2ra-1891/19 — recunoasterea valabilitatii contractului de vinzare cumparare a automobilului, radierea sechestrelor, obligarea inregistrarii dreptului de proprietate

Dosarul nr.2ra-1891/2019 Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (C. Roșca) Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (L. Bulgac, A. Panov, G. Dașchevici) D E C I Z I E 19 decembrie 2019 mun.Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție, în componență: Președintele ședinței, judecătorul Ala Cobăneanu judecătorii Svetlana Filincova Galina Stratulat Nicolae Craiu Victor Burduh examinând recursul declarat de către Nicolae Suvac, reprezentat de avocatul Adrian Grosu, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Nicolae Suvac împotriva Dianei Staicu, Oleg Zamșa, Societatea cu Răspundere Limitată „Easy Credit”, Banca Comercială „ProCreditBank” Societate pe Acțiuni, Serviciul Fiscal de Stat, executorii judecătorești Nicolae Pașa, Victor Cațer, Zamșa Valentina, Brihuneț Cristina, intervenient accesoriu Agenția Servicii Publice privind recunoașterea valabilității contactului de vânzare-cumpărare a automobilului, radierea sechestrelor aplicate de executorii judecătorești asupra mijlocului de transport, obligarea înregistrării dreptului de proprietate, împotriva deciziei din 16 iunie 2019 a Curții de Apel Chișinău, c o n s t a t ă : La 22 iunie 2017 Nicolae Suvac a depus cerere de chemare în judecată împotriva Dianei Staicu, Oleg Zamșa, Societatea cu Răspundere Limitată „Easy Credit”,

Banca Comercială „ProCreditBank” Societate pe Acțiuni, Serviciul Fiscal de Stat, executorii judecătorești Nicolae Pașa, Victor Cațer, intervenient accesoriu Agenția Servicii Publice privind recunoașterea valabilității contactului de vânzare-cumpărare a automobilului, obligarea înregistrării dreptului de proprietate a lui Nicolae Suvac asupra automobilului, încasarea forțată a prejudiciului moral, radierea sechestrelor aplicate de executorii judecătorești asupra mijlocului de transport. În motivarea acțiunii a indicat că la 12 august 2011 a cumpărat automobilul de model „Audi A4”, anul fabricării 2008, număr de înmatriculare XXXXX, motor nr. XXXXX, caroseria XXXXX, culoare neagră, la prețul de 40 000 de lei.

A menționat că la acea dată nu a fost întocmit un contract de vânzare-cumpărare în scris, însă la momentul încheierii tranzacției, pârâta Staicu Diana a întocmit recipisa din 1 12 august 2011, prin care ultima a confirmat faptul primirii banilor și transmiterii automobilului în proprietatea lui Nicolae Suvac. A susținut că prin recipisa întocmită, Diana Staicu s-a obligat să prezinte la autoritatea competentă în scopul înregistrării dreptului de proprietate asupra automobilului, însă până în prezent nu a realizat nici o acțiune în acest sens. A reținut că tot la 12 august 2011, automobilul respectiv a trecut în proprietatea lui Nicolae Suvac, fiindu-i transmis certificatul de înmatriculare și cheile.

Consideră reclamantul că recipisa din 12 august 2011, în temeiul legislației în vigoare, servește ca act juridic și respectiv titlu just, care confirmă valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare a automobilului menționat supra și transferul dreptului de proprietate asupra celui din urmă. A susținut că prin acțiunile executorilor judecătorești Nicolae Pașa și Victor Cațer, este lezat dreptul de proprietate al reclamantului, acesta fiind protejat de Protocolul Adițional nr. 1 al Convenției Europene pentru Drepturile Omului.

La 06 martie 2018 Nicolae Suvac a înaintat o cerere de concretizare a pretențiilor împotriva Dianei Staicu, Oleg Zamșa, executorii judecătorești Nicolae Pașa și Victor Cațer, intervenient accesoriu EP „Agenția Servicii Publice”, solicitând recunoașterea valabilității contractului de vânzare-cumpărare a automobilului de model „Audi A4”, obligarea IP „Agenția Servicii Publice” de a înregistra dreptul de proprietate a lui Suvac Nicolae asupra automobilului respectiv, ridicarea sechestrelor aplicate de executorii judecătorești Victor Cațer și Nicolae Pașa asupra mijlocului de transport.

La 16 mai 2018, în cadrul ședinței de judecată reclamantul Suvac Nicolae a mai înaintat o cerere de concretizare a pretențiilor, aceasta fiind înaintată împotriva pârâților Diana Staicu, Oleg Zamșa, ÎCS „Easy Credit”, BC „ProCredit Bank” SA, Serviciul Fiscal de Stat din Subordinea Ministerului Finanțelor, executorii judecătorești Nicolae Pașa, Victor Cațer, Valentina Zamșa și Cristina Brihuneț, intervenient accesoriu IP „Agenția Servicii Publice” (f.d. 151-154). În motivarea cererii înaintate reclamantul a invocat că, din informația eliberată de IP „Agenția Servicii Publice”, rezultă că asupra automobilului de model „Audi A4”, numărul de înmatriculare XXXXX, sunt aplicate 4 sechestre de executori judecătorești diferiți.

În urma concretizării acțiunii înaintate a solicitat reclamantul recunoașterea valabilității contractului de vânzare-cumpărare a automobilului de model „Audi A4”, obligarea IP „Agenția Servicii Publice” de a înregistra dreptul de proprietate a lui Nicolae Suvac asupra automobilului respectiv, ridicarea sechestrelor aplicate de executorii judecătorești Victor Cațer, Nicolae Pașa, Valentina Zamșa si Cristina Brihuneț asupra mijlocului de transport. Totodată, prin cererea concretizată reclamantul a solicitat atragerea în proces în calitate de pârâți BC „ProCredit Bank” SA, Serviciul Fiscal de Stat din Subordinea Ministerului Finanțelor și executorii judecătorești Valentina Zamșa și Cristina Brihuneț.

Prin încheierea protocolară a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru s-a dispus atragerea în proces în calitate de pârâți BC „ProCredit Bank” SA, Serviciul Fiscal de Stat din Subordinea Ministerului Finanțelor și executorii judecătorești Valentina Zamșa și Cristina Brihuneț (f.d. 180, vol.I). Prin hotărârea din 12 septembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a admis parțial, cererea de chemare în judecată și s-a recunoscut valabilitatea contractului 2 de vânzare-cumpărare din 12 august 2011, încheiat între Diana Staicu și Nicolae Suvac, având ca obiect mijlocul de transport de model „Audi A4”, anul fabricării 2008, identificat în baza caroseriei nr. XXXXX, motor nr. XXXXX, număr de înmatriculare XXXXX.

S-au ridicat sechestrele de pe mijlocul de transport „Audi A4”, anul fabricării 2008, identificat în baza caroseriei nr. WAUAF78E08A063422, motor nr. BWT062943, număr de înmatriculare XXXXX, aplicate prin încheierea executorului judecătoresc Valentina Zamșa nr.004-452/13 din 03 decembrie 2013, prin încheierea executorului judecătoresc Cristina Brihuneț nr. 130-617/14 din 21 martie 2014, prin încheierea executorului judecătoresc Victor Cațer, nr. 100-194/14 din 08 aprilie 2014 și prin încheierea executorului judecătoresc Nicolae Pașa, nr. 0199-3233/16 din 27 septembrie 2016. În rest cererea de chemare în judecată s-a respins, ca fiind neîntemeiată. Prin decizia din 06 iunie 2019 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis cererea de apel declarată de avocatul Dumitru Barbăscumpă în interesele apelantului Oleg Zamșa.

S-a casat integral hotărârea 12 septembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru cu adoptarea unei hotărâri noi prin care, s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de Nicolae Suvac împotriva Dianei Staicu, Oleg Zamșa, Societatea cu Răspundere Limitată „Easy Credit”, Banca Comercială „ProCreditBank” Societate pe Acțiuni, Serviciul Fiscal de Stat, executorii judecătorești Nicolae Pașa, Victor Cațer, Zamșa Valentina, Brihuneț Cristina, intervenient accesoriu Agenția Servicii Publice privind recunoașterea valabilității contactului de vânzare-cumpărare a automobilului, radierea sechestrelor aplicate de executorii judecătorești asupra mijlocului de transport, obligarea înregistrării dreptului de proprietate.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a stabilit că, deși probatoriul cauzei denotă că potrivit recipisei întocmite și semnate de Diana Staicu la 12 august 2011, aceasta a transmis lui Nicolae Suvac automobilul respectiv, cheile și certificatul de înmatriculare, contra unei sume de 40 000 de lei și s-a obligat să prezinte la ÎS „Registru” pentru înregistrarea automobilului pe numele lui Nicolae Suvac, până în prezent nici o acțiune în acest sens nu a fost întreprinsă de către proprietarul automobilului Diana Staicu.

Mai mult, intimatul Nicolae Suvac nu a prezentat instanței nici o dovadă prin care ar demonstra înștiințarea pârâtei Diana Staicu prin somație sau alte modalități de a purcede la careva acțiuni, prin care solicită prezența acesteia la subdiviziunea IP „Agenția Servicii Publice” pentru înregistrarea mijlocului de transport pe numele său, fapt ce prezumă că intimatul pe parcursului unei perioade îndelungate de timp de la data semnării recipise - 12 august 2011 și până la înaintarea prezentei cereri de chemare în judecată - 22 iunie 2017, nu a avut interes față de bunul mobil din speță și nu a avut obiecții la neexecutarea obligațiilor asumate de Diana Staicu prin recipisă, la care face referire în prezenta acțiune.

Astfel, această recipisă nu poate fi recunoscută ca fiind un contract de vânzare-cumpărare valabil. A constatat că contrar obligațiunilor reclamantului de înmatriculare a unității de transport, în ipoteza în care acesta a procurat-o la 12 august 2011, reclamantul nu s-a adresat anterior adresării în instanță cu acțiunea vizată în cauză la 22 iunie 2017, astfel încât acesta nu poate pretinde imposibilitatea realizării unui eventual contract de vânzare-cumpărare, inclusiv în perioada de până la înregistrarea măsurilor de asigurare a executării specificate supra.

3 În consecință, declarația proprietarului automobilului litigios referitoare la transmiterea bunului reclamantului, nu oferă în contextul discrepanțelor expuse mai sus, legitimitate raportului juridic invocat de reclamant, fapt susținut cel puțin de omisiunea acestuia de a-și înregistra drepturile în registrul transporturilor, sau în cazul eschivării potențialului vânzător de la înregistrarea acestuia, să-i înainteze pretenții corespunzătoare, având în vedere că proxima măsură asiguratorie a fost aplicată de către executorul judecătoresc la 21 martie 2014, respectiv cu aproape 3 ani de la pretinsa cumpărare a automobilului și cu aproape 6 ani până la adresarea în instanță.

A relevat că, reclamantul participând la procedura de sechestrare a automobilului litigios de către executorul judecătoresc Nicolae Pașa, a declarat în procesul-verbal în scris, olograf cu confirmarea prin semnătură, că deține doar posesia asupra automobilului, nu și proprietatea, după cum susține în prezenta acțiune, și nu a specificat în procesul-verbal respectiv actul în care în prezent pretinde dobândirea dreptului de proprietate - recipisa din 12 august 2011, inacțiune ce instituie dubii întemeiate referitoare la existența recipisei respective la data întocmirii procesului-verbal nominalizat, corespunzător antedatarea acesteia și astfel, caracterul fictiv al actului juridic invocat de reclamant.

Referitor la pretenția reclamantului privind anularea sechestrelor aplicate asupra automobilului de model „Audi A4”, anul fabricării 2008, a reținut că neprobarea dobândirii de către reclamant a dreptului de proprietate asupra automobilului litigios exclude dreptul acestuia de a pretinde ridicarea măsurilor de asigurare a executării hotărârilor judecătorești specificate mai sus, instanța nefiind îndreptățită de a soluționa chestiunea privind legalitatea aplicării acestor măsuri la solicitarea reclamantului, care nu deține un drept asupra bunului în privința cărora acestea au fost instituite. Or, automobilul în litigiu este înmatriculat conform datelor oficiale din Registrul de stat al transporturilor pe numele Dianei Staicu, fapt ce instituie prezumția apartenenței acestui bun mobil, prezumție ce nu a fost combătută în contextul expus anterior.

Cu referire la pretenția reclamantului privind repararea prejudiciului moral, Colegiul a stabilit că hotărârea primei instanțe nu a fost contestată în partea respingerii cerinței respective și astfel instanța de apel nu este îndreptățită să se expună asupra acestei soluții, deoarece în conformitate cu prevederile art. 373 alin. (1) CPC, instanța de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate, legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în ceea ce privește constatarea circumstanțelor de fapt și aplicarea legii în primă instanță. La 02 august 2019 Nicolae Suvac, reprezentat de avocatul Adrian Grosu a declarat recurs, prin care a solicitat casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii instanței de fond.

În motivarea recursului a menționat că raportând la normele materiale în vigoare la data apariției raportului juridic dintre Nicolae Suvac și Diana Staicu, ultimii au încheiat un contract de vânzare-cumpărare, valabil care corespunde tuturor cerințelor de fond și de formă. A susținut că instanța de apel nu deține competențele legale pentru a reține că prețul de 40 000 de lei, indicat în recipisa din 12 august 2011, nu ar fi un preț real. La materialele cauzei nu se atestă nici un raport de expertiză care să ateste starea tehnică a automobilului, pentru a putea trage concluzii în mod indirect, asupra prețului la care acesta ar urma să fie vândut. Astfel, poziția instanței de apel vizavi de prețul real al 4 contractului de vânzare-cumpărare, este una pur speculativă, fără a avea la bază un suport probatoriu sau anumite norme legale.

A indicat că instanța de apel a oferit o apreciere vădit eronată a conținutului procesului-verbal de sechestru întocmit de executorul judecătoresc, Nicolae Pașa, or reclamantul nicăieri nu a consemnat că deține mijlocul de transport în calitate de posesor, așa cum a reținut instanța de apel. A indicat că însăși pârâta Diana Staicu a comunicat că s-a eschivat de la prezentarea la ÎS „Registru” pentru a realiza transferul dreptului de proprietate către Nicolae Suvac. Totodată, este incorectă concluzia instanței de apel precum că Nicolae Suvac nu a prezentat probe precum că ar fi somat-o pe Diana Staicu să se prezinte pentru transferul dreptului de proprietate. Or, obligația respectării căii prealabile nu este prevăzută nici în lege și nici în contactul încheiat între părți.

La 12 septembrie 2019, IP „Agenția Servicii Publice” a depus referință prin care a menționat că pot fi efectuate modificări în RST privind schimbarea titularului dreptului de proprietate doar în cazul când astfel de solicitare/cerere este depusă atât de către titularul dreptului/care înstrăinează bunul, cât și de către dobânditor/cumpărător cu prezentarea actului/contractului translativ de proprietate, cu prezentarea nemijlocită a mijlocului de transport, dacă nu există alte impedimente legale ce sunt obstacol de înstrăinare, adică în cazul dat cu ridicarea interdicțiilor executorilor judecătorești. Astfel, hotărârea primei instanțe nu poate servi temei de înregistrare a mijlocului de transport pe numele lui Suvac Nicolae, fără ridicarea sechestrelor aplicate de către organele abilitate.

La 13 septembrie 2019, BC „ProCreditBank” SA a depus referință prin care a solicitat respingerea cererii de recurs depusă de către Nicolae Suvac ca fiind neîntemeiată. La 17 septembrie 2019 Serviciul Fiscal de Stat a depus referință prin care a solicitat recunoașterea ca fiind inadmisibil recursul declarat de Nicolae Suvac. Potrivit art. 434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit. Materialele dosarului atestă faptul că decizia din 06 iunie 2019 a Curții de Apel Chișinău a fost expediată pentru cunoștință participanților la proces la 28 iunie 2019 (f.d.

20, vol.II). Astfel, recursul declarat la 02 august 2019 de către Nicolae Suvac, reprezentat de avocatul Adrian Grosu, se consideră a fi depus în termenul prevăzut de lege. În conformitate cu art. 441 Cod de procedură civilă, în cazul în care recursul este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului. Prin încheierea din 27 noiembrie 2019 a Curții Supreme de Justiție, recursul declarat de către Nicolae Suvac, reprezentat de avocatul Adrian Grosu, a fost considerat admisibil. În conformitate cu art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără a administra noi dovezi.

În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează fără înștiințarea participanților la proces. Completul din 5 judecători decide asupra 5 oportunității invitării tuturor participanților sau a reprezentanților acestora pentru a se pronunța cu privire la problemele de legalitate invocate în cererea de recurs. Verificând legalitatea actului de dispoziție contestat, prin prisma argumentelor invocate și a materialelor din dosar, coroborat cu normele de drept material și procedural aplicabile cazului, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție va admite recursul declarat, va casa decizia instanței de apel și va menține hotărârea primei instanțe, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) Cod de procedură civilă, instanța, după ce judecă recursul este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanței de apel și să mențină hotărârea primei instanțe. În conformitate cu art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Din materialele cauzei s-a stabilit că, la 22 iunie 2017 Nicolae Suvac a depus cerere de chemare în judecată împotriva Dianei Staicu, Oleg Zamșa, Societatea cu Răspundere Limitată „Easy Credit”, Banca Comercială „ProCreditBank” Societate pe Acțiuni, Serviciul Fiscal de Stat, executorii judecătorești Nicolae Pașa, Victor Cațer, intervenient accesoriu Agenția Servicii Publice privind recunoașterea valabilității contactului de vânzare-cumpărare a automobilului, obligarea înregistrării dreptului de proprietate a lui Nicolae Suvac asupra automobilului, încasarea forțată a prejudiciului moral, radierea sechestrelor aplicate de executorii judecătorești asupra mijlocului de transport.

În urma concretizării acțiunii înaintate a solicitat reclamantul recunoașterea valabilității contractului de vânzare-cumpărare a automobilului de model „Audi A4”, obligarea IP „Agenția Servicii Publice” de a înregistra dreptul de proprietate a lui Suvac Nicolae asupra automobilului respectiv, ridicarea sechestrelor aplicate de executorii judecătorești Cater Victor, Pasa Nicolae, Zamsa Valentina si Brihuneț Cristina asupra mijlocului de transport. Totodată, prin cererea concretizată reclamantul a solicitat atragerea în proces în calitate de pîrîți BC „ProCredit Bank” SA, Serviciul Fiscal de Stat din Subordinea Ministerului Finanțelor și executorii judecătorești Zamșa Valentina și Brihuneț Cristina.

Fiind învestită cu examinarea cauzei, prima instanță prin hotărârea din 12 septembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, a admis parțial, cererea de chemare în judecată și a recunoscut valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare din 12 august 2011, încheiat între Diana Staicu și Nicolae Suvac, având ca obiect mijlocul de transport de model „Audi A4”, anul fabricării 2008, identificat în baza caroseriei nr. XXXXX, motor nr. XXXXX, număr de înmatriculare XXXXX.

A ridicat sechestrele de pe mijlocul de transport „Audi A4”, anul fabricării 2008, identificat în baza caroseriei nr. XXXXX, motor nr. XXXXX, număr de înmatriculare XXXXX, aplicate prin încheierea executorului judecătoresc Zamșa Valentina nr.004-452/13 din 03 decembrie 2013, prin încheierea executorului judecătoresc Brihuneț Cristina nr. 130-617/14 din 21 martie 2014, prin încheierea executorului judecătoresc Victor Cațer, nr. 100-194/14 din 08 aprilie 2014 și prin încheierea executorului judecătoresc Nicolae Pașa, nr. 0199- 3233/16 din 27 septembrie 2016. În rest cererea de chemare în judecată a fost respinsă, ca fiind neîntemeiată. 6 Judecând apelul declarat de avocatul Dumitru Barbăscumpă în interesele apelantului Oleg Zamșa, Curtea de Apel Chișinău prin decizia din 06 iunie 2019 a admis cererea de apel declarată.

A casat integral hotărârea din 12 septembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru cu adoptarea unei hotărâri noi prin care, s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de Nicolae Suvac împotriva Dianei Staicu, Oleg Zamșa, Societatea cu Răspundere Limitată „Easy Credit”, Banca Comercială „ProCreditBank” Societate pe Acțiuni, Serviciul Fiscal de Stat, executorii judecătorești Nicolae Pașa, Victor Cațer, Zamșa Valentina, Brihuneț Cristina, intervenient accesoriu Agenția Servicii Publice privind recunoașterea valabilității contactului de vânzare-cumpărare a automobilului, radierea sechestrelor aplicate de executorii judecătorești asupra mijlocului de transport, obligarea înregistrării dreptului de proprietate.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a stabilit că, deși probatoriul cauzei denotă că potrivit recipisei întocmite și semnate de Diana Staicu la 12 august 2011, aceasta a transmis lui Nicolae Suvac automobilul respectiv, cheile și certificatul de înmatriculare, contra unei sume de 40 000 de lei și s-a obligat să prezinte la ÎS „Registru” pentru înregistrarea automobilului pe numele lui Nicolae Suvac, până în prezent nici o acțiune în acest sens nu a fost întreprinsă de către proprietarul automobilului Diana Staicu.

Mai mult, intimatul Nicolae Suvac nu a prezentat instanței nici o dovadă prin care ar demonstra înștiințarea pârâtei Diana Staicu prin somație sau alte modalități de a purcede la careva acțiuni, prin care solicită prezența acesteia la subdiviziunea IP „Agenția Servicii Publice” pentru înregistrarea mijlocului de transport pe numele său, fapt ce prezumă că intimatul pe parcursului unei perioade îndelungate de timp de la data semnării recipise - 12 august 2011 și până la înaintarea prezentei cereri de chemare în judecată - 22 iunie 2017, nu a avut interes față de bunul mobil din speță și nu a avut obiecții la neexecutarea obligațiilor asumate de Diana Staicu prin recipisă, la care face referire în prezenta acțiune.

Astfel, această recipisă nu poate fi recunoscută ca fiind un contract de vânzare-cumpărare valabil. A constatat că contrar obligațiunilor reclamantului de înmatriculare a unității de transport, în ipoteza în care acesta a procurat-o la 12 august 2011, reclamantul nu s-a adresat anterior adresării în instanță cu acțiunea vizată în cauză la 22 iunie 2017, astfel încât acesta nu poate pretinde imposibilitatea realizării unui eventual contract de vânzare-cumpărare, inclusiv în perioada de până la înregistrarea măsurilor de asigurare a executării specificate supra.

În consecință, declarația proprietarului automobilului litigios referitoare la transmiterea bunului reclamantului, nu oferă în contextul discrepanțelor expuse mai sus, legitimitate raportului juridic invocat de reclamant, fapt susținut cel puțin de omisiunea acestuia de a-și înregistra drepturile în registrul transporturilor, sau în cazul eschivării potențialului vânzător de la înregistrarea acestuia, să-i înainteze pretenții corespunzătoare, având în vedere că proxima măsură asiguratorie a fost aplicată de către executorul judecătoresc la 21 martie 2014, respectiv cu aproape 3 ani de la pretinsa cumpărare a automobilului și cu aproape 6 ani până la adresarea în instanță.

A relevat că, reclamantul participând la procedura de sechestrare a automobilului litigios de către executorul judecătoresc Nicolae Pașa, a declarat în procesul-verbal în scris, olograf cu confirmarea prin semnătură, că deține doar posesia asupra automobilului, nu și proprietatea, după cum susține în prezenta acțiune, și nu a specificat în procesul-verbal respectiv actul în care în prezent pretinde dobândirea dreptului de 7 proprietate - recipisa din 12 august 2011, inacțiune ce instituie dubii întemeiate referitoare la existența recipisei respective la data întocmirii procesului-verbal nominalizat, corespunzător antedatarea acesteia și astfel, caracterul fictiv al actului juridic invocat de reclamant.

Referitor la pretenția reclamantului privind anularea sechestrelor aplicate asupra automobilului de model „Audi A4”, anul fabricării 2008, a reținut că neprobarea dobândirii de către reclamant a dreptului de proprietate asupra automobilului litigios exclude dreptul acestuia de a pretinde ridicarea măsurilor de asigurare a executării hotărârilor judecătorești specificate mai sus, instanța nefiind îndreptățită de a soluționa chestiunea privind legalitatea aplicării acestor măsuri la solicitarea reclamantului, care nu deține un drept asupra bunului în privința cărora acestea au fost instituite. Or, automobilul în litigiu este înmatriculat conform datelor oficiale din Registrul de stat al transporturilor pe numele Dianei Staicu, fapt ce instituie prezumția apartenenței acestui bun mobil, prezumție ce nu a fost combătută în contextul expus anterior.

Cu referire la pretenția reclamantului privind repararea prejudiciului moral, Colegiul a stabilit că hotărârea primei instanțe nu a fost contestată în partea respingerii cerinței respective și astfel instanța de apel nu este îndreptățită să se expună asupra acestei soluții, deoarece în conformitate cu prevederile art. 373 alin. (1) CPC, instanța de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate, legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în ceea ce privește constatarea circumstanțelor de fapt și aplicarea legii în primă instanță. Reieșind din materialelor cauzei, Colegiul civil atestă că potrivit recipisei din 12 august 2011, Diana Staicu confirmă faptul primirii a 40 000 de lei de la Nicolae Suvac, în contul vânzării-cumpărării automobilului de model „Audi A4”, anul fabricării 2008, cu n/î XXXXX, motor nr. XXXXX, caroseria nr. XXXXX, culoare neagră (f.d.

13, vol.I). Conform încheierii nr. 004-452/13 din 03 decembrie 2013, executorul judecătoresc Zamșa Valentina a aplicat sechestru asupra mijlocului de transport cu număr de înmatriculare XXXXX, model „Audi A4”, anul fabricării 2008, înmatriculat după debitorul Staicu Diana, în scopul garantării executării creanței în cuantum de 100 lei în beneficiul statului în calitate de creditor (f.d.83, vol.I). Potrivit încheierii nr. 130-617/14 din 21 martie 2014, executorul judecătoresc Cristina Brihuneț a aplicat sechestru asupra mijlocului de transport cu număr de înmatriculare XXXXX, model „Audi A4”, anul fabricației 2008, înmatriculat după debitorul Staicu Diana în conformitate cu documentul executoriu nr. 2-1458/14 din 13 martie 2014, fiind dispusă anunțarea în căutare al acestuia (f.d.84, vol.I).

Conform încheierii nr. 100-194/2014 din 08 aprihe 2014, executorul judecătoresc Victor Cațer a aplicat interdicția privind înstrăinarea mijloacelor de transport înmatriculate după debitorul Staicu Diana, în scopul executării documentului executoriu nr. 2-1799/13 din 18 noiembrie 2013 (f.d. 85, vol.I). La 13 iunie 2017 executorul judecătoresc Nicolae Pașa, în prezența creditorului Zamșa Oleg, a întocmit procesul-verbal de sechestru nr. 019-3009/17, în cadrul procedurii de executare, în temeiul documentului executoriu nr. 1-350/15 din 08 iunie 2015 emis de Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani, privind încasarea de la Staicu Iurie în beneficiul lui Zamșa Oleg a datoriei de 8000 euro, fiind sechestrat și ridicat automobilul de model „Audi A4”, anul fabricării 2008, număr de înmatriculare XXXXX, motor nr. XXXXX, caroseria XXXXX, culoare XXXXX (f.d.

11-12, vol.I). 8 Conform încheierii nr. 019-3233/16 din 27 septembrie 2016, executorul judecătoresc Nicolae Pașa a aplicat interdicția privind înstrăinarea mijloacelor de transport înmatriculate după debitorul Staicu Diana în scopul executării documentului executoriu nr. 2-2187/15 din 12 mai 2016 (f.d. 86, vol.I). Conform art. 195 Cod civil (în redacția legii în vigoare la data nașterii raportului juridic), act juridic civil este manifestarea de către persoane fizice și juridice a voinței îndreptate spre nașterea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor civile.. Iar, prevederile art. 196 alin. (3) Cod civil (în redacția legii în vigoare la data nașterii raportului juridic), statuează că, actul juridic bilateral este manifestarea de voință concordantă a două părți.

La fel, art. 197 alin. (2) Cod civil (în redacția legii în vigoare la data nașterii raportului juridic), indică că, act juridic cu titlu oneros este actul prin care se procură unei părți un folos patrimonial pentru obținerea în schimb a unui alt folos patrimonial. Conform art. 208 alin. (l) și (2) și art. 210 alin. (l) și (2) din Codul civil (în redacția legii în vigoare la data nașterii raportului juridic), actul juridic poate fi încheiat verbal, în scris sau în formă autentică. Forma este o condiție de valabilitate a actului juridic numai în cazurile expres prevăzute de lege. Trebuie să fie încheiate în scris actele juridice dintre persoanele juridice, dintre persoanele juridice și persoanele fizice și dintre persoanele fizice dacă valoarea obiectului actului juridic depășește 1000 de lei, iar în cazurile prevăzute de lege, indiferent de valoarea obiectului.

În cazul în care, conform legii sau învoielii între părți, actul juridic trebuie încheiat în scris, el poate fi încheiat atât prin întocmirea unui singur înscris, semnat de părți, cât și printr-un schimb de scrisori, telegrame, telefonograme, altele asemenea, semnate de partea care le-a expediat. În corespundere cu prevederile art. 666 Cod civil (în redacția legii în vigoare la data nașterii raportului juridic), contract este acordul de voință realizat între două sau mai multe persoane prin care se stabilesc, se modifică sau se sting raporturi juridice. Contractului îi sînt aplicabile normele cu privire la actul juridic. Contractul poate fi de adeziune sau negociat, sinalagmatic sau unilateral (generează obligații doar pentru una dintre părți), comutativ sau aleatoriu și cu executare instantanee sau succesivă, precum și de consumator.

În temeiul prevederilor art. 680 Cod civil (în redacția legii în vigoare la data nașterii raportului juridic), dacă pentru valabilitatea contractului legea stabilește o anumită formă sau dacă părțile au prevăzut o anumită formă, contractul se consideră încheiat în momentul îndeplinirii condiției de formă. Conform art. 753 alin. (l) și (2) Cod civil (în redacția legii în vigoare la data nașterii raportului juridic), prin contractul de vânzare-cumpărare, o parte (vânzător) se obligă să predea un bun în proprietate celeilalte părți (cumpărător), iar aceasta se obligă să preia bunul și să plătească prețul convenit. Vânzătorul se obligă să remită, concomitent cu predarea bunului, documentele referitoare la bun, prevăzute de lege, dacă în contractul de vânzare-cumpărare nu este prevăzut altfel.

În contextul circumstanțelor descrise și în coroborare cu normele de drept indicate supra, Colegiul civil reține ca fiind corectă aprecierea primei instanței, prin care a constatat că prin recipisa din 12 august 2011, se confirmă valabilitatea contractului de 9 vânzare-cumpărare a automobilului de model „Audi A4”, anul fabricării 2008, număr de înmatriculare XXXXX, motor nr. XXXXX, caroseria XXXXX, culoare neagră, care a fost vândut de către pârâta Diana Staicu către reclamantul Nicolae Suvac. Or, contractul menționat conține toate condițiile de formă prevăzute de lege precum consimțământul liber manifestat de către părți, cauza legală, obiect material aflat în circuitul civil, întocmit în formă scrisă și cu obligația de achitare a prețului, respectată de către cumpărătorul Suvac Nicolae.

La materialele cauzei fiind prezentă și referința pârâtei Dianei Staicu, prin care a confirmat valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu Nicolae Suvac la 12 august 2011, iar conform art. 123 alin. (6) Cod de procedură civilă, faptele invocate de una din părți nu trebuie dovedite în măsura în care cealaltă parte nu le-a negat. Conform art.127 alin. (1) lit.f) Cod de executare (în redacția legii în vigoare la data nașterii raportului juridic), sechestrul se ridică de pe bunuri în cazul scoaterii de sub sechestru a bunului în baza unei hotărâri judecătorești definitive.

Prin urmare, Colegiul judiciar, consideră justă concluzia primei instanțe cu referire la faptul că, Nicolae Suvac este un cumpărător de bună-credință, care nu este vizat în procedurile de executare în temeiul cărora a fost aplicat sechestru, astfel s-a considerat ca fiind întemeiată pretenția privind ridicarea sechestrelor instituite asupra automobilului de model „Audi A4”, anul fabricării 2008, număr de înmatriculare XXXXX, caroseria nr. XXXXX. Or, ridicarea sechestrelor de pe bunul mobil ce aparține cu drept de proprietate reclamantului Suvac Nicolae, nu va priva în mod definitiv creditorii debitorului Staicu Diana de a-și executa și urmări creanțele deținute în temeiul documentelor executorii, admiterea pretențiilor reclamantului nu anulează creanțele valide ale creditorilor, ultimii fiind liberi să continue procedurile de executare.

Colegiul reține că instanța de apel la judecarea cauzei s-a axat doar pe faptul că proprietarul automobilului Diana Staicu nu a întreprins nici o acțiune în vederea înregistrării automobilului pe numele lui Nicolae Suvac, precum și faptul lipsei de interes față de bunul mobil al reclamantului, însă prin referința depusă de către pârâta Diana Staicu, aceasta recunoaște recipisa ca fiind contract de vânzare-cumpărare a automobilului, precum și faptul că o asemenea procedură de vânzare-cumpărare a automobilelor îi este cunoscută și efectuată în trecut.

Mai mult, Colegiul civil va combate afirmația instanței de apel, precum automobil de model „Audi A4”, având o vechime de 3 ani, fără specificarea că acesta ar fi fost deteriorat nu constituie suma de 2470,75 euro or, contractele civile sunt acordurile de voință realizate între două sau mai multe persoane prin care se stabilesc, se modifică sau se sting raporturi juridice, acesta fiind negociat de părți pe bunul lor plac și interes, iar faptul că prețul automobilului litigios a fost apreciat de către părțile contractante la suma de 40 000 de lei, nu poate aduce dubii cu privire la valabilitatea contractului de vânzare- cumpărare.

În contextul celor remarcate, Colegiul notează ca relevantă precizarea primei instanțe cu privire la lipsa de opozabilitatea a contractului de vânzare-cumpărare, și anume că, o astfel de poziție și-ar găsi justificare în contextul în care, culpa lipsei de înregistrare a mijlocului de transport ar fi fost imputabilă în mod solitar reclamantului Suvac Nicolae, or, după cum s-a stabilit înregistrarea efectivă și juridică o putea asigura doar Diana Staicu, care s-a eschivat de la onorarea acestei obligații.

Totodată, Colegiul consideră că prima instanță just a constatat formularea pretenției aferente obligării IP „Agenția Servicii Publice” de a înregistra dreptul de proprietate, 10 reclamantul nu a individualizat just calitatea procesuală a IP „Agenția Servicii Publice”, ultimei fiindu-i atribuită calitate procesuală de intervenient accesoriu, în lipsa solicitării din partea reclamantului a fi atrasă în calitate de pârât, din care considerent este neîntemeiată și respectiv pasibilă de a fi respinsă pretenția reclamantului privind obligarea IP „Agenția Servicii Publice” de a înregistra dreptul de proprietate a mijlocului de transport.

La acest capitol, Colegiul civil relevă că, în virtutea efectelor acțiunii depuse în temeiul art. 215 alin. (1) Cod civil (în redacția legii în vigoare la data nașterii raportului juridic), prezenta hotărâre va servi temei pentru înregistrarea dreptului de proprietate după Nicolae Suvac, asupra mijlocului de transport de model „Audi A4”, anul fabricației 2008, identificat în baza caroseriei nr. XXXXX, număr de înmatriculare XXXXX. Așadar, luând în considerare natura litigiului și marja de apreciere a instanței de judecată, Colegiul declară că prima instanță a examinat principalele întrebări juridice puse în prezenta acțiune și s-a pronunțat în mod detaliat în privința fiecărui argument invocat pe marginea cererii de chemare în judecată.

Totodată, Colegiul relevă că în cadrul judecării cauzei, instanța de fond a creat participanților la proces, condiții obiective și echitabile, pentru exercitarea drepturilor și obligațiunilor procedurale, fapt ce se încadrează în asigurarea părților dreptului la un proces echitabil, garantat și asigurat prin art.6 al Convenției Europene pentru apărarea a Drepturilor Omului.

În circumstanțele de fapt și de drept menționate și având în vedere că instanța de apel a interpretat eronat normele de drept material în raport cu circumstanțele pricinii, iar hotărârea primei instanțe este legală și întemeiată, adoptată cu respectarea normelor de drept material și procedural, cu verificarea și aprecierea probelor administrate în conformitate cu art. 130 Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul întemeiat și care urmează a fi admis, cu casarea deciziei contestate și menținerea în vigoare a hotărârii primei instanțe. În conformitate art. art. 445 alin. (1) lit. f), 445 alin. (3) Cod de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție d e c i d e : Se admite recursul declarat de Nicolae Suvac, reprezentat de avocatul Adrian Grosu.

Se casează decizia din 16 iunie 2019 a Curții de Apel Chișinău, în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Nicolae Suvac împotriva Dianei Staicu, Oleg Zamșa, Societatea cu Răspundere Limitată „Easy Credit”, Banca Comercială „ProCreditBank” Societate pe Acțiuni, Serviciul Fiscal de Stat, executorii judecătorești Nicolae Pașa, Victor Cațer, Zamșa Valentina, Brihuneț Cristina, intervenient accesoriu Agenția Servicii Publice privind recunoașterea valabilității contactului de vânzare- cumpărare a automobilului, radierea sechestrelor aplicate de executorii judecătorești asupra mijlocului de transport, obligarea înregistrării dreptului de proprietate. Se menține hotărârea din 12 septembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Decizia este irevocabilă. 11 Președintele ședinței, judecătorul Ala Cobăneanu judecătorii Svetlana Filincova Galina Stratulat Nicolae Craiu Victor Burduh 12