2ra-2094/18 — încasarea onorariului de succes dobânzii de întârziere si declararea nulitatii clauzei contractuale

2ra-2094/18 — încasarea onorariului de succes dobânzii de întârziere si declararea nulitatii clauzei contractuale (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

dosarul nr. 2ra-2094/18

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana (jud. I.Mânăscurtă)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. Vl.Clima, E.Palanciuc, A.Malîi)

ÎNCHEIERE

19 decembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție,

având în componența sa:

Președintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Svetlana Filincova

Victor Burduh

Nina Vascan

Tamara Chișca-Doneva

examinând cererea depusă de Vladimir Volcov cu privire la amânarea

examinării recursului declarat de Vasile Gociu în ședință închisă și stabilirea unei

ședințe publice,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Vladimir Volcov

împotriva lui Vasile Gociu cu privire la încasarea onorariului de succes, dobânzii

de întârziere și compensarea cheltuielilor de judecată suportate pe marginea

prezentului litigiu, și

la cererea reconvențională depusă de Vasile Gociu împotriva lui Vladimir

Volcov cu privire la declararea nulității clauzei contractuale,

c o n s t a t ă :

La 4 octombrie 2016, Vladimir Volcov a depus cerere de chemare în

judecată împotriva lui Vasile Gociu, solicitând inclusiv în urma concretizării

acțiunii, încasarea din contul lui Vasile Gociu în beneficiul său a datoriei în sumă

de 1000 euro, a dobânzii de întârziere în sumă de 176,48 euro, calculată pentru

perioada: 19 februarie 2016 – 10 martie 2017 și a cheltuielilor de judecată,

inclusiv taxa de stat achitată la depunerea cererii de chemare în judecată în sumă

de 740,38 lei.

Până la începerea dezbaterilor judiciare, la 30 noiembrie 2016, Vasile Gociu

a depus acțiune reconvențională împotriva lui Vladimir Volcov cu privire la

declararea nulității clauzei contractuale și încasarea cheltuielilor de judecată, iar

prin încheierea din 10 martie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana,

acțiunea reconvențională enunțată a fost primită în procedură pentru a fi putea

judecată într-un singur proces cu acțiunea de bază a lui Vladimir Volcov.

Vasile Gociu a solicitat în urma concretizării acțiunii, recunoașterea nulă a

clauzelor contractuale care stipulează „Condiții suplimentare: în caz de succes

clientul achită 1000 euro la data pronunțării deciziei Curții de Apel, conform

cursului oficial al Băncii Naționale a Moldovei în ziua executării” din contractul

de asistență juridică nr. 297 din 1 (4) septembrie 2014, încheiat între dânsul și

avocatul Vladimir Volcov, cu încasarea din contul ultimului în beneficiul său a

tuturor cheltuielilor de judecată suportate în prezenta cauză civilă.

Prin hotărârea din 16 mai 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana,

cererea de chemare în judecată depusă de către Vladimir Volcov a fost admisă

parțial, fiind dispusă încasarea din contul lui Vasile Gociu în beneficiul lui

Vladimir Volcov a datoriei în sumă de 1000 euro, a dobânzii de întârziere în sumă

de 176,48 euro, calculată pentru perioada: 19 februarie 2016 – 10 martie 2017 și

a cheltuielilor de judecată în sumă de 9740,28 lei, iar în total suma de 1176 euro

48 eurocenți, în lei moldovenești conform cursului stabilit de către Banca

Națională a Moldovei la data executării hotărârii judecătorești, precum și suma

de 9740,28 lei. În rest, acțiunea inițială depusă de către Vladimir Volcov a fost

respinsă ca fiind neîntemeiată. Acțiunea reconvențională depusă de Vasile Gociu

a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia din 12 octombrie 2017 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de către Vasile Gociu și menținută hotărârea din 16 mai 2017 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana.

Prin decizia din 4 aprilie 2018 a Curții Supreme de Justiție, a fost admis

recursul declarat de către Vasile Gociu, casată decizia din 12 octombrie 2017 a

Curții de Apel Chișinău, cauza fiind remisă la rejudecare în Curtea de Apel

Chișinău, în alt complet de judecată.

Rejudecând cauza, prin încheierea din 23 mai 2018 a Curții de Apel

Chișinău, a fost respinsă ca fiind neîntemeiată cererea lui Vasile Gociu privind

ordonarea efectuării expertizei judiciare grafoscopice, iar prin decizia din 30 mai

2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul declarat de Vasile Gociu și

menținută hotărârea din 16 mai 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana.

Invocând ilegalitatea și netemeinicia deciziei și încheierii enunțate, la 20

august 2018 Vasile Gociu le-a contestat cu recurs, solicitând admiterea cererii de

recurs, casarea hotărârii din 16 mai 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana,

a încheierii din 23 mai 2018 și a deciziei din 30 mai 2018 a Curții de Apel

Chișinău cu remiterea cauzei spre rejudecare în instanța de fond sau pronunțarea

unei noi hotărâri, de respingere a acțiunii inițiale depuse de Vladimir Volcov și

de admitere a acțiunii reconvenționale.

Prin referința depusă la 12 octombrie 2018, Vladimir Volcov a solicitat

declararea recursului declarat de Vasile Gociu ca inadmisibil, deoarece acesta nu

se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de

procedură civilă, or, argumentele invocate în recursul enunțat se referă la

dezacordul recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu

relevă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material,

respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Prin recursurile suplimentare depuse la 16 octombrie 2018 și, respectiv la

12 noiembrie 2018, Vasile Gociu a solicitat admiterea spre judecare a recursurilor

suplimentare odată cu recursul de bază, casarea hotărârii instanței de fond și a

deciziei instanței de apel cu remiterea cauzei spre rejudecare în instanța de fond

sau apel, ori pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii inițiale și de

admitere a acțiunii reconvenționale cu motivarea invocată în recursul de bază.

Prin referințele depuse la 2 noiembrie 2018, 4 decembrie 2018 și, respectiv

la 18 decembrie 2018, Vladimir Volcov a solicitat declararea recursului de bază

și a celor suplimentare declarate de Vasile Gociu ca inadmisibile, cu menținerea

în vigoare a actelor judecătorești ce se solicită a fi casate și ce constituie obiectul

prezentului recurs. Aceasta deoarece acestea nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă, iar argumentele

invocate în recursurile enunțate se referă la dezacordul recurentului cu soluția

pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate.

Prin expunerile asupra referințelor suplimentare din 13 noiembrie 2018, 5

decembrie 2018 și 19 decembrie 2018, Vasile Gociu a indicat că motivele expuse

în referințele sus-indicate se bazează exclusiv pe falsuri, minciuni și denigrări în

adresa sa cu scopul de a influența opinia instanței de judecată, motiv pentru care

acestea nu urmează a fi luate în considerație la examinarea prezentului litigiu.

La 18 decembrie 2018, Vladimir Volcov a depus în adresa Curții Supreme

de Justiție cerere cu privire la amânarea examinării recursului declarat de Vasile

Gociu în ședință închisă și stabilirea unei ședințe publice.

Studiind cererea enunțată, prin prisma normelor de drept, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

ajunge la concluzia că aceasta este neîntemeiată motiv pentru care urmează a fi

respinsă.

În motivarea concluziei enunțate se rețin următoarele argumente.

În conformitate cu art. 442 alin.(1) Cod de procedură civilă, judecând

recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele

invocate în recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii

atacate, fără a administra noi dovezi.

În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces. Completul din 5 judecători decide

asupra oportunității invitării tuturor participanților sau a reprezentanților acestora

pentru a se pronunța cu privire la problemele de legalitate invocate în cererea de

recurs..

În contextul normelor precitate, instanța de recurs relevă că invitarea

participanților în proces la examinarea recursului, se impune doar în cazul în care

se constată necesitatea expunerii de către participanți asupra problemelor

invocate în cererea de recurs.

La caz, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție consideră că circumstanțe ce ar dicta necesitatea

audierii participanților la proces, nu au fost stabilite.

De altfel, examinarea cauzei în ordine de recurs în lipsa participanților la

proces, nu poate fi calificată ca o limitare a dreptului de apărare și dreptului de

acces la justiție, în condițiile când participanții la proces beneficiază de un

ansamblu de pârghii legale întru realizarea drepturilor lor.

În această privință, CtEDO a statuat că modul de aplicare a art. 6 din CEDO

pentru proceduri în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile

speciale ale procedurilor respective. Atunci când a avut loc o ședință publică în

prima instanță, lipsa unei astfel de ședințe poate fi justificată la faza căii de atac

de caracteristicile speciale ale procedurilor în cauză, ținând cont de natura

sistemului căilor de atac naționale, de scopul competențelor instanțelor ierarhic

superioare și de modul în care interesele reclamantului au fost de fapt prezentate

și apărate în fața instanței ierarhic superioare, îndeosebi în lumina naturii

chestiunilor care urmează a fi hotărâte de către aceasta.

Conform jurisprudenței Curții, procedurile care implică doar chestiuni de

drept, și nu chestiuni de fapt pot fi conforme cu cerințele art. 6 din CEDO, chiar

dacă persoanei care a folosit calea de atac nu i s-a dat posibilitatea să prezinte

personal probe în fața instanței de recurs. Mai mult, chiar dacă instanța ierarhic

superioară are competența deplină de a examina atât chestiuni de drept, cât și de

fapt, art. 6 din CEDO nu garantează întotdeauna un drept la o ședință publică

sau, dacă o ședință are loc, un drept de a fi prezent personal (cauza Botten vs

Norvegia din 19 februarie 1996).

Din considerentele menționate, cererea lui Vladimir Volcov cu privire la

amânarea examinării recursului declarat de Vasile Gociu în ședință închisă și

stabilirea unei ședințe publice, urmează a fi respinsă.

În conformitate cu art. 269-270, art. 444 Cod de procedură civilă, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se respinge cererea depusă de Vladimir Volcov cu privire la amânarea

examinării recursului declarat de Vasile Gociu în ședință închisă și stabilirea unei

ședințe publice.

Încheierea nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Svetlana Filincova

Victor Burduh

Nina Vascan

Tamara Chișca-Doneva

dosarul nr. 2ra-2094/18

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana (jud. I.Mânăscurtă)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. Vl.Clima, E.Palanciuc, A.Malîi)

DECIZIE

19 decembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție,

având în componența sa:

Președintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Svetlana Filincova

Victor Burduh

Nina Vascan

Tamara Chișca-Doneva

examinând recursul declarat de către Vasile Gociu,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Vladimir Volcov

împotriva lui Vasile Gociu cu privire la încasarea onorariului de succes, dobânzii

de întârziere și compensarea cheltuielilor de judecată, și

la cererea reconvențională depusă de Vasile Gociu împotriva lui Vladimir

Volcov cu privire la declararea nulității clauzei contractuale,

împotriva încheierii din 23 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respinsă ca fiind neîntemeiată cererea lui Vasile Gociu privind ordonarea

efectuării expertizei judiciare grafoscopice,

împotriva deciziei din 30 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de Vasile Gociu și menținută hotărârea din 16 mai

2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana,

c o n s t a t ă :

La 4 octombrie 2016, Vladimir Volcov a depus cerere de chemare în

judecată împotriva lui Vasile Gociu cu privire la încasarea onorariului de succes,

dobânzii de întârziere și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantul Vladimir Volcov în urma concretizării

acțiunii a indicat că la 1 septembrie 2014 a încheiat cu Vasile Gociu contractul de

asistență juridică nr. 297, având ca obiect reprezentarea intereselor ultimului în

cadrul Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău și Curții de Apel Chișinău, în cauza

civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Mihai Șeremet împotriva lui

Vasile Gociu cu privire la repararea prejudiciului material în sumă de 3300 euro

și a prejudiciului moral în sumă de 50000 lei.

A menționat că onorariul avocatului, conform contractului de asistență

juridică enunțat, a fost stabilit în sumă de 18000 lei, iar suplimentar prin acordul

părților, a fost stipulată și clauza, conform căreia, în cazul în care avocatul va

obține succes în cadrul litigiului dat, clientul Vasile Gociu se obligă să achite în

ziua pronunțării deciziei Curții de Apel suma de 1000 euro, conform cursului

oficial al Băncii Naționale a Moldovei în ziua executării.

În continuare, Vladimir Volcov a susținut că prin hotărârea din 27 mai 2015

a Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău menținută prin decizia din 18 februarie

2016 a Curții de Apel Chișinău, acțiunea lui Mihai Șeremet împotriva lui Vasile

Gociu a fost respinsă integral ca fiind nefondată.

Reclamantul a pretins că, pârâtul Vasile Gociu nu doar că a obținut câștig de

cauză în litigiul în care a fost reprezentat, dar și a beneficiat în volum deplin de

serviciile juridice calitative prestate de către el, în calitate de avocat, rezultate cu

succes, atât în cadrul Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău, cât și în cadrul Curții

de Apel Chișinău.

Vladimir Volcov a explicat că onorariul de bază, cât și onorariul de succes

prevăzute în contractul de asistență juridică nr. 297 din 1 septembrie 2014, erau

proporționale volumului de lucru, timpului utilizat și prestației avocatului.

Din considerentul că Vasile Gociu nu dorește să execute în mod benevol

obligația de a achita onorariul de succes, iar multiplele solicitări adresate acestuia

de a restitui în mod extrajudiciar suma menționată, inclusiv și după înaintarea în

adresa dânsului a somației din 25 martie 2016, nu s-au soldat cu succes, a depus

prezenta cerere de chemare în judecată.

Reclamantul Vladimir Volcov a solicitat inclusiv în urma concretizării

acțiunii, încasarea din contul lui Vasile Gociu în beneficiul său a datoriei în sumă

de 1000 euro, a dobânzii de întârziere în sumă de 176,48 euro, calculată pentru

perioada: 19 februarie 2016 – 10 martie 2017 și a cheltuielilor de judecată,

inclusiv taxa de stat achitată la depunerea cererii de chemare în judecată în sumă

de 740,38 lei.

Până la începerea dezbaterilor judiciare, la 30 noiembrie 2016, Vasile Gociu

a depus acțiune reconvențională împotriva lui Vladimir Volcov cu privire la

declararea nulității clauzei contractuale și încasarea cheltuielilor de judecată, iar

prin încheierea din 10 martie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana,

acțiunea reconvențională enunțată a fost primită în procedură pentru a fi putea

judecată într-un singur proces cu acțiunea de bază a lui Vladimir Volcov.

În motivarea acțiunii reconvenționale, Vasile Gociu a invocat că la 1

septembrie 2014 în calitate de client a încheiat cu Vladimir Volcov care a acționat

în calitate de executor contractul de asistență juridică nr. 297, pentru acordarea

asistenței juridice într-o cauză civilă, la Judecătoria Rîșcani mun. Chișinău și

Curtea de Apel Chișinău, fiind fixat un onorariu de 18000 lei.

Vasile Gociu a susținut că Vladimir Volcov în timpul negocierii condițiilor

de plată a contractului a insistat să includă condiția de achitare, în caz de succes

a sumei de 1000 euro, drept onorariu de succes, însă dânsul nu a căzut de acord,

din lipsa surselor bănești, din care motiv nu a dorit să semneze acel contract de

asistență juridică, deoarece miza era mai mare decât sumele adjudecate la caz.

În opinia acestuia, Vladimir Volcov în acțiunea de bază, a făcut referire la

un contract de asistență juridică încheiat la 4 septembrie 2014, în care figurează

și clauza onorariul de succes în sumă de 1000 euro, care de către el nu a fost

negociat și semnat.

Cu referire la dispozițiile art. 221 alin. (1) și 228 alin. (1) Cod civil, a

subliniat că despre faptul că îi datorează lui Vladimir Volcov suma de 1000 euro,

cu titlu de onorariu de succes a aflat după ce a primit somația lui Vladimir Volcov

din 25 martie 2016.

Dat fiind faptul că contractul de asistență juridică în baza căruia Vladimir

Volcov și-a întemeiat acțiunea nu a fost negociat și semnat de către dânsul și

Vladimir Volcov prin dol și viclenie a modificat sau a falsificat condițiile

contractului, a depus prezenta acțiune reconvențională, solicitând în urma

concretizării acțiunii, recunoașterea nulă a clauzelor contractuale care stipulează

„Condiții suplimentare: în caz de succes clientul achită 1000 euro la data

pronunțării deciziei Curții de Apel, conform cursului oficial al Băncii Naționale

a Moldovei în ziua executării” din contractul de asistență juridică nr. 297 din 1

(4) septembrie 2014, încheiat între dânsul și avocatul Vladimir Volcov, cu

încasarea din contul ultimului în beneficiul său a tuturor cheltuielilor de judecată

suportate în prezenta cauză civilă.

Prin hotărârea din 16 mai 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana,

cererea de chemare în judecată depusă de către Vladimir Volcov a fost admisă

parțial, fiind dispusă încasarea din contul lui Vasile Gociu în beneficiul lui

Vladimir Volcov a datoriei în sumă de 1000 euro, a dobânzii de întârziere în sumă

de 176,48 euro, calculată pentru perioada: 19 februarie 2016 – 10 martie 2017 și

a cheltuielilor de judecată în sumă de 9740,28 lei, iar în total suma de 1176 euro

48 eurocenți, în lei moldovenești conform cursului stabilit de către Banca

Națională a Moldovei la data executării hotărârii judecătorești, precum și suma

de 9740,28 lei. În rest, acțiunea inițială depusă de către Vladimir Volcov a fost

respinsă ca fiind neîntemeiată. Acțiunea reconvențională depusă de Vasile Gociu

a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia din 12 octombrie 2017 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de către Vasile Gociu și menținută hotărârea din 16 mai 2017 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana.

Prin decizia din 4 aprilie 2018 a Curții Supreme de Justiție, a fost admis

recursul declarat de către Vasile Gociu, casată decizia din 12 octombrie 2017 a

Curții de Apel Chișinău, cauza fiind remisă la rejudecare în Curtea de Apel

Chișinău, în alt complet de judecată.

Rejudecând cauza, prin încheierea din 23 mai 2018 a Curții de Apel

Chișinău, a fost respinsă ca fiind neîntemeiată cererea lui Vasile Gociu privind

ordonarea efectuării expertizei judiciare grafoscopice, iar prin decizia din 30 mai

2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul declarat de Vasile Gociu și

menținută hotărârea din 16 mai 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana.

Invocând ilegalitatea și netemeinicia deciziei și încheierii enunțate, la 20

august 2018 Vasile Gociu le-a contestat cu recurs, solicitând admiterea cererii de

recurs, casarea hotărârii din 16 mai 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana,

a încheierii din 23 mai 2018 și a deciziei din 30 mai 2018 a Curții de Apel

Chișinău cu remiterea cauzei spre rejudecare în instanța de fond sau pronunțarea

unei noi hotărâri, de respingere a acțiunii inițiale depuse de Vladimir Volcov și

de admitere a acțiunii reconvenționale.

În susținerea recursului s-au indicat motivele de drept și de fapt invocate în

acțiunea reconvențională, referința asupra cererii de chemare în judecată inițiale,

cererii de apel motivată și cererea de recurs anexate la dosar, suplimentar

invocându-se că, la examinarea cauzei instanța de apel a interpretat eronat

normele de drept material, nefiind constatate și elucidate pe deplin circumstanțele

care au importanță pentru soluționarea cauzei, și anume faptul precum că prin

decizia din 4 aprilie 2018 a Curții Supreme de Justiție, cauza nominalizată a fost

remisă la rejudecare în Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată pentru

elucidarea aspectelor ce țin de ordonarea efectuării expertizei judiciare

grafoscopice.

Însă, distinct mențiunilor instanței ierarhic superioare, instanța de apel

rejudecând cauza, a respins fără nici un temei ca fiind neîntemeiată cererea lui

Vasile Gociu privind ordonarea efectuării expertizei judiciare grafoscopice, iar

ulterior prin decizia din 30 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, a respins apelul

declarat de Vasile Gociu și a menținut hotărârea din 16 mai 2017 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Ciocana.

Prin urmare, instanța de apel a omis în mod repetat să elucideze aceste

circumstanțe, ceia ce este inadmisibil, or, la momentul semnării contractului nr.

297 din 1 septembrie 2014, onorariul pentru asistență juridică a avocatului, prin

acordul părților s-a fixat în sumă de 18000 lei, condiție care a fost executată cu

diligență de client, pe când contractul cu clauza „Condiții suplimentare: în caz de

succes clientul achită 1000 euro, la data pronunțării deciziei Curții de Apel”,

dânsul nu a semnat.

Aici se va remarca că după semnarea contractului și după ce a achitat suma

de 18000 lei, avocatul Vladimir Volcov a refuzat să-i elibereze un exemplar al

contractului.

În continuare, recurentul a subliniat că a luat cunoștință cu contractul de

asistență juridică în original pentru prima dată în instanța de judecată și atunci a

observat că semnătura din acest contract nu este a lui și știind că nu a semnat

contractul cu o asemenea clauză a depus inițial cererea cu nr. 1382 cu privire la

efectuarea expertizei grafologice, însă cererea dată nu a fost examinată în prima

instanță și nici nu a fost emisă vreo încheiere privind admiterea sau respingerea

acestei cereri, motiv pentru care Curtea Supremă de Justiție a remis prezenta

cauză la rejudecare.

Ulterior după rejudecare, pe parcursul examinării cauzei în ordine de apel,

Vasile Gociu a depus cererea cu nr. 9448 din 22 mai 2018 cu privire la efectuarea

expertizei grafologice, care de asemenea a fost respinsă de instanța de apel prin

încheierea ce se solicită a fi casată în prezentul recurs.

În opinia sa, concluzia instanței de apel precum că cererea lui Vasile Gociu

privind ordonarea efectuării expertizei judiciare grafoscopice este neîntemeiată,

deoarece în speța dată obiect al litigiului îl constituie încasarea din contul lui

Vasile Gociu a sumei de 1000 euro, drept cheltuieli de onorariu de succes,

circumstanțe care urmează a fi apreciate de instanță pe parcursul examinării

cauzei, este greșită.

Suplimentar, a invocat că în conformitate cu art. 432 al. (3) lit. a) Cod de

procedură civilă, se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat în cazul în care cauza a fost judecată de un judecător care nu

avea dreptul să participe la judecarea ei.

Această situație poate apărea atunci când, la examinarea cauzei, instanța de

judecată a încălcat prevederile articolului 49 din Codul de procedură civilă sau au

existat temeiurile prevăzute la articolele 50 și 51 din același cod, însă judecătorul

ori completul de judecată nu s-au abținut de la judecată.

În plus, articolul 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului,

impune ca un tribunal care intră în sfera sa de aplicare să fie independent și

imparțial. De regulă, imparțialitatea se definește prin lipsa oricăror preferințe sau

atitudini părtinitoare și poate fi analizată în diverse moduri.

Conform jurisprudenței constante a Curții, existența imparțialității în sensul

art. 6 parag. 1 trebuie să se stabilească în funcție de: (I) un test subiectiv, în cadrul

căruia trebuie să se țină seama de convingerile personale și comportamentul unui

anumit judecător într-o anumită cauză; și (II) un test obiectiv, în cadrul căruia se

stabilește dacă instanța în sine și, printre alte aspecte, componența acesteia, au

oferit garanții suficiente pentru excluderea oricărui dubiu legitim în legătură cu

imparțialitatea acesteia (a se vedea, inter alia, Fey v. Austria, 24 februarie 1993,

parag. 28 și 30, Wettstein v. Elveția, 21 decembrie 2000, parag. 42, Volkov v.

Ucraina, 9 ianuarie 2013, parag. 104).

Cu toate acestea, în unele cauze, în care poate fi dificilă obținerea unor probe

care să infirme prezumția de imparțialitate subiectivă a judecătorului, cerința

privind imparțialitatea obiectivă oferă o garanție suplimentară importantă (a se

vedea Pullar v. Regatul Unit, 10 iunie 1996, parag. 32).

Aplicând criteriile de evaluare a imparțialității unei instanțe în speță,

recurentul a invocat în cadrul examinării cauzei în ordine de apel că, judecătorul

Igor Mînăscurtă a manifestat lipsă de imparțialitate și obiectivitate Ia examinarea

cauzei, devenindu-i cunoscut faptul că acesta se afla în raporturi de rudenie cu

reclamantul/intimat Vladimir Volcov, argumente care au rămas fără apreciere de

către instanța de apel.

În opinia sa, cauza a fost judecată de un judecător care nu era în drept să

participe la examinarea ei, ceia ce servește temei de casare a deciziei instanței de

apel și remiterea cauzei la rejudecare întru stabilirea și verificarea momentului

respectiv.

Ca urmare, instanțele de judecată s-au eschivat de la exercitarea obligației

impusă prin lege, de înfăptuire a actului de justiție, au examinat superficial

circumstanțele cauzei, nu au intrat în esența litigiului și nu au apreciat toate

circumstanțele și probele existente ale cauzei, pronunțând hotărâri neîntemeiate

de admitere a acțiunii inițiale și de respingere a acțiunii reconvenționale, astfel

fiindu-i încălcat în mod direct dreptul la judecarea în mod echitabil a cauzei

(vol.III,f.d.2-30).

Prin referința depusă la 12 octombrie 2018, Vladimir Volcov a solicitat

declararea recursului declarat de Vasile Gociu ca inadmisibil, deoarece acesta nu

se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de

procedură civilă, or, argumentele invocate în recursul enunțat se referă la

dezacordul recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu

relevă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material,

respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate (vol.III,f.d.60).

Prin recursurile suplimentare depuse la 16 octombrie 2018 și, respectiv la

12 noiembrie 2018, Vasile Gociu a solicitat admiterea spre judecare a recursurilor

suplimentare odată cu recursul de bază, casarea hotărârii instanței de fond și a

deciziei instanței de apel cu remiterea cauzei spre rejudecare în instanța de fond

sau apel, ori pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii inițiale și de

admitere a acțiunii reconvenționale cu motivarea invocată în recursul de bază,

suplimentar invocându-se că la 22 mai 2018 și 5 iunie 2018, a depus în adresa

Consiliului Superior al Magistraturii două petiții, prin care a solicitat tragerea la

răspundere disciplinară a judecătorilor care au examinat prezenta cauză în

instanța de fond și în cea de apel, pe motiv că în ședința de judecată a primei

instanțe a solicitat dispunerea efectuării expertizei grafoscopice, însă judecătorul

nu s-a expus în privința acestei cereri.

La rândul său, Curtea de Apel Chișinău prin decizia din 12 octombrie 2017,

a respins apelul declarat de el și a menținut hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul

Ciocana din 16 mai 2017. Ulterior, Curtea Supremă de Justiție prin decizia din 4

aprilie 2018, a casat decizia Curții de Apel Chișinău din 12 octombrie 2017 și a

trimis cauza spre rejudecare în ordine de apel, din motiv că instanțele inferioare

nu s-au expus în privința cererii de efectuare a expertizei.

S-a mai invocat că, judecătorul instanței de fond nu a fost în drept să

examineze cauza și era obligat să declare abținere, deoarece este rudă apropiată a

reclamantului Vladimir Volcov, având gradul de rudenie de clasa a III-a cu acesta.

Aceste circumstanțe i-au devenit cunoscute recent, iar judecătorul primei

instanțe a manifestat lipsă de imparțialitate și obiectivitate la examinarea cauzei.

Totodată, Colegiul judiciar al Curții de Apel Chișinău i-au respins demersul

din cererea de apel suplimentară și din cererea de reclamare a probelor. La rândul

său, respingerea demersurilor îi dau temei de a constata o bănuială rezonabilă

despre imparțialitatea acestor judecători.

De asemenea, s-a mai indicat că în ședința de judecată din 22 mai 2018 a

solicitat instanței de apel dispunerea efectuării expertizei grafoscopice, însă și

acest demers a fost respins. În opinia sa, judecătorii Curții de Apel Chișinău nu

au fost obiectivi și nu execută indicațiile instanței de recurs, aceasta fiind o

circumstanță obiectivă de imparțialitate.

Mai mult decât atât, Colegiul Curții de Apel Chișinău nu i-a dat posibilitate

să pună întrebări intimatului Vladimir Volcov, pe când ultimul nu a fost întrerupt.

În acest context, recursul urmează a fi admis sub aspectele sus-enunțate

(vol.III,f.d.67,100).

Prin referințele depuse la 2 noiembrie 2018, 4 decembrie 2018 și, respectiv

la 18 decembrie 2018, Vladimir Volcov a solicitat declararea recursului de bază

și a celor suplimentare declarate de Vasile Gociu ca inadmisibile, cu menținerea

în vigoare a actelor judecătorești ce se solicită a fi casate și ce constituie obiectul

prezentului recurs. Aceasta deoarece acestea nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă, iar argumentele

invocate în recursurile enunțate se referă la dezacordul recurentului cu soluția

pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate (vol.III,f.d.93).

Prin expunerile asupra referințelor suplimentare din 13 noiembrie 2018, 5

decembrie 2018 și 19 decembrie 2018, Vasile Gociu a indicat că motivele expuse

în referințele sus-indicate se bazează exclusiv pe falsuri, minciuni și denigrări în

adresa sa cu scopul de a influența opinia instanței de judecată, motiv pentru care

acestea nu urmează a fi luate în considerație la examinarea prezentului litigiu

(vol.III,f.d.161).

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia recurată ce constituie obiectul

prezentului recurs și ce se solicită a fi casată la 30 mai 2018 (vol.II,f.d.159), însă

date care ar confirma recepționarea acesteia de către recurent la dosar lipsesc.

Astfel, recursul declarat de Vasile Gociu la 20 august 2018, este în termen

(vol.III,f.d.2).

Prin încheierea din 5 decembrie 2018 a Curții Supreme de Justiție, recursul

declarat de Vasile Gociu a fost considerat admisibil și fără a prejudicia fondul a

fost dispusă judecarea acestuia de către completul din 5 judecători.

În conformitate cu art. 441 Codul de procedură civilă, în cazul în care

recursul este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul

recursului.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecând

recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele

invocate în recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărîrii

atacate, fără a administra noi dovezi.

În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces. Completul din 5 judecători decide

asupra oportunității invitării tuturor participanților sau a reprezentanților acestora

pentru a se pronunța cu privire la problemele de legalitate invocate în cererea de

recurs.

Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în recurs,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție consideră necesar de a admite recursul, de a casa încheierea din 23 mai

2018 și decizia din 30 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău și de a remite cauza la

rejudecare în instanța de apel.

În motivarea concluziei enunțate se rețin următoarele argumente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) Cod de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia

instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de apel o singură

dată dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

În conformitate cu art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, săvârșirea altor

încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului

doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea

greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea

probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

După cum denotă actele cauzei, înaintând acțiunea în judecată împotriva lui

Vasile Gociu, cu ulterioarele concretizări, reclamantul Vladimir Volcov a

solicitat încasarea din contul primului în beneficiul său a datoriei în sumă de 1000

euro, a dobânzii de întârziere cu recalcularea acesteia la data de 10 martie 2017

în sumă de 176,48 euro și a cheltuielilor de judecată, inclusiv taxa de stat achitată

la depunerea cererii de chemare în judecată în cuantum de 740,38 lei (vol.I,f.d.6-

7,154).

La rândul său, Vasile Gociu înaintând acțiunea reconvențională împotriva

lui Vladimir Volcov, cu ulterioarele concretizări a solicitat recunoașterea nulă a

clauzei contractuale „Condiții suplimentare: în caz de succes clientul achită 1000

euro la data pronunțării deciziei Curții de Apel Chișinău, conform cursului oficial

al Băncii Naționale a Moldovei în ziua executării” din contractul de asistență

juridică nr. 297 din 1 (4) septembrie 2014, încheiat între dânsul și avocatul

Vladimir Volcov cu încasarea din contul lui Vladimir Volcov în beneficiul său a

tuturor cheltuielilor de judecată suportate în prezenta cauză civilă (vol.I,f.d.60-

61,142-145).

Judecând cauza în fond, prima instanță având ca obiect încasarea onorariului

de succes, dobânzii de întârziere și compensarea cheltuielilor de judecată și

declararea nulității clauzei contractuale, prin hotărârea din 16 mai 2017 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana s-a pronunțat în favoarea temeiniciei

acțiunii inițiale cu admiterea acesteia parțial și netemeiniciei acțiunii

reconvenționale, pe care a respins-o ca fiind neîntemeiată (vol.I,f.d.179).

Soluția instanței de fond a fost menținută de către instanța de apel

(vol.I,f.d.242).

Ulterior, prin decizia din 4 aprilie 2018 a Curții Supreme de Justiție, a fost

admis recursul declarat de către Vasile Gociu, casată decizia din 12 octombrie

2017 a Curții de Apel Chișinău, cauza fiind remisă la rejudecare în Curtea de

Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

În consolidarea soluției adoptate, instanța de recurs a reținut că judecând

apelul declarat de către Vasile Gociu, instanța de apel într-un mod incert a respins

argumentul acestuia invocat în cererea de apel precum că prima instanță în

hotărârea adoptată nu s-a expus în niciun fel asupra demersului cu privire la

numirea unei expertize grafologice, reținând că la dosar o careva cerere în sensul

art. 148 CPC, nu a fost înaintată de către Vasile Gociu, cât și de reprezentantul

acestuia.

Or, materialele cauzei denotă incontestabil că la data de 23 ianuarie 2017,

reprezentantul lui Vasile Gociu, avocatul Teodor Guțu a depus la Judecătoria

Chișinău sediul Ciocana cererea înregistrată cu nr. 1382, cu privire la numirea

expertizei grafologice, prin care a solicitat dispunerea efectuării unei expertize

judiciare grafologice pentru a stabili dacă semnătura efectuată din numele lui

Vasile Gociu de pe contractul de asistență juridică nr. 297 din 1 (4) septembrie

2014, încheiat între Vasile Gociu și Vladimir Volcov este îndeplinită de către

Vasile Gociu, ori de altă persoană (vol.I,f.d.140).

Cu toate acestea, la materialele cauzei lipsește o încheiere a instanței de

judecată cu privire la examinarea cererii de numire a expertizei depuse de

reprezentantul lui Vasile Gociu, avocatul Teodor Guțu, iar elucidarea aspectelor

enunțate, însă este cu atât mai importantă cu cât, în acțiunea reconvențională, cât

și în cererea de apel Vasile Gociu a invocat la faptul că dânsul nu a negociat și nu

a semnat contractul de asistență juridică nr. 297 din 1 (4) septembrie 2014 cu

clauza „Condiții suplimentare: în caz de succes clientul achită 1000 euro, la data

pronunțării deciziei Curții de Apel”, argumente care de altfel, au fost lăsate fără

examinare de către instanța de apel (vol.I,f.d.61).

Prin urmare, instanța de recurs a constatat că soluția instanței de apel nu

conține o argumentare clară din care să rezulte procesul deliberării și adoptării

soluției la care s-a ajuns, instanța de recurs fiind în imposibilitatea să exercite

controlul judiciar asupra unei asemenea soluții și să verifice temeinicia și

legalitatea hotărârii atacate cu privire la oricare dintre motivele prevăzute de lege,

motiv pentru cauza a fost remisă la rejudecare sub aspectele enunțate

(vol.II,f.d.72-80).

Rejudecând cauza, prin încheierea din 23 mai 2018 a Curții de Apel

Chișinău, a fost respinsă ca fiind neîntemeiată cererea lui Vasile Gociu privind

ordonarea efectuării expertizei judiciare grafoscopice, iar prin decizia din 30 mai

2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul declarat de Vasile Gociu și

menținută hotărârea din 16 mai 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că cererea lui Vasile Gociu

privind ordonarea efectuării expertizei judiciare grafoscopice este neîntemeiată,

deoarece în speța dată obiect al litigiului îl constituie încasarea din contul lui

Vasile Gociu a sumei de 1000 euro, drept cheltuieli de onorariu de succes,

circumstanțe care urmează a fi apreciate de instanță pe parcursul examinării

cauzei.

Totodată, instanța de apel a reținut că la dosar nu există probe pertinente și

concludente care ar dovedi faptul că, Vasile Gociu și-ar fi onorat cu diligență

obligațiile contractuale față de Vladimir Volcov și că, i-ar fi achitat acestuia

onorariul de succes în sumă de 1000 euro conform contractului de asistență

juridică nr. 297 din 1 septembrie 2014, motiv pentru care prima instanță corect a

considerat întemeiată pretenția lui Vladimir Volcov privind încasarea datoriei,

din care motiv întemeiat a fost admisă integral, or, prevederea cuprinsă în

contract, care stabilește onorariu fix de 1000 euro, pentru reprezentarea

intereselor în instanțele judecătorești, prin prisma Recomandării Consiliului

Uniunii Avocaților din Republica Moldova reprezintă o clauză admisibilă, dacă

părțile, în urma negocierilor au convenit astfel.

În continuare, instanța de apel a reținut corectă și soluția instanței de fond

conform căreia în speță deoarece Vasile Gociu nu i-a achitat datoria (onorariul de

succes) în termenul și în modul stabilit în contractul de asistență juridică nr. 297

din 1 septembrie 2014, încasarea dobânzii de întârziere poate avea loc, motiv

pentru care corect a dispus încasarea din contul lui Vasile Gociu în beneficiul lui

Vladimir Volcov a dobânzii de întârziere în sumă de 176,48 euro, calculată pentru

perioada: 19 februarie 2016 – 10 martie 2017.

În concluzie, instanța de apel a concluzionat că din materialele cauzei se

constată cu certitudine că, pe parcursul judecării cauzei respective în instanța de

fond, reclamantul Vladimir Volcov a suportat cheltuieli de judecată în sumă de

740,28 lei – cu titlu de taxă de stat achitată la depunerea acțiunii inițiale, sumă ce

prin prisma art. 94 alin. (1) Cod de procedură civilă corect a fost încasată de către

instanța de fond din contul pârâtului Vasile Gociu în beneficiul reclamantului.

Cât privește pretenția reclamantului Vladimir Volcov invocată în cererea de

chemare în judecată privind încasarea din contul pârâtului Vasile Gociu în

beneficiul său a cheltuielilor de judecată pentru acordarea asistenței juridice în

sumă de 14000 lei, prima instanță corect a considerat ca fiind reală, necesară și

rezonabilă suma de 9000 lei, care și urmează a fi încasată, or, suma de 14000 lei

solicitată de către Vladimir Volcov nu este necesară, reală, rezonabilă, fiind una

exagerată în comparație cu volumul de lucru realizat de către reprezentantul

reclamantului, avocatul Grisciuc-Bucica Svetlana (vol.II,f.d.159-171).

Referitor la acțiunea reconvențională depusă de Vasile Gociu, aceasta corect

a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Or, Vasile Gociu a recunoscut condiția

contractuală de achitare a sumei de 18 000 lei, care este înserată în același

contract, pe o filă unică (vol.I,f.d.8), cu atât mai mult că dânsul a recunoscut și

condiția contractuală de achitare a sumei de 1000 euro, fapt ce se confirmă prin

răspunsul la somația intimatului din 25 martie 2016, din care rezultă că este dispus

să achite onorariul de succes în sumă de 1000 euro după primirea hotărîrii

definitive. Plus la aceasta, Vasile Gociu nu a invocat și nu a demonstrat caracterul

abuziv al clauzelor ce au format obiectul contestării (vol.II,f.d.142,159).

Instanța de recurs conchide, însă, că o astfel de soluție rezultă din

nedeterminarea exactă a naturii juridice a litigiului, criteriu, care presupune prin

sine lămurirea completă și certă a situației de fapt sub toate aspectele, mai mult

că concluziile instanței de apel sunt bazate pe o apreciere unilaterală și arbitrară

a materialului probator, fapt ce vine în contradicție cu normele de drept

procedural.

În conformitate cu art. 118 alin. (3) Cod de procedură civilă, circumstanțele

care au importanță pentru soluționarea justă a cauzei sînt determinate definitiv de

instanța judecătorească pornind de la pretențiile și obiecțiile părților și ale altor

participanți la proces, precum și de la normele de drept material și procedural ce

urmează a fi aplicate.

Iar, în conformitate cu art. 373 alin. (1) și (2) din același cod, instanța de

apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate,

legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în ceea ce privește constatarea

circumstanțelor de fapt și aplicarea legii în primă instanță. În limitele apelului,

instanța de apel verifică circumstanțele și raporturile juridice stabilite în hotărîrea

primei instanțe, precum și cele care nu au fost stabilite, dar care au importanță

pentru soluționarea cauzei, apreciază probele din dosar și cele prezentate

suplimentar în instanță de apel de către participanții la proces.

Reieșind din limitele judecării apelului consfințite în norma enunțată,

instanța de recurs reține că contrar acestor prevederi, instanța de apel judecând

apelul a trecut în mod superficial asupra circumstanțelor cauzei, referindu-se doar

la susținerile intimatului, fără a examina legalitatea și temeinicia hotărârii supusă

apelului sub toate aspectele, în raport cu regulile și legislația ce guvernează

litigiul în cauză.

În acest context se va remarca că respingând apelul și menținând hotărârea

primei instanțe, instanța de apel și-a întemeiat concluzia pe faptul că la dosar nu

există probe pertinente și concludente care ar dovedi faptul că, Vasile Gociu și-

ar fi onorat cu diligență obligațiile contractuale față de Vladimir Volcov și că, i-

ar fi achitat acestuia onorariul de succes în sumă de 1000 euro conform

contractului de asistență juridică nr. 297 din 1 septembrie 2014.

La fel, prin încheierea din 23 mai 2018, instanța de apel a respins ca fiind

neîntemeiată cererea lui Vasile Gociu privind ordonarea efectuării expertizei

judiciare grafoscopice, reținând în acest sens că în speța dată obiect al litigiului îl

constituie încasarea din contul lui Vasile Gociu a sumei de 1000 euro, drept

cheltuieli de onorariu de succes, circumstanțe care urmează a fi apreciate de

instanță pe parcursul examinării cauzei.

Instanța de recurs consideră, însă, că această concluzie a instanței de apel

este una pripită, bazată doar pe susținerile invocate de către Vladimir Volcov,

fără a da o apreciere cuvenită invocărilor lui Vasile Gociu, care a insistat că

semnătura din contractul de asistență juridică nr. 297 din 1 (4) septembrie 2014

în baza căruia Vladimir Volcov și-a întemeiat acțiunea în prezenta speță, nu-i

aparține.

Acest fapt indică la examinarea unilaterală a cauzei, ce constituie o încălcare

a dreptului lui Vasile Gociu de a se bucura de drepturile sale procedurale în

condițiile normelor în vigoare, precum și a principiul egalității armelor în proces.

În atare circumstanțe, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că acțiunile instanței

de apel sunt contrare prevederilor art. 118, 119 și 372 Cod de procedură civilă.

Or, în conformitate cu art. 372 din același cod, părțile și alți participanți la proces

au dreptul să prezinte noi probe dacă acestea respectă prevederile art.1191 alin.(2),

dacă acestea nu au fost reclamate de către prima instanță la cererea participanților

la proces sau dacă au fost restituite în mod nejustificat de către prima instanță.

În acest context, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție reține că prin decizia din 4 aprilie 2018 a Curții

Supreme de Justiție, prezenta cauză a fost remisă la rejudecare în Curtea de Apel

Chișinău, în alt complet de judecată, deoarece instanța de recurs a constatat că

judecând apelul declarat de către Vasile Gociu, instanța de apel într-un mod incert

a respins argumentul acestuia invocat în cererea de apel precum că prima instanță

în hotărârea adoptată nu s-a expus în niciun fel asupra demersului cu privire la

numirea unei expertize grafologice, iar elucidarea aspectului enunțat, însă este cu

atât mai important cu cât, în acțiunea reconvențională, cât și în cererea de apel

Vasile Gociu a invocat la faptul că dânsul nu a negociat și nu a semnat contractul

de asistență juridică nr. 297 din 1 (4) septembrie 2014 cu clauza „Condiții

suplimentare: în caz de succes clientul achită 1000 euro, la data pronunțării

deciziei Curții de Apel”, argumente care de altfel, au fost lăsate fără examinare

de către instanța de apel (vol.I,f.d.61).

Însă, distinct mențiunilor instanței ierarhic superioare, instanța de apel

rejudecând cauza, a omis în mod repetat să elucideze faptul respectiv și să ordone

efectuarea expertizei judiciare grafoscopice. Mai mult decât atât, contrar celor

expuse, instanța de apel a respins cererea lui Vasile Gociu privind ordonarea

efectuarea expertizei judiciare grafoscopice.

Circumstanțele enunțate în plus justifică că, instanța de apel nu a acordat

unei părți în proces dreptul de a invoca probe adiacente sub forma prezentării

unui raport de expertiză necesar în baza circumstanțelor faptice ale speței, astfel

încălcând dreptul recurentului la egalitatea armelor și la un proces echitabil

garantat de art. 6 paragraf 1 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor

Omului și a Libertăților Fundamentale.

Or, conform jurisprudenței pertinente degajate de Curtea Europeană a

Drepturilor Omului, principiul egalității armelor într-un proces civil presupune

că fiecare parte urmează să dispună de o posibilitate rezonabilă de a-și prezenta

cauza, inclusiv suportul probatoriu, în condiții care să nu o plaseze în dezavantaj

considerabil față de partea opusă. Conceptul unui proces echitabil incumbă

dreptul părților de a face cunoștință și de a comenta toate probele prezentate și

observațiile anexate la dosar (cauza Grozdanoski contra Macedoniei, hotărârea

din 31 mai 2007, definitivă din 31 august 2008).

În susținerea opiniei enunțate, instanța de recurs reiterează la caz prevederile

art. 148 alin. (1) Cod de procedură civilă care indică expres că pentru elucidarea

unor aspecte din domeniul științei, artei, tehnicii, meșteșugurilor artizanale și din

alte domenii, apărute în proces, care cer cunoștințe speciale, instanța dispune

efectuarea unei expertize, la cererea părții sau a unui alt participant la proces, iar

în cazurile prevăzute de lege, din oficiu. Actele reviziei ori ale inspecțiilor

departamentale, precum și raportul scris al specialistului, nu pot înlocui raportul

de expertiză și nici exclude necesitatea efectuării expertizei în aceeași problemă.

Astfel fiind, instanța de recurs consideră că, instanța de apel respingând ca

fiind neîntemeiată cererea lui Vasile Gociu privind ordonarea efectuării expertizei

judiciare grafoscopice a încălcat principiul contradictorialității și egalității

părților în proces, încălcându-se în acest sens dreptul la apărare.

Or, contradictorialitatea presupune organizarea procesului astfel încât,

părțile și ceilalți participanți la proces să aibă posibilitatea de a-și formula,

argumenta și proba poziția în proces, de a alege modalitățile și mijloacele

susținerii ei de sinestătător și independent de instanță, de alte organe și persoane,

de a-și expune opinia asupra oricărei probleme de fapt și de drept, care are

legătură cu cauza și de a-și expune punctul de vedere asupra inițiativelor instanțe.

Egalitatea părților în drepturile procedurale este garantată prin lege și se asigură

de către instanță prin crearea posibilităților egale, suficiente și adecvate de

folosire a tuturor mijloacelor procedurale, pentru susținerea poziției asupra

circumstanțelor de fapt și de drept, astfel încât nici una dintre părți, să nu fie

defavorizată, în raport cu cealaltă.

Conform jurisprudenței CEDO, principiul egalității armelor semnifică

tratarea egală a părților pe toată durata desfășurării procedurii, în fața unui

tribunal, fără ca una din ele să fie avantajată, în raport cu cealaltă parte din proces.

Acest principiu este unul din elementele noțiunii mai largi de proces echitabil,

care impune fiecărei părți să i se ofere posibilitatea rezonabilă de a-și susține

cauza sa, în condiții care să nu o plaseze într-o situație de net dezavantaj, în raport

cu adversarul ei (cauza Ankerl contra Suediei, hotărârea din 18 februarie 1997;

cauza Niderost -Huler contra Suediei, hotărârea 1997-1/24 noiembrie 1997).

Prin urmare, cele descrise supra, indică la o examinare superficială a cauzei

de către instanța de apel, fără a fi supusă controlului temeinicia și corectitudinea

soluției date de prima instanță, prin prisma prevederilor legale și fără a intra în

esența litigiului dedus judecății, precum și a pretențiilor formulate de Vasile

Gociu. Or, intanța de apel nu a oferit posibilitate recurentului-apelant Vasile

Gociu, prin dispunerea efectuării expertizei judiciare grafoscopice, de a prezenta

probe întru confirmarea poziției sale, refuzând satisfacerea demersului înaintat în

acest sens.

Din considerentele menționate, pornind de la faptul că această eroare admisă

la judecarea cauzei în instanța ierarhic inferioară nu poate fi corectată de instanța

de recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul și a casa încheierea

din 23 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost respinsă ca fiind

neîntemeiată cererea lui Vasile Gociu privind ordonarea efectuării expertizei

judiciare grafoscopice și decizia din 30 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, cu

trimiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel sub aspectele sus-invocate.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) Cod de proceduă civilă, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de către Vasile Gociu.

Se casează încheierea din 23 mai 2018 și decizia din 30 mai 2018 a Curții de

Apel Chișinău, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de

Vladimir Volcov împotriva lui Vasile Gociu cu privire la încasarea onorariului

de succes, dobânzii de întârziere și compensarea cheltuielilor de judecată, și la

cererea reconvențională depusă de Vasile Gociu împotriva lui Vladimir Volcov

cu privire la declararea nulității clauzei contractuale, cu remiterea cauzei spre

rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Svetlana Filincova

Victor Burduh

Nina Vascan

Tamara Chișca-Doneva