2ra-1891/19 — recunoasterea valabilitatii contractului de vinzare cumparare a automobilului, radierea sechestrelor, obligarea inregistrarii dreptului de proprietate

2ra-1891/19 — recunoasterea valabilitatii contractului de vinzare cumparare a automobilului, radierea sechestrelor, obligarea inregistrarii dreptului de proprietate (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr.2ra-1891/2019

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (C. Roșca)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (L. Bulgac, A. Panov, G. Dașchevici)

D E C I Z I E

19 decembrie 2019 mun.Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție,

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Svetlana Filincova

Galina Stratulat

Nicolae Craiu

Victor Burduh

examinând recursul declarat de către Nicolae Suvac, reprezentat de avocatul Adrian

Grosu,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Nicolae Suvac

împotriva Dianei Staicu, Oleg Zamșa, Societatea cu Răspundere Limitată „Easy Credit”,

Banca Comercială „ProCreditBank” Societate pe Acțiuni, Serviciul Fiscal de Stat,

executorii judecătorești Nicolae Pașa, Victor Cațer, Zamșa Valentina, Brihuneț Cristina,

intervenient accesoriu Agenția Servicii Publice privind recunoașterea valabilității

contactului de vânzare-cumpărare a automobilului, radierea sechestrelor aplicate de

executorii judecătorești asupra mijlocului de transport, obligarea înregistrării dreptului

de proprietate,

împotriva deciziei din 16 iunie 2019 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 22 iunie 2017 Nicolae Suvac a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Dianei Staicu, Oleg Zamșa, Societatea cu Răspundere Limitată „Easy Credit”, Banca

Comercială „ProCreditBank” Societate pe Acțiuni, Serviciul Fiscal de Stat, executorii

judecătorești Nicolae Pașa, Victor Cațer, intervenient accesoriu Agenția Servicii Publice

privind recunoașterea valabilității contactului de vânzare-cumpărare a automobilului,

obligarea înregistrării dreptului de proprietate a lui Nicolae Suvac asupra automobilului,

încasarea forțată a prejudiciului moral, radierea sechestrelor aplicate de executorii

judecătorești asupra mijlocului de transport.

În motivarea acțiunii a indicat că la 12 august 2011 a cumpărat automobilul de

model „Audi A4”, anul fabricării 2008, număr de înmatriculare XXXXX, motor nr.

XXXXX, caroseria XXXXX, culoare neagră, la prețul de 40 000 de lei.

A menționat că la acea dată nu a fost întocmit un contract de vânzare-cumpărare în

scris, însă la momentul încheierii tranzacției, pârâta Staicu Diana a întocmit recipisa din

1

12 august 2011, prin care ultima a confirmat faptul primirii banilor și transmiterii

automobilului în proprietatea lui Nicolae Suvac.

A susținut că prin recipisa întocmită, Diana Staicu s-a obligat să prezinte la

autoritatea competentă în scopul înregistrării dreptului de proprietate asupra

automobilului, însă până în prezent nu a realizat nici o acțiune în acest sens.

A reținut că tot la 12 august 2011, automobilul respectiv a trecut în proprietatea lui

Nicolae Suvac, fiindu-i transmis certificatul de înmatriculare și cheile.

Consideră reclamantul că recipisa din 12 august 2011, în temeiul legislației în

vigoare, servește ca act juridic și respectiv titlu just, care confirmă valabilitatea

contractului de vânzare-cumpărare a automobilului menționat supra și transferul

dreptului de proprietate asupra celui din urmă.

A susținut că prin acțiunile executorilor judecătorești Nicolae Pașa și Victor Cațer,

este lezat dreptul de proprietate al reclamantului, acesta fiind protejat de Protocolul

Adițional nr. 1 al Convenției Europene pentru Drepturile Omului.

La 06 martie 2018 Nicolae Suvac a înaintat o cerere de concretizare a pretențiilor

împotriva Dianei Staicu, Oleg Zamșa, executorii judecătorești Nicolae Pașa și Victor

Cațer, intervenient accesoriu EP „Agenția Servicii Publice”, solicitând recunoașterea

valabilității contractului de vânzare-cumpărare a automobilului de model „Audi A4”,

obligarea IP „Agenția Servicii Publice” de a înregistra dreptul de proprietate a lui Suvac

Nicolae asupra automobilului respectiv, ridicarea sechestrelor aplicate de executorii

judecătorești Victor Cațer și Nicolae Pașa asupra mijlocului de transport.

La 16 mai 2018, în cadrul ședinței de judecată reclamantul Suvac Nicolae a mai

înaintat o cerere de concretizare a pretențiilor, aceasta fiind înaintată împotriva pârâților

Diana Staicu, Oleg Zamșa, ÎCS „Easy Credit”, BC „ProCredit Bank” SA, Serviciul

Fiscal de Stat din Subordinea Ministerului Finanțelor, executorii judecătorești Nicolae

Pașa, Victor Cațer, Valentina Zamșa și Cristina Brihuneț, intervenient accesoriu IP

„Agenția Servicii Publice” (f.d. 151-154).

În motivarea cererii înaintate reclamantul a invocat că, din informația eliberată de

IP „Agenția Servicii Publice”, rezultă că asupra automobilului de model „Audi A4”,

numărul de înmatriculare XXXXX, sunt aplicate 4 sechestre de executori judecătorești

diferiți.

În urma concretizării acțiunii înaintate a solicitat reclamantul recunoașterea

valabilității contractului de vânzare-cumpărare a automobilului de model „Audi A4”,

obligarea IP „Agenția Servicii Publice” de a înregistra dreptul de proprietate a lui

Nicolae Suvac asupra automobilului respectiv, ridicarea sechestrelor aplicate de

executorii judecătorești Victor Cațer, Nicolae Pașa, Valentina Zamșa si Cristina

Brihuneț asupra mijlocului de transport. Totodată, prin cererea concretizată reclamantul

a solicitat atragerea în proces în calitate de pârâți BC „ProCredit Bank” SA, Serviciul

Fiscal de Stat din Subordinea Ministerului Finanțelor și executorii judecătorești

Valentina Zamșa și Cristina Brihuneț.

Prin încheierea protocolară a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru s-a dispus

atragerea în proces în calitate de pârâți BC „ProCredit Bank” SA, Serviciul Fiscal de

Stat din Subordinea Ministerului Finanțelor și executorii judecătorești Valentina Zamșa

și Cristina Brihuneț (f.d. 180, vol.I).

Prin hotărârea din 12 septembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a

admis parțial, cererea de chemare în judecată și s-a recunoscut valabilitatea contractului

2

de vânzare-cumpărare din 12 august 2011, încheiat între Diana Staicu și Nicolae Suvac,

având ca obiect mijlocul de transport de model „Audi A4”, anul fabricării 2008,

identificat în baza caroseriei nr. XXXXX, motor nr. XXXXX, număr de înmatriculare

XXXXX.

S-au ridicat sechestrele de pe mijlocul de transport „Audi A4”, anul fabricării 2008,

identificat în baza caroseriei nr. WAUAF78E08A063422, motor nr. BWT062943,

număr de înmatriculare XXXXX, aplicate prin încheierea executorului judecătoresc

Valentina Zamșa nr.004-452/13 din 03 decembrie 2013, prin încheierea executorului

judecătoresc Cristina Brihuneț nr. 130-617/14 din 21 martie 2014, prin încheierea

executorului judecătoresc Victor Cațer, nr. 100-194/14 din 08 aprilie 2014 și prin

încheierea executorului judecătoresc Nicolae Pașa, nr. 0199-3233/16 din 27 septembrie

2016.

În rest cererea de chemare în judecată s-a respins, ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia din 06 iunie 2019 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis cererea de apel

declarată de avocatul Dumitru Barbăscumpă în interesele apelantului Oleg Zamșa.

S-a casat integral hotărârea 12 septembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru cu adoptarea unei hotărâri noi prin care, s-a respins ca neîntemeiată cererea de

chemare în judecată depusă de Nicolae Suvac împotriva Dianei Staicu, Oleg Zamșa,

Societatea cu Răspundere Limitată „Easy Credit”, Banca Comercială „ProCreditBank”

Societate pe Acțiuni, Serviciul Fiscal de Stat, executorii judecătorești Nicolae Pașa,

Victor Cațer, Zamșa Valentina, Brihuneț Cristina, intervenient accesoriu Agenția

Servicii Publice privind recunoașterea valabilității contactului de vânzare-cumpărare a

automobilului, radierea sechestrelor aplicate de executorii judecătorești asupra

mijlocului de transport, obligarea înregistrării dreptului de proprietate.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a stabilit că, deși probatoriul cauzei denotă

că potrivit recipisei întocmite și semnate de Diana Staicu la 12 august 2011, aceasta a

transmis lui Nicolae Suvac automobilul respectiv, cheile și certificatul de înmatriculare,

contra unei sume de 40 000 de lei și s-a obligat să prezinte la ÎS „Registru” pentru

înregistrarea automobilului pe numele lui Nicolae Suvac, până în prezent nici o acțiune

în acest sens nu a fost întreprinsă de către proprietarul automobilului Diana Staicu.

Mai mult, intimatul Nicolae Suvac nu a prezentat instanței nici o dovadă prin care

ar demonstra înștiințarea pârâtei Diana Staicu prin somație sau alte modalități de a

purcede la careva acțiuni, prin care solicită prezența acesteia la subdiviziunea IP

„Agenția Servicii Publice” pentru înregistrarea mijlocului de transport pe numele său,

fapt ce prezumă că intimatul pe parcursului unei perioade îndelungate de timp de la data

semnării recipise - 12 august 2011 și până la înaintarea prezentei cereri de chemare în

judecată - 22 iunie 2017, nu a avut interes față de bunul mobil din speță și nu a avut

obiecții la neexecutarea obligațiilor asumate de Diana Staicu prin recipisă, la care face

referire în prezenta acțiune. Astfel, această recipisă nu poate fi recunoscută ca fiind un

contract de vânzare-cumpărare valabil.

A constatat că contrar obligațiunilor reclamantului de înmatriculare a unității de

transport, în ipoteza în care acesta a procurat-o la 12 august 2011, reclamantul nu s-a

adresat anterior adresării în instanță cu acțiunea vizată în cauză la 22 iunie 2017, astfel

încât acesta nu poate pretinde imposibilitatea realizării unui eventual contract de

vânzare-cumpărare, inclusiv în perioada de până la înregistrarea măsurilor de asigurare

a executării specificate supra.

3

În consecință, declarația proprietarului automobilului litigios referitoare la

transmiterea bunului reclamantului, nu oferă în contextul discrepanțelor expuse mai sus,

legitimitate raportului juridic invocat de reclamant, fapt susținut cel puțin de omisiunea

acestuia de a-și înregistra drepturile în registrul transporturilor, sau în cazul eschivării

potențialului vânzător de la înregistrarea acestuia, să-i înainteze pretenții

corespunzătoare, având în vedere că proxima măsură asiguratorie a fost aplicată de către

executorul judecătoresc la 21 martie 2014, respectiv cu aproape 3 ani de la pretinsa

cumpărare a automobilului și cu aproape 6 ani până la adresarea în instanță.

A relevat că, reclamantul participând la procedura de sechestrare a automobilului

litigios de către executorul judecătoresc Nicolae Pașa, a declarat în procesul-verbal în

scris, olograf cu confirmarea prin semnătură, că deține doar posesia asupra

automobilului, nu și proprietatea, după cum susține în prezenta acțiune, și nu a specificat

în procesul-verbal respectiv actul în care în prezent pretinde dobândirea dreptului de

proprietate - recipisa din 12 august 2011, inacțiune ce instituie dubii întemeiate

referitoare la existența recipisei respective la data întocmirii procesului-verbal

nominalizat, corespunzător antedatarea acesteia și astfel, caracterul fictiv al actului

juridic invocat de reclamant.

Referitor la pretenția reclamantului privind anularea sechestrelor aplicate asupra

automobilului de model „Audi A4”, anul fabricării 2008, a reținut că neprobarea

dobândirii de către reclamant a dreptului de proprietate asupra automobilului litigios

exclude dreptul acestuia de a pretinde ridicarea măsurilor de asigurare a executării

hotărârilor judecătorești specificate mai sus, instanța nefiind îndreptățită de a soluționa

chestiunea privind legalitatea aplicării acestor măsuri la solicitarea reclamantului, care

nu deține un drept asupra bunului în privința cărora acestea au fost instituite. Or,

automobilul în litigiu este înmatriculat conform datelor oficiale din Registrul de stat al

transporturilor pe numele Dianei Staicu, fapt ce instituie prezumția apartenenței acestui

bun mobil, prezumție ce nu a fost combătută în contextul expus anterior.

Cu referire la pretenția reclamantului privind repararea prejudiciului moral,

Colegiul a stabilit că hotărârea primei instanțe nu a fost contestată în partea respingerii

cerinței respective și astfel instanța de apel nu este îndreptățită să se expună asupra

acestei soluții, deoarece în conformitate cu prevederile art. 373 alin. (1) CPC, instanța

de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate,

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în ceea ce privește constatarea circumstanțelor

de fapt și aplicarea legii în primă instanță.

La 02 august 2019 Nicolae Suvac, reprezentat de avocatul Adrian Grosu a declarat

recurs, prin care a solicitat casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii

instanței de fond.

În motivarea recursului a menționat că raportând la normele materiale în vigoare la

data apariției raportului juridic dintre Nicolae Suvac și Diana Staicu, ultimii au încheiat

un contract de vânzare-cumpărare, valabil care corespunde tuturor cerințelor de fond și

de formă.

A susținut că instanța de apel nu deține competențele legale pentru a reține că prețul

de 40 000 de lei, indicat în recipisa din 12 august 2011, nu ar fi un preț real. La

materialele cauzei nu se atestă nici un raport de expertiză care să ateste starea tehnică a

automobilului, pentru a putea trage concluzii în mod indirect, asupra prețului la care

acesta ar urma să fie vândut. Astfel, poziția instanței de apel vizavi de prețul real al

4

contractului de vânzare-cumpărare, este una pur speculativă, fără a avea la bază un

suport probatoriu sau anumite norme legale.

A indicat că instanța de apel a oferit o apreciere vădit eronată a conținutului

procesului-verbal de sechestru întocmit de executorul judecătoresc, Nicolae Pașa, or

reclamantul nicăieri nu a consemnat că deține mijlocul de transport în calitate de

posesor, așa cum a reținut instanța de apel.

A indicat că însăși pârâta Diana Staicu a comunicat că s-a eschivat de la prezentarea

la ÎS „Registru” pentru a realiza transferul dreptului de proprietate către Nicolae Suvac.

Totodată, este incorectă concluzia instanței de apel precum că Nicolae Suvac nu a

prezentat probe precum că ar fi somat-o pe Diana Staicu să se prezinte pentru transferul

dreptului de proprietate. Or, obligația respectării căii prealabile nu este prevăzută nici în

lege și nici în contactul încheiat între părți.

La 12 septembrie 2019, IP „Agenția Servicii Publice” a depus referință prin care a

menționat că pot fi efectuate modificări în RST privind schimbarea titularului dreptului

de proprietate doar în cazul când astfel de solicitare/cerere este depusă atât de către

titularul dreptului/care înstrăinează bunul, cât și de către dobânditor/cumpărător cu

prezentarea actului/contractului translativ de proprietate, cu prezentarea nemijlocită a

mijlocului de transport, dacă nu există alte impedimente legale ce sunt obstacol de

înstrăinare, adică în cazul dat cu ridicarea interdicțiilor executorilor judecătorești. Astfel,

hotărârea primei instanțe nu poate servi temei de înregistrare a mijlocului de transport

pe numele lui Suvac Nicolae, fără ridicarea sechestrelor aplicate de către organele

abilitate.

La 13 septembrie 2019, BC „ProCreditBank” SA a depus referință prin care a

solicitat respingerea cererii de recurs depusă de către Nicolae Suvac ca fiind

neîntemeiată.

La 17 septembrie 2019 Serviciul Fiscal de Stat a depus referință prin care a solicitat

recunoașterea ca fiind inadmisibil recursul declarat de Nicolae Suvac.

Potrivit art. 434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de

la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Materialele dosarului atestă faptul că decizia din 06 iunie 2019 a Curții de Apel

Chișinău a fost expediată pentru cunoștință participanților la proces la 28 iunie 2019

(f.d. 20, vol.II). Astfel, recursul declarat la 02 august 2019 de către Nicolae Suvac,

reprezentat de avocatul Adrian Grosu, se consideră a fi depus în termenul prevăzut de

lege.

În conformitate cu art. 441 Cod de procedură civilă, în cazul în care recursul este

considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului.

Prin încheierea din 27 noiembrie 2019 a Curții Supreme de Justiție, recursul

declarat de către Nicolae Suvac, reprezentat de avocatul Adrian Grosu, a fost considerat

admisibil.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecând recursul

declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs

și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără a administra

noi dovezi.

În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează fără

înștiințarea participanților la proces. Completul din 5 judecători decide asupra

5

oportunității invitării tuturor participanților sau a reprezentanților acestora pentru a se

pronunța cu privire la problemele de legalitate invocate în cererea de recurs.

Verificând legalitatea actului de dispoziție contestat, prin prisma argumentelor

invocate și a materialelor din dosar, coroborat cu normele de drept material și procedural

aplicabile cazului, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție va admite recursul declarat, va casa decizia instanței de apel și va

menține hotărârea primei instanțe, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) Cod de procedură civilă, instanța, după

ce judecă recursul este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanței de

apel și să mențină hotărârea primei instanțe.

În conformitate cu art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, săvârșirea altor

încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în

cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a

cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Din materialele cauzei s-a stabilit că, la 22 iunie 2017 Nicolae Suvac a depus cerere

de chemare în judecată împotriva Dianei Staicu, Oleg Zamșa, Societatea cu Răspundere

Limitată „Easy Credit”, Banca Comercială „ProCreditBank” Societate pe Acțiuni,

Serviciul Fiscal de Stat, executorii judecătorești Nicolae Pașa, Victor Cațer, intervenient

accesoriu Agenția Servicii Publice privind recunoașterea valabilității contactului de

vânzare-cumpărare a automobilului, obligarea înregistrării dreptului de proprietate a lui

Nicolae Suvac asupra automobilului, încasarea forțată a prejudiciului moral, radierea

sechestrelor aplicate de executorii judecătorești asupra mijlocului de transport. În urma

concretizării acțiunii înaintate a solicitat reclamantul recunoașterea valabilității

contractului de vânzare-cumpărare a automobilului de model „Audi A4”, obligarea IP

„Agenția Servicii Publice” de a înregistra dreptul de proprietate a lui Suvac Nicolae

asupra automobilului respectiv, ridicarea sechestrelor aplicate de executorii

judecătorești Cater Victor, Pasa Nicolae, Zamsa Valentina si Brihuneț Cristina asupra

mijlocului de transport. Totodată, prin cererea concretizată reclamantul a solicitat

atragerea în proces în calitate de pîrîți BC „ProCredit Bank” SA, Serviciul Fiscal de Stat

din Subordinea Ministerului Finanțelor și executorii judecătorești Zamșa Valentina și

Brihuneț Cristina.

Fiind învestită cu examinarea cauzei, prima instanță prin hotărârea din 12

septembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, a admis parțial, cererea de

chemare în judecată și a recunoscut valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare din

12 august 2011, încheiat între Diana Staicu și Nicolae Suvac, având ca obiect mijlocul

de transport de model „Audi A4”, anul fabricării 2008, identificat în baza caroseriei nr.

XXXXX, motor nr. XXXXX, număr de înmatriculare XXXXX. A ridicat sechestrele de

pe mijlocul de transport „Audi A4”, anul fabricării 2008, identificat în baza caroseriei

nr. XXXXX, motor nr. XXXXX, număr de înmatriculare XXXXX, aplicate prin

încheierea executorului judecătoresc Zamșa Valentina nr.004-452/13 din 03 decembrie

2013, prin încheierea executorului judecătoresc Brihuneț Cristina nr. 130-617/14 din 21

martie 2014, prin încheierea executorului judecătoresc Victor Cațer, nr. 100-194/14 din

08 aprilie 2014 și prin încheierea executorului judecătoresc Nicolae Pașa, nr. 0199-

3233/16 din 27 septembrie 2016. În rest cererea de chemare în judecată a fost respinsă,

ca fiind neîntemeiată.

6

Judecând apelul declarat de avocatul Dumitru Barbăscumpă în interesele

apelantului Oleg Zamșa, Curtea de Apel Chișinău prin decizia din 06 iunie 2019 a admis

cererea de apel declarată. A casat integral hotărârea din 12 septembrie 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru cu adoptarea unei hotărâri noi prin care, s-a respins

ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de Nicolae Suvac împotriva

Dianei Staicu, Oleg Zamșa, Societatea cu Răspundere Limitată „Easy Credit”, Banca

Comercială „ProCreditBank” Societate pe Acțiuni, Serviciul Fiscal de Stat, executorii

judecătorești Nicolae Pașa, Victor Cațer, Zamșa Valentina, Brihuneț Cristina,

intervenient accesoriu Agenția Servicii Publice privind recunoașterea valabilității

contactului de vânzare-cumpărare a automobilului, radierea sechestrelor aplicate de

executorii judecătorești asupra mijlocului de transport, obligarea înregistrării dreptului

de proprietate.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a stabilit că, deși probatoriul cauzei denotă

că potrivit recipisei întocmite și semnate de Diana Staicu la 12 august 2011, aceasta a

transmis lui Nicolae Suvac automobilul respectiv, cheile și certificatul de înmatriculare,

contra unei sume de 40 000 de lei și s-a obligat să prezinte la ÎS „Registru” pentru

înregistrarea automobilului pe numele lui Nicolae Suvac, până în prezent nici o acțiune

în acest sens nu a fost întreprinsă de către proprietarul automobilului Diana Staicu.

Mai mult, intimatul Nicolae Suvac nu a prezentat instanței nici o dovadă prin care

ar demonstra înștiințarea pârâtei Diana Staicu prin somație sau alte modalități de a

purcede la careva acțiuni, prin care solicită prezența acesteia la subdiviziunea IP

„Agenția Servicii Publice” pentru înregistrarea mijlocului de transport pe numele său,

fapt ce prezumă că intimatul pe parcursului unei perioade îndelungate de timp de la data

semnării recipise - 12 august 2011 și până la înaintarea prezentei cereri de chemare în

judecată - 22 iunie 2017, nu a avut interes față de bunul mobil din speță și nu a avut

obiecții la neexecutarea obligațiilor asumate de Diana Staicu prin recipisă, la care face

referire în prezenta acțiune. Astfel, această recipisă nu poate fi recunoscută ca fiind un

contract de vânzare-cumpărare valabil.

A constatat că contrar obligațiunilor reclamantului de înmatriculare a unității de

transport, în ipoteza în care acesta a procurat-o la 12 august 2011, reclamantul nu s-a

adresat anterior adresării în instanță cu acțiunea vizată în cauză la 22 iunie 2017, astfel

încât acesta nu poate pretinde imposibilitatea realizării unui eventual contract de

vânzare-cumpărare, inclusiv în perioada de până la înregistrarea măsurilor de asigurare

a executării specificate supra.

În consecință, declarația proprietarului automobilului litigios referitoare la

transmiterea bunului reclamantului, nu oferă în contextul discrepanțelor expuse mai sus,

legitimitate raportului juridic invocat de reclamant, fapt susținut cel puțin de omisiunea

acestuia de a-și înregistra drepturile în registrul transporturilor, sau în cazul eschivării

potențialului vânzător de la înregistrarea acestuia, să-i înainteze pretenții

corespunzătoare, având în vedere că proxima măsură asiguratorie a fost aplicată de către

executorul judecătoresc la 21 martie 2014, respectiv cu aproape 3 ani de la pretinsa

cumpărare a automobilului și cu aproape 6 ani până la adresarea în instanță.

A relevat că, reclamantul participând la procedura de sechestrare a automobilului

litigios de către executorul judecătoresc Nicolae Pașa, a declarat în procesul-verbal în

scris, olograf cu confirmarea prin semnătură, că deține doar posesia asupra

automobilului, nu și proprietatea, după cum susține în prezenta acțiune, și nu a specificat

în procesul-verbal respectiv actul în care în prezent pretinde dobândirea dreptului de

7

proprietate - recipisa din 12 august 2011, inacțiune ce instituie dubii întemeiate

referitoare la existența recipisei respective la data întocmirii procesului-verbal

nominalizat, corespunzător antedatarea acesteia și astfel, caracterul fictiv al actului

juridic invocat de reclamant.

Referitor la pretenția reclamantului privind anularea sechestrelor aplicate asupra

automobilului de model „Audi A4”, anul fabricării 2008, a reținut că neprobarea

dobândirii de către reclamant a dreptului de proprietate asupra automobilului litigios

exclude dreptul acestuia de a pretinde ridicarea măsurilor de asigurare a executării

hotărârilor judecătorești specificate mai sus, instanța nefiind îndreptățită de a soluționa

chestiunea privind legalitatea aplicării acestor măsuri la solicitarea reclamantului, care

nu deține un drept asupra bunului în privința cărora acestea au fost instituite. Or,

automobilul în litigiu este înmatriculat conform datelor oficiale din Registrul de stat al

transporturilor pe numele Dianei Staicu, fapt ce instituie prezumția apartenenței acestui

bun mobil, prezumție ce nu a fost combătută în contextul expus anterior.

Cu referire la pretenția reclamantului privind repararea prejudiciului moral,

Colegiul a stabilit că hotărârea primei instanțe nu a fost contestată în partea respingerii

cerinței respective și astfel instanța de apel nu este îndreptățită să se expună asupra

acestei soluții, deoarece în conformitate cu prevederile art. 373 alin. (1) CPC, instanța

de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate,

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în ceea ce privește constatarea circumstanțelor

de fapt și aplicarea legii în primă instanță.

Reieșind din materialelor cauzei, Colegiul civil atestă că potrivit recipisei din 12

august 2011, Diana Staicu confirmă faptul primirii a 40 000 de lei de la Nicolae Suvac,

în contul vânzării-cumpărării automobilului de model „Audi A4”, anul fabricării 2008,

cu n/î XXXXX, motor nr. XXXXX, caroseria nr. XXXXX, culoare neagră (f.d. 13,

vol.I).

Conform încheierii nr. 004-452/13 din 03 decembrie 2013, executorul judecătoresc

Zamșa Valentina a aplicat sechestru asupra mijlocului de transport cu număr de

înmatriculare XXXXX, model „Audi A4”, anul fabricării 2008, înmatriculat după

debitorul Staicu Diana, în scopul garantării executării creanței în cuantum de 100 lei în

beneficiul statului în calitate de creditor (f.d.83, vol.I).

Potrivit încheierii nr. 130-617/14 din 21 martie 2014, executorul judecătoresc

Cristina Brihuneț a aplicat sechestru asupra mijlocului de transport cu număr de

înmatriculare XXXXX, model „Audi A4”, anul fabricației 2008, înmatriculat după

debitorul Staicu Diana în conformitate cu documentul executoriu nr. 2-1458/14 din 13

martie 2014, fiind dispusă anunțarea în căutare al acestuia (f.d.84, vol.I).

Conform încheierii nr. 100-194/2014 din 08 aprihe 2014, executorul judecătoresc

Victor Cațer a aplicat interdicția privind înstrăinarea mijloacelor de transport

înmatriculate după debitorul Staicu Diana, în scopul executării documentului executoriu

nr. 2-1799/13 din 18 noiembrie 2013 (f.d. 85, vol.I).

La 13 iunie 2017 executorul judecătoresc Nicolae Pașa, în prezența creditorului

Zamșa Oleg, a întocmit procesul-verbal de sechestru nr. 019-3009/17, în cadrul

procedurii de executare, în temeiul documentului executoriu nr. 1-350/15 din 08 iunie

2015 emis de Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani, privind încasarea de la Staicu Iurie

în beneficiul lui Zamșa Oleg a datoriei de 8000 euro, fiind sechestrat și ridicat

automobilul de model „Audi A4”, anul fabricării 2008, număr de înmatriculare

XXXXX, motor nr. XXXXX, caroseria XXXXX, culoare XXXXX (f.d. 11-12, vol.I).

8

Conform încheierii nr. 019-3233/16 din 27 septembrie 2016, executorul

judecătoresc Nicolae Pașa a aplicat interdicția privind înstrăinarea mijloacelor de

transport înmatriculate după debitorul Staicu Diana în scopul executării documentului

executoriu nr. 2-2187/15 din 12 mai 2016 (f.d. 86, vol.I).

Conform art. 195 Cod civil (în redacția legii în vigoare la data nașterii raportului

juridic), act juridic civil este manifestarea de către persoane fizice și juridice a voinței

îndreptate spre nașterea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor civile..

Iar, prevederile art. 196 alin. (3) Cod civil (în redacția legii în vigoare la data

nașterii raportului juridic), statuează că, actul juridic bilateral este manifestarea de voință

concordantă a două părți.

La fel, art. 197 alin. (2) Cod civil (în redacția legii în vigoare la data nașterii

raportului juridic), indică că, act juridic cu titlu oneros este actul prin care se procură

unei părți un folos patrimonial pentru obținerea în schimb a unui alt folos patrimonial.

Conform art. 208 alin. (l) și (2) și art. 210 alin. (l) și (2) din Codul civil (în redacția

legii în vigoare la data nașterii raportului juridic), actul juridic poate fi încheiat verbal,

în scris sau în formă autentică.

Forma este o condiție de valabilitate a actului juridic numai în cazurile expres

prevăzute de lege.

Trebuie să fie încheiate în scris actele juridice dintre persoanele juridice, dintre

persoanele juridice și persoanele fizice și dintre persoanele fizice dacă valoarea

obiectului actului juridic depășește 1000 de lei, iar în cazurile prevăzute de lege,

indiferent de valoarea obiectului.

În cazul în care, conform legii sau învoielii între părți, actul juridic trebuie încheiat

în scris, el poate fi încheiat atât prin întocmirea unui singur înscris, semnat de părți, cât

și printr-un schimb de scrisori, telegrame, telefonograme, altele asemenea, semnate de

partea care le-a expediat.

În corespundere cu prevederile art. 666 Cod civil (în redacția legii în vigoare la data

nașterii raportului juridic), contract este acordul de voință realizat între două sau mai

multe persoane prin care se stabilesc, se modifică sau se sting raporturi juridice.

Contractului îi sînt aplicabile normele cu privire la actul juridic. Contractul poate fi de

adeziune sau negociat, sinalagmatic sau unilateral (generează obligații doar pentru una

dintre părți), comutativ sau aleatoriu și cu executare instantanee sau succesivă, precum

și de consumator.

În temeiul prevederilor art. 680 Cod civil (în redacția legii în vigoare la data nașterii

raportului juridic), dacă pentru valabilitatea contractului legea stabilește o anumită

formă sau dacă părțile au prevăzut o anumită formă, contractul se consideră încheiat în

momentul îndeplinirii condiției de formă.

Conform art. 753 alin. (l) și (2) Cod civil (în redacția legii în vigoare la data nașterii

raportului juridic), prin contractul de vânzare-cumpărare, o parte (vânzător) se obligă să

predea un bun în proprietate celeilalte părți (cumpărător), iar aceasta se obligă să preia

bunul și să plătească prețul convenit.

Vânzătorul se obligă să remită, concomitent cu predarea bunului, documentele

referitoare la bun, prevăzute de lege, dacă în contractul de vânzare-cumpărare nu este

prevăzut altfel.

În contextul circumstanțelor descrise și în coroborare cu normele de drept indicate

supra, Colegiul civil reține ca fiind corectă aprecierea primei instanței, prin care a

constatat că prin recipisa din 12 august 2011, se confirmă valabilitatea contractului de

9

vânzare-cumpărare a automobilului de model „Audi A4”, anul fabricării 2008, număr

de înmatriculare XXXXX, motor nr. XXXXX, caroseria XXXXX, culoare neagră, care

a fost vândut de către pârâta Diana Staicu către reclamantul Nicolae Suvac. Or,

contractul menționat conține toate condițiile de formă prevăzute de lege precum

consimțământul liber manifestat de către părți, cauza legală, obiect material aflat în

circuitul civil, întocmit în formă scrisă și cu obligația de achitare a prețului, respectată

de către cumpărătorul Suvac Nicolae.

La materialele cauzei fiind prezentă și referința pârâtei Dianei Staicu, prin care a

confirmat valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu Nicolae Suvac la

12 august 2011, iar conform art. 123 alin. (6) Cod de procedură civilă, faptele invocate

de una din părți nu trebuie dovedite în măsura în care cealaltă parte nu le-a negat.

Conform art.127 alin. (1) lit.f) Cod de executare (în redacția legii în vigoare la data

nașterii raportului juridic), sechestrul se ridică de pe bunuri în cazul scoaterii de sub

sechestru a bunului în baza unei hotărâri judecătorești definitive.

Prin urmare, Colegiul judiciar, consideră justă concluzia primei instanțe cu referire

la faptul că, Nicolae Suvac este un cumpărător de bună-credință, care nu este vizat în

procedurile de executare în temeiul cărora a fost aplicat sechestru, astfel s-a considerat

ca fiind întemeiată pretenția privind ridicarea sechestrelor instituite asupra

automobilului de model „Audi A4”, anul fabricării 2008, număr de înmatriculare

XXXXX, caroseria nr. XXXXX. Or, ridicarea sechestrelor de pe bunul mobil ce aparține

cu drept de proprietate reclamantului Suvac Nicolae, nu va priva în mod definitiv

creditorii debitorului Staicu Diana de a-și executa și urmări creanțele deținute în temeiul

documentelor executorii, admiterea pretențiilor reclamantului nu anulează creanțele

valide ale creditorilor, ultimii fiind liberi să continue procedurile de executare.

Colegiul reține că instanța de apel la judecarea cauzei s-a axat doar pe faptul că

proprietarul automobilului Diana Staicu nu a întreprins nici o acțiune în vederea

înregistrării automobilului pe numele lui Nicolae Suvac, precum și faptul lipsei de

interes față de bunul mobil al reclamantului, însă prin referința depusă de către pârâta

Diana Staicu, aceasta recunoaște recipisa ca fiind contract de vânzare-cumpărare a

automobilului, precum și faptul că o asemenea procedură de vânzare-cumpărare a

automobilelor îi este cunoscută și efectuată în trecut.

Mai mult, Colegiul civil va combate afirmația instanței de apel, precum automobil

de model „Audi A4”, având o vechime de 3 ani, fără specificarea că acesta ar fi fost

deteriorat nu constituie suma de 2470,75 euro or, contractele civile sunt acordurile de

voință realizate între două sau mai multe persoane prin care se stabilesc, se modifică sau

se sting raporturi juridice, acesta fiind negociat de părți pe bunul lor plac și interes, iar

faptul că prețul automobilului litigios a fost apreciat de către părțile contractante la suma

de 40 000 de lei, nu poate aduce dubii cu privire la valabilitatea contractului de vânzare-

cumpărare.

În contextul celor remarcate, Colegiul notează ca relevantă precizarea primei

instanțe cu privire la lipsa de opozabilitatea a contractului de vânzare-cumpărare, și

anume că, o astfel de poziție și-ar găsi justificare în contextul în care, culpa lipsei de

înregistrare a mijlocului de transport ar fi fost imputabilă în mod solitar reclamantului

Suvac Nicolae, or, după cum s-a stabilit înregistrarea efectivă și juridică o putea asigura

doar Diana Staicu, care s-a eschivat de la onorarea acestei obligații.

Totodată, Colegiul consideră că prima instanță just a constatat formularea pretenției

aferente obligării IP „Agenția Servicii Publice” de a înregistra dreptul de proprietate,

10

reclamantul nu a individualizat just calitatea procesuală a IP „Agenția Servicii Publice”,

ultimei fiindu-i atribuită calitate procesuală de intervenient accesoriu, în lipsa solicitării

din partea reclamantului a fi atrasă în calitate de pârât, din care considerent este

neîntemeiată și respectiv pasibilă de a fi respinsă pretenția reclamantului privind

obligarea IP „Agenția Servicii Publice” de a înregistra dreptul de proprietate a mijlocului

de transport.

La acest capitol, Colegiul civil relevă că, în virtutea efectelor acțiunii depuse în

temeiul art. 215 alin. (1) Cod civil (în redacția legii în vigoare la data nașterii raportului

juridic), prezenta hotărâre va servi temei pentru înregistrarea dreptului de proprietate

după Nicolae Suvac, asupra mijlocului de transport de model „Audi A4”, anul fabricației

2008, identificat în baza caroseriei nr. XXXXX, număr de înmatriculare XXXXX.

Așadar, luând în considerare natura litigiului și marja de apreciere a instanței de

judecată, Colegiul declară că prima instanță a examinat principalele întrebări juridice

puse în prezenta acțiune și s-a pronunțat în mod detaliat în privința fiecărui argument

invocat pe marginea cererii de chemare în judecată.

Totodată, Colegiul relevă că în cadrul judecării cauzei, instanța de fond a creat

participanților la proces, condiții obiective și echitabile, pentru exercitarea drepturilor și

obligațiunilor procedurale, fapt ce se încadrează în asigurarea părților dreptului la un

proces echitabil, garantat și asigurat prin art.6 al Convenției Europene pentru apărarea a

Drepturilor Omului.

În circumstanțele de fapt și de drept menționate și având în vedere că instanța de

apel a interpretat eronat normele de drept material în raport cu circumstanțele pricinii,

iar hotărârea primei instanțe este legală și întemeiată, adoptată cu respectarea normelor

de drept material și procedural, cu verificarea și aprecierea probelor administrate în

conformitate cu art. 130 Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul întemeiat

și care urmează a fi admis, cu casarea deciziei contestate și menținerea în vigoare a

hotărârii primei instanțe.

În conformitate art. art. 445 alin. (1) lit. f), 445 alin. (3) Cod de procedură civilă,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție

d e c i d e :

Se admite recursul declarat de Nicolae Suvac, reprezentat de avocatul Adrian

Grosu.

Se casează decizia din 16 iunie 2019 a Curții de Apel Chișinău, în cauza civilă, la

cererea de chemare în judecată depusă de Nicolae Suvac împotriva Dianei Staicu, Oleg

Zamșa, Societatea cu Răspundere Limitată „Easy Credit”, Banca Comercială

„ProCreditBank” Societate pe Acțiuni, Serviciul Fiscal de Stat, executorii judecătorești

Nicolae Pașa, Victor Cațer, Zamșa Valentina, Brihuneț Cristina, intervenient accesoriu

Agenția Servicii Publice privind recunoașterea valabilității contactului de vânzare-

cumpărare a automobilului, radierea sechestrelor aplicate de executorii judecătorești

asupra mijlocului de transport, obligarea înregistrării dreptului de proprietate.

Se menține hotărârea din 12 septembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru.

Decizia este irevocabilă.

11

Președintele ședinței,

judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Svetlana Filincova

Galina Stratulat

Nicolae Craiu

Victor Burduh

12