3ra-870/19 — incalcarea dreptului la petitionare

Dosarul nr.3ra-870/19

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Central (E.Galușceac)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (E. Palanciuc, A. Malîi, Vl. Clima)

Î N C H E I E R E

10 iulie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Nicolae Craiu

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului depus de Pesterov Serghei,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată

depusă de Pesterov Serghei împotriva executorului judecătoresc Pașa Nicolae cu

privire la constatarea încălcării dreptului la petiționare,

împotriva deciziei din 27 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău prin care a

fost respins apelul declarat de Pesterov Serghei și a fost menținută hotărârea din 07

decembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central

c o n s t a t ă

La 19 august 2018, Pesterov Serghei a depus cerere de chemare în judecată

împotriva executorului judecătoresc Nicolae Pașa cu privire la constatarea dreptului

la petiționare.

În motivarea acțiunii s-a invocat că, Pesterov Serghei a depus pe numele

executorului judecătoresc Nicolae Pașa cereri prin care a solicitat comunicarea unor

informații, însă, executorul judecătoresc nu a răspuns la cererea înaintată.

A relatat că, executorul judecătoresc Nicolae Pașa aplicând interdicții asupra

bunului imobil deținut cu drept de proprietate de Pesterov Serghei, a încălcat dreptul

de proprietate al reclamantului, așa cum, executorul nu a prezentat reclamantului

încheierea de aplicare a sechestrului.

Reclamantul a invocat că prin acțiunile executorului judecătoresc Nicolae Pașa

a încălcat prevederile Legii cu privire la petiționare.

Prin hotărârea din 07 decembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central

cererea de chemare în judecată depusă de Pesterov Serghei împotriva executorului

judecătoresc Pașa Nicolae cu privire la constatarea încălcării dreptului la

petiționare, a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia din 27 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul

declarat de Pesterov Serghei și a fost menținută hotărârea din 07 decembrie 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Central.

La adoptarea soluției instanța de apel a invocat că pretențiile formulate de

Pesterov Serghei nu cad sub incidența Legii cu privire la petiționare, dar cad sub

incidența dispozițiilor Codului de executare, or, pretențiile lui Pesterov Serghei se

referă la o procedură de executare aflată în gestiunea executorului judecătoresc Pașa

Nicolae, urmând a fi examinate în procedură de control a legalității actelor

executorului judecătoresc.

În acest sens, instanța de apel a subliniat că, conform art. 162 alin. (1) Cod de

executare, actele de executare întocmite de executorul judecătoresc sau

acțiunile/inacțiunea acestuia pot fi contestate de către părți și de alți participanți la

procesul de executare, precum și de terții care consideră că prin actele de executare

sau acțiunile/inacțiunea executorului judecătoresc le-a fost încălcat un drept

recunoscut de lege. Actele de executare întocmite de executorul judecătoresc nu pot

fi contestate dacă din momentul săvîrșirii lor au trecut mai mult de 6 luni.

Astfel, instanța de apel a relatat că în cazul în care Pesterov Serghei nu este de

acord cu acțiunile / actele executorului judecătoresc Nicolae Pașa nr. 016-s-627/15,

urmează să le conteste în modul și ordinea stabilită de Codul de executare, sau,

după cum s-a indicat și supra, dispozițiile Legii cu privire la petiționare nu sunt

incidente speței examinate.

Prin recursul depus la 27 mai 2019 Pesterov Serghei a solicitat casarea deciziei

instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu remiterea cauzei la rejudecare în

instanța de apel.

În motivarea recursului s-a indicat că instanța de apel nu a constatat și elucidat

toate circumstanțele necesare pentru examinarea obiectivă a cauzei, fiind aplicate

eronat normele de drept material și procedural și nu a fost aplicată legea care trebuia

să fie aplicată.

Examinând admisibilitatea recursului, completul specializat în cauze de

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează următoarele.

După cum rezultă din speță, litigiul a fost soluționat în baza Legii

contenciosului administrativ nr. 793-XIV din data de 10 februarie 2000.

Prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018 a fost adoptat Codul administrativ al

Republicii Moldova.

În conformitate cu art. 257 alin. (1) din Codul administrativ, prezentul cod

intră în vigoare la 01 aprilie 2019, iar potrivit alin. (2), la data intrării în vigoare a

prezentului cod se abrogă Legea contenciosului administrativ nr. 793-XIV din data

de 10 februarie 2000.

În conformitate cu art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de

contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor

examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform

prevederilor prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în

contenciosul administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la

intrarea în vigoare a prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica

corespunzător pentru procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a

încheierilor judecătorești.

Din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale.

Prin urmare, completul specializat în cauze de contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

2

Justiție va aprecia condițiile de admisibilitate a recursului în conformitate cu

prevederile art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, adică conform reglementărilor

anterioare intrării în vigoare a Codului administrativ.

În conformitate cu art.195 Cod administrativ, procedura acțiunii în

contenciosul administrativ se desfășoară conform prevederilor prezentului cod.

Suplimentar se aplică corespunzător prevederile Codului de procedura civilă, cu

excepția art.169–171.

În conformitate cu art. 434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Completul specializat în cauze de contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție denotă că

Curtea de Apel Chișinău a expediat în adresa participanților la proces copia deciziei

integrale la 23 aprilie 2019 (f.d.81), însă la materialele dosarului nu se regăsește

dovada recepționării acesteia.

Prin urmare, recursul declarat la data de 27 mai 2019 se consideră a fi depus în

termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2, 3) Cod de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea

recursului se decide în lipsa acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în

prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și face un raport verbal în fața

completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2).

Examinând temeiurile recursului, completul specializat în cauze de contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2,3) și (4)

al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

3

Completul specializat în cauze de contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că

recursul declarat de Pesterov Serghei nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul specializat în cauze de contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reiterează și faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului,

dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2),

(3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul specializat în cauze de contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție precizează că, în contextul normelor procedurale din Secțiunea

a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică

modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită

unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile

făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu

se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr.26561/1995).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 și nu

conține nicio referire cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse, completul specializat în cauze de contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Pesterov Serghei nu se

4

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2,3,4) al Codului de procedură

civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 193, 195, 230, 258 alin. (3) ale Codului administrativ

și art. 433 lit. a) al Cod de procedură civilă, completul specializat în cauze de

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de Pesterov Serghei se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecător Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Nicolae Craiu

Iurie Bejenaru

5