absolută, deoarece în cazul acestui act lipsește

unul din elementele definitorii ale actului juridic consfințit în art. 195 – intenția de a

da naștere, modica, sau stinge drepturi și obligații civile. Manifestarea de voință în

cazul actului juridic fictiv este falsă și are ca scop inducerea în eroare a altor

persoane, creând aparența existenței actului juridic în realitate.

Raportând la caz prevederile enunțate, instanța de recurs conchide că, deși la

materialele dosarului a fost anexat contractul de împrumut din 3 august 2004, prin

care împrumutătorul Vitali Calestru s-a obligat să transmită împrumutatului Victor

Volcinschi cu titlu de împrumut suma în mărime de 900000 de lei, cu destinația

pentru achitarea ratelor la procurarea apartamentului nr. X din str. XXXXX mun.

XXXXX , conform contractului de investiție nr. I/K-1.07 din 1 august 2004 încheiat

între împrumutatul Victor Volcinschi și SRL „Iralina” ce are drept obiect

transmiterea în proprietatea împrumutatului a apartamentului după construcția

acestuia (f. d. 6 vol. I), acesta, nu justifică realitatea unei asemenea convenții, în

situația în care în speță se constată că contractul de împrumut enunțat a fost încheiat

fără intenția de a produce efecte juridice.

În acest sens, este de menționat că, prevederile pct. 1.1 din contractul de

împrumut din 3 august 2004, indică că destinația împrumutului este pentru achitarea

ratelor la procurarea apartamentului nr. X din str. XXXXX mun. XXXXX , deși probele

la dosar denotă că numărul și adresa apartamentului, în baza contractului de

investiție nr. I/K-1.07 din 1 august 2004, nu puteau fi cunoscute la momentul

încheierii contractului de împrumut din 3 august 2004.

Or, după cum rezultă din pct. 1.1 al contractului inițial nr. I/K-1.07 din

1 august 2004 cu privire la investirea capitalului privat în construcția

obiectului „Casa de locuit” din or. Chișinău, încheiat între SRL „Iralina” în calitate

de executor și Victor Volcinschi în calitate de beneficiar, executorul și-a asumat

obligațiunea să construiască din contul investițiilor beneficiarului un apartament cu

11

4 odăi, cu suprafața totală inclusiv logiile și balcoanele de 178,8 m2 situată în blocul

locativ str. XXXXX r-ul XXXXX, fără a fi indicat în concret numărul și adresa

apartamentului (f. d. 214 vol. I).

Mai cu seamă că și din informația Direcției generală arhitectură și urbanism a

Consiliului municipal Chișinău nr. 1064 din 26 noiembrie 2004, rezultă incontestabil

că sediul cu încăperi locative, hotel, care se construiește conform certificatului de

urbanism pentru proiectare nr. 439 din 20 aprilie 2004 și autorizației de construcție

nr. 894 din 11 octombrie 2004, lotul de pământ din str. XXXXX, număr cadastral

XXXXX i-a fost atribuită adresa poștală or. XXXXX str. XXXXX, numai la data de

26 noiembrie 2004 (f. d. 97 vol. I).

În acest context, instanța de recurs nu poate reține ca temei de admitere a

acțiunii înaintată de către Vitali Calestru, contractul nr. I/K-1.07 din 1 august 2004

cu privire la investirea capitalului privat în construcția obiectului „Casa de locuit”

din or. Chișinău dintre SRL „Iralina” și Victor Volcinschi, în exemplarul anexat la

cererea de chemare în judecată de către Vitali Calestru, în care a fost identificat

apartamentul nr. X din str. XXXXX mun. XXXXX și care a fost menționat în

contractul de împrumut din 3 august 2004 (f. d. 6-7 vol. I).

Și asta deoarece, după cum a fost invocat de către Liliana Donțu și confirmat

de către Victor Volcinschi în cadrul ședinței instanței de recurs, înlocuirea fizică a

contractului nr. I/K-1.07 din 1 august 2004 cu privire la investirea capitalului privat

în construcția obiectului „Casa de locuit” din or. Chișinău, cu un alt contract din acea

dată prin care să fie identificat apartamentul nr. X din str. XXXXX , locul de parcare

și suprafața obținută după construcția faptică, a avut loc doar în luna februarie 2007

(f. d. 7-8 vol. I).

De altfel, înlocuirea fizică ulterioară a contractului nr. I/K-1.07 din

1 august 2004 cu privire la investirea capitalului privat în construcția

obiectului „Casa de locuit” din or. Chișinău se confirmă și prin faptul că în

preambulul contractului, în exemplarul anexat la dosar de către Vitali Calestru, este

indicat numărul de înregistrare a SRL „Iralina” din nouă cifre XXXXX, iar pe

contract a fost aplicată deja ștampila SRL „Iralina” ce indică deja numărul de

înregistrare a SRL „Iralina” din treisprezece cifre XXXXX (f. d. 7 vol. I).

Această împrejurare are relevanță prezentei cauze, or reieșind din scrisoarea

ÎS „Camera Înregistrării de Stat” nr. 13 din 20 ianuarie 2016 și certificatul de

înregistrare a SRL „Iralina”, executorul SRL „Iralina” în baza contractului nr. I/K-

1.07 din 1 august 2004 cu privire la investirea capitalului privat în construcția

obiectului „Casa de locuit” din or. Chișinău, până la data de 25 februarie 2005 a

dispus de un cod fiscal din nouă cifre XXXXX, iar din data de 25 februarie 2005 i-

a fost atribuit un cod fiscal din treisprezece cifre XXXXX (f. d. 69-70 vol. II).

Ca urmare, înscrisurile date demonstrează cu certitudine faptul că numărul și

adresa apartamentului în baza contractului de investiție nr. I/K-1.07 din

1 august 2004, nu puteau fi cunoscute la data de 3 august 2004, ziua încheierii

contractului de împrumut, fapt ce denotă incontestabil caracterul fictiv al

contractului de împrumut.

12

De altfel, prezentarea ulterioară, în cadrul ședinței de judecată a primei

instanțe din 11 octombrie 2018, a unui alt contract de împrumut din 3 august 2004

în altă redacție, în care nu este identificat numărul și adresa apartamentului în baza

contractului de investiție nr. I/K-1.07 din 1 august 2004 (f. d. 211 vol. II), în plus

demonstrează caracterul fictiv al contractului de împrumut dintre Vitali Calestru și

Victor Volcinschi încheiat la 3 august 2004, cât și reaua-credință a acestora la

întocmirea și prezentarea lui în instanța de judecată.

La caz, divergențe care indică asupra faptului că contractul de împrumut din

3 august 2004 a fost încheiat între Vitali Calestru și Victor Volcinschi fără intenția

de a da naștere, modica, sau stinge drepturi și obligații civile, se distinge inclusiv și

prin faptul că la 14 iulie 2005 prin suplimentul nr. 3 la contractul nr. I/K-1.07 din 1

august 2004 cu privire la investirea capitalului privat în construcția obiectului „Casa

de locuit” din or. Chișinău, BC „Eximbank-Gruppo Veneto Banka” SA s-a obligat

să acorde mijloace bănești și să încheie un contract de credit cu beneficiarul Victor

Volcinschi pentru achitarea sumelor în folosul executorului SRL „Iralina” (f. d. 26

verso-27 vol. II).

În așa mod, materialul probator atestă incontestabil că Victor Volcinschi a

primit un credit de la BC „Eximbank-Gruppo Veneto Banka” SA în sumă de 650000

de lei, care la 19 iulie 2005 a fost virat de pe contul personal a lui Victor Volcinschi

la contul SRL „Iralina”, fapt ce se confirmă prin dispoziția de plată nr. 01 din

19 iulie 2005 și copia scrisorii BC „Eximbank-Gruppo Veneto Banka” SA,

recepționată de către Inspectoratul Fiscal Principal de Stat la 4 ianuarie 2016

(f. d. 67-68 vol. II).

În acest aspect, nu pot fi reținute nici argumentele lui Vitali Calestru din

acțiunea inițială precum că faptul achitării costului apartamentului cu banii

împrumutați de la el s-ar confirma prin chitanțele de încasare a mijloacelor bănești

în numerar din numele lui Victor Volcinschi pe contul SRL „Iralina”.

Și asta deoarece, afirmațiile precum că chitanțele de încasare în numerar de la

Victor Volcinschi în contul SRL „Iralina” din 3 august 2004, 30 noiembrie 2004,

25 ianuarie 2005, 28 ianuarie 2005, 10 martie 2005, 21 martie 2005, 17 mai 2005,

30 mai 2005, 6 iunie 2005, 8 iunie 2005, 15 iunie 2005, 23 iunie 2005 și

27 iunie 2005, ar fi anume sumele primite în baza contractului de împrumut încheiat

cu Vitali Calestru, nu pot fi considerate ca pertinente în situația în care extrasele de

pe conturile companiei SRL „Iașas-Amrita”, a cărui fondator este Victor Volcinschi,

la fel confirmă că în perioada 26 iulie 2004-28 iunie 2005, au fost extrase sume de

bani, care coincid cu sumele achitate conform ratelor contractului de investiții

nr. I/K-1.07 din 1 august 2004 (f. d. 114-192 vol. II).

Ca urmare, circumstanțele statuate în cauză, conturează cert faptul că prin

semnarea contractului de împrumut din 3 august 2004, nu a fost demonstrată și

intenția reală a lui Vitali Calestru de acordare a împrumutului în sumă de 900000 de

lei lui Victor Volcinschi, pentru achitarea ratelor la procurarea apartamentului nr.

X din str. XXXXX mun. XXXXX , conform contractului de investiție nr. I/K-1.07

din 1 august 2004.

13

De altfel, instanța de apel într-un mod neînțeles a reținut la adoptarea soluției

sale și ordonanța procurorului în Procuratura mun. Chișinău, oficiul Rîșcani din

29 iunie 2018, menținută prin ordonanța procurorului ierarhic superior din

3 septembrie 2018 și încheierea Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani din

14 decembrie 2018, prin care s-a clasat procesul-penal pornit pe semnele

componenței de infrațiune prevăzute de art. 310 alin. (1) Cod penal, pe faptul

falsificării probelor în procesul civil de către un participant la proces, în baza

plângerii Lilianei Donțu pe faptul că Vitali Calestru în comun cu Victor Volcinschi

au prezentat în procesul civil obiect al prezentului litigiu, contractul de împrumut

din 3 august 2004 ca fiind fals.

Or, ordonanța procurorului adoptată în cadrul urmăririi penale, nu poate fi pusă

la baza unui proces civil intentat cu privire la constatarea nulității contractului de

împrumut prin prisma normelor Codului civil.

În conexiunea celor mai sus relatate este indubitabil că contractul de împrumut

din 3 august 2004, și actele subsecvente semnate întru executarea acestui contract

de împrumut și anume acordul de modificare din 9 februarie 2007 a contractului de

împrumut, precum și actul de predare-primire a mijloacelor bănești în baza

contractului de împrumut din 3 august 2004, au fost încheiate între părți fără intenția

de a da naștere, modifica sau stinge drepturi și obligații civile – elementele definitorii

ale actului juridic în sensul art. 195 Cod civil, ci doar pentru crearea aparenței

existenței actului juridic în realitate, existând o neconcordanță între voința reală și

cea declarată a părților contractuale.

În asemenea împrejurări, instanța de recurs, în temeiul art. 217 alin. (1) Cod

civil coroborat cu art. 221 Cod civil, ajunge la concluzia că cele invocate mai

sus constituie motive suficiente de a constata nulitatea contractului de împrumut

semnat de Vitali Calestru și Volcinschi Victor din 3 august 2004, precum și actele

subsecvente întocmite ulterior întru executarea acestui contract de împrumut.

În această ordine de idei, instanța de recurs conchide că instanța de apel

neîntemeiat, cu referire la cererea lui Victor Volcinschi, prin care acesta recunoaște

acțiunea inițială a lui Vitali Calestru, a concluzionat că contractul de împrumut ar fi

fost încheiat legal, cu scopul de a produce efecte juridice, or actele prezentate de

părți în cadrul examinării cauzei în fond atestă cu certitudine că la încheierea

contractului de împrumut din 3 august 2004 manifestarea de voință a părților

contractante Vitali Calestru și Victor Volcinschi a avut drept scop inducerea în

eroare a terțului și crearea aparenței existenței actului juridic în realitate.

La fel, Colegiul va nota că prima instanță în mod corect a concluzionat că

cererea lui Vitali Calestru cu privire la încasarea datoriei în mod solidar de la Victor

Volcinschi și Liliana Donțu nu poate fi acceptată doar din considerentul că Victor

Volcinschi a recunoscut datoria față de Vitali Calestru în baza contractului de

împrumut din 3 august 2004 și achitarea a ½ parte din suma rămasă neachitată, în

situația în care cererea de recunoaștere este fundamentată pe baza unor acte juridice

nule.

Pentru aceste rațiuni, instanța de recurs reține ca întemeiată concluzia primei

instanțe cu privire la admiterea acțiunii reconvenționale a Lilianei Donțu împotriva

14

lui Victor Volcinschi și Vitali Calestru cu privire la constatarea nulității absolute a

contractului de împrumut, a acordului de modificare a contractului de împrumut și a

actului de predare-primire a mijloacelor bănești și respingerea acțiunii lui Vitali

Calestru împotriva lui Victor Volcinschi și Lilianei Donțu cu privire la încasarea

sumei, prin urmare netemeinicia deciziei instanței de apel.

În conformitate cu dispozițiile art. 94 alin. (1) CPC, instanța judecătorească

obligă partea care a pierdut procesul să plătească, la cerere, părții care a avut câștig

de cauză cheltuielile de judecată. Dacă acțiunea reclamantului a fost admisă parțial,

acestuia i se compensează cheltuielile de judecată proporțional părții admise din

pretenții, iar pârâtului – proporțional părții respinse din pretențiile reclamantului.

Astfel, prima instanță just a încasat din contul lui Victor Volcinschi și Vitali

Calestru în beneficiul Lilianei Donțu suma de 18000 de lei, cu titlu de taxă de stat,

achitată de către Liliana Donțu la depunerea acțiunii reconvenționale, fapt ce se

confirmă prin ordinul de încasare a numerarului nr. QEP7-G100 din

21 februarie 2018 (f. d. 1 vol. II).

Instanța de recurs relevă și faptul că odată cu depunerea cererii de recurs,

Liliana Donțu a solicitat încasarea în mod solidar din contul lui Vitali Calestru și

Victor Volcinschi a cheltuielilor de judecată în sumă de 9000 de lei, ce constituie

taxa de stat achitată la depunerea cererii de recurs.

Ca urmare, prin prisma dispozițiilor art. 94 alin. (1) CPC, instanța de recurs,

ajunge la concluzia de a încasa în mod solidar din contul lui Vitali Calestru și Victor

Volcinschi în beneficiul Lilianei Donțu suma de 9000 de lei cu titlu de cheltuieli de

judecată, pentru achitarea taxei de stat la depunerea cererii de recurs, confirmate prin

ordinul de încasare nr. AVLC-V100 din 8 august 2019 (f. d. 126 vol. III).

Pentru motivele expuse, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul întemeiat, care

urmează a fi admis cu casarea integrală a deciziei instanței de apel și menținerea

hotărârii primei instanțe.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, art. 445 alin. (3) Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

decide:

Se admite recursul declarat de către Liliana Donțu, reprezentată de avocatul

Gheorghe Sclifos.

Se casează integral decizia din 23 aprilie 2019 a Curții de Apel Chișinău și se

menține hotărârea din 22 octombrie 2018 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani, în

cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Vitali Calestru împotriva lui

Victor Volcinschi și Lilianei Donțu cu privire la încasarea sumei și la cererea

reconvențională a Lilianei Donțu împotriva lui Victor Volcinschi și Vitali Calestru

cu privire la constatarea nulității absolute a contractului de împrumut, a acordului de

modificare a contractului de împrumut și a actului de predare-primire a mijloacelor

bănești și încasarea cheltuielilor de judecată.

15

Se încasează în mod solidar din contul lui Vitali Calestru și Victor Volcinschi

în beneficiul Lilianei Donțu cheltuielile de judecată în sumă de 9000 (nouă mii) de

lei.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței, Ala Cobăneanu

judecătorul

Judecătorii Svetlana Filincova

Galina Stratulat

Victor Burduh

Nicolae Craiu

16